STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

adevărat victorioasă în războiul global împotriva terorismului şi a nu crea doar bariere
între zone mai supuse la această ameninţare şi altele mai protejate, coaliţiei
antiteroriste îi este absolut necesară o strategie unică, cu finalităţi şi căi de acţiune
clare. Efectul sinergetic al unei singure strategii ar depăşi cu mult rezultatele
strategiilor individuale folosite de fiecare membru al coaliţiei şi ar permite
contracararea rădăcinilor ameninţării, nu doar a efectelor imediate ale fiecărei acţiuni
teroriste. O strategie a coaliţiei antiteroriste ar trebui convenită şi mediatizată din mai
multe motive:
• ar presupune, în primul rând, un consens politic asupra unui război global.
În acest fel, ar fi eliminate şi suspiciunile Rusiei cu privire la “standardele
duble” când este vorba de terorism şi aluziile chineze la faptul că războiul
împotriva terorismului este folosit pentru lărgirea sferelor de influenţă, ar fi
un argument puternic în convingerea lumii musulmane că nu este un război
împotriva civilizaţiei islamice. De asemenea, ar putea fi un pas hotărâtor
spre coagularea unei definiţii acceptate a terorismului de către instituţiile
internaţionale.
• ar permite identificarea mijloacelor cu adevărat eficiente de luptă împotriva
terorismului. Acţiunea militară împotriva regimului taliban din Afghanistan,
sprijinitorul organizaţiei Al-Qaeda, a fost o superbă demonstraţie de forţă,
dar n-a făcut decât să disperseze organizaţia într-o reţea de organizaţii mai
mici, cu un ridicat grad de independenţă şi adaptabile, ceea ce le face greu
de combătut, deci mult mai periculoase. Probabil că serviciile speciale,
autorităţile financiare şi bancare, tehnologiile moderne de supraveghere a
unei singure organizaţii, forţele speciale multinaţionale ar fi obţinut
rezultate mult mai convingătoare decât aviaţia strategică, chiar dacă
„loviturile” nu ar fi fost atât de spectaculoase.
• ar crea condiţii favorabile adaptării rapide, transparente şi motivante a
organizaţiilor de securitate existente la exigenţele combaterii şi gestionării
convingătoare a noilor categorii de riscuri şi ameninţări la adresa civilizaţiei
moderne şi care, cu greu, ar putea fi incluse în categoria “agresiuni” ori
“atacuri armate” pentru gestionarea cărora s-au constituit cândva.
Revederea strategiilor şi doctrinelor a devenit o necesitate primordială şi a
impus adaptarea structurilor militare la noile cerinţe şi constituirea de forţe capabile să
facă faţă ameninţărilor de tip asimetric. Acestea precizează creşterea rolului forţelor
armate în combaterea terorismului şi stabilirea de demersuri şi responsabilităţi
specifice, menite să asigure coerenţă şi eficacitate în îndeplinirea noilor misiuni:
• adaptarea cadrului conceptual (doctrine, strategii, regulamente, instrucţiuni,
dispoziţii) la noile condiţii;
• intensificarea cooperării informative între instituţiile cu responsabilităţi în
domeniul siguranţei şi al securităţii atât la nivel naţional, cât şi la nivel
internaţional;
• constituirea, pregătirea, dotarea şi instituţionalizarea unor forţe (forţe
speciale) destinate combaterii terorismului;
• perfecţionarea activităţii de culegere, prelucrare, exploatare şi diseminare a
informaţiilor;
81