STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

zeci de grupări teroriste situate în diverse ţări ale lumii sunt organizate pe „filosofia”
conform căreia ele exprimă şi constituie singura opoziţie realistă, viabilă şi eficientă
faţă de puterea mondială actuală. Ar fi o mare greşeală dacă terorismul ar fi considerat
ca o „gaşcă de manifestanţi de profesie”, care îşi mută locul oriunde se întâlnesc
reprezentanţii elitei corporatist-tehnice pentru a discuta problemele lumii. El este bine
organizat (fapt dovedit de evenimentele din 11 septembrie 2001 şi de dificilele acţiuni
de a da de urma făptaşilor), are un suport financiar (în ciuda blocării unor conturi
bancare), este bine dotat tehnic, are un personal calificat la cele mai înalte cerinţe, îşi
cunoaşte bine „adversarul", are un plan de perspectivă pentru extinderea influenţei lui
în lume etc. În aceste condiţii, viitorul nu este şi nu poate fi absolut sigur şi deplin
hotărât în favoarea unei părţi, adică a coaliţiei antiteroriste, deşi astăzi polul condus de
SUA este evident mult mai puternic decât cel al terorismului internaţional 6 .
Unii autori 7 consideră că terorismul, în mod obişnuit, izvorăşte din alienarea
politică a inteligenţiei atât de clasa conducătoare, cât şi de mase. Prima este angajată
în represiune, iar ultima este indiferentă. Însă inteligenţia, ca bază socială a
terorismului, este constituită, în special, din partea celei care urmăreşte propriile
interese de obţinere a puterii, chiar dacă aparent poate lăsa impresia că, simultan,
exprimă aceleaşi interese cu masele.
Acţiunile teroriste din 11 septembrie 2001 au avut un impact extraordinar
asupra Americii şi asupra întregii lumi, depăşind prin consecinţele lor cele mai
devastatoare războaie (al doilea război mondial) şi cele mai extinse revoluţii (de pildă,
cele din Europa de Est din 1989). Cunoscutul jurist G.I. Chiuzbaian aminteşte că gestul
respectiv, profund nu numai pentru Statele Unite, ci şi pentru întreaga lume, marchează
„o nouă eră într-o nouă etapă a istoriei”, un gest condamnat de întreaga lume
civilizată, care vizează, în primul rând, sistemul global de alianţe internaţionale în
războiul pregătit împotriva terorismului 8 .
Imediat după atentatele de la 11 septembrie s-a spus că aceste evenimente au
dat o nouă înfăţişare lumii, relaţiilor şi dreptului internaţional, că teroarea care a
cuprins America reprezintă o sfidare a întregii lumi civilizate şi, de aceea, reacţia nu
rămâne numai a victimei actului de agresiune respectiv, ci a întregii omeniri, care
trebuie să se coalizeze în eradicarea acestui flagel. Nu este vorba nici de o ”cruciadă”
împotriva islamului şi nici de o ”răzbunare” specifică organizaţiilor sociale primitive,
ci doar de o unire a eforturilor statelor în stoparea violenţei şi a terorii fără limite 9 .
La numai o zi după dezastru, SUA au început să constituie o coaliţie
internaţională antiteroristă, declarând război nu doar împotriva celor vinovaţi de
6 Achim Mihu, op. cit., p. 405.
7 R. Rubenstein, Alchemists o f Revolutions: Terrorism in Modern World, New York: Basic Books,
1987.
8 G.I. Chiuzbaian, Redefiniri esenţiale, Revista Palatul Justiţiei nr. 9/2001, apud C. Gh. Balaban,
Securitatea şi dreptul internaţional, Bucureşti, Ed. C.H. Beck, 2006., p. 226.
9 Preşedintele Bush declara cu această ocazie: “Cetăţeni inocenţi din 80 de ţări au fost atacaţi şi
omorâţi, fără prevenire şi fără să fi existat vreo provocare, într-un act care a îngrozit nu numai
fiecare american, dar şi orice persoană, de orice credinţă, de orice naţiune care preţuieşte viaţa
umană. Americii îi revine rolul şi responsabilitatea de a conduce lumea în apărarea Libertăţii,
periclitată de un inamic periculos şi anume de un terorism calitativ superior tuturor formelor de
terorism de până acum, prin capacitatea lui de distrugere.”
312