STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Procesul de integrare se prezintă oarecum similar şi la nivel de stat naţional.
Astfel, un stat solicită integrarea, la nivel regional, într-o organizaţie politică,
economică sau de altă natură. Cererea sa trebuie mai întâi acceptată de mediul
integrator şi apoi se demarează procesul propriu-zis de integrare. Acesta din urmă
impune respectarea liberă, necondiţionată a normelor, regulilor şi cutumelor specifice
organizaţiei în care statul solicitant se integrează. Noţiunea de integrare se întemeiază
pe ideea potrivit căreia există o relaţie de inegalitate între subiectul care se integrează
şi mediul integrator.
Prin urmare, integrarea reprezintă o relaţie, o interacţiune dinamică între două
entităţi distincte sistemul care se integrează şi sistemul care integrează. În cursul
acestui proces, atât sistemul care se integrează cât şi în cel ce integrează au loc
mutaţii. În funcţie de caracterul activ al primului şi de capacitatea de răspuns a
mediului care integrează, se disting fazele acestui proces: acomodarea, adaptarea,
participarea şi integrarea propriu- zisă.
Interesul naţional reprezintă expresia activă a necesităţilor statului naţional,
acea finalitate care îi orientează, în permanenţă, conduita. De fapt, în mod teoretic,
orice stat naţional în tot ceea ce întreprinde urmăreşte atingerea interesului naţional.
Acesta din urmă este un concept multidimensional, el referindu-se la toate domeniile
de activitate umană. De aceea, se poate vorbi de interes naţional în plan economic,
militar, politic, cultural, diplomatic, social, financiar, informaţional. În acelaşi timp,
interesul naţional apare ca ultim argument utilizat de guvernanţi atunci când trec la
adoptarea unor măsuri nepopulare, la diminuarea sau restricţionarea unor drepturi
generale ale omului.
Interesul naţional se pune în evidenţă prin activitatea din interiorul ţării, dar în
afara acesteia, în toate domeniile. El se traduce prin preocuparea constantă a
instituţiilor statului, a cetăţenilor săi, dar şi a societăţii civile de a asigura dezvoltarea
economică durabilă a ţării, de a realiza schimburi economice avantajoase cu celelalte
state, prezerva independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, de a
garanta securitatea umană a locuitorilor săi, de a stabili şi întreţine relaţii utile şi
necesare României cu celelalte ţări şi cu organizaţiile internaţionale, precum şi cu
societatea civilă regională şi internaţională, de a promova cultura naţională, de a face
demersurile necesare integrării regionale şi internaţionale şi nu numai. Globalizarea,
integrarea regională şi interesul naţional se află în corelaţie. În acelaşi timp,
globalizarea şi integrarea regională exercită un impact semnificativ asupra interesului
naţional. Afirmaţia aceasta are în vedere faptul că interesul naţional este fundamental
pentru orice actor statal, care face tot ceea ce depinde de el pentru a-l atinge la
parametrii doriţi şi în timp optim. Apoi, globalizarea şi integrarea regională se află
într-o strânsă interdependenţă şi interacţiune. Practic, statele aleg integrarea regională
atât ca formă primară de satisfacere a interesului naţional, prin cooperare bilaterală
şi/sau multilaterală cu celelalte state, cât şi ca modalitate de a participa activ şi
avantajos la globalizare. Totodată, integrarea regională permite statelor să atenueze
efectele negative ale globalizării printr-un efort comun şi concertat. De asemenea,
integrarea regională poate fi interpretată ca o primă etapă a procesului de globalizare.
Un exemplu, edificator de integrare regională completă (economică, politică,
socială, culturală, militară) al unor state îl constituie Uniunea Europeană. Rezultatele
197