STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

prima dată, conducând o Forţă de Implementare (IFOR) cu un efectiv de 60.000 de
militari.
Rolul forţelor NATO de menţinere a păcii şi rezolvare a situaţiilor de conflict a
dobândit o importanţă majoră în paralel cu dezvoltarea rolului de ansamblu al Alianţei
în acest domeniu. Într-adevăr, dintre toate schimbările prin care a trecut Alianţa, nici
una nu a necesitat mai multă hotărâre şi unitate a scopurilor decât cea de plasare a
forţelor sale militare în centrul eforturilor multinaţionale de încetare a conflictului şi
de a pune bazele unui viitor stabil şi paşnic în Balcani.
Prima misiune combatantă majoră în care NATO a folosit forţele militare ca
instrument de rezolvare a crizei, în scopul de a sprijini eforturile Naţiunilor Unite de
încetare a conflictului din Iugoslavia, a avut loc în 1995.Această acţiune, cunoscută
drept ”Operaţiunea Forţa Deliberată”, a constituit un factor semnificativ al procesului
care a culminat cu încheierea unui acord de pace în Bosnia. Ulterior, la sfârşitul
anului 1995, NATO a fost desemnată să implementeze aspectele militare ale
acordului prin preluarea conducerii unei Forţe de implementare multinaţională (FOR),
iar în anul următor a unei Forţe de Stabilizare (SFOR), amândouă stabilite în
conformitate cu mandatele Naţiunilor Unite.
Procedând în acest mod, NATO a trecut de la un rol relativ limitat de sprijinire
a eforturilor UN de menţinere a păcii la unul de preluare a întregului control al
operaţiunilor complexe de menţinere a păcii, implicând participarea de forţe din
partea a numeroase ţări Partenere sau non-NATO. Această experienţă practică şi
operaţională de cooperare în domeniul militar a avut largi repercusiuni, de exemplu,
în generarea cooperării politice lărgite, nu numai între NATO şi Partenerii săi, ci şi cu
alte ţări. Procesul este benefic pentru securitatea şi stabilitatea din întreaga Europă.
Acţiunea Alianţei în Kosovo şi rolul său în atenuarea crizei umanitare din ţările
vecine au contribuit la întărirea rolului NATO în rezolvarea crizei. NATO a
contribuit decisiv, mai ales prin conduita campaniei sale aeriene şi prin desfăşurarea
ulterioară a KFOR, la obiectivul comunităţii internaţionale de creare a fundamentului
pentru pace şi stabilitate de lungă durată în Kosovo.
Campania aeriană din Kosovo, care a demonstrat coeziunea şi unitatea Alianţei
şi hotărârea acesteia de a acţiona în faţa violenţei susţinute şi a încălcării drepturilor
omului în Kosovo, a reîntărit eforturile diplomatice ale comunităţii internaţionale şi a
realizat obiectivele-cheie ale Aliaţilor NATO şi ale Partenerilor acestora. Catastrofa
umanitară s-a încheiat; peste 840.000 de refugiaţi s-au întors; o forţă internaţională
pentru pace condusă de NATO (KFOR) a fost, cu succes, desfăşurată; ia comunitatea
internaţională şi-a asumat responsabilitatea pentru administraţia civilă, prin
intermediul Misiunii în Kosovo a Naţiunilor Unite (UNMIK) 1 .
În anul 1998, SFOR a început să colecteze şi să distrugă armele şi muniţia
neînregistrate deţinute de către persoane particulare, pentru a îmbunătăţi siguranţa
generală a cetăţenilor şi pentru a instaura încrederea în procesul de pace. De la
începutul operaţiunii, au fost colectate aproximativ 11.000 de arme, 10.000 de mine şi
35.000 de grenade de mână, precum şi 3.700.000 de diferite tipuri de muniţie
(2.800.000 în anul 1999 şi 900.000 în anul 2000), acest fapt reducând semnificativ
1 Manualul NATO, Brussells, 2002 p. 33.
246