STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

obligativitate trecerea de la statul – naţiune la structuri statale descentralizate
(minimale) bazate pe o „societate deschisă".
Dacă vechea ordine s-a realizat prin beligeranţă armată diversă, credem şi
speram ca noua ordine să fie cu preponderenţă un produs al păcii. Această situaţie
paradoxală schimbă total raţiunea războiului, acesta devenind un instrument principal
pentru menţinerea păcii.
Acest nou tip de război – războiul viitorului – se va prezenta cu patru mari
caracteristici:
- devine singurul război justificat şi acceptat, ceea ce va face ca celelalte
din „panoplia zeului Marte" să devină ilegitime, deoarece alterează pacea;
- va avea un caracter privat, întrucât vor fi puţini „actori mondiali" în
masură să-l desfăşoare;
- bazată pe o desavârşită „arta strategică", victoria va fi obţinută prin
înfrângerea adversarului fără luptă (câta similitudine cu Sun Tzi);
- se evidentiază un singur beligerant, părţii adverse ne mai acordându-se
posibilitatea de a lupta inclusiv armat pentru propriile interese.
În războiul viitorului se pare că: victoria devine predestinată, relaţia dominaţiesupunere
se globalizează, cearta cu războiul intră în dreptul internaţional, folosirea
acestui instrument revine unui club privilegiat.
Aşadar, războiul viitorului se va cantona în continuare în sfera politicoeconomică,
dar ca scop general va viza proiecte mondiale. Printre acestea cu
sigurantă putem include gestionarea privată a materiilor prime strategice
(hidrocarburi si minereuri), accesul restrictiv asupra high-tech, controlul politicomilitar
asupra unor „zone fierbinţi", accesul condiţionat la sursele de apă, ameliorarea
raporturilor demografice şi protecţia mediului.
Secolul XXI va face din război spaţiul de întâlnire al unor sisteme militare din
ce în ce mai complexe şi performante, care implică tehnologii noi, militari
superspecializaţi, acţiuni complexe, desfăşurate pe coordonate strategice şi tactice
diferite de cele actuale.
Complexitatea şi capabilitatea forţei adversarului vor fi tot mai greu de
presupus şi cunoscut, inamicul va deveni unul invizibil şi imprevizibil, nivelul de
alertă va fi unul permanent. Aceasta, deoarece inovaţia tehnologică are drept obiectiv
şi scop sporirea capabilităţii forţei. Iar capabilităţile luptei moderne sunt influenţate,
cum apreciază analiştii conflictelor recente, de relativul echilibru tehnologic. Deşi
dezvoltarea de succes pe aliniamentele oricărui conflict se loveşte de truisme
evidente, este clar că războiul viitorului nu poate ocoli nevoia de: sustenabilitate
continuă şi suficienţa, mentenanţa bună, mobilitate maximă, capabilităţi de manevră,
suport logistic, service şi de luptă corespunzator, înalt grad de operativitate,
superioritate tehnologica pe spaţiile critice ale armelor, obiective permanente ale
cercetării ştiinţifice şi tehnologice militare. De altfel, “lecţiile învăţate” din Irak si
Afghanistan, la care se adaugă „cursurile opţionale” ale războiului antiterorist,
creionează, acum, pe planşetele proiectanţilor, capabilităţile viitoarelor războaie.
Noile cuceriri tehnologice impun ca acţiunile militare să aibă în viitor, o mare
amploare în timp şi spaţiu, forţe şi mijloace specializate, caracter întrunit, intensitate
şi complexitate sporite, schimbari bruşte ale situaţiilor la toate nivelurile, să fie duse
356