STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

ignorarea acestora, evidenţiază dacă cei responsabili de stabilirea relaţiilor
internaţionale, în speţă politicienii şi cei care guvernează statul, au luat în considerare
sau nu aceste procese şi evoluţii geopolitice. Dacă privim modul în care sunt
gestionate afacerile globale, observăm ca acele state dezvoltate, care privesc în
perspectiva şi care au integrat toate conceptele geopolitice în stabilirea obiectivelor şi
intereselor naţionale proprii în viitor, au devenit astfel actorii principali pe scena
politică a relaţiilor internaţionale. Alte state dimpotrivă, consideră că abia după ce se
confruntă cu anumite probleme trebuie să ia în considerare metodele de abordare a
acestora; astfel de politicieni cred că toate aceste chestiuni decurg din propria lor
gândire şi doresc să rezolve situaţiile de criză apelând tot la propria lor gândire
subiectivă.
În acest context, războiul este purtat pentru formarea statului-naţiune. Apoi
devine interstatal pentru crearea imperiului. Multitudinea cazurilor cunoscute din
istoria universală scot în evidenţă o acerbă confruntare între hegemonismul imperial
si stabilitatea naţionala, ceea ce a făcut posibilă aparitia/dispariţia unor state ori
variante de state.
Secolul XX a fost perioada de timp când sub controlul geopoliticii imperiile se
războiesc pentru sfere de influenţă şi control spaţial cât mai extinse ori pentru
coagularea unor modele de dezvoltare universală. Războaiele de coaliţie au fost
mondiale, dar spaţiul lor de desfăşurare l-a constituit continentul european. Primul
război mondial s-a încheiat cu o anumită structură şi funcţionalitate geopolitica a
ordinii mondiale, desigur privită numai ca o etapa în finalizarea acesteia. Al doilea
război mondial, cu finalitatea bine cunoscută, a permis experimentul blocurilor
militare, cu o conducere trans/supranaţională, care desigur nu va scăpa lumea de
flagelul războiului.
Întrebuinţarea armei nucleare, în finalul celei mai mari conflagraţii a secolului
XX, în condiţii geopolitice şi geostrategice superflu, a atras atenţia „actorilor" 1
postbelici asupra înaltelor tehnologii ce se pot folosi în războiul viitor. Geopolitic s-a
comis o dublă gresealaă Pe de o parte politica a fost împinsă către iraţionalitate, iar pe
de alta parte ea a fost deturnată de la refacerea postbelica spre cursa înarmărilor
extrem de costisitoare.
Ei ajung astfel să creadă că se bucura de libertate totală de acţiune pe scena
politicii mondiale; aceasta situaţie devine mult mai complicată şi neclară atunci când
ţările în cauza au acces la resurse minerale, în special energetice. În aceste conditii, se
ajunge uneori ca strategiile geopolitice ale factorilor de decizie din ţările respective să
capete un caracter fictiv si atunci trebuie simţit pericolul. În secolul XX, conceptele,
teoriile, premisele geopolitice au fost influenţate mai mult de strategiile militare,
ajungându-se astfel la o polaritate a lumii. Însa din motive obiective, nu a fost posibil
ca aceste concepţii să depăşească stadiul de ipoteza şi să fie aplicate în practica,
acesta fiind tocmai factorul care a determinat transformarea conceptelor şi teoriilor
geopolitice în secolul XXI. În acest context, exista doua aspecte care au atras atenţia
tuturor, şi în special a celor implicaţi în structura militară geopolitică a lumii: primul
este reprezentat de factorul uman şi de convingerile sale, iar al doilea priveşte
1 Dr. Frunzeti T, Războiul modern, în Revista Gândirea Militară Românească, nr. 3/2005, p.15.
353