STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

dezinformare psihologică, ce au însoţit conflictele politice, sociale, etnice, culturale,
militare, atât în perioada premergătoare, cât şi în timpul desfăşurării acestora. Ca
fenomen psihosocial, zvonul reprezintă o informaţie ce se doreşte a fi autentică şi cu
caracter de noutate, cu posibilităţi minime de verificare: o informaţie de cele mai
multe ori tendenţioasă, care circulă paralel şi în mod frecvent în contrasens cu
informaţiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare 8 .
Ca particularităţi ale acţiunilor de influenţare, cu aplicabilitate numai pe timp
de război, se pot aminti câteva metode probate în diversele confruntări militare de-a
lungul timpului.
- hărţuirea inamicului;
- realizarea surprinderii;
- suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic afectogene, realizându-se
terorizarea afectivă;
- prelungirea timpului de aşteptare până la declanşarea acţiunii.
- dezinformarea si manipularea combatanţilor pentru a realiza depresia
mentală individuală şi colectivă.
În războiul din Golful Persic, forţele aliate au tipărit 25.000.000 de materiale
de propagandă - manifeste, denumite si „gloanţe de hârtie" foi volante, permise de
libera trecere, lozinci, caricaturi, broşuri, cărţi poştale etc. - din care 14.000.000 au
fost difuzate cu sprijinul aviaţiei.
Principalele caracteristici[ 9 ] care fac din influenţarea psihologică desfăşurată
de către agresor un tip special de influenţare sunt:
- are un singur sens, şi anume negativ. Prin asemenea acţiuni, agresorul
realizează o intensă presiune psihologică, prin care urmăreşte subminarea stării
psihomorale a victimei, reducerea capacităţii ei de rezistenţă, a voinţei de a lupta, cu
scopul de a o determina să capituleze şi să accepte dominaţia;
- se urmăreşte, de către adversar, realizarea unor schimbări radicale într-un
timp scurt utilizând în acest sens, cu preponderenţă, forme şi metode „şoc" (de tip
subversiv), cu influenţă foarte mare asupra luptătorilor. În condiţii de război,
succesiunea situaţiilor este deosebit de rapidă, în cadrul căreia surprinderea şi
presiunea sufocantă asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor (pauzelor) dintre
acţiuni. Astfel, subminarea stării psihomorale a ţintei stabilite, diminuarea voinţei de
lupta si a capacităţii de rezistenţă se va realiza prin intensificarea, acutizarea şi
amploarea crescută a acţiunilor de război psihologic.
- influenţarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state
diferite), vine din necunoscut şi este în afara contactului direct;
- sursele de influenţare, în mare majoritate, nu-şi declină identitatea, iar când o
fac, folosesc manipularea informaţională, adică inducerea în eroare, bine planificata,
a oamenilor;
- se realizează o documentare totală asupra victimei.
8 Apud Jean – Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 92.
9 Constantin Hariuc, Protecţia împotriva agresiunii psihologice, Editura Militară, Bucureşti,
1994, p. 36.
305