STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

obligate să fugă întrucât viaţa şi bunurile lor sunt ameninţate de război, de conflictele
sau violările masive ale drepturilor omului în ţara de origine. De asemenea, există cei
care sunt forţaţi să-şi părăsească casa pentru a scăpa de sărăcia extremă, o sărăcire
cronică sau o criză neaşteptată. Astăzi, nu există un cadru juridic internaţional
acceptat de toate statele şi de către ceilalţi actori nonstatali interesaţi pentru a regla
migraţiile şi a proteja migranţii. Anual, milioane de oameni migrează atât în interiorul
propriei ţări, cât şi în afara acestora, fie în ţările vecine, fie în state mai îndepărtate,
dar dezvoltate economic.
c) Protecţia şi abilitarea persoanelor ieşite din conflicte. Acordurile de pace şi
de încetare a focului pot însemna sfârşitul luptelor, dar nu implică în mod necesar
pacea şi securitatea umană. Responsabilitatea de a proteja persoanele în conflicte
trebuie completată prin cea de reconstrucţie. Pentru a asigura securitatea, trebuie
demobilizate elementele înarmate şi întărită poliţia civilă, asigurarea nevoilor
esenţiale ale persoanelor deplasate, conducerea procesului reconstrucţiei şi
dezvoltării, promovarea coexistenţei şi reconcilierii, crearea condiţiilor specifice unei
bune guvernări. Combinarea armonioasă a acestor elemente pretinde o structură
unificată ce integrează politicul, militarul, dezvoltarea şi umanitarismul, care este
viabil şi funcţional, în condiţiile existente. Expertizele epidemiologice din ţările
afectate de război sunt responsabile de asigurarea informaţiilor pentru agenţiile
umanitare al căror interes primar sunt consecinţele războiului în domeniul sănătăţii şi
nu cauzele. Metodologiile experizei standard ale sănătăţii populaţiei bazate pe
eşantioane de populaţie alese aleatoriu sunt folosite pentru stabilirea rata deceselor
cauzate de cauzele variate. Rata deceselor în timpul sau după conflict sunt apoi
comparate cu rata deceselor pre-conflict pentru a determina excesul ratei deceselor
indus de război.
d)Protecţia economică. Reforma pieţelor şi întărirea instituţiilor sociale de
ajutorare a persoanelor în nevoie sunt esenţiale în eradicarea sărăciei care continuă să
facă ravagii. Existenţa acordurilor comerciale echitabile şi o creştere economică de
care profită şi cei mai săraci sunt esenţiale. Securitatea umană nu se preocupă doar de
mizeria extremă. De asemenea, ea se impune a fi văzută prin efectele crizei
economice bruşte şi efectele dezastruoase ale catastrofelor naturale. Pierderea şi
riscurile la care se expun în crize oamenii, îndeosebi cei săraci, cheamă la stabilirea de
măsuri sociale destinate să acopere nevoile esenţiale, asigurând, astfel, un minimum
social ce permite populaţiei afectate de criză sau de sărăcie cronică să-şi apere
integritatea şi demnitatea. Trei pătrimi din populaţia mondială nu beneficiază de nicio
protecţie socială şi nici de un loc de muncă stabil. Eforturile ce vizează stabilirea
unor condiţii de viaţă rezonabile şi accesul la o muncă remunerată trebuie
intensificate, la nivel naţional, regional şi internaţional. Deasemenea, o justă
distribuţie a resurselor este esenţială pentru securitatea condiţiilor de viaţă, ea poate
permite eliberarea capacităţilor persoanelor care devin actorii propriei lor dezvoltări.
Măsuri de protecţie socială adecvate pot permite dezvoltarea unui minimum economic
şi social. Statele, cu susţinerea sistemului internaţional, ar trebui să stabilească sisteme
de alarmă şi de prevenire pentru catastrofele naturale, crizele economice şi financiare
şi să dezvolte planuri vizând asigurarea unui minimum economic şi social.
20