STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Disponibilitatea de a duce negocieri directe cu Iranul a preşedintelui american a
dus la rezultate promiţătoare în ceea ce priveşte relaţiile dintre cele două state, fiind
prima dată după 1979 când Teheranul îşi manifestă disponibilitatea de a participa la
masa negocierilor alături de Statele Unite. Important este ca, noul preşedinte ales să
trateze Iranul alături de statele din Orientul Mijlociu ca pe un întreg şi nu separat ca
predecesorul său. Pe de altă parte Israelul nu exclude declanşarea unui atac asupra
Iranului, chiar şi în lipsa susţinerii Washingtonului, un atac puctual care să vizeze
instalaţiile nucleare relatează Jerusalem Post 5 în ediţia electronică. Oficiali israelieni
din domeniul apărării au declarat că, deşi preferă să se consulte cu Statele Unite,
Israelul ia în considerare mai multe opţiuni pentru o asemenea acţiune. "Întotdeauna
este mai bine să ne coordonăm", a declarat săptămâna trecută un oficial al apărării.
"Dar analizăm de asemenea opţiuni care nu presupun coordonarea", a adăugat el.
Fostul preşedinte George W. Bush a refuzat în câteva rânduri să dea undă verde
Israelului în a ataca Iranul. Barack Obama însă a garantat, în sensul detensionării
situaţiei, o ripostă nucleară devastatoare în cazul în care Iranul va încerca atacarea cu
arme nucleare a Israelului. Totodată preşedintele american a propus ideea acordării
unor stimulente economice Iranului, pentru a-l convinge să renunţe la programul său
nuclear.
Se pare însă că, situaţia Iranului afectează mai nou şi alte state, iar Germania
este una dintre ţările afectate. Una dintre priorităţile noii administraţii americane va fi
detensionarea relaţiilor cu Iranul în privinţa programului său nuclear, ceea ce ar putea
aduce Statele Unite evitarea unui conflict cu Germania, din cauza afacerilor acesteia
cu Teheranul, relatează Deutsche Welle în pagina electronică 6 . Sprijinul german
pentru sancţiunile mai aspre şi pentru strategia lui Obama este "crucial", spune
Matthias Kuentzel un specialist în ştiinţe politice din Hamburg,
Germania este cel mai mare exportator european către Iran, cu exporturi
ridicându-se la 14,1% în primele şapte luni ale anului 2008. Dar aşa cum a comentat
recent publicaţia Wall Street Journal într-un articol de opinie intitulat "Germania
iubeşte Iranul", Berlinul refuză să-şi folosească puterea de influenţare a Teheranului.
În timp ce Germania resimte efectele recesiunii globale, cancelarul german Angela
Merkel a arătat că este pregătită să pună problemele economice deasupra altor puncte
considerate esenţiale la începutul mandatului său. Aceasta afirmase luni că se va
opune oricărui acord UE privind mediul, care ar pune în pericol locurile de muncă
germane. Se pune întrebarea, potrivit Deutsche Welle, de ce ar reacţiona altfel, dacă i
s-ar cere să stopeze afacerile germane cu Iranul.
Washingtonul pare dispus să deschidă negocierile prin a oferi - de la
stimulentele de natură economică, la închiderea bazei de la Guantanamo, în vederea
obţinerii unor rezultate cât mai rapide şi cât mai convingătoare. Pentru a convinge
Iranul să renunţe la programul său nuclear, "o atitudine în favoarea dialogului ar putea
să aducă roade", a declarat, marţi,13.01.2009 secretarul de stat Hillary Clinton, în faţa
Congresului, după mai mult de 28 de ani de tăcere oficială în relaţiile cu Teheranul.
5 http://www.jpost.com/servlet/Satellite?cid=1227702421218&pagename=JPost%2FJPArticle%2FS
howFull, 04.12.2008
6 http://www.dw-world.de/dw/article/0,,3861105,00.html, 11.12.2008
284