STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ
STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ... STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ...
trendurilor posibile de evoluţie; vizualizarea/creionarea scenariilor; redactarea conţinutului acestuia şi formularea principalelor linii de evoluţii. În opinia lui John S. Ratcliffe, specialist în elaborarea sceanariilor la Institutul Tehnolgiei de la Doublin, elaboarea unui scenariu prespune parcurgerea a cel puţin şapte asemenea etape: identificarea şi analiza temei de analiză; aprecierea factorului cheie în decizie; stabilirea forţelor motrice; ierarhizarea; proiectări alternative ale soluţiilor; dezvoltarea scenariului şi cea de-a şaptea treaptă ierarhizarea scenariului. John S. Ratcliffe susţine că respectarea şi parcurgerea acestor etape nu conduce automat şi la elaborarea unui scenariu de succes. El atrage, de asemenea, atenţia asupra selectării riguroase a specialiştilor care trebuiesc cooptaţi în echipa de bază atunci când situaţia o cere. Diversitatea de opinii este obligatorie şi ideal ar fi ca însăşi scrierea scenariului să nu fie lăsată pe seama unui singur om sau a unei echipe reduse. Pentru elaborarea unui bun scenariu profesorul David Stout crede şi el că sunt necesare – de parcurs – şapte etape: revizuirea situaţiei deschise; identificarea trendurilor economice, sociale, politice şi tehnologice care ar putea influnţa orizontul de aşteptare al scenariului; identificarea pentru grupul de lucru a problemei esenţiale; construirea scenariului; reducerea unor trenduri de evoluţie pe măsură ce se descoperă ameninţări noi şi apariţia de riscuri suplimentare; alegerea variantei de acţiune; evaluarea. O întrebare la care specialiştii nu ajuns la un consens este cea legată de universul de timp pentru care scenariile se elaborează şi în cât timp trebuiesc realizate pentru a fi instrumente utile. Majoritatea specialiştilor consideră că scenariile trebuie să cuprindă o perioadă de cel puţin 10 ani. Sunt unele opinii în care universul de timp este limitat de la minim 5 ani până la jumătate de secol. Perioada optimă este foarte greu de prognozat însă se consideră că un orizont de timp între 5 şi 10 ani este mai aproape de realitatatea zilelor noastre. Pe baza obiectivelor unui scenariu se poate trece la construirea scenariilor pe faze. După cum am arătat şi mai sus există o serie de opinii în legătură cu numarul de faze optim în realizarea unui scenariu. Procesul de elaborare a scenariilor este de durată şi cuprinde multe faze/etape în funcţie de naturala lor. Numărul acestora depinde de la un autor la altul şi variază între patru etape/faze şi şapte. În continuare voi prezenta metotologia construirii unui scenariu. Fazele construirii scenariului: 1. Construirea bazei de date; 2. Identificarea variabilelor-cheie; 3. Identificarea actorilor principali şi a strategiilor lor; 4. Formularea ipotezelor; 5. Identificarea unor variante. etc.); 1. Construirea bazei de date care trebuie sa fie: - detaliată şi completă, atât cantitativ cât şi calitativ; - diversă (informaţii economice, tehnologice, miltare, sociologice, politice - dinamică; - explicativă asupra mecanismelor de schimbare şi mişcărilor actorilor. 188
Construirea bazei de date se face în trei etape: - delimitarea sistemului studiat şi descrierea mediului; - identificarea variabilelor cheie – pe baza analizei structurale; - analiza strategiei actorilor. 2. Identificarea variabilelor – cheie se face pe baza analizei structurale. Analiza structurală prespune existenţa unui sistem ce va fi descris pe baza unei matrici care interconectează toate compoenentele sistemului. Ca metodă prespune: - listarea tuturor variabilelor; - determinarea variabilelor – cheie dintre ele, în cadrul unei matrici de analiză; - căutarea variabilelor – cheie prin metoda MICMAC (matrice de impact încrucişat şi multiplicare aplicată clasificării). 3. Identificarea actorilor principali şi a strategiilor lor După indentificarea actorilor, baza de date poate fi îmbogăţită prin interviuri calitative realizate cu actorii, din care ar putea reieşi interesele actorilor, echilibrul de putere între ei etc. Se alcătuieşte apoi o matrice actori-obiective pentru determinarea strategiilor actorilor. Informaţiile care lipsesc se pot completa pe baza discuţiilor cu experţi reprezentativi pentru fiecare grup de actori. Analistul francez Michel Godet a conceput o metodă de analiză sistematică a actorilor şi strategiilor lor, MACTOR (Matricea Alianţelor şi Conflictelor, Tactici, Obiective, Recomandări). Metoda MACTOR de analiză urmează 6 stadii: I. notarea planurilor, motivaţiilor, mijloacelor de acţiune ale fiecărui actor (construirea unui tabel de strategie a actorilor); II. identificarea problemelor strategice şi obiectivelor asociate lor; III. notarea convergenţelor şi divergenţelor dintre actori-strategii; IV. ierarhizarea obiectivelor pentru fiecare actor şi evaluarea tacticilor posibile în termeni de priorităţi a obiectivelor; V. evaluarea relaţiilor de putere şi formularea de recomandări strategice pentru fiecare actor, ţînând cont de priorităţile obiective şi resursele disponibile; VI. formularea de probleme cheie (ipoteze) despre viitor (faza 4). Evoluţia relaţiilor de putere dintre actori poate fi prezentată sub forma unor ipoteze care se pot realiza sau nu. În continuare pentru a reduce din incertitudine se pot folosi analize ale experţilor. 4. Formularea de ipoteze se face prin analiză morfologică sau prin consultarea expertilor şi reducerea variantelor la câteva prin consens. Luăm ca exemplu metoda Delphi care presupune folosirea sistematică a evaluării realizată de un grup de experţi. A fost folosită de strategii americani dupa anii ’50. Un grup de specialişti redactează un chestionar care este trimis experţilor ce nu stiu unii de alţii. Datele sunt prelucrate statistic, se determină media răspunsurilor şi ideile excentrice apoi se repetă chestionarul şi se trece la intervievarea interactivă a experţilor pentru a se putea realiza consensul. 189
- Page 137 and 138: Polul Nord, s-a decis şi amplasare
- Page 139 and 140: Tromso (controlată de SUA), si al
- Page 141 and 142: canicula, descreşterea numărului
- Page 143 and 144: euroatlantice, România poate fi h
- Page 145 and 146: [10] http://forum.realitatea.net/sh
- Page 147 and 148: TENDINŢE ŞI PREVIZIUNI PRIVIND TE
- Page 149 and 150: faptul că viaţa a demonstrat cum
- Page 151 and 152: ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN RĂZBOIU
- Page 153 and 154: Organizaţia Naţiunilor Unite a de
- Page 155 and 156: de lucru stabilită de Consiliul Eu
- Page 157 and 158: Statele membre au responsabilitatea
- Page 159 and 160: Pentru a evita ca oamenii să se î
- Page 161 and 162: aceste domenii, politica UE de cerc
- Page 163 and 164: • dezvoltarea în continuare a re
- Page 165 and 166: [7] Ghidul privind abordarea comuna
- Page 167 and 168: 2.1. Cadrul politico-juridic al rel
- Page 169 and 170: tradiţional. Originile relaţiilor
- Page 171 and 172: schimbările climatice şi energia,
- Page 173 and 174: RELAŢIILE UNIUNII EUROPENE CU STAT
- Page 175 and 176: fost conceput un Plan de Acţiune
- Page 177 and 178: forţele de poliţie şi respectare
- Page 179 and 180: spre teritoriul UE şi programul TR
- Page 181 and 182: Tipul predominant de comunicare în
- Page 183 and 184: care modul de gestionare a informa
- Page 185 and 186: Perioada pe care o traversăm este
- Page 187: Scenariul este o metodă complexă
- Page 191 and 192: 2. variabile uşor volatile (expone
- Page 193 and 194: Scenariile sunt importante şi din
- Page 195 and 196: IMPACTUL GLOBALIZĂRII ASUPRA SECUR
- Page 197 and 198: Procesul de integrare se prezintă
- Page 199 and 200: dinamică ce trebuie studiată cont
- Page 201 and 202: Proiectul Strategiei de Securitate
- Page 203 and 204: Bibliografie: [1] BAUMAN, Zygmunt,
- Page 205 and 206: Pacea nu s-a negociat între belige
- Page 207 and 208: Moldova, iar în aprilie 1993, tot
- Page 209 and 210: 3. Formatul 5+2 şii diplomaţia tr
- Page 211 and 212: doar parțial. Astfel, Voronin a fo
- Page 213 and 214: avertizat că în cazul participăr
- Page 215 and 216: Marea Neagră într-un viitor aprop
- Page 217 and 218: Campania militară din august 2008,
- Page 219 and 220: pentru care nu este recunoscută ar
- Page 221 and 222: sumă nu este deloc mică pentru un
- Page 223 and 224: contextul războiului de cinci zile
- Page 225 and 226: şi în cursul conflictului din Ose
- Page 227 and 228: MUTAŢII GEOSTRATEGICE 227
- Page 229 and 230: BIOCARBURANŢII - ENERGIE ALTERNATI
- Page 231 and 232: extreme, cea mai pesimistă cu puti
- Page 233 and 234: de ori mai mult decât în cazul un
- Page 235 and 236: Figura nr. 12 - Ţările importatoa
- Page 237 and 238: REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A RESURSELO
trendurilor posibile de evoluţie; vizualizarea/creionarea scenariilor; redactarea<br />
conţinutului acestuia şi formularea principalelor linii de evoluţii.<br />
În opinia lui John S. Ratcliffe, specialist în elaborarea sceanariilor la Institutul<br />
Tehnolgiei de la Doublin, elaboarea unui scenariu prespune parcurgerea a cel puţin<br />
şapte asemenea etape: identificarea şi analiza temei de analiză; aprecierea factorului<br />
cheie în decizie; stabilirea forţelor motrice; ierarhizarea; proiectări alternative ale<br />
soluţiilor; dezvoltarea scenariului şi cea de-a şaptea treaptă ierarhizarea scenariului.<br />
John S. Ratcliffe susţine că respectarea şi parcurgerea acestor etape nu conduce<br />
automat şi la elaborarea unui scenariu de succes. El atrage, de asemenea, atenţia<br />
asupra selectării riguroase a specialiştilor care trebuiesc cooptaţi în echipa de bază<br />
atunci când situaţia o cere. Diversitatea de opinii este obligatorie şi ideal ar fi ca însăşi<br />
scrierea scenariului să nu fie lăsată pe seama unui singur om sau a unei echipe reduse.<br />
Pentru elaborarea unui bun scenariu profesorul David Stout crede şi el că sunt<br />
necesare – de parcurs – şapte etape: revizuirea situaţiei deschise; identificarea<br />
trendurilor economice, sociale, politice şi tehnologice care ar putea influnţa orizontul<br />
de aşteptare al scenariului; identificarea pentru grupul de lucru a problemei esenţiale;<br />
construirea scenariului; reducerea unor trenduri de evoluţie pe măsură ce se descoperă<br />
ameninţări noi şi apariţia de riscuri suplimentare; alegerea variantei de acţiune;<br />
evaluarea.<br />
O întrebare la care specialiştii nu ajuns la un consens este cea legată de<br />
universul de timp pentru care scenariile se elaborează şi în cât timp trebuiesc realizate<br />
pentru a fi instrumente utile. Majoritatea specialiştilor consideră că scenariile trebuie<br />
să cuprindă o perioadă de cel puţin 10 ani. Sunt unele opinii în care universul de timp<br />
este limitat de la minim 5 ani până la jumătate de secol. Perioada optimă este foarte<br />
greu de prognozat însă se consideră că un orizont de timp între 5 şi 10 ani este mai<br />
aproape de realitatatea zilelor noastre.<br />
Pe baza obiectivelor unui scenariu se poate trece la construirea scenariilor pe<br />
faze. După cum am arătat şi mai sus există o serie de opinii în legătură cu numarul de<br />
faze optim în realizarea unui scenariu. Procesul de elaborare a scenariilor este de<br />
durată şi cuprinde multe faze/etape în funcţie de naturala lor. Numărul acestora<br />
depinde de la un autor la altul şi variază între patru etape/faze şi şapte.<br />
În continuare voi prezenta metotologia construirii unui scenariu.<br />
Fazele construirii scenariului:<br />
1. Construirea bazei de date;<br />
2. Identificarea variabilelor-cheie;<br />
3. Identificarea actorilor principali şi a strategiilor lor;<br />
4. Formularea ipotezelor;<br />
5. Identificarea unor variante.<br />
etc.);<br />
1. Construirea bazei de date care trebuie sa fie:<br />
- detaliată şi completă, atât cantitativ cât şi calitativ;<br />
- diversă (informaţii economice, tehnologice, miltare, sociologice, politice<br />
- dinamică;<br />
- explicativă asupra mecanismelor de schimbare şi mişcărilor actorilor.<br />
188