STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

permanent, în care un Iran înarmat cu arme nucleare şi aliaţii săi ar putea forţa evoluţii
care cu adevarat ar putea pune în cumpănă soarta întregii planete.
Mulţi sunt tentaţi să considere criza în derulare din Orientul Mijlociu drept un
deja vu. La urma urmei de peste o jumatate de secol regiunea a fost teatrul unor
războaie şi unui şir aproape nesfârşit de violenţe. Altfel spus am asista acum la
evenimente evident grave şi periculoase, dar în interiorul unui registru totuşi familiar,
o alternanţă de conflicte întrerupte de încercări de a promova acorduri menite să
rezolve chestiunea palestiniană şi de a consolida precare semne de normalitate. S-ar
putea însă ca acest tip de evaluare să fie, oricât de paradoxal pare să judecăm astfel în
aceste momente critice, excesiv de optimistă. Şi asta pentru că actualul context
internaţional introduce cel putin trei elemente noi faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în
trecut. 3 Primul, proliferarea armelor nucleare, pare tot mai greu de oprit şi, ceea ce e
mai grav, intră în această ecuaţie ţări ca Iranul şi Coreea de Nord conduse de dictaturi
cu un comportament provocator şi puţin responsabil.
În al doilea rând, deficitul global de energie nu mai e acum unul conjuctural,
aşa cum s-a întâmplat în timpul embargoului petrolier instituit de ţările arabe în 1973
în timpul razboiului de Yom Kippur, ci unul organic. Nevoile de energie în creştere
accelerată ale Chinei şi Indiei intră în contradicţie cu atingerea unui nivel de saturaţie
naturală a producţiei şi cu o situaţie instabilă în care o bună parte din zonele în care se
extrage ţiţei şi gaze sunt fie afectate de violenţe tribale de genul celor din Nigeria, fie
sunt situate în ţări intrate între timp sub controlul unor lideri populişti impredictibili
precum Hugo Chavez în Venzuela sau Evo Morales în Bolivia. Toate aceste lucruri
creează premisele ca preţul petrolului, care a atins oricum maxime istorice, să
explodeze literalmente aruncând într-o recesiune profundă economia planetei.
În fine, în al treilea rând, valul terorismului islamic alimentat ideologic de
mişcarea Al Qaeda şi sprijinit masiv financiar, logistic şi politic de state ca Iranul şi
Siria a capatat dimensiuni globale. Agresivitatea în creştere a fundamentalismului
musulman este alimentată de o propagandă sofisticată distribuită pe scară largă prin
Internet sau prin noile canale de televiziune arabe de genul Al Jazeera. Iar accesul tot
mai facil la arme de distrugere în masă, convenţionale, biologice sau chimice,
potenţial chiar nucleare, în combinaţie cu capacitatea de coordonare a atacurilor mult
uşurată de noile tehnologii, precum telefonia mobilă creează un amestec cu adevarat
letal.
3. Iranul în contextul internaţional actual
Odată cu instalarea la Casa Albă a noului preşedinte american Barack Obama,
se aşteaptă o schimbare în plan internaţional, atât la nivel economic cât şi în ceea ce
priveşte mediul de securitate. Se pare că cea mai mare provocare în domeniul
relaţiilor externe rămâne problema Iranului, care conform unor specialişti citaţi de
The Times 4 în ediţia electronică, vor deţine până la sfârşitul anului 2009 o bombă
nucleară.
3 Lăzescu, Alexandru, Mizele din Orientul Mijlociu, Ziarul de Iaşi: 17/07/2006
4 http://www.mediafax.ro/externe, 3.12.2008
283