STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

e) Protecţie sanitară-servicii de sănătate de bază pentru toţi. În ciuda
progreselor medicinei, milioane de persoane, au murit de boli incurabile, impactul
distrugerilor şi conflictelor asupra sănătăţii este dramatic. Serviciile de sănătate
constituie un bun public care trebuie susţinut şi întărit. Este esenţial să se întreprindă o
acţiune de mobilizare şi de investiţie la nivel social, pentru a permite accesul la
informaţie, pentru a asigura îngrijirile de sănătate primară şi pentru a limita
consecinţele unei evaentuale crize izbucnite. Accesul la medicamentele esenţiale, care
pot salva vieţi, un sistem echitabil ce reglementează proprietatea intelectuală care să
ţinâ cont de imperativele economice şi de nevoile urgente ale populaţiilor vizate, sunt
câteva obiective care trebuie să se regăsească în politcile de securitate ale tuturor
statelor. Comunitatea internaţională trebuie, totodată, să încurajeze crearea unui
parteneriat mondial pentru sănătate, care ar putea include mai ales un sistem global de
observare şi de control al bolilor transmisibile.
f) Cunoştinţe, competenţă şi valori pentru securitatea umană. Învăţământul de
bază, informaţia ce dă acces la cunoaştere, la competenţe cu caracter vital şi respectul
diversităţii sunt noţiuni speciale importante în optica securităţii umane. ONU insistă
asupra necesităţii de a asigura educaţia primară pentru toţi. Şcolile nu trebuie să fie
locuri de insecuritate, ci, dimpotrivă, să protejeze studenţii de violenţă, inclusiv de
violenţa sexuală. Educaţia trebuie să încurajeze respectul pentru diversitate în
amenajarea conţinutului studiului şi metodelor de învăţare. De asemenea, educaţia
trebuie să se extindă la cei care deţin forţa publică pentru a le inocula respectul legii şi
al drepturilor omului. Mass-media are un rol esenţial de jucat în difuzarea informaţiei,
ca şi în facilitarea exercitării drepturilor şi responsabilităţilor publicului, în general
prin favorizarea dezbaterii publice.
Conceptul de securitate umană implică o schimbare fundamentală de viziune în
raport cu analiza tradiţională a securităţii în relaţiile internaţionale care are statul drept
subiect exclusiv, primordial. În anumite formulări, nevoile umane sunt prevalente în
raport cu cele ale statelor. Lloyd Axworthy, fost ministru de externe canadian,
propunea următoarea descriere: „Securitatea umană include securitatea împotriva
privaţiunilor economice, o calitate acceptabilă a vieţii şi garantarea drepturilor
fundamentale ale omului.” 4 Din această perspectivă asupra securităţii umane, Canada
împreună cu Norvegia şi alte state a creat o reţea pentru promovarea securităţii
umane. Referitor la instrumentele de gestionare, Canada şi reţeaua de securitate
umană preferă soft power – persuasiune, promovarea de norme, instituţii, strategii de
dezvoltare, încurajarea cooperării între state, organizaţii internaţionale, organizaţii
neguvernamentale sub forma unei coaliţii, dar nu exclude coerciţia, folosirea forţei şi
a sancţiunilor. Declaraţia de la Lysoen din Norvegia, la 20 mai 1999, a identificat mai
multe domenii care ar trebui gestionate prin aplicarea conceptului de securitate
umană: minele antipersonal, armele mici, implicarea copiilor în conflicte armate,
statutul Curţii penale internaţionale, exploatarea copiilor, siguranţa personalului
umanitar, prevenirea conflictelor, crima organizată internaţională, resurse pentru
dezvoltare. Un document definitoriu canadian definea securitatea umană ca pe o
4 Lloyd Axworthy, .Canada and Human Security: the need for leadership., International Journal,
LII 2, Spring 1997, p. 184.
21