Rolul NATO şi al UE în managementul crizelor din Balcanii de Vest

naţională. În cazul Serbiei, nu putem vorbi despre un ataşament de
natură economică în raport cu Kosovo, ci de unul cauzat de
valoarea istorică, culturală şi etnică a acestuia. Argumentaţia
Serbiei la CIJ poate fi elocventă în acest sens – Kosovo constituie
leagănul istoric al Serbiei şi unul dintre pilonii esenţiali ai
identităţii sale 57 . Bisericile ortodoxe sârbeşti de pe terioriul Kosovo
au fost obiectul unor atacuri extrem de violente în 2004, fiind
astăzi singurele monumente culturale din Europa care au nevoie de
protecţia militară internaţională 58 . Cu alte cuvinte, Kosovo pentru
Serbia este, în primul rând, un aspect al identităţii sale naţionale. Şi
aceasta capătă o importanţă cu atât mai mare cu cât violenţa
evenimentelor din istoria recentă a celor două entităţi politice a
avut şi un puternic fundament de natură etnică şi religioasă.
Ambele comunităţi etnice manifestă atitudini ostile una faţă de
cealaltă.
De asemenea, conform Planului Ahtisaari 59 , Kosovo de Nord
se bucură de un grad de autonomie considerabilă faţă de autorităţile
de la Priştina 60 . Astfel, deşi Planul Reprezentatului ONU pentru
stabilirea statutului Kosovo, Martti Ahtisaari, punea bazele unei
organizări instituţionale asimetrice în Kosovo, care, urmărind să
creeze în Kosovo un stat multietnic, a dat puteri substanţiale
minorităţilor, printre care se numără şi minoritatea sârbă 61 , a fost
un factor determinant în transformarea regiunii de Nord a
57 International Court of Justice, Public Sitting held on Tuesday 1 December 2009, at the
Peace Palace on the Accordance with International Law of the Unilateral Declaration of
Independence by the Provisional Institutions of Self-Government of Kosovo, Verbatim
Record, p. 32, http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15710.pdf.
58 International Court of Justice, Public Sitting held on Tuesday 1 December 2009, at the
Peace Palace on the Accordance with International Law of the Unilateral Declaration of
Independence by the Provisional Institutions of Self-Government of Kosovo, Verbatim
Record, p. 34, http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15710.pdf.
59 Pentru detalii referitoare la implicaţiile Planului Ahtisaari pentru Kosovo şi pentru
statutul Kosovo-ului de Nord, vezi Gheorghe IORDACHE, Cristina BOGZEANU,
Consideraţii privind evoluţia relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi statele din regiunea
vest-balcanică, în Impact Strategic, nr. 1/2011, pp. 37-36.
60 United Nations Office, The Comprehensive proposal for Kosovo Status Settlement,
http://www.unosek.org/docref/ 020707%20Decentralization-F.doc.
61 Conform CIA Factbook, albanezii alcătuiesc 92% din populaţia Kosovo, restul acesteia
fiind alcătuită din sârbi, turci, egipteni etc., https://www.cia.gov/library/publications/th
e-world-factbook/geos/kv.html.
37
provinciei într-o zonă situată în afara sistemului legal al Kosovo şi
în principala sursă de instabilitate în regiune, cu implicaţii
substanţiale asupra securităţii regionale, asupra procesului de
integrare europeană a Serbiei şi a Kosovo, dar şi asupra dezvoltării
economice.
Cu alte cuvinte, chiar şi după ce CIJ şi-a făcut publică opinia
asupra statutului Kosovo, relaţia dintre acesta şi Serbia nu a
cunoscut îmbunătăţiri. Negocierile bilaterale dintre cele două
entităţi s-au derulat în jurul unor aspecte tehnice, care nu implică
interesele naţionale complet opuse ale celor două. Prin urmare,
Kosovo depune eforturi la nivel diplomatic pentru îmbunătăţirea
relaţiei cu SUA şi cu UE pentru a obţine susţinerea acestora în ceea
ce priveşte recunoaşterea sa de către alte state, precum şi în ceea ce
priveşte integrarea sa în diferite organizaţii internaţionale. De
cealaltă parte, Serbia încearcă să îşi valorifice relaţiile pentru a
împiedica recunoaşterea unui statut al Kosovo ca stat independent
şi suveran, precum şi acceptarea acestuia în organizaţii
internaţionale. Poziţia Serbiei este susţinută de Rusia şi China,
ambele membre permanente în Consiliul de Securitate al ONU,
ceea ce face ca, atât timp cât acestea nu vor recunoaşte Kosovo,
acesta să nu va poată deveni membru al Organizaţiei Naţiunilor
Unite.
În acest timp, liderii politici ai celor două state preferă să
negocieze aspecte tehnice ale relaţiei dintre ele (recunoaşterea
reciprocă a titlurilor universitare, acceptarea de către Serbia a
cărţilor de identitate emise de Kosovo pentru a facilita libertatea de
mişcare etc.), urmărind obţinerea, respectiv, împiedicarea obţinerii
recunoaşterii Kosovo la nivel internaţional. Dincolo de
repercusiunile asupra securităţii, acest fapt implică şi un obstacol în
calea procesului de reconstrucţie a statului şi de integrare
europeană pentru Kosovo deoarece atenţia instituţiilor din Kosovo
nu se mai concentrează preponderent asupra reformării
instituţionale şi a capacităţii de autoguvernare.
38