STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

1920 în Egipt, care şi-a întărit activitatea în ani 60 – 70 în lumea arabă – în special în
Iordania şi Egipt.
Mişcarea Hamas a fost înregistrată legal în Israel, în 1978, de către şeicul
Ahmed Yassin, liderul spiritual al acesteia, sub forma unei asociaţii islamice denumite
Al-Mujamma Al Islami. Organizaţia a câştigat o mulţime de suporteri şi simpatizanţi
prin intermediul propagandei religioase şi a muncii sociale. O mare parte a succesului
înregistrat de Hamas se datorează influenţei câştigate în Fâşia Gaza. Hamas este
considerată de specialiştii în informaţii o organizaţie extremistă islamică. A jucat un
rol important în acte subversive violente şi operaţiuni teroriste extreme atât împotriva
Israelului, cât şi împotriva arabilor. În perioada iniţială a fost condusă de persoane
identificate ca aparţinând organizaţiei Fraţii Musulmani, din teritorii.
În timpul Intifadei, Hamas a exploatat momentul pentru dezvoltarea activităţii
în Cisiordania, în scopul de a deveni organizaţia fundamentalistă islamică dominantă.
Îşi defineşte obiectivul prioritar ca fiind Jihadul pentru eliberarea Palestinei şi
înfiinţarea unui stat islamic palestinian ,,de la Marea Mediterană până la râul Iordan”.
A câştigat încrederea palestinienilor prin participarea la violenţe de stradă şi asasinate,
întărindu-şi astfel potenţialul şi rolul în cadrul Intifadei. Din cauza activităţii
subversive teroriste, Hamas a fost scos în afara legii în septembrie 1989.
După războiul din Golf, Hamas a devenit organizaţia cu cea mai mare activitate
teroristă în Teritorii şi în interiorul Israelului. Astăzi, este a doua grupare importantă
din Fatah şi câteodată este privită ca o ameninţare la adresa hegemoniei
naţionalismului laic. În prezent este cel mai puternic grup care se opune procesului de
pace în zonă. Un exemplu, îl constituie utilizarea de terorişti sinucigaşi, cu misiunea
de a acţiona asupra ţintelor civile din Israel.
Numărul mare de refugiaţi, privaţiunile socio-economice ale populaţiei din
taberele de refugiaţi şi statutul relativ scăzut al elementelor naţionaliste până aproape
de zilele noastre au făcut ca Hamas să-şi răspândească influenţa asupra refugiaţilor.
Vehicularea ideii că eliberarea tuturor palestinienilor este mai importantă în Gaza,
alături de factorii sociali, au consolidat influenţa islamică în rândul populaţiei
palestiniene. Un alt factor care a ajutat la popularitatea fenomenului islamic a fost
acela că mişcarea naţionalistă palestiniană şi O.E.P., au mutat centrul puterii politice
din Palestina, prin consolidarea unei conduceri externe, pe cheltuiala celor din
interiorul teritoriilor. În opoziţie cu aceştia, compania islamică şi structura sa de
conducere s-au dezvoltat în întregime în interiorul Palestinei şi astfel au putut servi
mai bine interesele palestinienilor.
Infrastructura islamică din teritorii a activat separat, dar în paralel cu instituţiile
naţionaliste construite de O.E.P. în anii 1980. Hamas a reuşit să formeze un sistem
social care să constituie o alternativă structurii politico-sociale oferite de O.E.P.
Prestigiul organizaţiei se baza atât pe capacităţile ideologice, cât şi pe cele practice, ca
o mişcare a cărei contribuţie la viaţa cotidiană nu a fost mai puţin importantă decât
cea din cadrul mişcării de luptă împotriva Israelului şi împotriva ocupaţiei. O
schimbare importantă din cadrul organizaţiei a fost tranziţia de la pasivitatea faţă de
regimul israelian la activităţi militare şi violente de amploare, în special în interiorul
Fâşiei Gaza şi în exteriorul acesteia. Mişcarea şi-a schimbat denumirea de Rezistenţă
Islamică – Hamas şi şi-a dezvăluit caracterul palestinian şi patriotismul. A susţinut că
51