Rolul NATO şi al UE în managementul crizelor din Balcanii de Vest

În plus, disensiunile dintre albanezi şi sârbi au escaladat până
la lupte de stradă, făcând necesară intervenţia trupelor NATO
pentru restabilirea ordinii. Evenimentele din 2011, ce constituie de
fapt o reaprindere a conflictelor etnice în Kosovo de Nord, au
asigurat acestei entităţi un loc pe harta mondială conflictelor
aşteptate în anul 2012 51 . Aceasta deoarece statutul Kosovo în
relaţie cu Serbia nu a fost rezolvat prin Decizia Curţii
Internaţionale de Justiţie (CIJ) din 2010. Problema asupra căreia
CIJ trebuia să acorde un răspuns era dacă „declaraţia de
independenţă unilaterală a Instituţiilor Provizorii a Guvernului
Kosovo este în concordanţă cu dreptul internaţional” 52 . Practic, CIJ
a analizat doar legalitatea actului de declaraţie a independenţei, dar
nu şi legalitatea actului de a secesiune şi de crearea a unui nou stat.
Aceasta implică un apel la dreptul de auto-determinare al
popoarelor, a cărui exercitare, atunci când se alege varianta
secesiunii, presupune nu doar exprimarea voinţei de secesiune din
partea celor care aleg această cale, ci şi acordul statului din
teritoriul căruia se încearcă a se face secesiunea, în virtutea
principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale care stau la baza
funcţionării statelor moderne 53 . Prin urmare, actul de declaraţie
unilaterală a independenţei nu este contrar normelor dreptului
internaţional, dar nu se poate crea un stat Kosovo, atât timp cât
Serbia nu îşi exprimă acordul în acest sens, ignorarea poziţiei
acesteia putând echivala cu crearea unui precedent periculos în
acest sens. Acesta a constituit şi unul dintre principalele argumente
aduse de România în explicarea poziţiei sale – autoderminarea nu
se poate face decât în anumite condiţii, implicând un acord
51 World Conflict Map 2012, Aviation Week Defence Technology International, January
2012, pp. 16-17, http://gb.zinio.com/reader.jsp?issue=416204141.
52 International Court of Justice, Accordance with the international law of the unilateral
declaration of independence in respect of Kosovo, 22 July 2010, p. 19, accesat în format
on-line la http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15987.pdf.
53 Pentru detalii, vezi Conformitatea declaraţiei de independenţă a instituţiilor de autoguvernare
din Kosovo. Poziţia MAE român faţă de Avizul consultativ privind
„Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a
instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo” al Curţii Internaţionale de Justiţie,
http://www.mae.ro/node/2167; Transcrierea emisiunii „Actualitatea în dezbatere” –
Interviu cu Bogdan Aurescu, agentul României în procesul de la Haga cu Ucraina,
http://www.mae.ro/node/2842.
35
bilateral între statul din al cărui teritoriu se desprinde o nouă
entitate, pe de o parte, şi instituţiile entităţii nou create. Or, în cazul
Kosovo, în mod evident, nu avem de a face cu aşa ceva.
Ambele entităţi se aşteptau ca acest aviz să le fie favorabil şi
să le faciliteze drumul către integrarea europeană. Totuşi, concluzia
CIJ – „adoptarea acelei declaraţii de independenţă nu a violat nicio
regulă aplicabilă a dreptului internaţional” 54 – pare să nu fi
îndeplinit aşteptările niciuneia dintre părţi, problema celor doi
actori regionali rămânând a fi rezolvată în cadrul negocierilor
bilaterale. Tocmai aceste negocieri au determinat însă emergenţa
luptelor de stradă în anul 2011 55 .
Partea de Nord a Kosovo reprezintă un punct central al
tensiunilor dintre acesta şi Serbia deoarece este locuită, în
majoritate de etnici sârbi, fapt ce este utilizat de Serbia ca
justificare a pretenţiilor sale asupra Kosovo. Dincolo de aceasta,
Kosovo şi, în special, partea sa de nord, are o importanţă
covârşitoare din punct de vedere cultural, istoric şi civilizaţional.
Teritoriul cunoscut astăzi sub numele de Kosovo a fost locuit timp
de aproape 800 de ani de către sârbi, perioadă ce a fost întreruptă
de învingerea sârbilor de către turci (1389), teritoriul fiind ocupat
de către aceştia şi de albanezii de religie musulmană 56 . Atunci,
sârbii au părăsit regiunea şi s-au concentrat preponderent în partea
de nord a provinciei, unde se puteau adăposti în mănăstirile
ortodoxe. Prin urmare, lupta ce s-a dat între sârbi şi turci ocupă, în
conştiinţa naţională a sârbilor, un loc de o importanţă imensă, fiind
asociată cu ideea de luptă pentru libertate şi independenţă
54 Ibidem, p. 43.
55 Acestea au avut loc în urma deciziei Serbiei de a nu recunoaşte timbrele vamale ale
Kosovo. Decizia guvernului sârb a determinat guvernul de la Priştina să impună o
interzicere asupra importurilor din Serbia, ca o contra-măsură la embargoul impus de
Belgrad asupra importurilor din Kosovo, valabil încă de la declararea independenţei
acestuia din urmă. Forţele de poliţie kosovare au preluat controlul asupra celor două
puncte de trecere a graniţei cu Serbia, încercând, astfel, să exercite suveranitatea în partea
de Nord, unde EULEX nu reuşise să impună respectarea embargoului. Mai mult, trupele
kosovare au întâlnit rezistenţa sârbilor, ceea ce a determinat intervenţia trupelor NATO.
Tot alianţa a fost cea care a facilitat un acord între cele două părţi, acord ce stipula şi
controlul KFOR a punctelor de trecere între cele două entităţi statale.
56 O. N. MEHROTRA, The Kosovo Crisis: Perception and Problem, http://www.idsaindia.org/an-oct8-9.html.
36