STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

întâmpla pe fondul încolţirii de către coaliţiile internaţionale constituite a unor grupări
teroriste care, în disperarea lor, să apeleze la arme de distrugere în masă.
Evenimentele teroriste de tipul CBRN (chimic, biologic radiologic şi nuclear)
de până acum au implicat mijloace de lansare primitive şi improvizate, care nu au fost
prea eficiente. Cu excepţia atacurilor cu antrax din SUA, materialele folosite în aceste
evenimente au fost de asemenea fabricate într-un mod improvizat.
Deşi acţiunile teroriste care implică utilizarea acestor materiale pot cauza un
număr mare de victime, daune şi distrugeri, astfel de evenimente pălesc prin
comparaţie cu victimele şi pagubele care s-ar produce dacă teroriştii, în viitor, ar
folosi arme de distrugere în masă de ultimă generaţie.
Arme cu adevărat periculoase vor fi şi viruşii bolilor infecţioase. „În viitor ne
vom confrunta cu două posibilităţi îngrijorătoare. Prima ar fi eventualitatea ca
teroriştii să treacă de la utilizarea sporilor de antrax la agenţii patogeni ai unor boli
cumplite, cum este ciuma sau Ebola. Cea de a doua posibilitate ar fi schimbarea
modului în care acţionează teroriştii: nu vor mai trimite plicuri cu spori de antrax, ci
vor contamina sistemele de aerisire a unor clădiri sau vor pulveriza agenţi patogeni de
la bordul unor avioane.” 7
Datorită accesului la înalta tehnologie, este de remarcat şi creşterea
potenţialului şi agresivităţii acţiunilor ce vizează infrastructurile informatice, în care
ciber-terorismul pare a ocupa un rol din ce în ce mai important, atât în ceea ce priveşte
atacarea reţelelor, cât şi utilizarea vulnerabilităţilor acestora pentru lovirea unor
sisteme dependente de tehnologia informaţiei (centrale atomo-electrice, transporturi
aeriene etc).
Atacurile cibernetice oferă teroriştilor o mai mare flexibilitate operaţională. Ei
putând lansa astfel de operaţii de oriunde în lume, fără a se expune în mod direct şi
fără a suporta contramăsuri politico-militare.
• reînvierea şi răspândirea ideologiei radicale musulmane va fi facilitată
de comunicaţiile globale, care va ajuta la propagarea ei dincolo de graniţele
Orientului Mijlociu, spre Asia Centrală şi de Sud, şi chiar spre Europa de Vest, zone
în care în mod tradiţional, identitatea religioasă nu s-a constituit atât de puternic.
Solidaritatea în cadrul populaţiei musulmane, foarte vizibilă în prezent în
Palestina, Cecenia, Irak, dar şi în alte părţi ale lumii musulmane, a apărut ca răspuns
la represiunile, corupţia şi ineficienţa guvernelor.
Reţelele informale şi fundaţiile aşa-zis caritabile vor continua să prolifereze şi
vor fi exploatate de elemente radicale, iar alinierea tinerilor musulmani va constitui un
călcâi al lui Ahile şi va uşura recrutarea lor în rândurile teroriştilor. Răspândirea
Islamului radical va avea un mare impact în anii ce urmează, reunind grupări etnice şi
naţionale, fiind posibil chiar să apară o autoritate musulmană internaţională. Această
globalizare a religiei musulmane este un scenariu foarte posibil în viitorul apropiat,
intitulat „Un nou Califat”. Iar dacă conducerea vreunui stat musulman din Orientul
Mijlociu ar fi preluată de vreo grupare radicală, răspândirea terorismului în regiune va
7 Cf.Mircea MUREŞAN, Gheorghe TOMA, Provocările începutului de mileniu, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2003, p.188.
109