STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

economia, cu toate aspectele sale complexe. În consecinţă, aceste transformari au
influenţat şi alţi factori, cum ar fi cel social, cultural, militar şi de securitate. Premisa
esenţială a unei asemenea concepţii este că lumea secolului XXI s-a structurat într-un
sistem în care ţările îsi determina poziţia în cadrul acestei noi ordini mondiale pe baza
acţiunilor corecte sau eronate pe care le întreprind.
Dominantă, pentru secolul de puţină vreme încheiat, a fost dinamica deosebită
a geopoliticii şi geostrategiei, cu determinari majore asupra tipologiei, conţinutului şi
fizionomiei războiului modern.
Bunăoară, s-a trecut de la multipolarism la bipolalarism şi este evident că
lucrurile nu s-au oprit aici.
„Contribuţia" europeană la perfecţionarea războiului, în esenţă bazată pe
violenţă şi distructivitate, a fost foarte mare şi cu urmări catastrofale în toate planurile
vieţii sociale şi economice. Tandemul geopolitica – război în evoluţia sa a făcut
posibilă caracterizarea modelului de dezvoltare europeană de pâna la mijlocul
secolului trecut ca civilizaţie a violenţei. Un motiv în plus l-au constituit şi
preocupările geopoliticii de organizare/reorganizare a lumii prin război în diferite
planuri: politico-administrativ, economic, juridic, cultural, militar etc.
Modelul organizării lumii postbelice a atras atenţia geopoliticii asupra
remodelarii conţinutului şi fizionomiei războiului modern. Aşa a apărut „războiul
rece" cu câteva caracteristici:
- esenţa confruntărilor este de natura ideologică;
- un anumit control al pragului de violentă armată;
- creşterea amplorii confruntărilor nonmilitare ;
- evitarea lovirii sanctuarelor strategice europene şi euroatlantice;
- acceptarea tacită a violenţei armate numai în afara arealelor blocurilor
militare, aflate fiecare într-o expansiune transcontinentală;
- exportul de revoluţie sau al modelelor de democraţie autentică.
În ultimele decenii ale secolului trecut geopolitica a gestionat un paradox: pe
de o parte un „război rece" în spaţiul euroatlantic şi o „pace fierbinte" pe restul
mapamondului .
În aceasta perioadă, forţarea de către geopolitica a exporturilor ideologice de
revoluţii şi democraţii a condus la reacţii naţionaliste şi internaţionaliste din partea
unor state a căror tradiţii politice, economice, culturale, religioase etc., au fost brutal
încălcate. Aceasta poate fi considerată una dintre cauzele manifestării terorismului
privat, statal şi internaţional cu profunde conotaţii politice, economice, confesionale,
etnice s.a., prin utilizarea mijloacelor violente de atac sau ripostă .
Dezvoltarea deosebită, îndeosebi postbelică a permis realizarea modelelor, mai
mult sau mai puţin tradiţionale/istorice, de civilizaţie, fiecare cu propria geopolitică si
geostrategie. În dinamica, acestea inevitabil generează confruntări periferice la
contactul lor direct. Forma de manifestare o constituia războaiele locale, având drept
scopuri smulgerea/păstrarea în arealul de civilizaţie a unor state, dezmembrarea
altora, confederalizarea unor spaţii etc. Şi uite aşa, războiul s-a întors în Europa,
îndeosebi în partea ei de sud-est, unde convenţional există contactul direct a câtorva
civilizaţii. Spaţiul respectiv, desigur în curs de extindere, este cel mai propice pentru
354