STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

sediul la Tokyo. Din 1974, “Delegaţia Comunităţilor Europene în Japonia” are rolul
unei misiuni diplomatice, în spiritul Convenţiei de la Viena din aprilie 1961.
4.2. Cadrul instituţional al relaţiilor bilaterale
Unul din primele demersuri privind dezvoltarea cooperării economice a fost
constituirea Centrului UE-Japonia pentru cooperarea industrială, ale cărei baze au
fost puse în 1987 la Tokyo şi în 1996 la Bruxelles.
În ciuda acestor numeroase măsuri, bazele instituţionale ale relaţiilor de
cooperare dintre UE şi Japonia au fost stabilite abia la începutul secolului XX, prin
semnarea, la Haga, la 19 iulie 1991, a Declaraţiei comune asupra relaţiilor dintre
Comunitatea Europeană şi statele sale membre şi Japonia. Obiectivul acestei
Declaraţii a fost trasarea unor principii comune de acţiune şi cooperare în domeniile
politic, economic, cultural, precum şi crearea unui sistem de consultări anuale ale
reprezentanţilor celor două părţi implicate. Acest sistem a inclus:
- summit-uri anuale între Preşedintele Consiliului European, Preşedintele
Comisiei Europene şi Primul ministru al Japoniei (cu această ocazie a avut loc şi
primul summit la nivel înalt Comunitatea Europeană-Japonia);
- întruniri bianuale la nivelul miniştrilor de afaceri externe din “UE Troika”
(cele trei state membre ale UE din care provin precedentul, respectiv actualul
preşedinte al Consiliului European, precum şi preşedintele Comisiei Europene) şi al
ministrului de afaceri externe al Japoniei;
- reuniuni interministeriale anuale între membrii Comisiei europene şi cabinetul
nipon.
Cel de-al zecelea summit UE-Japonia, care a avut loc la Bruxelles, în
decembrie 2001, a adus ca element de noutate decizia dezvoltării şi intensificării
relaţiilor dintre cele două părţi, prin adoptarea unui Plan de acţiune pentru întărirea
cooperării în următorii zece ani şi pentru modelarea unui viitor comun UE-Japonia.
Printre obiectivele centrale ale Planului de acţiune, menite a stabili un parteneriat
puternic, concret, transparent şi orientat spre rezultate, se numără:
- promovarea păcii şi a securităţii;
- întărirea cooperării economice şi comerciale;
- confruntarea şi găsirea de soluţii pentru provocările globale şi sociale;
- crearea unor punţi de legătură între populaţiile şi culturile, atât de diferite, ale
celor două puternice entităţi.
În mai 2003 a avut loc cel de-al 12-lea summit la nivel înalt UE-Japonia, s-a
accentuat necesitatea concentrării pe o serie de priorităţi concrete, a căror evoluţie
urmează să fie discutată în summit-ul următor: implicarea comună în prevenirea
conflictelor şi reabilitarea unor regiuni ca Balcanii, Afganistanul, Timorul de Est, Sri
Lanka, Irak; evaluarea efectelor generate de extinderea Uniunii Europene asupra
relaţiilor cu Japonia; intensificarea cooperării în domeniul energetic; iniţierea de
dialoguri legate de domeniul aviatic, pentru creşterea securităţii aeriene; încurajarea
altor state să ratifice Protocolul de la Kyoto şi creşterea participării mondiale la
problemele legate de modificarea climatului; pregătirea pentru 2005 a “Anului
schimburilor inter-umane UE-Japonia”.
Summit-ul bilateral de la 5 iunie 2007 de la Berlin a avut pe agenda de discuţii
probleme economice şi politice bilaterale, dar şi o serie de aspecte globale precum
170