STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

UE. În primul rând este vorba de ţări precum Japonia şi Coreea de Sud. În mod
evident, perspectivele energetice ale acestor ţări nu se pot fi realiza fără participarea
Rusiei.
Tacticile razboiului energetic cu privire la particularitatile regionale
1) Asia Centrală
SUA şi Occidentul sunt extrem de interesaţi de activitatea companiilor ruse de
gaze naturale şi petrol în Asia Centrală. O atitudine deosebit de negativă au
demonstrat americanii la iniţiativa Rusiei, cu privire la înfiinţarea Organizaţiei de
Cooperare Shanghai, analog unui OPEC al gazului. Rusia nu este prima care susţine
această idee. Acum câţiva ani, Moscova a făcut deja o propunere Kazahstanului,
Uzbekistanului, Turkmenistanului şi Azerbaidjanului pentru a crea ceva similar. Dar
acum, se pare, ideea poate găsi contururi reale, la fel ca în cazul OCS din care fac
parte cele mai mari ţări - exportatorii şi importatorii de combustibil albastru. În afară
de Rusia, Kazahstan şi Turkmenistan sunt deja implicate activ pentru a construi o
conductă de gaze spre China. Este de aşteptat ca, în a doua jumătate a acestui an,
China şi Rusia să înceapă realizarea proiectului comun – construirea sistemului de
transport de gaze ”Altai”. Acest sistem va face legătura între zăcămintele de la
Yamalo-Nenetz si regiunea autonomă Syntzyan-Uygursc din China. Sistemul ''Altai''
profitabil pentru Rusia, deoarece include în exploatare o diversificare a exportului
naţional de gaz şi reduce dependenţa ei de ţările de tranzit, care la începutul anului
2009 au încercat de a pune în aplicare propriile planuri de şantaj prin gaz.
Unul din principalii rivali ai Rusiei pe piaţa de petrol şi gaze din Asia centrală
este Kazahstan. Prin ocolirea repetată a Kazahstanului, Occidentul a reuşit să capteze
dorinţa acesti republici de a avea cât mai multe trasee alternative de transport pentru
resursele sale enegetice, uneori neluând în considerare chiar strânsul parteneriat
strategic dintre Astana şi Rusia. Faptul că, Kazahstanul a început să colaboreze din ce
în ce mai active cu China în această direcţie, şi de asemenea faptul că a semnat
acordul privind participarea sa la proiectul Baku-Tbilisi-Geihan a adus noi speranţe
UE şi SUA, care au început să conştientizeze din ce în ce mai limpede importanţa
energetică a Kaahstanului.
Americanii au sugerat insistent guvernului acestei ţări nevoia de a continua
propria politică energetică. Şi în această privinţă sunt gata să ajute Astana, în sensul
declaraţiei cu privire la parteneriatul energetic, care a fost semnată de către SUA şi
Kazahstan în decembrie 2001. Dacă pentru SUA, în prezent, în regiune, Kazahstanul
este cel mai mare obiect de interes, atunci pentru UE un astfel de obiect este
Turkmenistanul, care este chiar, mai puţin loial Rusiei decât Kazahstanul. Ideea
construcţiei unei magistrale transcaspice aparţine nu UE, ci SUA, care a propus-o cu
mai mult de 10 ani în urmă. Dar atunci proiectul a fost subminat de conducerea
Turkmenistanului şi Azerbaidjanului. Dacă totul ar fi mers conform planului, atunci
construcţia magistralei transcaspice ar fi fost finalizată în 2010.
2) Regiunea caspică
Regiunea caspică este considerată adesea ca fiind a doua ca importanţă după
zona Golfului. Volumele producţiei de petrol pot fi comparate cu cantităţile de petrol
34