STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Campania militară din august 2008, din Georgia, a scos în evidenţă, conform
aprecierilor generalului colonel Vladimir Popovkin, ministru adjunct pentru înzestrare, şi
elemente pozitive privind viteza de reacţie şi eficienţa acţiunilor militare, dar şi unele
concluzii care au nemulţumit conducerea militară şi care au demonstrat necesitatea
accelerării procesului de înlocuire a tehnicii militare uzate fizic şi moral, modernizarea
sistemelor de arme şi actualizarea planurilor strategice 7 .
Războiul purtat de de Rusia în Georgia dovedeşte că armata sa nu este inferioară
celor mai mari armate moderne actuale, pentru că este organizată după modelul specific
Războiului Rece spun experţii militari. În cele cinci zile de ofensivă militară, trupele ruse
au lansat o contraofensivă masivă ocupând mari părţi ale teritoriului georgian, după ce
Tbilisi a încercat să recapete controlul asupra republicii separatiste Osetia de Sud.
În aparenţă un succes militar, războiul din august a scos în evidenţă slăbiciunile
adânci ale armatei ruse. „Se mizează în continuare pe o armată foarte numeroasă şi
cu o putere de foc copleşitoare... Nu există un interes demonstrabil pentru o forţă mai
mică, mai bine antrenată şi mai flexibilă”, se menţionează în raport.
JSAS e de părere că, pentru ca armata rusă să se poată compara cu oponenţi
mai mari şi mai bine echipaţi sunt necesare „îmbunătăţiri ale structurii de comandă,
ale nivelului de antrenament şi de implementare a sistemelor de armament moderne şi
flexibile”.
Unul din autorul cercetării a spus că este posibil totuşi ca războiul din Georgia să
fi fost catalizatorul reformelor militare radicale anunţate de ministrul apărării Anatoly
Sergiukov. Conform lui Ruslan Puhov, şeful Centrului de Analize, Strategii şi
Tehnologii, aceasta „promite să fie cea mai importantă restructurare a sistemelor de
apărare naţională de după 1945” 8 . În condiţiile în care, pe planul doctrinei, Rusia a
desprins învăţămintele a ceea ce ea numeşte „remilitarizarea relaţiilor internaţionale”,
pe care o atribuie Statelor Unite.
Principalele prevederi sunt legate de diminuarea numărului forţelor armate prin
reducerea unor funcţii de ofiţeri, desfiinţarea gradului de sublocotenent, trecerea de la
divizie la brigadă, dotarea cu tehnică nouă. Reforma propusă are în vedere îmbunătăţirea
eficienţei unui sistem datând din 1960. Potrivit generalului Nikolai Makarov, şeful
Statului Major al forţelor armate, funcţionarea sistemului actual „nu ne permite să luăm
decizii rapide, să informăm trupele, să organizăm cooperarea (interarme) şi să
conducem eficient sistemul” 9 .
„În locul diviziilor şi regimentelor tactice, armata va fi compusă din brigăzi,
devenind astfel mai flexibilă şi capabilă de acţiuni independente operative. Comanda
operativă va reuni nu numai brigăzile dar şi toate tipurile şi categoriile de forţe şi
resurse din zona sa de responsabilitate”. De altfel, la exerciţii militare „Stabilitate-
2008”, Rusia a testat eficienţa sistemului de comanda operativă din zona de
responsabilitate unde au fost cooptate subdiviziuni ale Ministerului Afacerilor Interne
şi unităţi ale Ministerului Situaţiilor de Urgenţă.
7 Dmitri Litovkin, art.cit.
8 Alexandr Kolesnicenko, Mobilă şi flexibilă. Aşa va fi armata rusă în anul 2012, în cotidianul
„Argumentî I Faktî”, nr.43, 22.10.2008.
9 Andrei Vălan, Armata rusă vrea să desfiinţeze două eşaloane în cadrul procesului de reformă, agenţia
de ştiri „Agerpres”, 19.11.2008.
217