STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

ameţitor, primele incidente şi eşecuri ale campaniei aeriene a NATO.
Pentru autorităţile de la Belgrad, toate aceste rateuri ale NATO au însemnat tot
atâtea oportunităţi propagandistice exploatabile prin presă, de către sârbi. Au fost
organizate imediat deplasări ale corespondenţilor de presă străini de la Belgrad la
locul faptelor, astfel încât lumea întreagă să vadă toată grozăvia loviturilor aeriene ale
NATO.
În planul acţiunilor de luptă asimetrică, războiul mediatic şi propagandistic din
Kosovo s-ar putea constitui într-un momentul de cotitură: începutul unei noi prese
naţionale şi internaţionale, cu adevărat libere şi independente, care să reflecte cu
onestitate conştiinţa publică sau renunţarea la pretenţiile de obiectivitate şi de
probitate jurnalistică, pentru satisfacerea liderilor politici şi militari ai momentului.
Tot în acest context, războiul din Golf, din 1990-1991, a reprezentat un
complex de acţiuni de luptă neconvenţională, fiind în acelaşi timp un război al
nervilor, un război psihologic, dincolo de cauzele şi scopurile sale, de particularităţile
care îl individualizează, imprimate de numărul forţelor luptătoare şi de uriaşa cantitate
de tehnică de luptă, de performanţele acesteia, de caracteristicile geoclimatice ale
zonei etc. Rezultatele concrete obţinute într-o fază sau moment, prezintă un interes
deosebit. Un interes aparte îl reprezintă războaiele mediatice şi cele propagandistice,
desfăşurate încă din primele zile ale conflictului, războaie care explică o realitate a
zilelor noastre: într-un conflict desfăşurat într-o zonă fierbinte cum este Orientul
Mijlociu, s-au confruntat nu numai două mari grupări de forţe, ci, am putea spune
două „lumi”, diferite ca nivel de civilizaţie şi cultură, concepţii filozofice, religioase şi
morale, motivaţii, interese şi idealuri, grad de instruire şi capacitate de rezistenţă
psihomorală. Fiecare deosebire, prezintă un interes aparte, întrucât şi-au pus amprenta
asupra derulării şi deznodământului războaielor mediatice şi propagandistice dintre
cele două tabere.
Pentru războiul din Golf, realitatea a demonstrat că viaţa ziarelor şi revistelor, a
posturilor de radio şi televiziune, devenise factor-cheie în războiul diplomatic, şi nu
numai. Deşi sever cenzurate, informaţiile comunicate prin mass-media internaţională,
semnalează implicarea conducerii statelor beligerante în organizarea şi conducerea
acţiunilor de influenţare psihologică şi propagandistică a adversarului.
După o jumătate de secol de la acţiunile propagandistice ale celui de-al Doilea
Război Mondial, principala mutaţie produsă în tehnicile de influenţare în masă, rezidă
în spectaculosul salt tehnologic, corespunzător trecerii omenirii din era industrială, în
cea informaţională. Noile capabilităţi tehnologice comunicaţionale apărute pe piaţă,
alături de emanciparea politică şi culturală a opiniei publice din întreaga lume, au
impus şi o diversificare a formelor de propagandă, în sensul unei ameliorări
considerabile a gradului de subtilitate, rafinament şi de eficienţă a acestora.
Primul război din Golf a fost apreciat ca fiind ultimul război al erei industriale,
reprezentând în acelaşi timp, primul război informaţional. Odată cu acest război, s-a
înţeles că „lumea s-a schimbat ... ameninţarea cea mai mare nu mai este o confruntare
bipolară între supraputeri, ci apariţia crizelor şi conflictelor locale şi regionale” 3 , în
3 Dr. Gheorghe Nicolaescu, drd. Vasile Simileanu, Putere, management, informaţie, vol. II –
Războiul informaţional, Editura Top Form, Bucureşti, 2004, p. 41.
182