STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

1. Prin grija factorului politico-militar naţional - care elaborează strategii pentru
funcţionarea, dezvoltarea şi apărarea complexului;
2. Prin beneficiile protecţiei oferite de bazele şi obiective militare existente în
apropiere categoriile de forţe amplasate în proximitate complexului, atât cele NATO,
cât şi cele naţionale, sunt în măsură să asigure o apărare eficientă a elementelor vitale
ale acestuia;
3. Prin măsuri de protecţie antiteroristă ale poliţiei complexului, derulate pe
fiecare segment naţional al acestuia;
4. Prin protecţia proprie a obiectivelor fluviale ce-şi desfăşoară activitatea în
complex-protecţie asigurată cu forţe proprii, ori angajate;
5. Prin protecţia satelitară oferită de NATO şi prin servicii prestate de către
SUA şi Rusia. În acest scop sunt folosiţi sateliţi geostaţionari, de rotaţie şi de însoţire.
La nivel naţional, pentru fiecare segment, forţele de securitate ale complexului
sunt conceptualizate, ori în bună parte, realizate. În prezent se poartă negocieri pentru
realizarea unei forţe europene de securitate a complexului. La nivel naţional au fost au
fost elaborate:
- strategia de securitate a navigaţiei de-a lungul arterei;
- strategia de securitate a infrastructurii complexului;
- strategia de intervenţie antiteroristă;
- strategia de control a traficului.
Pentru securitatea de ansamblu a complexului rezolvarea trebuie să revină UE
prin constituirea a 3-5 grupe acţionale terestro-aeriano-fluviale/maritime care să
îndeplinească misiunile principale preluate de la factorul de securitate naţional.
Concluzii
În condiţiile unei economii mondiale multipolare, cu dinamici diferite într-o
zonă sau alta a lumii, creşte interdependenţa dintre state, ceea ce generează acţiuni de
coordonare a strategiilor naţionale de dezvoltare la nivel european şi chiar mondial.
În funcţie de modul în care se va contura ansamblul interdependent al viitoarei
Europe (Maastricht 2), dimensiunile transferului necesar de competenţe de la nivelul
statelor naţionale la cel al organismelor „Comunităţilor Europene” vor fi mai mari sau
mai mici.
Sunt cunoscute două concepte fundamentale: cel german, potrivit căruia
Parlamentul Europei ar urma să constituie factorul principal de decizie, şi cel francez,
care, în esenţă, ar însemna „unitate în diversitate”, deci opţiuni la nivel european, pe
baza strategiilor elaborate de către statele naţionale.
Se poate aprecia că, indiferent de opţiunile finale ce vor fi adoptate în legătură
cu acesta temă, crearea organismelor de cooperare economică regională va constitui
elementul structural al viitoarei Europe şi nu doar o soluţie conjuncturală.
Marea problemă cu care se confruntă UE, în ceea ce priveşte optimizarea căilor
navigabile interne, este fragmentarea lor din punct de vedere al regulilor de exploatare
şi al administraţiilor, de aceea se analizează posibilitatea schimbării acestei situaţii,
fiind în studiu mai multe variante.
Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră, deşi în condiţiile
actuale geo-strategice valoarea sa de obstacol s-a pierdut într-o mare măsură, are o
400