STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ... STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ...

13.09.2015 Views

socotesc un fenomen capabil să aducă fericirea şi bunăstarea pentru toată lumea, în timp ce alţii îl apreciază ca fiind dăunător umanităţii, prin efectele pe care le generează. Globalizarea, ca fenomen, nu reprezintă o realitate nouă, dar viteza cu care se propagă ridică probleme de adaptare. Entităţile instituţionale, statale, dar şi indivizii suportă efectele sale multiple. Un prim efect îl reprezintă modificarea stitlului de viaţă şi de înţelegere a acestuia. Acest efect aduce cu sine două noi paradigme: comunicarea şi piaţa. De aici necesitatea adoptării unei atitudini pozitive şi active faţă de globalizare, atât de către comunităţile umane-state, uniuni de state, organizaţii regionale şi mondiale, cât şi de indivizi, separaţi sau în calitate de membri ai unor grupuri sociale. Un alt efect important al globalizării îl reprezintă faptul că aceasta divide şi uneşte în egală măsură, uniformizează, dar generează şi clivaje ce separă pe cei care posedă bunuri, bani şi mai ales informaţie, de ce ceilalţi lipsiţi de astfel de mijloace şi care sunt dominaţi de primii. Globalizarea economică şi informaţională se reflectă în plan identitar prin procesele de integrare instituţională (alt efect al globalizării). În timp ce instituţiile şi registrul economic se mişcă rapid după regulile impuse de globalizare, latenţele identitare nu fac aceasta, iar securizarea valorilor spirituale se include în interesul naţional. De aceea protejarea culturii naţionale este un factor de stabilitate într-o lume cu o evoluţie alertă. Globalizarea reprezintă pentru toată lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toţi în egală măsură şi în acelaşi mod. Termenul se referă, în primul rând, la efectele globale, în proporţie covârşitoare neintenţionate şi neprevăzute, mai curând decât iniţiativele şi întreprinderile globale. Pentru unii globalizarea este ceva ce trebuie să realizăm neapărat dacă vrem să fim fericiţi, iar pentru alţii, constituie sursa nefericirii noastre. Mass-media în sistemul global reprezintă un subsistem fundamental pentru buna funcţionare a noului tip de societate impus de acest sistem, fiind mai internaţionalizate ca niciodată: aceleaşi concepte, aceleaşi moduri de gândire şi acţiuni simplificate şi standardizate în aşa fel încât produsul finit să fie universal. Arta, filmele, muzica şi celelalte produse ale culturii de masă crează un amestec cultural şi o combinaţie de stiluri şi simboluri, combinaţie ce reprezintă, de fapt, cultura propusă de globalizare. 2. Impactul globalizării asupra securităţii internaţionale şi naţionale Integrarea unei persoane într-un grup sau a unui grup într-o societate este un mecanism care se derulează cu succes dacă membrii săi au dobândit o relativă conştiinţă comună, împărtăşind aceleaşi credinţe şi practici, interacţionând unii cu ceilalţi şi având scopuri comune. De asemenea, integrarea este un proces complex care permite dezvoltarea unei coeziuni sociale. De fapt, integrarea descrie procesul individual de accedere la calitatea de membru al unui grup, pe de o parte şi de acceptare de către grup a acordării acestui statut persoanei care l-a solicitat, pe de altă parte. 196

Procesul de integrare se prezintă oarecum similar şi la nivel de stat naţional. Astfel, un stat solicită integrarea, la nivel regional, într-o organizaţie politică, economică sau de altă natură. Cererea sa trebuie mai întâi acceptată de mediul integrator şi apoi se demarează procesul propriu-zis de integrare. Acesta din urmă impune respectarea liberă, necondiţionată a normelor, regulilor şi cutumelor specifice organizaţiei în care statul solicitant se integrează. Noţiunea de integrare se întemeiază pe ideea potrivit căreia există o relaţie de inegalitate între subiectul care se integrează şi mediul integrator. Prin urmare, integrarea reprezintă o relaţie, o interacţiune dinamică între două entităţi distincte sistemul care se integrează şi sistemul care integrează. În cursul acestui proces, atât sistemul care se integrează cât şi în cel ce integrează au loc mutaţii. În funcţie de caracterul activ al primului şi de capacitatea de răspuns a mediului care integrează, se disting fazele acestui proces: acomodarea, adaptarea, participarea şi integrarea propriu- zisă. Interesul naţional reprezintă expresia activă a necesităţilor statului naţional, acea finalitate care îi orientează, în permanenţă, conduita. De fapt, în mod teoretic, orice stat naţional în tot ceea ce întreprinde urmăreşte atingerea interesului naţional. Acesta din urmă este un concept multidimensional, el referindu-se la toate domeniile de activitate umană. De aceea, se poate vorbi de interes naţional în plan economic, militar, politic, cultural, diplomatic, social, financiar, informaţional. În acelaşi timp, interesul naţional apare ca ultim argument utilizat de guvernanţi atunci când trec la adoptarea unor măsuri nepopulare, la diminuarea sau restricţionarea unor drepturi generale ale omului. Interesul naţional se pune în evidenţă prin activitatea din interiorul ţării, dar în afara acesteia, în toate domeniile. El se traduce prin preocuparea constantă a instituţiilor statului, a cetăţenilor săi, dar şi a societăţii civile de a asigura dezvoltarea economică durabilă a ţării, de a realiza schimburi economice avantajoase cu celelalte state, prezerva independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, de a garanta securitatea umană a locuitorilor săi, de a stabili şi întreţine relaţii utile şi necesare României cu celelalte ţări şi cu organizaţiile internaţionale, precum şi cu societatea civilă regională şi internaţională, de a promova cultura naţională, de a face demersurile necesare integrării regionale şi internaţionale şi nu numai. Globalizarea, integrarea regională şi interesul naţional se află în corelaţie. În acelaşi timp, globalizarea şi integrarea regională exercită un impact semnificativ asupra interesului naţional. Afirmaţia aceasta are în vedere faptul că interesul naţional este fundamental pentru orice actor statal, care face tot ceea ce depinde de el pentru a-l atinge la parametrii doriţi şi în timp optim. Apoi, globalizarea şi integrarea regională se află într-o strânsă interdependenţă şi interacţiune. Practic, statele aleg integrarea regională atât ca formă primară de satisfacere a interesului naţional, prin cooperare bilaterală şi/sau multilaterală cu celelalte state, cât şi ca modalitate de a participa activ şi avantajos la globalizare. Totodată, integrarea regională permite statelor să atenueze efectele negative ale globalizării printr-un efort comun şi concertat. De asemenea, integrarea regională poate fi interpretată ca o primă etapă a procesului de globalizare. Un exemplu, edificator de integrare regională completă (economică, politică, socială, culturală, militară) al unor state îl constituie Uniunea Europeană. Rezultatele 197

Procesul de integrare se prezintă oarecum similar şi la nivel de stat naţional.<br />

Astfel, un stat solicită integrarea, la nivel regional, într-o organizaţie politică,<br />

economică sau de altă natură. Cererea sa trebuie mai întâi acceptată de mediul<br />

integrator şi apoi se demarează procesul propriu-zis de integrare. Acesta din urmă<br />

impune respectarea liberă, necondiţionată a normelor, regulilor şi cutumelor specifice<br />

organizaţiei în care statul solicitant se integrează. Noţiunea de integrare se întemeiază<br />

pe ideea potrivit căreia există o relaţie de inegalitate între subiectul care se integrează<br />

şi mediul integrator.<br />

Prin urmare, integrarea reprezintă o relaţie, o interacţiune dinamică între două<br />

entităţi distincte sistemul care se integrează şi sistemul care integrează. În cursul<br />

acestui proces, atât sistemul care se integrează cât şi în cel ce integrează au loc<br />

mutaţii. În funcţie de caracterul activ al primului şi de capacitatea de răspuns a<br />

mediului care integrează, se disting fazele acestui proces: acomodarea, adaptarea,<br />

participarea şi integrarea propriu- zisă.<br />

Interesul naţional reprezintă expresia activă a necesităţilor statului naţional,<br />

acea finalitate care îi orientează, în permanenţă, conduita. De fapt, în mod teoretic,<br />

orice stat naţional în tot ceea ce întreprinde urmăreşte atingerea interesului naţional.<br />

Acesta din urmă este un concept multidimensional, el referindu-se la toate domeniile<br />

de activitate umană. De aceea, se poate vorbi de interes naţional în plan economic,<br />

militar, politic, cultural, diplomatic, social, financiar, informaţional. În acelaşi timp,<br />

interesul naţional apare ca ultim argument utilizat de guvernanţi atunci când trec la<br />

adoptarea unor măsuri nepopulare, la diminuarea sau restricţionarea unor drepturi<br />

generale ale omului.<br />

Interesul naţional se pune în evidenţă prin activitatea din interiorul ţării, dar în<br />

afara acesteia, în toate domeniile. El se traduce prin preocuparea constantă a<br />

instituţiilor statului, a cetăţenilor săi, dar şi a societăţii civile de a asigura dezvoltarea<br />

economică durabilă a ţării, de a realiza schimburi economice avantajoase cu celelalte<br />

state, prezerva independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, de a<br />

garanta securitatea umană a locuitorilor săi, de a stabili şi întreţine relaţii utile şi<br />

necesare României cu celelalte ţări şi cu organizaţiile internaţionale, precum şi cu<br />

societatea civilă regională şi internaţională, de a promova cultura naţională, de a face<br />

demersurile necesare integrării regionale şi internaţionale şi nu numai. Globalizarea,<br />

integrarea regională şi interesul naţional se află în corelaţie. În acelaşi timp,<br />

globalizarea şi integrarea regională exercită un impact semnificativ asupra interesului<br />

naţional. Afirmaţia aceasta are în vedere faptul că interesul naţional este fundamental<br />

pentru orice actor statal, care face tot ceea ce depinde de el pentru a-l atinge la<br />

parametrii doriţi şi în timp optim. Apoi, globalizarea şi integrarea regională se află<br />

într-o strânsă interdependenţă şi interacţiune. Practic, statele aleg integrarea regională<br />

atât ca formă primară de satisfacere a interesului naţional, prin cooperare bilaterală<br />

şi/sau multilaterală cu celelalte state, cât şi ca modalitate de a participa activ şi<br />

avantajos la globalizare. Totodată, integrarea regională permite statelor să atenueze<br />

efectele negative ale globalizării printr-un efort comun şi concertat. De asemenea,<br />

integrarea regională poate fi interpretată ca o primă etapă a procesului de globalizare.<br />

Un exemplu, edificator de integrare regională completă (economică, politică,<br />

socială, culturală, militară) al unor state îl constituie Uniunea Europeană. Rezultatele<br />

197

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!