STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

în viziunea americană, pe de o parte, de o axă a răului, din care fac parte ţări care
adăpostesc terorismul, care exploatează vulnerabilităţile societăţilor moderne şi
ameninţă cu proliferarea armelor de distrugere în masă, care nu prezintă garanţii, în
sensul că pot controla violenţa, care se opun procesului de democratizare a lumii şi de
constituire a unei noi ordini mondiale şi, pe de altă parte, de existenţa unui eşalon al
ţărilor înalt tehnologizate, care au responsabilităţi (sau îşi asumă responsabilităţi) în
ceea ce priveşte gestionarea crizelor şi menţinerea unui mediu de securitate care să
prevină confruntărilor armate majore. În timp ce non-simetria înseamnă, în principiu,
disproporţie, asimetria înseamnă exploatare reciprocă a efectelor disproporţionalităţii,
a vulnerabilităţilor şi slăbiciunilor şi proliferarea violenţei, nesiguranţei şi
instabilităţii. Asimetria este un produs al stării de haos şi o generatoare a efectului
stărilor de haos.
Această viziune are în vedere numeroasele acţiuni inventive la nivel tactic ce
pot avea efecte strategice (războiul fulger). Acţiunile tactice, exploatarea oportună şi
inteligentă a mediului geofizic şi social (strategia şi tactica retragerii şi cele ale
pământului pârjolit folosite în Evul Mediu de domnitorii români şi, în epoca modernă,
teoretizate de generalul Kutuzov, opuse celor ale masificării folosite de otomani şi de
Napoleon), evitarea luptei mai ales prin ameninţarea armelor de distrugere în masă
(descurajarea nucleară) au funcţii non-simetrice şi asimetrice.
La nivel politic, asimetria se prezintă, în viziunea lui Bédar, ca depăşind sfera
militară şi înglobând ideologia, dimensiunea etnică şi culturală şi materializată în
războaiele de eliberare naţională, în cele de gherilă şi în toate conflictele de joasă
intensitate caracterizate îndeosebi de sindromul războiului ce nu poate fi câştigat.
Israelul în lupta contra-insurgentă utilizează mijloace asimetrice de genul:
unităţi de eliminare a lunetiştilor palestinieni, sau de asasinare a liderilor reţelelor
palestiniene de rezistenţă. Implantarea aşezărilor evreieşti în teritoriile ocupate
sunt, de asemenea, mijloace asimetrice (cu încălcarea acordurilor) servind de
poziţii fortificate pentru forţele armate israeliene.
Războiul modern este foarte costisitor şi, de aceea, el nu poate fi o confruntare
armată de durată. Indiferent de forma în care s-ar manifesta, războiul cere totdeauna
beligeranţilor un grad de angajare ridicat, adesea greu de suportat.
Concepţia potrivit căreia forţele care atacă folosesc o strategie a acţiunilor
rapide, iar cele care se apără preferă temporizarea acţiunilor şi lungirea războiului nu
mai este de actualitate. În general, beligeranţii preferă să realizeze rapid scopurile şi
obiectivele pe care şi le propun prin acţiunea militară, să se aşeze la masa negocierilor
în condiţii avantajoase şi să consume cât mai puţine resurse.
Singurele războaie de durată sunt cele civile, în care se înfruntă, pentru putere,
forţe aproximativ egale şi simetrice sau războaiele de frontieră, specifice în unele ţări
din Africa.
Dar şi în cadrul acestora sau în unele operaţii din lunga lor desfăşurare, se
practică acţiunile rapide cu obiective limitate.
Inclusiv războiul declanşat de Hitler a fost, în prima parte, un război rapid
(blitzkrieg), atât prin concepţia generală, cât şi prin modul concret în care s-au
desfăşurat acţiunile Wermacht-ului împotriva Poloniei, Belgiei, Olandei şi Franţei şi
26