STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

energie cinetică, ar putea... ” Deocamdată, problema costului este cea mai mare - şi
insurmontabilă – dintre toate cele pe care le ridică energiile alternative.
În tabelul nr. 1 prezentăm costurile de producţie ale 1kWh (în cenţi americani,
la valoarea din 2001), baza de comparaţie fiind 1kWh oră produs într-o termocentrală
pe cărbuni. După cum se poate observa, niciuna dintre formele de energii regenerabile
nu se apropie din punct de vedere al costurilor de producţie de cărbune şi nici nu se
întrevede o scădere considerabilă a preţului.
Resursa energetică
Cost de producţie în
2001
Energie eoliană 4–8 ¢/kWh 3–10 ¢/kWh
Celule solare fotovoltaice 25–160 ¢/kWh 5–25 ¢/kWh
Hidrocentrale mari 2–10 ¢/kWh 2–10 ¢/kWh
Mini hidrocentrale 2–12 ¢/kWh 2–10 ¢/kWh
Energie geotermală 2–10 ¢/kWh 1–8 ¢/kWh
Biomasă 3–12 ¢/kWh 4–10 ¢/kWh
Cost potenţial de
producţie
Cărbune (baza de
4 ¢/kWh
comparaţie)
Tabelul nr. 1 Costul de producţie al 1 kWh, în funcţie de diferite resurse energetice 7
Or, a continua ca până acum, cu subvenţionarea producţiei de energii
regenerabile, devine din punct de vedere economic total nerentabil dacă omenirea
vrea să producă la fel de eficient - şi din punct de vedere al costurilor – ca şi până
acum. Pentru a reuşi scăderea costurilor de producţie, omenirea investeşte anual
aproximativ 40 de miliarde de dolari în dezvoltarea de noi tehnologii (investiţii ce
trebuie și ele să fie incluse în preţul producţiei de energie din resurse regenerabile).
Liderii cercetării în domeniu sunt China şi Germania, ţări ce investesc fiecare câte 7
miliarde de dolari pe an pentru a descoperi tehnologii regenerabile mai eficiente,
urmate de către Statele Unite, Spania, Japonia şi India. Şi Rusia, ţara care dispune de
cele mai mari resurse energetice neregenerabile de pe glob, investeşte în resurse
alternative. De exemplu, pe lângă postarea centralelor nucleare pe mare se încearcă
noi modele de turbine eoliene şi se lucrează la lichefierea mai ecologică a cărbunelui.
Un alt dezavantaj – momentan – al energiilor regenerabile este, pe lângă costul
foarte ridicat de producţie şi faptul că pentru a produce aceeaşi cantitate de energie ca
o sursă convenţională, tehnologiile alternative au nevoie de mult mai mult spaţiu.
Astfel, cercetătorii francezi – mari admiratori ai tehnologiilor nucleare – au calculat
de cât spaţiu este nevoie pentru a produce cei 3.65 GW pe care îi consumă Parisul.
Astfel, în cazul unei centrale nucleare, spaţiul ocupat de aceasta ar fi de 0,2 km², în
timp ce pentru panouri solare care să genereze aceeaşi cantitate de energie ar fi nevoie
de 91,125 km², în cazul hidrocentralelor, de o suprafaţă de 364,5 km², al eolienelor, de
454 km², iar în cazul biomasei, de o suprafaţă cultivată de 3037 km², deci de 15.158
7 http://www.undp.org/energy/docs/WEAOU_part_IV.pdf
232