STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

AGRESIUNEA INFORMAŢIONALĂ –
ARMĂ A CONFLICTELOR MODERNE
Ioan MAMAISCHE ∗
Noul tip de război este centrat pe conceptul – informaţie – considerată ca principala sursă
de putere. Deşi, informaţia a avut rolul ei în toate conflictele, dar de pe o poziţie auxiliară, în
prezent, există tendinţa ca aceasta să ocupe un rol primordial, modelând doctrinele şi modul de
purtare a războiului.
Există trei aspecte ale războaielor informaţionale de care trebuie să se ţină seama: a
cunoaşte; a-l împiedica pe adversar să cunoască; a-l determina pe inamic să deţină informaţii
eronate.
Cunoaşterea reprezintă puterea, putând fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge ori
transforma, este inepuizabilă şi de ea depind toate celelalte forţe.
Astăzi obţinerea unei victorii nu ţine de forţa militară brută şi de numărul ostaşilor,
dominante fiind elementele ce ţin de inteligenţa umană.
The new war type is focused on the “informational” concept, considered as the main power
source. Although the fact that information had its role in every conflict, but on a secondary
position, in nowadays there is a tendency that this occupies a major position, changing the
doctrines and the war tactical techniques.
There are three aspects of the informational wars that we have to keep on mind: to know, to
hobble the enemies to know, to determinate the hostile to have false information.
Knowledge is power and it can be used to punish, to reward, convince or transform, it is
inexhaustible, and all the other forces of it depends.
To gain a victory nowadays doesn’t mean to possess a strong military force and a great
number of soldiers, but to take into account the elements that depend on human intelligence.
1. Definirea conceptului de “agresiune informaţională”, în contextul
războiului informaţional.
În accepţiunea clasică a războiului informaţional, propusă de Institute for
Advanced Studies on Information Warfare 1 , acesta reprezintă “utilizarea ofensivă
şi defensivă a informaţiilor şi a sistemelor de informare pentru a exploata, corupe
şi distruge informaţiile şi sistemele de informare ale adversarului, protejându-ne,
totodată propriile noastre informaţii şi sisteme”.
Aşadar, agresiunile informaţionale pot fi incluse în domeniul acţiunilor care
alcătuiesc războiul informaţional, cu condiţia ca acesta din urmă să nu fie înţeles
doar în accepţiunea sa restrânsă (strict militară). Totodată, în anumite privinţe,
agresiunile informaţionale depăşesc sfera care acoperă elementele războiului
informaţional, în special în ceea ce priveşte componenta “civilă“ a acţiunilor, care
sunt gestionate de serviciile de informaţii şi nu de statele majore ale armatei.
∗ Doctorand
1 Vladimir Volkof, Tratat de dezinformare, Bucureşti, Editura Antet, 1999, p. 121.
299