STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Conform doctrinei germane 2 , cea mai apropiată de accepţiunea românească,
războiul psihologic reprezintă “întrebuinţarea pe bază de plan a unor mijloace,
metode şi tehnici de informare în masă, cu scopul de a influenţa opiniile, atitudinile
şi comportamentul unor grupuri ostile, neutre sau prietene, în vederea unor
obiective politice, propagandistice sau economice bine determinate”.
Definiţia NATO pentru operaţii psihologice (PSYOPS) la care a aderat şi
doctrina noastră militară în 2003, se referă la acele acţiuni psihologice desfăşurate
în timp de pace, criză sau război, îndreptate asupra unor audienţe inamice, prietene
sau neutre, în scopul influenţării atitudinii şi comportamentului acestora, în
vederea realizării obiectivelor politice si militare.
Cert este faptul că nu putem vorbi despre agresiuni informaţionale în afara
conceptului de război informaţional, între cele două existând o relaţie de
interdependenţă.
La modul cel mai general, războiul informaţional în sens strict militar ar
putea fi definit ca totalitatea operaţiilor informaţionale desfăşurate la nivel tactic,
operativ şi strategic, pe timp de pace, escaladare a crizei şi conflictului, în scopul
realizării unor obiective sau influenţării anumitor ţinte.
Principalele trăsături ale războiului informaţional se desprind din natura sa
deosebit de complexă:
- dificultatea precizării adversarilor;
- absenţa unor frontiere de natură geografică şi/sau temporale;
- multitudinea de ţinte;
- lipsa unor metode rapide de remediere a consecinţelor pe care le generează;
- utilizarea unei tehnologii relativ simple, ieftine şi larg răspândite;
- dificultatea stabilirii unor responsabilităţi clare şi precise privind
managementul domeniului;
- costurile relativ scăzute ale derulării operaţiilor informaţionale în raport cu
rezultatele ce se pot obţine;
- posibilităţile sporite de manipulare;
- ştergerea deosebirilor dintre nivelurile de comandă.
Agresiunile informaţionale, în sensul de război psihologic, constituie fără
îndoială, un element - cheie al războiului informaţional, întrucât manipularea opiniei
publice constituie baza pe care se grefează mijloacele şi acţiunile utilizate de cel care
gestionează aceste tipuri de conflicte.
Pentru că războiul psihologic este o luptă de influenţare a mentalităţilor, iar
influenţarea este de cele mai multe ori asimetrică, măsurile care se iau în acest sens
vizează:
- manipularea în sensul dorit a conducătorilor inamici politici şi militari (pe
toţi deopotrivă sau în mod selectiv);
- influenţarea populaţiei din zona conflictului;
- manipularea opiniei publice;
- influenţarea formatorilor de opinie.
2 „Războiul informaţional”, Serviciul Român de Informaţii, Centrul de Studii pentru Siguranţa
Naţională, Bucureşti, 2005.
300