STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

îngheţării conturilor iraniene în schimbul eliberării ostaticilor, au oferit Iranului
sentimentul victoriei, dar sfidarea standardelor normale ale comportamentului
internaţional de către Iran a fost un motiv de îngrijorare. Profitând de tulburările din
Iran, liderul irakian Saddam Hussein a hotărât să încheie nişte vechi socoteli între cele
două ţări. În loc să distrugă regimul islamic, războiul (1980-1988) i-a unit pe iranieni.
Iranul a rezistat în faţa ofensivei irakiene şi chiar a ripostat în faţa atacului acestuia.
Însă politica iraniană i-a atras mulţi duşmani, iar ajutorul acordat Irakului de alte state
arabe şi protecţia liniilor de navigaţie asigurată de SUA, au întors războiul împotriva
Iranului. În final, Khomeyni a cerut încetarea focului. Acest ajutor acordat de SUA a
marcat încă odată relaţiile dintre cele două ţări.
O trăsătură aparte a războiului a fost curajul fanatic al soldaţilor iranieni.
Majoritatea erau băieţi tineri, însă s-au aruncat cu sălbăticie în luptă. Aproximativ 600
000 au murit considerându-se martiri într-un război sfânt. Ironic Iranul a obţinut o
victorie fără vărsare de sânge când Saddam Husseein, ameninţat de o coaliţie a
Naţiunilor Unite, a fost obligat să cumpere pacea cu Iranul. Ayatollahul Khomeyni a
murit în 1989 dar revoluţia islamică şi-a păstrat concepţia intransigentă. Acest lucru a
fost demonstrat în cazul scriitorului britanic Salam Rushdie, acuzat de blasfemie
împotriva Islamului pentru scrierea unui roman.
Khomeyni a cerut uciderea lui Rushdie (fatwa) şi i-a îndemnat pe musulmani să
facă acelaşi lucrum deşi Rushdie fiind englez născut în India, nu intră sub jurisdicţia
iraniană. Fatwa a fost confirmată în mod repetat, ilustrând dificultatea permanentă de
a concilia valorile iraniene cu cele occidentale. Aşadar în 1989 Ayatollahul Khomeini,
întemeietorul şi liderul Republicii Islamice a Iranului, a încetat din viaţă la 3 iunie;
după care Ayatollahul Khamenei este ales noul lider al ţării, iar Hojjat ol-Eslam
Rafsanjani este ales preşedinte al Iranului. În anul 1993 Hojjat ol-Eslam Rafsanjani
este reales preşedinte. În 1994 Hajjatol-Eslam Seyed Mohammad KHATAMI este
ales presedinte al Iranului, iar in anul 2001 Hojjatal-Eslam Seyed Mohhamad
KHATAMI este reales în funcţia de preşedinte. 2
Începând cu 24 iunie 2005 preşedinte este ales Mahmoud Ahmadinejad, care
după ce a îndelplinit funcţia de guvernator a mai multor provincii şi a fost primar al
Teheranului din 2003 în 2005 câştigă alegerile prezidenţiale.
Ultimii ani au adus cu ei schimbări, datorită faptului că populaţia s-a revoltat
împotriva standardelor stricte impuse de autorităţile religioase, restricţii care duceau
până la încălcarea drepturilor omului. Mici speranţe de schimbare s-au întrezărit în
ianuarie 2003 când cei care aparţineau altor religii decât cea musulmană au reuşit să
obţină aceleaşi drepturi ca şi musulmanii în privinţa recompensării familiilor celor
ucişi. Acest lucru contrazice total legea Sharia una dintre cele mai importante legi ale
statului.
2. Iran – criză într-un scenariu atipic
O parte din specialiştii care studiază situaţia actuală din Iran spun că ce se
întâmplă acum e doar o repetiţie generală pentru o criză viitoare, pretexte se vor găsi
2 http://www.iranembassy.ro/f1.php
282