STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Sintagma de “spaţiu de luptă fluid” trebuie abordată, în special, la schimbările
deosebite care vor apărea în fizionomia războiului, prin introducerea tehnologiilor
stealth, digitalizarea câmpului de luptă, noi sisteme şi platforme de arme inteligente,
senzori perfecţionaţi, sisteme C4I ş.a. Reducerea efectivelor armatelor şi a bugetelor
militare, restructurările, reorganizările, redotările cu tehnică de vârf, profesionalizarea
(aproape completă), apariţia unor noi riscuri şi ameninţări, creşterea ponderii
operaţiilor altele decât războiul vor duce la schimbarea concepţiei de desfăşurare a
acţiunilor de luptă, la adoptarea de noi strategii (întrunite, multinaţionale) şi la o altfel
de pregătire a forţelor armate, în timp de pace, de criză şi de război.
În spaţiul de luptă fluid, dispozitivele trupelor nu mai pot fi rigide, lineare sau
circulare, ci asimetrice (nelineare). Lupta lineară, statică pe poziţii, este considerată
depăşită şi este categoric evitată. Câmpul de luptă modern nu mai acceptă linearitatea
clasică, uniformitatea, cu fâşii, aliniamente, raioane, adâncimi, linii etc.
Lupta are loc într-un spaţiu multidimensional în care se desfăşoară acţiuni
asimetrice, caracterizate de mobilitate, dispersabilitate, descentralizare,
manevrabilitate, flexibilitate şi folosirea unei largi game de acţiuni terestre, navale,
aeriene, spaţiale, informaţionale, psihologice şi speciale, duse simultan la toate cele
trei niveluri (strategic, operativ şi tactic), continuu şi într-un ritm alert, în scopul
lovirii decisive a centrelor de gravitate şi a punctelor decisive ale inamicului şi al
înfrângerii lui psihice şi fizice.
Digitalizarea câmpului de luptă, modularea şi simularea acţiunilor, câştigarea
războiului informaţional şi psihologic, sunt deziderate ale marilor puteri, cu
repercusiuni deosebite asupra fizionomiei luptei şi a instruirii eficiente a armatelor (în
timp de pace). Prin urmare, în sensul cel mai larg, spaţiul de luptă fluid este definit de
mobilitatea deosebită, viteza extraordinară a acţiunilor militare, încă din momentul
angajării luptei, eficienţa, manevra, anticiparea evenimentelor dominarea câmpului de
luptă şi a inamicului.
Fluiditate mai înseamnă acţiuni simultane în 2-3 medii (prin operaţii întrunite,
multinaţionale şi/sau independente), ritm înalt al ducerii acţiunilor de luptă, informaţii
veridice obţinute în timp real, decizii transmise foarte rapid, mijloace de lovire
precise şi de eficienţă maximă, precum şi trecerea rapidă de la un sistem de acţiuni la
altul, de pe o direcţie pe alta dintr-un mediu în altul. În acelaşi timp, fluiditatea
înseamnă sistem al acţiunilor rapide, combinare a acţiunilor de război psihologic,
informaţional cu cele care ţin de fluenţa loviturilor din cosmos, din aer, de pe mare şi
de pe uscat, astfel încât să se realizeze o perfectă complementaritate la nivel tactic şi
strategic.
Războaiele din Golf poate fi luat ca un exemplu de război integrat într-o situaţie
disproporţionată, adică într-o situaţie în care reacţia inamicului este cu totul
neglijabilă. Acţiunile de luptă, după operaţia “Desert Storm” au căpătat un grad foarte
mare de descentralizare, independenţă, coordonare şi eficienţă. Ele depind însă enorm
de sistemul informaţional, de gradul înalt de tehnicitate al mijloacelor la dispoziţie, de
existenţa armelor integrate cu mare putere de lovire, de posibilitatea lovirii simultane,
rapide pe toată adâncimea teatrului de acţiuni militare. Spaţiul de luptă fluid se
prezintă ca o suprafaţă de teren determinată de posibilităţile maxime ale marilor
unităţi/unităţilor, de a descoperi şi angaja inamicul simultan la toate cele trei niveluri
30