STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

IMPLICAŢII STRATEGICE ALE RĂZBOIULUI
DIN FÂŞIA GAZA
Cristina Maria BANCIU *
The fighting between Israel and Hamas in Gaza is a war or should be seen as just one more tragic
surge in violence in the decades-long struggle between Israel and the Palestinians. It is, however, the first
major armed struggle between Israel and Hamas, as distinguished between Israel and the PLO and Fatah. It
is also a case study in how Israeli capabilities have changed since the fighting with Hezbollah in 2006, and in
the nature of asymmetric war between states and non-state actors. This study examines the war in terms of
the lessons of the fighting, what it says about the changes in Israeli tactics and capabilities and the broader
lessons it may provide for asymmetric warfare.
Doctrina asigurării „dominaţiei rapide” a fost formulată de forţele armate americane
în anii `90 şi este definită drept o recurgere la o forţă copleşitoare, realizarea de manevre de
dominare a inamicului şi afişarea spectaculoasă de forţe, cu scopul de a paraliza orice reacţie
a adversarului.
Acţiunile forţelor armate israeliene, initiate pe 27.12.2008, au vizat tocmai acest
obiectiv: să inducă forţelor Hamas un sentiment de şoc şi groază, într-o formă nemaivăzută
în Fâşia Gaza de la cucerirea regiunii de către Israel, în 1967.
Operaţia israeliană a avut drept obiective stoparea atacurilor cu rachete executate de
Hamas, eliminarea contrabandei cu armament dinspre Egipt înspre Fâşia Gaza şi
neutralizarea acţiunilor militare ale grupării Hamas în această regiune.
În fapt, aceste obiective pot fi catalogate drept unele modeste, atâta timp cât nu includ
şi obiectivul îndepărtării de la putere a grupării Hamas.
Războiul din Fâşia Gaza demonstrează din nou că modelul actual de guvernare a
poporului palestinian a eşuat. Grupările extremiste, finanţate şi aprovizionate cu armament
de către Iran, controlează această regiune, Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP) este
dezbinată, probabil, în mod iremediabil, iar dezvoltarea economică este stopată. Palestinienii
sunt afectaţi de consecinţele luptelor pentru puterea regională. La rândul său, Israelul este
marcat de aceste confruntări. Statele vecine sunt, de asemenea, afectate. Egiptul şi-a închis
frontiera cu Fâşia Gaza, Libanul continuă să rămână sub ameninţarea unei lovituri de stat
executate de Hezbollah şi sprijinite de Iran, Siria intră în sfera autorităţii iraniene, iar
Iordania se confruntă cu o situaţie de blocaj general. Alte state arabe caută soluţii, însă
atenţia lor este tot mai mult deviată de ameninţarea din ce în ce mai mare din partea
Iranului şi de scăderea preţului petrolului pe piaţa mondială.
În acest context se pune întrebarea dacă soluţia a două state vecine, Israel şi Palestina,
va supravieţui. Trebuie să se înceapă prin a recunoaşte că încercarea de a crea o Autoritate
Palestiniană desprinsă din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a eşuat şi nicio altă soluţie
privind două state care să convieţuiască în pace nu este viabilă. În schimb este necesar să se
ia în calcul abordarea soluţiei a trei state, în cadrul căreia Fâşia Gaza ar reveni sub controlul
Egiptului, iar Cisiordania, într-o anumită configuraţie, sub supravegherea Iordaniei.
* Profesor, doctorand în ştiinţe militare şi informaţii la Universitatea Naţională de Apărare
„Carol I” din Bucureşti.
120