STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

putere, ocupă locul central în determinarea evoluţiei lumii şi stabilirea noii ordini
mondiale.
Sub impactul disputelor pentru un loc cât mai avantajos în ierarhia puterii
mondiale, sistemul actual se deteriorează şi capătă o nouă fizionomie, care poate
genera dispute şi crize care, în unele cazuri, se încearcă a se soluţiona având ca
motivaţie lupta împotriva unui aparent terorism. În realitate, substratul este dorinţa de
a dobândi influenţă asupra unor resurse naturale din zonele de interes. Reversul
acestor dorinţe este faptul că, în cele mai dese situaţii, motivaţia intervenţiei împotriva
unui fals terorism poate genera acţiuni teroriste din partea populaţiei locale sau chiar a
statului respectiv, mai slab înzestrat din punct de vedere militar.
Un posibil exemplu ar putea fi riposta SUA declanşată de tărâmul „războiului
antiterorist” împotriva Afganistanului taliban, stat care adăpostea pe maleficul Osama
bin Laden. Mulţi analişti au observat însă că răsturnarea regimului taliban era utilă
americanilor şi din alte considerente. Washingtonul avea în vedere şi un alt obiectiv:
giganticul petro-gazduct care urma să lege imensele rezerve de petrol şi gaze naturale
existente în spaţiul caspic, prin Turkmenistan şi Afganistan către Pakistan şi India
(gaze), China şi Japonia (petrol).
De asemenea, deşi serviciile secrete americane au confirmat, în primăvara
anului 2002, că nu dispun de nici un fel de probe ale implicării regimului de la
Bagdad în atentatele de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au atacat Irakul.
Adevărata miză a americanilor ar putea fi tot petrolul. În ambele state şi chiar în afara
lor, s-a declanşat o ripostă teroristă fără precedent.
O altă cauză o reprezintă accentuarea crizei economice şi sociale, degradarea
calităţii vieţii umane şi adâncirea stadiului de sărăcie şi frustrare la nivelul indivizilor
în multe părţi ale globului. Unele entităţi statale insuficient structurate, instabile şi
neperformante economic, riscă să eşueze în marea concurenţă mondială şi nu pot face
faţă nevoilor sociale tot mai mari, se divizează şi sunt nevoite să intre în componenţa
sau subordinea formaţiuni statale puternice, ori a unor actori de pe scena
internaţională. Aceasta creează în unele cazuri o stare de nemulţumire şi frustrare în
rândul unor anumite categorii sociale sau a unor indivizi care fac faţă cu greu noilor
schimbări, creând stări de revoltă şi chiar degenerând în situaţii care pot conduce la
acţiuni teroriste majore, mai ales în ţările subdezvoltate.
Amestecul şi intervenţia în forţă a unor state în problemele interne ale altor
state generează în toate situaţiile o formă de ripostă, politică, diplomatică, militară sau
de altă natură. Dacă statul respectiv are capabilităţile necesare, dispune de o armată
puternică, va răspunde prin aceleaşi metode cu cele folosite de atacator. Dacă el nu
are forţa necesară, fiind un stat mai slab „înzestrat” din punct de vedere economic şi
militar, va încerca să-şi rezolve disputa pe alte căi, la început mai diplomatice,
ajungându-se însă în unele situaţii şi la metode şi mijloace teroriste.
De asemenea, neasigurarea drepturilor şi libertăţilor de bază ale omului
„ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă
conştiinţa omenirii” 6 , ajungându-se în unele situaţii la acţiuni extreme, de terorism, în
6 Declaraţia universală a drepturilor omului (adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948), p. 24.
105