STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

capitală şi puterea instalată, indiferent dacă puterea este reprezentată de monarhii,
democraţii sau autocraţii, de stânga sau de dreapta.
2. Marele Rezervor de Energie al Lumii
De remarcat este faptul că cel de-al doilea „rezervor” mondial de petrol după
„aglomeraţia” din zona Golfului Persic se află în imediata vecinătate a acestuia, fiind
vorba de ceea ce unii specialişti denumesc „Spaţiul fostei URSS”, sau Eurasia, dar de
fapt este vorba despre Rusia şi cele câteva republici situate în bazinul Mării Caspice şi
în Asia Centrală, principalele rezerve din zonă găsindu-se în Rusia şi în Kazahstan,
dar şi fosta capitală a petrolului mondial la începutul secolului XX, Baku şi în general
Azerbaidjanul mai dispunând de destule resurse pentru a fi considerată o ţară
interesantă nu doar din punct de vedere al tranzitului, ci şi din cel al producţiei.
Iniţial, după destrămarea Uniunii Sovietice, Statele Unite ale Americii au privit
resursele de hidrocarburi aflate în bazinul Mării Caspice drept „rezerva la rezervă”,
adică drept resursele la care „lumea liberă” ar trebui să apeleze în cazul în care
tensiunile, crizele şi conflictele continue din Orientul Apropiat s-ar acutiza şi nu s-ar
mai putea miza pe constanţa aprovizionării din Golful Persic. (De altminteri,
sincopele de aprovizionare cu hidrocarburi sunt privite de către oamenii politici şi de
către responsabilii economici ai Statelor Unite ca fiind una dintre cele şase ameninţări
la adresa securităţii energetice a SUA, despre care senatorul republican Richard
Lugar, mentorul preşedintelui Barack Obama, spune: „Securitatea energetică ESTE
securitate naţională 6 ”.)
Între timp, s-a descoperit însă că resursele caspice nu ar fi nici atât de
însemnate precum au fost anunţate iniţial 7 (deja în 1998 revista americană Time
atrăgea atenţia că cifrele vehiculate ar corespunde unui număr de 400 de zăcăminte
„gigant” – în timp ce în lume nu există astăzi decât 370 de astfel de bazine), nici nu se
ajunge prea uşor la ele (motiv pentru care sovieticii se deciseseră încă din 1970 să nu
le atace şi să se îndrepte spre zone de extracţie mai uşoară).
Cu toate că rezervele nu sunt nici atât de mari, nici atât de uşor de accesat
precum se aşteptaseră unii decidenţi politici la sfârşitul secolului XX, hidrocarburi
există în Bazinul Caspic, ba chiar în cantităţi suficiente pentru a plasa această zonă
după Orientul Apropiat pe locul doi al rezervelor globale. Şi dacă nu există motive
pentru a decreta zona Caspicei ca fiind o „alternativă” la Orientul Apropiat, avem
totuşi motive să denumim zona geografică cuprinsă între Marea Roşie, graniţele
vestice ale Arabiei Saudite, Irakului, Iranului, Marea Caspică, graniţa vestică a Rusiei,
Oceanul Arctic la Nord, Strâmtoarea Bering, Peninsula Kamciatka, Insula Sahalin,
graniţa sino-coreeană, cele două Mări ale Chinei la Est, insula Hainan, Himalaia şi
Marea Arabiei la Sud (practic, zona Golfului Persin plus Asia Centrală şi restil Rusiei)
drept „Marele Rezervor de Resurse Energetice al Lumii”. Iată care sunt rezervele
certe ce se găsesc în acest spaţiu: petrol – 72,5%; gaze naturale – 72,5%; cărbune –
6 http://lugar.senate.gov/energy/security/index.cfm
7 http://www.energybulletin.net/node/86
241