STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

42,6%; uraniu – 30%; capacitatea hidrocentralelor din regiune, în funcţiune deja: -
30% din capacitatea instalată totală pe plan mondial 8 .
2.1. Insecuritatea rutelor de transport
Dar, după cum am menţionat deja, faptul că toate resursele energetice viabile
în acest moment ale planetei – petrolul, sursă de dezvoltare a actualei civilizaţii, dar şi
toate alternativele sale - sunt grupate mai mult sau mai puţin într-un singur areal
geografic este doar una dintre problemele cu care se confruntă toţi cei care au nevoie
de energie. Cea de-a doua problemă, la fel de importantă ca și contractele de livrare a
resurselor energetice - şi, la fel ca şi accesul, unul dintre elementele securităţii
energetice – este, şi din cauza tensiunilor politice, dar şi a geografiei închise a
regiunii, transportul de la sursă la client.
După cum am menţionat deja, dacă toate statele exportatoare de hidrocarburi
sunt confruntate cu conflicte armate, nu altfel se prezintă situaţia în cazul rutelor pe
care acestea ar trebui să iasă din zona de producţie şi să fie transportate către pieţele
de consum.
Astfel, Afganistanul, care trebuia să fie placa turnantă a hidrocarburilor spre
Oceanul Indian şi apoi spre SUA şi, respectiv, marii consumatori asiatici, în special
spre China şi Japonia, nu dă semne de pacificare, Pakistanul, situat pe aceeaşi rută,
cade şi el pradă violenţelor, Iranul este supus în continuare sancţiunilor SUA, iar ruta
de aprovizionare a Europei prin Caucazul de sud şi-a demonstrat fragilitatea din punct
de vedere geopolitic în timpul conflictului georgiano-rus din vara anului 2008. Iar
toate rutele de transport utile Occidentului trebuie să treacă, evident, fie prin sud, fie
prin est, din moment ce în nordul îngheţat domneşte Rusia, o Rusie ce face eforturi
din ce în ce mai mari, inclusiv financiare, pentru a achiziţiona întreaga producţie de
petrol şi gaze a zonei, creându-şi astfel exact monopolul de care se tem Statele Unite
ale Americii -, iar în est se află China cea atât de flămândă de hidrocarburi.
2.2.Insecuritatea rutelor de transport al resurselor energetice
Dar o dată depăşite ameninţările la adresa securităţii transporturilor energetice
în zona Marelui Rezervor de Resurse energetice al Lumii, urmează altele, în
continuarea rutelor de transport. Unul dintre punctele geografice cele mai periculoase
pentru securitatea ţărilor dependente de importul de resurse energetice este în prezent
Marea Arabiei. Rar trece o lună fără ca noi fapte ale piraţilor somalieni să nu ajungă
în mass-media. De aceea, Strâmtoarea Bab el-Mandeb este unul dintre punctele
socotite a fi cele mai periculoase de pe rutele de tranzit, aşa-numitele „puncte
geografice de gâtuire 9 ” ale transportului de energie.
Consecinţele oricărui dezastru în oricare dintre şapte puncte de gâtuire - şase
strâmtori şi canale marine, naturale sau artificiale şi unul terestru - indiferent dacă
este vorba despre dezastre naturale, accidente sau atacuri teroriste ar afecta cursul
normal al vieţii de pe întreaga planetă timp de luni de zile, pornind de la preţul
resurselor energetice, trecând prin cel al transportului şi ajungând la cel al tuturor
celorlalte produse. Adică exact ce se întâmplă în cel de-al optulea „punct de gâtuire”
8 Statistical Review of World Energy 2008, BP, iunie 2008
9 EIA Country Analysis Briefs “World Oil Transit Chokepoints.”/Punctele de gâtuire ale
tranzitului petrolier
242