STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Agresiunile informaţionale nu sunt noi. Noutatea decurge din folosirea
rezultatelor cercetării ştiinţifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă
efectul scontat, precum şi folosirea presei pentru transmiterea mesajelor
manipulatoare. Combinarea acestor două elemente amplifică posibilităţile de
agresiune informaţională prin folosirea unor canale de comunicare pertinente şi prin
mesaje deosebit de bine elaborate.
Am putea concluziona, aşadar, că agresiunile informaţionale însumează
activităţile de influenţare psihologică (manipulare, dezinformare, influenţare,
compromitere, propagandă), desfăşurate preponderent prin mass media, prin care se
vizează inducerea în eroare a ţintelor, pentru a determina adoptarea unor decizii
conforme intereselor iniţiatorului, în scopul obţinerii unor avantaje sau satisfacerii
unor interese.
2. Tipuri de agresiuni informaţionale
Dezinformarea
Dezinformarea este un termen apărut recent în limbajul de specialitate, deşi
se practica încă din antichitate. Este indisolubil legată de informaţie, care poate fi
viciată în numele unor scopuri bine definite.
Dezinformarea, în contextul spionajului, informaţiilor militare şi a
propagandei reprezintă difuzarea de informaţii voit false, cu scopul de a deruta
inamicul cu privire la poziţia proprie sau la intenţiile de acţiune. Se referă şi la
distorsionarea unor informaţii reale, pentru a le face inutilizabile.
După Vladimir Volkoff, dezinformarea este tehnica ce permite furnizarea de
informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să comită acte colective sau
să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori 3 .
Bazele fundamentale ale dezinformării au fost puse în antichitatea chineză
(aproximativ secolul V î.Hr.) de generalul Sun Tzî, în cartea sa intitulată „Arta
războiului“ 4 . Postulatele acestuia erau următoarele:
- arta supremă a războiului constă în a învinge duşmanul fără luptă;
- toată arta războiului se întemeiază pe înşelătorie;
- un stat inamic trebuie ocupat intact; ruinarea acestuia este o politică
inferioară.
Dezinformarea are scopul de a “manipula” audienţa la nivel raţional, fie prin
discreditarea unor informaţii ce se contrazic, fie prin sprijinirea unor concluzii false.
O altă metodă de ascundere a faptelor este cenzura, aplicată atunci când un grup
poate exercita un astfel de control. Atunci când canalele de informare nu pot fi închise
complet, ele sunt făcute inutilizabile prin saturarea cu dezinformări, scăzând astfel
valoarea raportului semnal/zgomot.
Un exemplu clasic de dezinformare s-a petrecut în timpul celui de-al doilea
război mondial, ducând la debarcarea din Ziua "Z", când serviciile de informaţii
britanice au reuşit să dezinformeze germanii în aşa măsură, încât aceştia au crezut
că grosul forţelor de debarcare s-ar găsi la Kent, Anglia, de unde urmau să
3 Vladimir Volkoff, op. cit. p. 125.
4 Sun Tzî, Arta războiului, Editura „Antet”, Bucureşti, 2004, p. 89.
301