STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Pe de altă parte, analiza aspectului juridic al conflictului transnistrean
demonstrează că toate documentele de bază, care au fost semnate pe parcursul anilor
1992-2008 vin în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi pun
temelia confederalizării statului moldovenesc.
Premisele care au fost avute în vedere atunci când Transnistria a devenit parte
la negocieri s-au stabilit în funcție de evoluția conflictului și au ținut cont mai puțin
de această expertiză juridică, ceea ce a primat a fost faptul, unanim acceptat, că este
mai bine sa te așezi la masa negocierilor, să discuți, decât să nu existe deloc contacte
sau negocieri, absenţa lor putând genera noi conflicte.
Din 1992, procesul de negociere între părţile aflate în conflict este orientat pe
două direcţii: determinarea statutului Transnistriei şi luarea unei decizii în privinţa
contingentului militar rus aflat în Transnistria. 4
1. Apropierea de Moscova
O analiză a demarării și derulării procesului de negociere și a poziției adoptate
de Moldova față de rezolvarea problemei transnistrene, dar și a poziției distincte pe
care părțile implicate în negocieri au luat-o în funcție de un anumit context, ar putea
identifica cinci etape. 5
Prima etapă cuprinsă între 1992 (sfârșitul ostilităților armate) - 2001, este
caracterizată printr-o politică de apropiere a Moldovei față de Moscova cu care a
încheiat un Tratat de Prietenie și Colaborare, fără a determina însă Federația Rusă
să-și retragă trupele și armamentul rămase în Transnistria.
Negocierile au debutat în formatul de „4” – Rusia, Ucraina, România şi
Moldova. La 21 iulie 1992 a fost semnată Convenţia cu privire la principiile
reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova (
Convenţia Elţîn – Snegur). După semnarea acestui document, în 1993 România a fost
exclusă din procesul de negocieri. Pentru punerea în practică a acestui acord,
Președintele moldovean a solicitat Preşedintelui în exerciţiu al OSCE ca în Moldova
să fie trimisă o misiune. OSCE a instituit o misiune de lungă durată în Republica
4 De-a lungul timpului s-a produs o integrare a trupelor Armatei a-14-a în trupele armatei
separatiste ( atrase de condiţii materiale deosebite în comparaţie cu restul Federaţiei Ruse, acestea
au trecut la trupele separatiste), astfel pare justificată afirmaţia lidelui separatist, Igor Smirnov,
potrivit căruia Armata a 14-a se va retrage de la Tiraspol doar cu comandantul şi cu steagul de
luptă. Deşi s-a semnat statutul trupelor ruse şi retragerea lor de la Tiraspol, Duma de Stat a
Federaţiei Ruse nu l-a ratificat pe motiv că ar contraveni drepturilor republicii autonome. Din1993
au început să se manifeste presiunile internaţionale de retragere a trupelor ruseşti, rămase însă fără
rezultat; asemenea cereri se înregistrează şi în perioada actuală. Unii analişti si responsabili
consideră că, dacă Rusia nu isi va retrage trupele si armamentul staţionate in regiune, nu se va
produce nici o schimbare in Transnistria. SUA abordează problema retragerii trupelor Federaţiei
Ruse din Moldova ca pe o chestiune separata de problema Transnistreana. SUA susţine că
Moscova trebuie să respecte angajamentele asumate la Istanbul înca din 1999 (de retragere a
trupelor din Moldova şi Georgia)
5 Această împărţire pentru care am optat, considerând-o ilustrativă, aparţine lui Jos Boonstra, From
a Weak State to a Reunified Moldova. New Opporunities to Resolve the Transdniestria Conflict, în
NATO Research Paper, Nr. 23, October 2005, pp. 1-8,
http://www.ndc.nato.int/download/publications/rp_23.pdf
206