STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

trebui înmulţit spaţiul deja menţionat, cu diferenţa de capacitate. Revenind la
intermitenţa producţiei: aceasta mai este o piedică în calea folosirii pe scară mult mai
largă a aşa-numiţilor combustibili verzi sau ecologici, deoarece creează probleme greu
surmontabile la legarea producătorului de reţeaua naţională de transport.
Toate cele trei probleme majore ridicate de către tehnologiile regenerabile –
costul, spaţiul şi intermitenţa – ne fac să credem că de fapt ele, deocamdată, nu sunt
adevărate alternative.
În aceste condiţii, singurele alternative viabile la petrolul ce se va termina în
aproximativ jumătate de secol, rămân celelalte resurse energetice neregenerabile, cele
care, împreună cu petrolul, duc şi astăzi „greul” aprovizionării cu energie, şi anume,
gazele naturale, cărbunele şi combustia nucleară, pe bază de uraniu.
1.2. Triada petrol – islam – conflicte armate
Dacă timp de o sută de ani, aproape toate crizele lumii şi cea mai mare
majoritate a conflictelor au fost alimentate de nevoia omenirii de a accede la petrol –
prin accedere înţelegem atât accesul propriu-zis la resursă, cât şi transportul acesteia
de la locul de extracţie până la cel de consum, sfârşitul civilizaţiei bazate pe petrol
înseamnă că, în funcţie de resursele alternative ale petrolului se va modifica şi
geografia conflictelor duse în jurul resurselor energetice?
Din cauze ce ţin de geologie şi de fizica pământului, toate resursele energetice
prezentate mai sus nu sunt distribuite în mod egal - şi deci nici echitabil, după cum s-
ar exprima utilizatorii - pe toată suprafaţa pământului.
În materie de petrol, 90% dintre resursele mondiale se găsesc în numai 14
dintre cele aproximativ 260 de state ale lumii. De fapt, aproximativ 60% din rezervele
mondiale de petrol se găsesc în numai cinci dintre acestea - Arabia Saudită, Irak,
Emiratele Arabe Unite, Kuweit şi Iran - cu alte cuvinte, într-o singură zonă
geografică, în (câteva) dintre ţările Golfului Persic. Studiind zona restrânsă la un areal
de numai cinci ţări, unii autori au descoperit că aceasta mai are şi o altă caracteristică
pe lângă bogăţia în hidrocarburi - şi anume că cea mai mare parte a populaţiei, peste
62%, aparţine ramurii şiite a credinţei musulmane 3 .
Cu alte cuvinte, la fel de uşor cum se poate observa repartiţia total
dezechilibrată pe suprafaţa globului, la fel se mai poate observa şi o altă caracteristică
interesantă a repartiţiei petrolului pe glob: suprapunerea dintre zonele cu resurse şi
zonele locuite de populaţie de religie musulmană.
Simpla lectură a ţărilor de mai sus ne lămureşte asupra cantităţii mari de petrol
ce se găseşte în state cu populaţie eminamente musulmană. Dar, cel puţin la fel de
interesant, este să analizăm şi situaţia în cazul statelor cu resurse (mai mici, dar totuşi
importante) de petrol şi cu un procent mare – sau semnificativ – de populaţie
musulmană.
În Rusia – locul şapte cu un procent de 6,4% din rezervele sigure ale lumii în
clasamentul celor mai bogate state în petrol 4 -, raportul ortodocşi - musulmani este de
8:1, ceea ce înseamnă că putem vorbi de un procent semnificativ de musulmani. În
3 James Leigh – Shia Islam and Oil Geopolitics/Islamul şiit şi geopolitica petrolului, Energy
Bulletin, 23 decembrie 2008, www.energybulletin.net/node/47558
4 Statistical Review of World Energy 2008, BP, iunie 2008
239