STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Valoarea de obstacol
Din punct de vedere tactic sau operativ, orice curs de apă constituie un
obstacol. Din punct de vedere militar, Canalul Dunăre-Main-Rin, cu cel 16 ecluze ale
sale, constituie un obstacol blindat major. De asemenea, Dunărea şi Rinul au
reprezentat încă din antichitate obstacole importante în calea acţiunilor militare. Axul
Dunăre-Main-Rin poate deveni un mijloc de acces al dezvoltării economice şi de
accelerare a integrării ţărilor membre în structurile europene. Prin realizarea canalului,
artera navigabilă Dunăre-Rin a devenit un ansamblu interdepartamental, al cărui
impact trece dincolo de frontierele ţărilor riverane, devenind un element strategic la
nivel european.
O dată cu demararea Conferinţei europene a miniştrilor de transport, din anul
1953, din care făceau parte inclusiv Iugoslavia şi Austria, s-a trecut la realizarea
planurilor pentru o reţea a căilor fluviale în Europa Centrală. Aceste planuri vizau,
printre altele, finalizarea Canalului Dunăre-Main-Rin şi realizarea unei legaturi Oder-
Dunăre.
Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră are o valoare
strategică deosebită pentru unele ţări europene nemaritime, ca Cehia, Ungaria,
Slovenia, Slovacia, deoarece le permite accesul la Bosfor, Gibraltar sau Marea
Nordului şi, de aici, la Oceanul Planetar.
După scindarea imperiului sovietic şi după schimbările intervenite în
Germania, nu mai există zone de luptă, ci zone de legătură. În condiţiile geostrategice
actuale, valoarea de obstacol a canalului s-a pierdut, într-o mare măsură. Ţinând cont
de importanţa crescândă a Dunării, ca arteră de transport, se poate aprecia ca oportună
realizarea unor reţele de canale care să formeze o reţea europeană de comunicaţie
navală, cum ar fi: Dunăre-Sena-Marea Adriatică; Dunăre-Morava-Vardar-Marea Egee
şi Dunăre-Nipru-Marea Baltică.
3. Cooperarea europeană
Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră a fost şi rămâne
coloana vertebrală a cooperării, pe multiple planuri, între ţările riverane şi între statele
Europei, în general. Pentru a se ajunge la o înţelegere, s-au încheiat numeroase
acorduri bilaterale, au avut loc convenţii (Belgrad 1942 şi Sofia 1994) relativ la
cooperarea pentru protecţie şi utilizare durabilă. România este depozitară a regimului,
stabilit prin Convenţia de la Sofia.
Pe plan general, cooperarea Dunăreană se află de câţiva ani în atenţia Adunării
parlamentare a Consiliului Europei, în ideea elaborării şi adoptării unei „Carte
europene a bazinului Dunării”. Ca urmare a unor divergenţe de opinii-referitoare mai
ales la oportunitatea unui astfel de document, în condiţiile existenţei convenţiilor
Dunărene evocate şi a organismelor de aplicare a acestora, procesul elaborării Cartei a
fost încetinit. Nu este însă exclusă ipoteza ca el sa fie reluat după ce se va proceda la o
evaluare atentă, de ansamblu, a acţiunilor de cooperare Dunăreană.
Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră poate constitui
un mijloc favorizant al dezvoltării economice şi de grăbire a integrării statelor din
estul şi sud-estul Europei în structurile europene şi euroatlantice. Importanta
398