STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Tratatul Nord-Atlantic din aprilie 1949 - care este baza legală şi contractuală a
Alianţei - a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Naţiunilor Unite, care
reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau
colectivă.
Bazată pe cooperarea dintre state, Alianţa îşi propune să permită realizarea
obiectivelor de securitate ale statelor membre şi să asigure condiţiile unui nivel egal
de securitate, indiferent de conjunctură sau de capacităţile de apărare ale acestora.
Pentru realizarea obiectivului esenţial, Alianţa îndeplineşte următoarele misiuni
fundamentale (conform Manualului NATO):
• furnizează o bază indispensabilă stabilităţii climatului de securitate în
Europa, fondat pe dezvoltarea instituţiilor democratice şi pe dorinţa de a soluţiona în
mod paşnic eventualele divergenţe. Urmăreşte ca nici un stat să nu recurgă la
intimidare sau represalii împotriva altei ţări europene sau să-şi impună hegemonia;
• conform articolului 4 din Tratat funcţionează ca un „forum transatlantic” de
consultare mai ales atunci când s-ar ivi o situaţie de risc asupra securităţii membrilor,
dar şi asupra oricărei probleme ce prezintă interes vital pentru aceştia;
• oferă mijloace de descurajare şi apărare împotriva oricărei ameninţări care ar
viza un stat membru N.A.T.O.;
• asigură echilibrul strategic în Europa.
Summit-ul francofoniei. Cuvantul “francofonie” a fost conceput de câtre
geograful Onesime Reclus (1837-1916), care s-a gândit să clasifice locuitorii Terrei în
funcţie de limba pe care o vorbeau în cadrul familiei sau a relaţiilor lor sociale. Acest
lucru l-a determinat să creeze termenul de FRANCOFONIE (“Francophonie”),
desemnând astfel ansamblul populaţiilor ce se exprimă în limba franceză. Deci,
Francofonia cuprindea atât o dimensiune lingvistică cât şi geografică, desemnând
ansamblul teritoriilor unde se vorbea franceza. La aceasta se adăuga simbolul limbii,
în calitate de port-drapel al idealurilor Revoluţiei franceze, ferment mistic al libertăţii,
fraternităţii, solidarităţii umane şi al schimburilor culturale.
Odată cu ivirea secolului al XX-lea şi urmare a conştientizării de către anumiţi
intelectuali cu activităţi notabile, Francofonia devine o idee nouă şi îşi formează o
dimensiune culturală odată cu crearea, îndeosebi după 1945, a unui mare număr de
asociaţii internaţionale.
Dacă, la începuturile sale, Francofonia reprezenta o dimensiune culturală,
evoluţia sa recentă, cea din ultimul deceniu în special, dovedeşte că a devenit un
element la plural, modern şi solidar, al unităţii în diversitate, novator şi original în
peisajul politic, economic şi cultural internaţional.
Francofonia nu mai este numai ansamblul persoanelor de pe mapamond care au
în comun folosirea limbii franceze, ea fiind în prezent o comunitate internaţională,
acoperind cele cinci continente, având un ideal de inter-înţelegere şi de fraternitate
între popoare sau indivizi care regăsesc în aceasta sinteza dintre aspiraţia generală
către universalitate şi aspiraţia individuală către identitate.
Summit-ul Grupului celor opt (G8). Grupul celor opt (G8) reprezintă un
forum internaţional al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere economic,
tehnologic şi militar: Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie
333