STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

asociate cu datoriile instituţiei şi activele nu sunt corect apreciate. De exemplu,
băncile comerciale oferă conturi de depozit, care pot fi retrase în orice moment şi pe
care le folosesc pentru a acorda împrumuturi pe termen lung. Datorită neconcordanţei
dintre depozite şi credite banca operează “pe loc” (deponenţii îşi retrag fondurile mai
rapid decât banca le poate oferi).
• Incertitudinea şi comportamentul greşit. Multe analize ale crizelor
financiare subliniază greşelile în investiţii cauzate de lipsa cunoştinţelor sau
imperfecţiuni în raţionamente.
• Reglementarea eşecurilor. Guvernele au încercat să elimine sau să atenueze
crizele financiare prin reglementări în sectorul financiar. Un obiectiv major al
reglementărilor este acela de a asigura instituţiilor suficiente active pentru a-şi
îndeplini obligaţiile contractuale, prin intermediul rezervelor minime obligatorii şi a
cerinţelor de capital.
• Fraude. Frauda a jucat un rol important în colapsul unor instituţii
financiare, atunci când companiile au atras deponenţi care le-au indus în eroare cu
privire la cererile privind strategiile de investiţii, sau au fraudat rezultatele viitoare.
Frauda în finanţarea creditelor ipotecare a fost considerată o posibilă cauză a crizei
creditelor ipotecare din 2008.
• Contaminări. Contaminările se referă la ideea că aceste crize financiare se
răspândesc de la o instituţie la alta, ca atunci când o bancă determină „fuga” de la o
bancă la alta, sau dintr-o ţară în alta, ca atunci când criza monetară, pagubele, sau
piaţa de capital se răspândesc în alte ţări. Situaţia în care eşecul unei instituţii
financiare ameninţă stabilitatea altor instituţii, se numeşte risc sistemic.
• Efectele recesiunii. Unele crize financiare nu au efect în afara sectorului
financiar, dar altele joacă un rol important în scăderea ritmului dezvoltării economice.
Există multe teorii conform cărora o criză financiară ar putea avea efect asupra
scăderii ritmului dezvoltării economice.
Teorii ale crizelor financiare 13
• Teoria sistemelor. Crizele majore din economia mondială, care se manifestă
periodic la intervale de 20 sau 50 de ani, se află în centrul cercetărilor teoriei
sistemelor. Acestea poartă numele de “Ciclul de 50 de ani al lui Kondratiev”, de la
numele celui care a studiat acest fenomen – Nikolai Kondratiev. Figuri marcante ale
teoriei sistemelor, ca Andre Gunder Frank 14 şi Immanuel Wallerstein 15 , au avertizat
despre posibilitatea producerii crizelor financiare, ca de exemplu cea cu care se
confruntă economia mondială în prezent.
• Teoria lui Minsky. Hyman Minsky 16 a propus o explicaţie care se aplică în
economiile închise. El a susţinut că fragilitatea financiară este o caracteristică tipică a
oricărei economii capitaliste. Fragilitatea ridicată conduce la riscuri mari de
producere a unei crize financiare.
13 http://en.wikipedia.org/wiki/Financial_crisis
14 Istoric, economist şi sociolog german; a fost unul dintre fondatorii teoriei generale a sistemelor
în anii 1960.
15 A fost un sociolog, istoric şi analist de sistem american.
16 A fost un economist şi profesor de economie american la Washington University din St Louis.
364