STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ
STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ... STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ...
IMPLICAŢII STRATEGICE ALE RĂZBOIULUI DIN FÂŞIA GAZA Cristina Maria BANCIU * The fighting between Israel and Hamas in Gaza is a war or should be seen as just one more tragic surge in violence in the decades-long struggle between Israel and the Palestinians. It is, however, the first major armed struggle between Israel and Hamas, as distinguished between Israel and the PLO and Fatah. It is also a case study in how Israeli capabilities have changed since the fighting with Hezbollah in 2006, and in the nature of asymmetric war between states and non-state actors. This study examines the war in terms of the lessons of the fighting, what it says about the changes in Israeli tactics and capabilities and the broader lessons it may provide for asymmetric warfare. Doctrina asigurării „dominaţiei rapide” a fost formulată de forţele armate americane în anii `90 şi este definită drept o recurgere la o forţă copleşitoare, realizarea de manevre de dominare a inamicului şi afişarea spectaculoasă de forţe, cu scopul de a paraliza orice reacţie a adversarului. Acţiunile forţelor armate israeliene, initiate pe 27.12.2008, au vizat tocmai acest obiectiv: să inducă forţelor Hamas un sentiment de şoc şi groază, într-o formă nemaivăzută în Fâşia Gaza de la cucerirea regiunii de către Israel, în 1967. Operaţia israeliană a avut drept obiective stoparea atacurilor cu rachete executate de Hamas, eliminarea contrabandei cu armament dinspre Egipt înspre Fâşia Gaza şi neutralizarea acţiunilor militare ale grupării Hamas în această regiune. În fapt, aceste obiective pot fi catalogate drept unele modeste, atâta timp cât nu includ şi obiectivul îndepărtării de la putere a grupării Hamas. Războiul din Fâşia Gaza demonstrează din nou că modelul actual de guvernare a poporului palestinian a eşuat. Grupările extremiste, finanţate şi aprovizionate cu armament de către Iran, controlează această regiune, Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP) este dezbinată, probabil, în mod iremediabil, iar dezvoltarea economică este stopată. Palestinienii sunt afectaţi de consecinţele luptelor pentru puterea regională. La rândul său, Israelul este marcat de aceste confruntări. Statele vecine sunt, de asemenea, afectate. Egiptul şi-a închis frontiera cu Fâşia Gaza, Libanul continuă să rămână sub ameninţarea unei lovituri de stat executate de Hezbollah şi sprijinite de Iran, Siria intră în sfera autorităţii iraniene, iar Iordania se confruntă cu o situaţie de blocaj general. Alte state arabe caută soluţii, însă atenţia lor este tot mai mult deviată de ameninţarea din ce în ce mai mare din partea Iranului şi de scăderea preţului petrolului pe piaţa mondială. În acest context se pune întrebarea dacă soluţia a două state vecine, Israel şi Palestina, va supravieţui. Trebuie să se înceapă prin a recunoaşte că încercarea de a crea o Autoritate Palestiniană desprinsă din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a eşuat şi nicio altă soluţie privind două state care să convieţuiască în pace nu este viabilă. În schimb este necesar să se ia în calcul abordarea soluţiei a trei state, în cadrul căreia Fâşia Gaza ar reveni sub controlul Egiptului, iar Cisiordania, într-o anumită configuraţie, sub supravegherea Iordaniei. * Profesor, doctorand în ştiinţe militare şi informaţii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din Bucureşti. 120
Conflictul actual s-a desfâşurat în limitele frontierelor dintre trei state, care se află oficial în condiţii de pace. Egiptul, ca şi Israelul, nu doreşte să-şi asume responsabilitatea de a se confrunta cu Hamasul, întrucât autorităţile de la Cairo se tem că extremismul grupării palestiniene Hamas şi afinitatea sa pentru „Frăţia Musulmană” vor spori riscul manifestării extremismului pe teritoriul egiptean. În absenţa unui rol mai mare acordat Egiptului, Fâşia Gaza nu va obţine gradul minim de stabilitate necesară pentru progresul economic. În plus, conectarea acestei regiuni la o economie real, mai degrabă decât la o economie „palestiniană” fictivă, este cea mai rapidă metodă concretă de a îmbunătăţi situaţia populaţiei palestiniene de aici. Pentru palestinieni, recunoaşterea eşecului evident al ANP şi a consecinţelor alegerii reprezentanţilor Hamas la guvernare, presupune acceptarea realităţii, oricât de neplăcut ar fi acest lucru. Acţiunea militară a forţelor armate israeliene în Fâşia Gaza ridică întrebări atât de ordin moral, cât şi strategic. Problemele de ordin moral sunt mult mai complexe decât sunt pregătiţi să recunoască partizanii din fiecare tabără. Acelaşi lucru nu este însă valabil şi în privinţa problemelor de ordin strategic. Aici verdictul este clar: întoarcerea forţelor israeliene în Fâşia Gaza constituie o recunoaştere tacită a eşecului strategic din ultimele patru decenii. Oricât de adânc au înaintat forţele armate israeliene în această regiune şi indiferent cât de mult vor rămâne aici, un lucru este cert: operaţia „Cast Lead” nu va pune capăt violenţelor dintre israelieni şi palestinieni. Încă de la ocuparea fâşiei Gaza şi a Cisiordaniei în războiul din 1967, autorităţile israeliene au înţeles că a permite palestinienilor să-şi exercite liber dreptul la autodeterminare este incompatibil cu securitatea israeliană. Expulzarea fiind o soluţie imposibil de pus în aplicare, iar absorbţia inacceptabilă, de-a lungul timpului, guvernele israeliene au încercat să impună condiţiile în care palestinienii să trăiască. Această acţiune a provocat o mişcare intensă de rezistenţă, manifestată prin revolte sângeroase, incursiuni, invazii şi acţiuni de represalii. În aceste condiţii, autorităţile israeliene au început să caute modalităţi de soluţionare definitivă a problemei palestiniene, fie prin negocieri (aşa-numitul „proces de pace”), fie prin acţiuni unilaterale (divizare). Şi în acest caz, succesul s-a dovedit greu de obţinut. În loc să consolideze securitatea israeliană, ocupaţia a declanşat un război de uzură fără sfârşit. Conflictul este unul în care Israelul nu se poate aştepta, în mod realist, să obţină victoria definitivă. Rolul şi poziţia Iranului constituie un element indispensabil înţelegerii situaţiei din zonă. Se impun consecutiv cel puţin două observaţii. În primul rând, se cuvine amintit că trupele Hezbollah (Hizb’Allah, în trad. „Partidul lui Allah”) au fost practic înfiinţate la începutul anilor ’80 de către combatanţi iranieni din rândurile Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice deplasaţi în Liban, iar structurarea ideologică a organizaţiei s-a făcut pe osatura preceptelor radicalismului şiit de sorginte iraniană. În al doilea rând, dincolo de fundamentarea ideologic-religioasă a Hezballah şi de influenţa sa consecutivă asupra organizaţiei, Iranul este implicat direct în conflictul actual, a cărui desfăşurare este instrumentalizată, dacă nu cumva şi intenţionat provocată, în direcţia urmăririi intereselor geostrategice ale Teheranului, toate acestea în directă legătură cu programul nuclear iranian. Motivaţia adiacentă probabilei 121
- Page 69 and 70: potrivit Legii nr. 92/1996, structu
- Page 71 and 72: [7]. Stan Petrescu, „Despere inte
- Page 73 and 74: nucleare, la bordul unor nave sau a
- Page 75 and 76: Qaeda din Afganistan. Când Al-Qaed
- Page 77 and 78: a Google’s Street Viewer, după c
- Page 79 and 80: Ciberspaţiul, iar cuvântul de ord
- Page 81 and 82: adevărat victorioasă în războiu
- Page 83 and 84: sistemului social axat pe modelul d
- Page 85 and 86: specialişti numesc marea strategie
- Page 87 and 88: - domeniul tehnologic (integrarea n
- Page 89 and 90: grupelor, echipelor, echipajelor, f
- Page 91 and 92: submarine) sau adăposturi şi fort
- Page 93 and 94: Mai mult decât atât, punerea în
- Page 95 and 96: inclusiv a acţiunilor netradiţion
- Page 97 and 98: să fie investit cu demnitatea de c
- Page 99 and 100: acuzaţiile de impietate pe care ad
- Page 101 and 102: ISLAMUL DIVIZAT KHARIJIŢII SUNNIŢ
- Page 103 and 104: De la acest moment de un tulburăto
- Page 105 and 106: putere, ocupă locul central în de
- Page 107 and 108: interlopă, determinate de interese
- Page 109 and 110: întâmpla pe fondul încolţirii d
- Page 111 and 112: • confruntarea ideologică; • c
- Page 113 and 114: - Puterea nucleară (arme nucleare)
- Page 115 and 116: Balanţa Riscurilor şi Câştiguri
- Page 117 and 118: III. Indicele de Risc in Reginunea
- Page 119: Se poate observa că până în 200
- Page 123 and 124: „BOMBA METEO” - IPOTEZE ŞI EXP
- Page 125 and 126: prognozelor reale aferente lunilor
- Page 127 and 128: armate în ceea ce autorul numeşte
- Page 129 and 130: geografică, geospaţială şi clim
- Page 131 and 132: "plantate" cu antene operând în g
- Page 133 and 134: mijloacele de care dispune. HAARP v
- Page 135 and 136: inamic potenţial şi îl pot forţ
- Page 137 and 138: Polul Nord, s-a decis şi amplasare
- Page 139 and 140: Tromso (controlată de SUA), si al
- Page 141 and 142: canicula, descreşterea numărului
- Page 143 and 144: euroatlantice, România poate fi h
- Page 145 and 146: [10] http://forum.realitatea.net/sh
- Page 147 and 148: TENDINŢE ŞI PREVIZIUNI PRIVIND TE
- Page 149 and 150: faptul că viaţa a demonstrat cum
- Page 151 and 152: ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN RĂZBOIU
- Page 153 and 154: Organizaţia Naţiunilor Unite a de
- Page 155 and 156: de lucru stabilită de Consiliul Eu
- Page 157 and 158: Statele membre au responsabilitatea
- Page 159 and 160: Pentru a evita ca oamenii să se î
- Page 161 and 162: aceste domenii, politica UE de cerc
- Page 163 and 164: • dezvoltarea în continuare a re
- Page 165 and 166: [7] Ghidul privind abordarea comuna
- Page 167 and 168: 2.1. Cadrul politico-juridic al rel
- Page 169 and 170: tradiţional. Originile relaţiilor
IMPLICAŢII STRATEGICE ALE RĂZBOIULUI<br />
DIN FÂ<strong>ŞI</strong>A GAZA<br />
Cristina Maria BANCIU *<br />
The fighting between Israel and Hamas in Gaza is a war or should be seen as just one more tragic<br />
surge in violence in the decades-long struggle between Israel and the Palestinians. It is, however, the first<br />
major armed struggle between Israel and Hamas, as distinguished between Israel and the PLO and Fatah. It<br />
is also a case study in how Israeli capabilities have changed since the fighting with Hezbollah in 2006, and in<br />
the nature of asymmetric war between states and non-state actors. This study examines the war in terms of<br />
the lessons of the fighting, what it says about the changes in Israeli tactics and capabilities and the broader<br />
lessons it may provide for asymmetric warfare.<br />
Doctrina asigurării „dominaţiei rapide” a fost formulată de forţele armate americane<br />
în anii `90 şi este definită drept o recurgere la o forţă copleşitoare, realizarea de manevre de<br />
dominare a inamicului şi afişarea spectaculoasă de forţe, cu scopul de a paraliza orice reacţie<br />
a adversarului.<br />
Acţiunile forţelor armate israeliene, initiate pe 27.12.2008, au vizat tocmai acest<br />
obiectiv: să inducă forţelor Hamas un sentiment de şoc şi groază, într-o formă nemaivăzută<br />
în Fâşia Gaza de la cucerirea regiunii de către Israel, în 1967.<br />
Operaţia israeliană a avut drept obiective stoparea atacurilor cu rachete executate de<br />
Hamas, eliminarea contrabandei cu armament dinspre Egipt înspre Fâşia Gaza şi<br />
neutralizarea acţiunilor militare ale grupării Hamas în această regiune.<br />
În fapt, aceste obiective pot fi catalogate drept unele modeste, atâta timp cât nu includ<br />
şi obiectivul îndepărtării de la putere a grupării Hamas.<br />
Războiul din Fâşia Gaza demonstrează din nou că modelul actual de guvernare a<br />
poporului palestinian a eşuat. Grupările extremiste, finanţate şi aprovizionate cu armament<br />
de către Iran, controlează această regiune, Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP) este<br />
dezbinată, probabil, în mod iremediabil, iar dezvoltarea economică este stopată. Palestinienii<br />
sunt afectaţi de consecinţele luptelor pentru puterea regională. La rândul său, Israelul este<br />
marcat de aceste confruntări. Statele vecine sunt, de asemenea, afectate. Egiptul şi-a închis<br />
frontiera cu Fâşia Gaza, Libanul continuă să rămână sub ameninţarea unei lovituri de stat<br />
executate de Hezbollah şi sprijinite de Iran, Siria intră în sfera autorităţii iraniene, iar<br />
Iordania se confruntă cu o situaţie de blocaj general. Alte state arabe caută soluţii, însă<br />
atenţia lor este tot mai mult deviată de ameninţarea din ce în ce mai mare din partea<br />
Iranului şi de scăderea preţului petrolului pe piaţa mondială.<br />
În acest context se pune întrebarea dacă soluţia a două state vecine, Israel şi Palestina,<br />
va supravieţui. Trebuie să se înceapă prin a recunoaşte că încercarea de a crea o Autoritate<br />
Palestiniană desprinsă din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a eşuat şi nicio altă soluţie<br />
privind două state care să convieţuiască în pace nu este viabilă. În schimb este necesar să se<br />
ia în calcul abordarea soluţiei a trei state, în cadrul căreia Fâşia Gaza ar reveni sub controlul<br />
Egiptului, iar Cisiordania, într-o anumită configuraţie, sub supravegherea Iordaniei.<br />
* Profesor, doctorand în ştiinţe militare şi informaţii la Universitatea Naţională de Apărare<br />
„Carol I” din Bucureşti.<br />
120