STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

complexului este dată de factorul economic, în principal, dar nu trebuie neglijată nici
valoarea acestuia ca aliniament şi direcţie strategică, incluzând rolul afluenţilor, al
sistemelor hidrotehnice, al canalelor şi lucrărilor de artă aferente. Racordarea Uniunii
Europene cu zona economică a Mării Negre determină un puternic sistem de
cooperare şi alianţe. În acest mod se pot asigura creşterea siguranţei şi a stabilităţii în
zonă, conjugarea intereselor economice ale statelor şi eliminarea decalajelor de
dezvoltare existente.
Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră reprezintă o
importantă dimensiune strategică, dar şi de cooperare în Europa, deoarece permite atât
conectarea complexă la spaţiul pan-european prin trasee economice care sunt şi de
securitate şi de solidaritate, cât şi dezvoltarea cooperării regionale pe mai multe axe
fixate de acest canal, ca şi pe numeroase direcţii transversale.
Diferendele şi disputele au loc ca urmare a intereselor naţionale, specifice, dar
şi a nivelurilor de dezvoltare diferite pe care acestea le au.
Complexul constituie una dintre ieşirile cooperării economice la Marea Neagră
şi spre centrul şi vestul Europei.
Se impune deschiderea Rinului şi pentru statele din sud-estul Europei.
Germania doreşte ca reglementările traficului de pe Rin, mult mai severe decât cele
după care se desfăşoară traficul pe „regele fluviilor europene” (cum a fost denumită
Dunărea de către Napoleon), să fie impuse şi pentru traficul pe Dunăre. În acest sens,
trebuie să avem în vedere probleme legate de securitatea navelor, de protecţia
împotriva poluării, de întreţinerea fluviului şi semnalizarea pe Dunăre, de nivelul
tehnic al navelor, precum şi de gradul de pregătire al echipajelor.
Rinul şi Dunărea constituie, în prezent, factorii integratori în amplul şi
complexul proces de multiplicare a relaţiilor dintre ţările riverane, dintre acestea şi
celelalte ţări ale continentului, proces care reprezintă, de altfel, un factor dinamizator
al extinderii Uniunii Europene.
4. Poziţia NATO şi UE faţă de complex
Actuala arhitectură de securitate Europeană reflectă trăsăturile esenţiale ale
mediului geopolitic în care se derulează: tranziţia către sistemul internaţional
multipolar, competiţia între puteri în spaţiul euroatlantic pentru redistribuirea
rolurilor; adâncimea integrării în UE; tentativele Federaţiei Ruse de a menţine statutul
de mare putere pe arena mondială şi de a ocupa poziţii cheie în structurile europene de
securitate.
Securitatea se bazează atât pe stabilitatea politică, dar şi pe cea militară, acestea
fiind condiţionări complementare. Un sistem mobil de securitate europeană va putea fi
edificat numai dacă vor fi consolidate cele două componente. Politica de securitate
bazată pe cooperare (specifica OSCE) şi renunţarea la orice idee de a impune
stabilitatea prin mijloace de confruntare. Scopul este promovarea cooperării în
vederea prevenirii conflictelor în sfera politică şi a reducerii pericolului confruntării
armate. De asemenea, mai are scopul de a evita escaladarea potenţialelor conflicte,
punând un accent deosebit pe promovarea deschiderii şi a transparenţei.
Protecţia strategică a ansamblului în cadrul UE şi NATO se realizează prin
următoarele modalităţi:
399