STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

• Bab el-Mandeb: „Poarta lacrimilor” se numeşte în arabă strâmtoarea ce
face legătura dintre Marea Roşie şi Marea Arabiei. La fel ca şi în cazul Strâmtorii
Malacca este cea de-a doua de pe traseu (tot după Hormuz), pe drum spre Europa.
Trei milioane de barili de petrol trebuie să treacă zilnic prin faţa piraţilor somalezi.
• Canalul Suez şi oleoductul Sumed: patru milioane de barili trec zilnic
prin cea de-a treia (şi ultimă) gâtuire a petrolului dinspre Orientul Apropiat şi
Mijlociu spre Europa. Pentru această gâtuire s-au luptat englezii, francezii, israelienii
cu egiptenii, luptă ce a urmat anunţului de naţionalizare a Canalului din 1956, dar şi
cu intrarea Egiptului pentru câteva decenii în sfera de influenţă sovietică.
• Canalul Panama şi oleoductul omonim: cu „doar” 1 milion de barili
aflaţi zilnic în tranzit, este cea mai mică dintre „gâtuiri”, dar, aflându-se în imediata
apropiere a Statelor Unite a fost motivul pentru numeroase lovituri de stat, reuşite sau
doar încercate.
3. Importanţa strategică a Mării Negre pentru securitatea lumii
După cum reiese din datele prezentate mai sus, trei dintre cele opt puncte de
gâtuire ale transferului de resurse energetice dinspre origine spre consumatori sunt
situate în zona Mării Negre – gazoductul ce traversează Ucraina, oleoductul Baku –
Tblissi – Ceyhan (precum şi pendantul său, gazoductul Baku - Tblissi - Erzurum) şi
Bosforul. Acestea sunt, pe de-o parte, porţile de ieşire ale hidrocarburilor ruseşti spre
Europa, dar tot pe aici se încearcă slăbirea dependenţei de sursa de aprovizionare
rusă, prin transferul resurselor din Asia Centrală prin rute menite să ocolească tot
ceea ce reprezintă teritoriu rusesc sau sub influenţă rusă.
Aceste jocuri, mai mult geostrategice decât economice sau energetice, pornesc
de la poziţia geografică a zonei. Marea Neagră reprezintă de fapt ultima redută,
graniţa dintre două alianţe militare ce nu sunt în relaţii de prietenie între ele. La
Marea Neagră se termină – prin membrele Bulgaria şi România, precum şi prin
partenerele şi candidatele Georgia şi Ucraina – teritoriul controlat de către Alianţa
Nord-Atlantică. Dar tot la Marea Neagră se termină – sau începe, depinde de poziţia
privitorului – Organizaţia Cooperării de la Shanghai. Cu alte cuvinte, importanţa
zonei pentru geopoliticieni şi strategi este de fapt identică cu cea pe care o reprezintă
- de secole în şir – Afganistanul în ceea ce de două secole este Marele Joc
(conceptualizat în 1901 de către Rudyard Kipling) - zona tampon în înfruntarea
intereselor marilor puteri. Sunt zone în care marile puteri – recunoscute ca atare sau
doar cu ambiţii de devenire – se înfruntă prin terţi pentru a putea controla un spaţiu
cât mai mare, care să contribuie astfel la propria lor securitate. Controlul resurselor
energetice şi a tranzitului lor reprezintă doar una dintre mizele jocului pentru
securitate. Pentru propria securitate a fiecărei mari puteri. Iar securitatea fiecărui stat
în parte, a fiecărei regiuni este generată de raportul dintre fiecare stat cu fiecare dintre
aceste puteri în parte, dar şi de relaţia dintre ele. în funcţie de securitatea marilor
puteri
244