STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

POLITIZAREA RELIGIEI ISLAMICE
Isabela ANCUŢ *
Very often call “religion of terrorism”, Islamic religion is, in fact, the third monotheistic
religion of the world next to Christian religion and Judaism. The political aspect of this religion
appears, develops and lives simultaneously with it but only after year 1971 has been seriously taken
into consideration by the Western world. After the “Khomeini moment” the Western world seems to
consider this religion equal to another two religions very well known, Christian religion and
Judaism. Unfortunately, instead of respect and consideration owned to a religion, some people
though that is good to use this in order to implement their politics in the area, considering that their
usual habits to “play” with religion during the years and through the history, and “learned” as
experience, will help them. Nothing is more false than this. And time proved, in a very hard way,
that these false premises were and are still wrong used by both of the parties.
`Islām este denumirea acţiunii ce are ca, complement pe muslim, al cărui verb
`aslama provine de la rădăcina SLM ale cărui derivate gravitează toate în jurul
cuvântului „mântuire”. `Aslama înseamnă a da ceva din toată inima, dar şi a fi pătruns
de pace, de pacea lui Dumnezeu.
În ceea ce priveşte problema apariţiei şi evoluţiei politico-militare şi religioase
a Islamului se pot identifica două direcţii. O parte a istoricilor musulmani
tradiţionalişti şi profund religioşi nu pun în discuţie împrejurările revelaţiei coranice
sau veridicitatea mesajului profetic al lui Mahomed, în timp ce cealaltă parte priveşte
Islamul din exterior, analizându-i originile.
Ridicarea fundamentalismului Islamic, la rangul de politică de stat a avut loc,
aşa cum ştim, în 1979 când ayatollahul Khomeini, opozant al politicii pro-occidentale
a şahului Reza Pahlavi a devenit lider al revoluţiei islamice iraniene. Khomeini a
devenit astfel cunoscut lumii vestice nu numai prin lovitura de stat dată ci şi prin
faptul că a instituit un regim care a introdus „terorismul” ca politică de stat, răpirea
celor 52 de membrii ai corpului diplomatic american de la Teheran, noiembrie 1979,
fiind cel cunoscut „moment” al politicii sale externe. Exemplul iranian este, posibil,
cel mai dur şi în extremis exemplu de introducere a religiei islamice în politică sau,
mai corect spus, ca politică, dar nu reprezintă singurul exemplu în acest sens.
Din păcate, asocierea Islamului cu „aripa militantă dură” a politicii, respectiv cu
terorismul, derivă chiar din spiritul militant al acestuia, orientat spre obţinerea puterii
politice şi/ sau rezistenţa la pătrunderea elementelor capitalului occidental în spaţiul
islamic. Din aceste considerente, se poate aprecia că „relaţia intrinsecă dintre stat şi
religie a fost, este şi va fi unul dintre factorii-cheie ai sistemului politic din statele
musulmane” 1 , exemplele fiind edificatoare: Iran, Afganistan, Arabia Saudită etc.
Conform afirmaţiilor unuia din părinţii ideologici ai fundamentalismului
Islamic, Sayyeed Abdul A΄la Maududi, “oriunde s-ar afla, Islamul doreşte să distrugă
toate statele şi guvernele, tot ceea ce se opune ideologiei şi doctrinei islamice, tot ceea
ce nu ţine cont de naţiunea care-l guvernează. Scopul Islamului este de a forma un stat
* Doctorand, inginer, Funcţionar public în Ministerul Apărării Naţionale
1 Barna Cristian, „Cruciada” Islamului, Geopolitica, Editura Top Form, Bucureşti, 2007, p. 63
402