STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

evenimentele din 11 septembrie 2001, ci împotriva teroriştilor şi organizaţiilor şi a
sponsorilor lor din întreaga lume. 90 de naţiuni din întreaga lume s-au alăturat
Americii în lupta împotriva terorismului. Ele au confiscat averile teroriştilor, au
cooperat în materie de informaţii, au acordat drepturi aeriene de folosire a bazelor şi
de intrare în spaţiul aerian, contribuind efectiv cu forte militare, pornind anchete, în
mediile islamiste, soldate cu numeroase arestări. O armă de luptă împotriva reţelelor
teroriste a fost aceea a depistării fondurilor de care dispuneau acestea, fonduri ce au
fost imediat îngheţate în speranţa că, lipsite de bani, nu vor mai putea organiza noi
atentate de amploare.
ONU şi Consiliul de Securitate au reacţionat prompt. În cadrul ONU, a fost
constituit un Comitet de luptă împotriva terorismului, iar prin Rezoluţia nr. 1373 din 28
septembrie 2001 a fost definit cadrul general al luptei comunităţii internaţionale împotriva
terorismului. De asemenea, s-au elaborat recomandări pentru aplicarea efectivă a
12 convenţii multilaterale, adoptate de Naţiunile Unite cu privire la lupta antiteroristă
şi, în special, a Convenţiei din 1999 pentru reprimarea finanţării terorismului 10 ,
examinarea măsurilor adoptate de state, sprijinirea activităţilor întreprinse de ONU în
acest sens, printre care promovarea importanţei dreptului internaţional în lupta contra
terorismului, a acţiunilor de promovare a păcii, antrenarea organizaţiilor regionale în
acţiuni antiteroriste 11 .
Atâta timp cât America a avut drept ţintă terorismul, considerat a fi responsabil
de acţiunile din 11 septembrie 2001, coaliţia antiteroristă a fost unită şi strânsă în jurul
SUA, recunoscută ca lider internaţional. În momentul în care preşedintele George W.
Bush, în 29 ianuarie 2002, în discursul anual asupra stării naţiunii, a menţionat aşanumita
„axă a răului" (Irak, Iran şi Coreea de Nord), ca inamic al SUA şi al aliaţilor
lor, relaţiile dintre America şi ceilalţi membri ai coaliţiei antiteroriste au început să se
răcească. Faptul a ieşit în evidentă şi mai mult după ce preşedintele Americii şi-a
exprimat hotărârea de a ataca Irakul, în intenţia înlăturării de la putere a lui Sadam
Husein.
De asemenea, au avut loc schimbări importante în însăşi natura sistemului
democratic al ţărilor occidentale. A fost luată măsura monitorizării comunicaţiilor
radio, nu mai există conturi şi operaţiuni bancare secrete, nu mai există mijloace,
oricât de discutabile şi dubioase ar fi, care să nu poată fi folosite la nivel de stat,
atunci când se invocă pericolul terorismului. Surpriza se constată în încălcarea unor
sisteme de valori considerate până mai ieri sacre (drepturile omului) sau în stabilirea
unor relaţii internaţionale bizare.
Efectele evenimentelor de la 11 septembrie 2001 s-au resimţit şi mai mult în
plan militar. În 15 septembrie 2001, preşedintele Bush a declarat că SUA erau în
război cu terorismul, iar principalul suspect era Osama bin Laden, presupus a se as-
10 Convenţia Internaţională pentru Reprimarea Finanţării Terorismului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU, la 9 decembrie 1999, cere tuturor statelor semnatare să extrădeze persoanele implicate
în finanţarea activităţilor teroriste şi să adopte măsuri pentru anchetarea tranzacţiilor financiare suspecte.
La 2 aprilie 2002, 132 de ţări semnaseră Convenţia şi 26 de ţări definitivaseră procesul de ratificare,
devenind state părţi. Convenţia a intrat în vigoare în 2002.
11 Aurel Popescu, Nicolae Rădulescu, Nicolae Popescu, Terorismul internaţional – flagel al lumii
contemporane, Bucureşti, Ed. MAI, 2003, p. 16 şi urm.
313