STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

organizatorice şi de capacitatea informativă necesară unei contribuţii semnificative la
efortul informativ al alianţei sau coaliţiilor din care face parte şi Armata României. De
regulă, schimbul de informaţii între ţări care nu aparţin aceleiaşi alianţe se face prin
informări la nivel de specialişti sau prin schimb de produse informative cu grad ridicat
de generalitate.
Deşi serviciile de informaţii militare se ocupă cu predilecţie de obţinerea şi
producţia informaţiei militare şi militaro-politice destinată în principal Ministerului
Apărării Naţionale, participarea acestuia la efortul informativ naţional este foarte
important. instituţionalizat prin lege sau alte reglementări legale în vederea asigurării
cadrului organizatorico-funcţional al Comunităţii Naţionale de Informaţii, care trebuie
să dispună de toate informaţiile relevante necesare sprijinirii deciziei naţionale. În
multe cazuri, acţiunile secrete sunt întreprinse pe baza unei alianţe tacite cu persoane
sau grupări care urmăresc aceleaşi obiective. Acest lucru este mai uşor de pus în
practică atunci când aliatul în cauză este guvernul unui stat prieten, în acest caz,
acţiunile secrete pot fi limitate la activităţi lipsite de senzaţional, cum ar fi acordarea
de asistenţă în secret statului aliat sub forma garantării siguranţei personale a liderului
său sau a furnizării unor echipamente de comunicaţii securizate.
Un alt tip de asistenţă acordată guvernului unui stat prieten îl reprezintă
furnizarea sau schimbul de informaţii provenite din surse secrete, în situaţiile care
presupun un schimb de informaţii de valoare aproximativ egală, scopul furnizării unor
date altui stat fiind acela de a primi în schimb alte informaţii relevante, această
operaţiune ar trebui să fie inclusă, mai degrabă, în categoria activităţilor de culegere
de informaţii, decât în cea a acţiunilor secrete.
Totuşi, în situaţiile în care furnizarea informaţiilor are loc într-o singură
direcţie, principala motivaţie a statului care le transmite poate fi intenţia de a ajuta
celălalt stat. în acest caz, activitate respectivă poate fi considerată sprijin secret
acordat unui stat prieten, având în vedere că permite altui stat să îşi îndeplinească
anumite obiective pe care nu le-ar fi putut atinge prin mijloace proprii şi se desfăşoară
în secret.
Deşi, în general, schimbul de informaţii are loc doar între state considerate
prietene, există numeroase situaţii în care un stat i-a transmis informaţii altui stat ce
nu este considerat prieten pentru a-l determina sau a-l provoca să adopte o anumită
decizie, care să fie în interesul ambelor părţi.
Bibliografie:
[1]. Legea 51/1991 privind funcţionarea Serviciului Român de Informaţii
[2]. F. Reese Brown, „Behind the Drumes and Bugles - International Journal of
Intelligence and Counterintelligence", vol.6, nr.3,1993,p39.
[3]. Troncotă Cristian, Eugen Cristescu, „Asul serviciilor secrete româneşti",
Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994.
[4]. „Direcţia Informaţii Militare, la 145 de ani", Editura Militară, 2004.
[5]. Pârlog Adrian, „Analiza informaţiilor - curs de informaţii militare", Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I", Bucureşti, 2005.
[6]. Mireille Rădoi, “Serviciile de Informaţii şi decizia politică”, Editura Tritonic,
Bucureşti, 2005
70