STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

NOUA STRUCTURĂ DE PUTERE A LUMII
Antonel LUNGU *
După dispariţia celei de-a doua superputeri – Uniunea Sovietică, SUA
reprezintă la ora actuală principala forţă economică şi politică a lumii, fiind, practic,
singura superputere. Este cert însă că în perspectivă lumea se îndreaptă spre un sistem
multipolar, în care SUA va continua să fie un pilon important, la fel ca şi Uniunea
Europeană, Rusia sau China, care vor reprezenta forţe importante, în zone diferite ale
lumii.
Marea majoritate a specialiştilor în relaţii internaţionale consideră că finalul
acestui proces de reconturare a relaţiilor politico-economice în sistemul internaţional
îl va reprezenta multipolaritatea. Se dezvoltă în prezent un tradiţional sistem
multipolar statal. State precum SUA, China, Germania, Japonia, şi Rusia sunt cei mai
probabili actori care vor juca aceste roluri de "poli”. Şi alte câteva state, dintre care
cel mai probabil India s-ar putea alătura acestora de dinainte. Există câteva aspecte
capabile să modifice structura multipolară tradiţională bazată pe stat. Într-adevăr
există un acord general printre oamenii de ştiinţă cum că sistemul nu va arăta şi nici
nu va opera asemeni sistemului multipolar existent în perioda celui de-al doilea război
mondial. O modificare ar fi aceea că Naţiunile Unite şi alte organizaţii globale ar
putea deveni mai independente şi chiar mai puternice. O altă posibilitate ar fi
eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Uniunii Europene ar
putea deveni un astfel de pol. Un pol nord american este de asemenea posibil să se
dezvolte (prin crearea blocului economic NAFTA), iar un alt pol al puterii se
conturează pe continentul asiatic având drept lider China, iar Rusia prin alianţele sale
strategice va avea un impact major asupra balanţei de putere în sistem.
“Lumea aşa cum o ştim noi acum nu va mai rămâne la fel multă vreme”. Cel
puţin aşa preconizează analiştii. Dacă ne-am obişnuit cu dominaţia Statelor Unite, a
Japoniei ori a Germaniei, în domeniul politic ori în cel economic, lucrurile sunt pe
cale să se schimbe. Cel puţin patru noi puteri se pregătesc să treacă în fruntea
clasamentelor.
„Secolul XXI nu va fi "noul secol american" la care visau neoconservatorii la
sfârşitul anilor ‘90. Să fie, în cazul acesta, "secolul antiamerican" despre care vorbeşte
autorul bulgar (şi proamerican) Ivan Karstev? Să-i dăm dreptate lui Karstev atunci
când proclama sfârşitul unei iluzii, aceea a "secolului libertăţii"? Să înţelegem că
soarta secolului este pecetluită? Da, dacă prin asta vrem să spunem că lumea nu se va
mai întoarce la un sistem “unipolar” în care hegemonia americană sau occidentală, în
termeni de putere sau de legitimitate, ar fi acceptată de restul lumii. Nu, dacă asta
înseamnă că cele două ameninţări crescânde - a tiraniei şi a anarhiei - ar fi, împreună
sau separat, menite să domine secolul, că nici Statele Unite şi nici aliaţii lor europeni
nu ar mai avea, împreună sau separat, niciun atu de pus pe masă şi nu ar mai putea
* Colonel, doctorand, Direcţia Management Resurse Umane
338