STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

euşit dictatorului irakian.
Se poate spune că în timpul crizei din Golf, s-au desfăşurat în paralel, mai
multe conflicte: cel real dintre armatele aliate şi irakiană; cel propagandistic-mediatic,
destinat opiniei publice din ambele tabere, şi cel concurenţial, dintre jurnaliştiicorespondenţi
de război, care au lucrat tot timpul sub presiunea legilor pieţei massmedia
pentru transmiterea ştirilor în timp real, obţinerea de exclusivităţi şi pentru
aflarea celor mai spectaculoase informaţii. Alături de bombele, rachetele şi
proiectilele antiaeriene utilizate în războiul real, în Golf, ştirea şi informaţia au
reprezentat una din principalele arme.
Gradul de cenzură şi manipulare a presei în timpul războiului din Golf nu a
cunoscut un precedent în istorie. Militarii au ştiut din nou să exploateze la maximum,
în favoarea lor, condiţiile dificile ale terenului, pentru a limita libertatea de mişcare a
jurnaliştilor. Practic, mass-media nu a avut acces direct la realitatea câmpului de luptă.
Progresele tehnologice în domeniul telecomunicaţiilor, care ar fi trebuit să permită
jurnaliştilor să-şi câştige independenţa de acţiune faţă de militari, nu au putut
împiedica dobândirea în Golf a unei ascendenţe nete a armatei asupra presei.
Nota finală poate fi desprinsă cu uşurinţă, prezentând un fragment din
scrisoarea adresată de Grupul de presă ad-hoc din SUA, secretarului de stat al
Apărării Dick Cheney, din data de 25 iunie 1991: „Considerăm că aranjamentele
Pentagonului în timpul operaţiei „Furtună în deşert” i-au împiedicat pe reporteri şi pe
fotografi să spună publicului întreaga poveste a războiului în timp ce el se desfăşura.
Considerăm că este imperativ faptul ca Golful să nu reprezinte pe viitor un model de
mediatizare.” 5
Astăzi, în mediul internaţional sunt din ce în ce mai prezente riscurile
nonmilitare şi neconvenţionale complexe, care creează noi tipuri de provocări la
adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Proliferarea tehnologiilor nucleare şi a
altor arme de distrugere în masă, terorismul, fanatismul religios şi naţionalist, crima
organizată, migraţia ilegală, ameninţările la adresa mediului înconjurător, sunt doar
câteva dintre sfidările care afectează atât statele, cât şi comunitatea internaţională, în
ansamblu.
În acest context, se poate spune că asimetria, este „o caracteristică a perioadelor
de schimbări rapide, de transformări revoluţionare, transformări care au determinat,
implicit,schimbarea hărţii geopolitice şi geostrategice a lumii şi a continentelor şi au
influenţat, în mod categoric, fenomenul militar” 6 . Tendinţele de evoluţie denotă
continuarea acestor procese şi apariţia altora noi, condiţii în care fenomenul militar va
fi expus aceleiaşi rate a schimbărilor.
Influenţa acestor acţiuni asupra fenomenului militar este dublată de evoluţia
proceselor proprii, interne, care determină lărgirea considerabilă a sferei sale de
cuprindere, diversificarea preocupărilor responsabililor militari pentru găsirea unor
soluţii viabile la problemele nou apărute.
5 Peter Young şi Peter Jesser, The Media and the Military from Crimean War to Desert Strike,
Macmillan, London, 1997, p. 186.
6Gl. bg. (r.) Petre Grecu, gl. bg. (r) Neculae Năbărjoiu şi lt. col. Florin Lăpuşneanu, Fizionomia
acţiunilor militare în cadrul conflictelor asimetrice, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei,
Bucureşti, 2006, p. 32.
184