STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

teritoriul Afganistanului, în cadrul ISAF. Acest program evidenţiază consecinţele, adesea
neintenţionate, ale programelor „de instruire şi echipare” derulate de SUA în alte state.
„MPRI” şi „American Systems” au recrutat o echipă alcătuită din 15 foşti membri
ai forţelor speciale care a avut misiunea de a-i instrui pe militarii georgieni la baza
forţelor speciale din Vashlijvari, aflată la periferia capitalei Tbilisi, în cadrul unui
program derulat de Departamentul american al Apărării. Compania „MPRI” a mai fost
angajată de Pentagon în anul 1995 pentru a-i pregăti pe militarii croaţi, anterior invadării
de către aceştia a regiunii Krajina, controlată de etnicii sârbi 23 .
Un oficial american din cadrul Pentagonului care cunoştea detalii cu privire la
acest program, a declarat că Georgia a propus SUA, în decembrie 2006, să trimită
comandouri în Afganistan pentru a sprijini forţele speciale americane. Statele Unite au
menţionat cu acel prilej că oferta putea fi făcută doar prin intermediul NATO, care a
salutat iniţiativa georgiană, informând, totodată, autorităţile de la Tbilisi că forţele sale au
nevoie de instruire suplimentară pentru a îndeplini standardele alianţei: „confirmăm
existenţa programului, însă datorită naturii şi obiectivelor sale nu putem oferi detalii
pentru a proteja atât integritatea programului, cât şi pe instructori şi pe participanţi”.
Purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, a declarat că „Georgia a propus
NATO să furnizeze forţe pentru ISAF, în urmă cu doi ani, însă, până în prezent, forţele
georgiene nu s-au alăturat misiunii ISAF”.
2. Importanţa factorului militar israelian în sistemul de apărare georgian
Israelul este unul din actorii direct implicaţi redefinirea priorităţilor
geoenergetice ale zonei şi indirect în desfăşurarea propriu-zisă a conflictului, prin
furnizarea de expertiză privată şi de tehnică militară Georgiei.
Experţii în geopolitică ai DEBKAfile - site de ştiri şi analize din Israel -
dezvăluie că Israelul este foarte interesat ca traseele caspice de petrol şi gaze să fie
direcţionate la terminalele din portul turcesc Ceyhan, excluzând conectarea la reţeaua
de transport rusească. În acest sens, se află în derulare negocieri intense între Israel,
Turcia, Georgia, Turkmenistan şi Azerbaidjan pentru ca aceste trasee să aibă ca punct
terminal Turcia şi, de acolo, să fie direcţionate spre terminalul israelian de la
Ashkelon şi spre portul Eilat de la Marea Roşie. De acolo, tancuri petroliere de mare
capacitate pot transporta hidrocarburile spre zona Orientul Îndepărtat, prin Oceanul
Indian. Fiind conştient de sensibilitatea Moscovei faţă de deshiderea unor noi trasee
de trasnport ale hidrocarburilor caspice, Israelul i-a oferit Rusiei posibilitatea de a
participa la noul proiect, dar a fost refuzat 24 .
Implicarea indirectă a Israelului în desfăşurarea propriu-zisă a conflictului prin
furnizarea de expertiză privată şi de tehnică militară Georgiei a fost remarcată în
23 Operaţiunile militare desfăşurate în mai şi în august 1995 contra sârbilor din Slavonia de Vest şi
Krajna au provocat fuga a circa 150-200.000 de sârbi, care s-au refugiat fie în Bosnia, fie în
Republica Federală Iugoslavia, fie în Slavonia orientală. Practic, numărul sârbilor din Croaţia a
cunoscut o scădere spectaculoasă, trecând de la 12,2% din populaţia totală în 1991, la 2-3% în 1995.
Operaţiunile au fost conduse de generalul croat Ante Gotovina, în prezent judecat la Tribunalul Penal
Internaţional de la Haga pentru crime de război. Gotovina este acuzat de uciderea a 150 de sârbi şi
deportarea a altor 200.000.
24 Israelul susţine Georgia în bătălia sa cu Rusia pentru conducta petrolieră caspică, www.debka.com
şi http://www.prisonplanet.com, 09.08.2008.
222