Muntele ºi dâlma

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
Anul IX, Nr. 3-4 (96-97) – martie-aprilie 2008
Muntele ºi dâlma
O fracturistã care, vorba ceea, nici prea frumoasã pânã la
douãzeci, nici prea deºteaptã pânã la douãzeci ºi ºapte de ani, dar nici
aºa de þâfnoasã ca anul acesta ºi ca de când e n-a fost, îºi dã cu pãrerea
asupra poetului Nichita Stãnescu într-un articol (v. „Cultura”, nr. 3/
2008) al cãrui titlu (visând sã vândã revista) jongleazã cu întrebarea
ºi rãspunsul: „Geniu sau aburi alcoolici? Aburi alcoolici!”.
De unde-i vine maimuþei lirice respective (al cãrei nume am sã-l
trec sub tãcere, pentru cã ea, conform adagiului eminescian, nu încearcã
decât sã se lustruiascã pe sine sub umbra numelui poetului contestat –
dar care, în viaþã fiind, n-ar fi cheltuit pe ea nici mãcar o privire), de
unde-i vine, aºadar, oþãrârea þanþoºã? Din neputinþa de a-l înþelege pe
poet în vremea liceului, urmat în Medgidia. „În liceu mã chinuiam sã
înþeleg. Nu aº fi recunoscut în ruptul capului cã nu-mi place. Deºi
pãream curajoasã, deºi eram tot timpul cu gura mare, deºi susþineam cã
Sadoveanu e bullshit ºi grafoman – îi citisem totuºi cel puþin zece cãrþi
–, când ajungeam la Nichita mã blocam. Citeam. Mã blocam. Citeam.
Mã blocam.” Cum între timp domniºoara comisar a urmat ºi facultatea,
poate s-o spunã în gura mare: continuã sã nu-l înþeleagã pe autorul
„viziunii sentimentelor”. ªi de ce sã punã ea chestia asta pe seama ceþii
din propriu-i cap, când poate s-o punã pe seama aburilor alcoolici
dintr-al lui Nichita? Dacã aº lua-o în serios (cã tot ºi-a susþinut dânsa
licenþa în filologie cu o lucrare despre suprarealism) i-aº atrage atenþia
cã, întrebat insistent de cãtre un oarecine ce-a vrut sã spunã cutare
poet suprarealist în opera lui, André Breton i-a rãspuns: „Poetul n-a
vrut sã spunã nimic, pentru cã, dacã ar fi vrut sã spunã, ar fi spus-o”. Ar
fi spus-o, adicã, ºi pentru capul mediocru al fostei eleve din Medgidia.
I-aº mai spune (cum a ºi fãcut-o cineva mai competent în problemã)
cã Nichita Stãnescu nu e singurul scriitor de valoare pentru care alcoolul
a fost un stimulent în creaþie. ªi, la fel, i-aº atrage ºi eu atenþia ca nu
cumva sã încerce ºi ea experienþa, pentru cã, în chestia asta, dacã nu ai
ºi geniu, riºti sã rãmâi un simplu beþiv. Tot aºa cum, dacã nu te cheamã
Eminescu ºi ai probleme cu ºcoala (ºi cu priceperea!), n-o sã fii decât
un simplu repetent.
Înþeleg cã duduia despre care vorbim a bãgat de seamã cã anul
2008 ar putea sta sub semnul lui Nichita Stãnescu, de la a cãrui
naºtere se împlinesc, pe 31 martie, 75 de ani ºi de la al cãrui sfârºit,
în decembrie, 25. Deci s-a grãbit sã-ºi plaseze insanitãþile în aºa fel
încât sã le-o ia înainte tuturor. O sã trec peste asta ºi, cum obiºnuiesc
sã lucrez cu materialul clientului, am sã citez douã fragmenþele. Din
Nichita Stãnescu n-am sã iau (ca sã nu se spunã cã procedez ca arbitrii
care, observând cã echipa Steaua joacã bine fazele fixe, îi acordã uºor
lovituri libere din preajma careului) din poemele foarte cunoscute
(care-i fãceau greutãþi bietei fete), ci o sã reproduc, din memorie,
câteva versuri ludice (ºi, la rigoare, aº putea sã i le ºi explic, spre a o
scoate din blocaj): „N-ai sã vii ºi n-ai sã morþi,/ N-ai sã ºapte între
sorþi,/ N-ai sã toamnã, primãvarã,/ N-ai sã doamnã, domniºoarã...”.
Iatã ºi câteva ºiruri din producþia contestatarei: „în picioarele mele
cresc picioruºele copilului/ în mâinile mele mânuþele lui/ sunt un set
de hãinuþe/ când o sã am copilul meu/ o sã-l îngrop în bucãtãrie la
tataia/ adânc/ duºumea groasã o sã bat deasupra lui.”
Voi observa (trecând peste faptul cã nu se poate face comparaþie
între un munte ºi o ridicãturã în asfalt) cã în primele trei versuri din
cel de-al doilea citat, nu lipsite de un ce poetic, patentul pare a fi
chiar stãnescian. Dar dacã le avem în vedere ºi pe celelalte patru, se
pune în mod serios întrebarea: care dintre autorii versurilor de mai
sus sã aibã, oare, aburi alcoolici în cap?
Tudor Cristea

CALEIDOSCOP CULTURAL
CALEIDOSCOP CULTURAL
2
Poeþii târgoviºteni
ºi Festivalul „Primãvara Poeþilor
(La Printemps des Poètes) – ediþia a IV-a
Organizatorii generali ai festivalului (Linda Maria Baros, Horia
Gârbea, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaþia Scriitorilor
din Bucureºti, Institutul Cultural Francez) au anunþat Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni prin dl. Mihai Stan (directorul festivalului
pentru Dâmboviþa) iniþiativele festivalului la care, în 2008, s-a
estimat cã vor participa peste 300 de scriitori, muzicieni, actori,
oameni de culturã din 60 de oraºe printre care ºi Târgoviºte. Pe o
perioadã de 16 zile (10-25 martie 2008) la Târgoviºte, în oraºele
judeþului Dâmboviþa ºi în câteva comune, SST a iniþiat ºi coordonat
prin poeþii sãi întâlniri neconvenþionale cu poezia în spaþii publice
ºi de învãþãmânt. Astfel, la sediul SST, la Biblioteca Judeþeanã „I.H.
Rãdulescu”, în ºcoli ºi licee, câþiva poeþi ºi-au relansat cãrþile apãrute
în 2007 Florea Turiac (Înger zburând pe maci), George Coandã
(Holografiile), Grigore Grigore (Vânt de septembrie; Val de
septembrie), Mihai Stan (Poezia Acasã. Poeþi contemporani din
Basarabia, 62 de poeþi antologaþi de Iulian Filip ºi Mihai Stan),
Caiete Litere 1 – În cãutarea unui topos liric). Opt cunoscuþi poeþi
au oferit cititorilor câte o sutã de cãrþi poºtale (recto – portretul
poetului, verso – un poem). Poeta Daniela-Olguþa Iordache ºi-a
condus membrii cenaclului într-o vizitã „acasã la poetul Nicolae
Neagu”, în timp ce alþi poeþi s-au întâlnit cu elevii mai multor ºcoli.
O expoziþie cu portrete ale scriitorilor târgoviºteni vãzuþi de
graficianul Alexandru Coman, fericit întâlnitã cu cea a pictoriþei
Florina Marin: „Mesaje subtile: de la astre la arte” a dat spaþiului de
dialog cu poezia o notã aparte. Revistele „Litere”, revistã a
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi „Armonii”, alte câteva reviste
ºcolare au fost mai generoase decât de obicei cu poezia publicatã
sub genericul Festivalului. Radio D (moderator scriitorul George
Coandã), TV Columna (Mihai Stan, Lucian Grigorescu) prin
emisiunea „Poeþii în agora” au prilejuit frecvente întâlniri ale poeþilor
dâmboviþeni, care ºi-au citit versurile, cu marele public. * „Primãvara
Poeþilor” a fost anul acesta mai generoasã cu tinerii poeþi, redacþia
cunoscutei reviste de culturã „Litere” dedicându-le în întregime
„Caiete Litere 3”. De menþionat cã pasul în lume al tinerilor poeþi
(Andreea Gluh, Andrei Gheorghe, Ana Baity, Florentina Drãgulescu,
Iulia Davidoiu, Alexandra Tomºa º.a., ieºiþi din „mantaua” generoasei
poete Alexandrina Dinu, mentorul cenaclului „Elena Vãcãrescu”) a
fost înlesnit de Consiliul Judeþean Dâmboviþa care, prin preºedintele
Gheorghe Ana, continuã finanþarea colecþiei „Biblioteca Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni” ajunsã la nr. 6. * Festivalul s-a dovedit
un excelent prilej de ieºire a poeþilor în agora, de dorit fiind, ca
aceasta sã nu se producã doar ocazional. Se cuvin mulþumiri
organizatorilor, la nivel central ºi local, care au înþeles cã realitãþile
impun ca scriitorii sã iasã în întâmpinarea potenþialilor cititori cel
puþin cu aceeaºi insistenþã cu care o face o parte din media româneascã
promotoare a manelizãrii culturii de consum. (Observator)
FLORINA MARIN
– „Mesaje subtile: de la astre la arte” –
De câtva timp, noul sediu al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
este gazdã primitoare, într-un sincretic dialog al artelor, pentru pictori
târgoviºteni din generaþiile mai tinere ale cãror expoziþii tind sã se
permanentizeze. * Ultima expoziþie (ian.-febr. 2008) are ca autoare
pe doamna Florina Marin. Inginer specialist în... transportoare auto
blindate – simbol contemporan al lui Ares –, iniþiatoarea (2002) unui
cabinet de Astrologie, „Anfora”, studentã la Sociologie-Psihologie
la Universitatea Spiru Haret, Florina Marin a avut prima expoziþie
personalã în 1986 la Clubul Petrolistului din Moreni. Au urmat altele.
A început sã picteze cu adevãrat la 22 de ani, oarecum sub îndrumarea
sculptorului Corneliu Marinescu, în prezent cãutând certitudini
profesionale la ªcoala de Arte „Octav Enigãrescu” unde studiazã...
pictura la clasa profesorului Mihai ªerbãnescu. La SST, Florina
Marin a prezentat lucrãri ce fac parte dintr-un ansamblu de 12 care
au dat numele expoziþiei personale din noiembrie 2007, fericit
intitulatã „Mesaje subtile: de la astre la arte” aluzie transparentã a
împletirii celor douã hobby-uri – astrologia ºi pictura. O incontestabilã
notã de originalitate, subtilã prezentare a unor modele evoluate spiritual,
o ºtiinþã a clar-obscurului, un desen ferm ºi, nu în ultimul rând,
o prezentare cronologicã a picturilor au fãcut ca publicul – în
majoritate scriitori, membri ai SST – sã zãboveascã în faþa pânzelor
intitulate „Nativul Leu evoluat spiritual”, „Nativul Berbec evoluat
spiritual”, „Þãranul uitat de timp”, „Metal ºi sticlã” sau „Vis”. Se
doreºte ca aceastã a doua expoziþie vernisatã la sediul SST sã aibã
urmaºi. (Observator)
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.III.1945 – S-a nãscut Maria Georgescu
2.III.1976 – S-a nãscut Paula Elena Albu
3.III.1863 – A murit Iancu Vãcãrescu (n.1792)
4.III.1951 – S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu
4.III.1956 – S-a nãscut Dumitru Ungureanu
5.III.1914 – S-a nãscut Marta Anineanu (m.2000)
5.III.1982 – A murit Florica Mumuianu (n.1908)
7.III.1933 – S-a nãscut Lucian Penescu
8.III.1952 – S-a nãscut Gandy Romulus Georgescu
9.III.1947 – S-a nãscut Ion Vrãbiescu (m.1996)
11.III.1943 – S-a nãscut Pavel Papazian (m.1999)
13.III.1910 – S-a nãscut Ion G.Vasiliu (m.1985)
15.III.1831 – S-a nãscut Pantazi Ghica (m.1882)
16.III.1947 – S-a nãscut ªtefan Ion Ghilimescu
18.III.1936 – S-a nãscut Paul Sân-Petru
19.III.1899 – S-a nãscut I.D. Pietrari (m.1984)
19.III.1918 – S-a nãscut George Ciorãnescu (m.1993)
24.III.1940 – S-a nãscut Elena Bãlan-Osiac
25.III.1880 – S-a nãscut Constantin C. Diculescu (m.1936)
25.III.1912 – S-a nãscut Sabina Cornelia Stroiescu (m.1989)
25.III.1942 – S-a nãscut Ioan Viºan
26.III.2004 – A murit Alecu Vaida-Poenaru (n.1924)
27.III.1937 – S-a nãscut Valeriu Liþã Cosmin (m.1993)
4. IV. 1915 – S-a nãscut Vasile Florescu
5. IV. 1934 – S-a nãscut Vasile Fanache
6. IV. 1924 – S-a nãscut Tina Ionescu-Demetrian
6. IV. 1930 – S-a nãscut Alexandru George
6. IV. 1973 – S-a nãscut Rhea Cristina
9. IV. 1877 – S-a nãscut N.O. Dallocrin (m.1943)
10. IV. 1930 – S-a nãscut Gheorghe Duþã-Micloºanu
10. IV. 1953 – S-a nãscut Corneliu Costache
12. IV. 1944 – S-a nãscut George Anca
12. IV. 2004 – A murit Ilie R. Costache (n.1932)
14. IV. 1982 – A murit Vasile Florescu (n.1915)
16. IV. 1979 – S-a nãscut Florentina Buicã
17. IV. 1847 – S-a nãscut Petru Verussi (m.1886)
19. IV. 1895 – A murit Raicu Ionescu-Rion (n.1872)
19. IV. 1948 – S-a nãscut Olga Alexandra Diaconu
20. IV. 1946 – S-a nãscut Rodica Drãghici
22. IV. 1897 – A murit Ion Ghica (n.1816)
22. IV. 1919 – S-a nãscut Ecaterina Antonescu
23. IV. 1942 – S-a nãscut Elena Duþã
24. IV. 1932 – S-a nãscut Florica Deftu
23. IV. 1978 – S-a nãscut Florentina Raluca Tarbã
27. IV. 1872 – A murit Ion Heliade-Rãdulescu (n.1802)
28. IV. 1956 – S-a nãscut Vivi Anghel (m.2000)
30. IV. 1906 – S-a nãscut Matei Alexandrescu (m.1979)
În atenþia cititorilor revistei „Litere”
Revista poate fi cititã ºi on-line pe pagina de web
a Editurii Bibliotheca din Târgoviºte la adresa
www.bibliotheca.ro
3

4
ACCENTE
Alexandru George
DATE SECI
ªI SEMNIFICAÞII ÎNCÃ VII
Pe la începutul anilor ’70, atunci când nu mai eram funcþionar la
Biblioteca Academiei, aºa cã am reînceput sã frecventez sãlile ei de
lecturã ºi sã aºtept ca tot omul ºi cititorul sã-mi vinã cartea solicitatã,
fapt ce se petrecea, faþã de complexitatea crescândã, cu întârzieri
enervante de-a dreptul, luam din biblioteca uzualã unele cãrþi aflate
acolo ºi de care altminteri nu cred cã m-aº fi atins. Am amintit de
cãrþile de telefon ale ultimilor ani, adicã de listele abonaþilor telefonici,
ceva cu zeci ºi sute de mii de personaje, ceea ce pentru un romancier e
de mare folos – ºi bine ar fi fãcut unii colegi ºi rivali ai mei neinspiraþi
dacã le-ar fi deschis vreodatã. Cealaltã carte era Anuarul statistic al
R.S. România care te informa asupra unei mulþimi de lucruri, mai ales
de schimbãri provocate de „dinamica” proiectelor comuniste.
Era, trebuie sã recunosc, un moment care favoriza optimismul,
dar nu numai pe cel oficial: ieºisem din faza mizeriei acceptate ºi
ascunse, cetãþenii þãrii, oamenii muncii, dar mai ales noua burghezie
trãia acum mai bine ºi puteau spera în ºi mai bine. Eu ºtiam cã orice
document de asemenea ordin comportã un fals, dar dacã mã învoiam
de unele date oferite acolo, îmbunãtãþirea mã afecta ºi pe mine, cãci
era destul de sensibilã.
Un singur capitol (îmi vine sã-i spun: capitolaº) contrasta cu
celelalte, oferind o imagine negativã, cel al „cabalinelor”, de fapt al
cailor, cãci numãrul lor era în scãdere constantã, de la an la an, ceea
ce nu se întâmpla cu mãgarii ºi catârii... ªi aici e un punct al meu
sensibil, deoarece acest nobil animal a fost cãsãpit cu sistemã, cu o
urã tipic barbarã – a barbarilor din lãuntru, cum au ajuns sã-i
numeascã politologii ºi istoriografii actuali; ei nu au venit cãlare, din
afarã, extra muros, ci au fost clociþi ºi infra muros au mãcinat ºi
devastat expresiile cele mai expuse ale civilizaþiilor; cei din afarã se
pot mândri cu restul.
Masacrarea cailor, apoi reducerea lor la un numãr care nu mai
merita sã fie consemnat în statistici a fost una din marile opere
negative ale comuniºtilor; a avut scopuri economice (producþia
acceleratã de tractoare urmând sã elimine tracþiunea animalã), politice
ºi morale efective, cãci a redus ºi mai mult independenþa micilor
proprietari, mai ales într-o þarã cu drumuri proaste în zonele cu
reliefuri mai înalte ele limitându-se la poteci iar aducerea buºtenilor
tãiaþi în pãduri fãcându-se de voie, de nevoie cu caii care astfel s-au
mai pãstrat pe ici pe colo.
Am scris câteva pagini de revoltã, cât s-a putut în comunism,
începând cu cele aflate acum în culegerea de proze, Simple întâmplãri
în gând ºi spaþii (1981) în care evocam moartea oribilã a cailor,
aruncaþi în bucãþi în apele unei pãstrãvãrii ºi oferiþi hranã peºtilor.
Mã mir ºi acum cã acest text al meu a apãrut într-o revistã ºi în
volum, dar în realitate situaþia e ºi mai tare: caii fãcuþi bucãþi pe malul
apei erau ridicaþi cu cârlige pe deasupra apei; dupã câteva ore, intrau
în putrefacþie ºi, fiind expuºi la soare se umpleau de viermi. Aceºtia,
într-o duhoare de neimaginat se hrãneau din respectivele hoituri
pânã ajungeau la o greutate care-i fãcea sã cadã în apele unde-i
aºteptau pãstrãvii, un produs de lux care nu se consuma decât prin
„gospodãria de Partid”
Dragostea mea pentru nobilele animale m-a fãcut sã profit de
Eliberare ºi sã fac unele precizãri în legãturã cu Calul, acea infamã
schiþã a lui Marin Preda, un simptom al stãrii precoce de patologie
sadicã a viitorului autor al Moromeþilor care nu va pãrãsi aceastã
„aptitudine” ba ºi-o va cultiva pânã la ultimele sale scrieri.
Numai cã atingându-mã de Preda, idolul unei anume categorii de
cititori, mi-am gãsit beleaua cu tot soiul de „polemiºti” care m-au
acoperit cu reproºuri ºi insulte pentru cã eu ca orãºean îndrãznesc sã
contest autoritatea unui specialist în materie. Numai cã eu o fãcusem
pentru a apãra imaginea „þãranului român”, care nici pe plaiurile
natale ale lui Tudor Cãlãraºu ºi Marin Preda nu se comportã aºa de
bestial cu un tovar㺠de muncã îmbãtrânit ºi ajuns nefolositor. Eu am
pus chestiunea la punct ºi, ce-i drept, de ani de zile nu am mai vãzut
pe cineva care s-o reia.
Ba, chiar, am auzit cã mai de curând aceastã Schiþã cu care
autorii de programe analitice au otrãvit conºtiinþa esteticã ºi sufletul
tinerilor învãþãcei a fost eliminatã din programã.
(Amintesc cã schiþa lui Preda a fost cititã de autor la o ºedinþã a
Sburãtorului, dar amfitrionul s-a exprimat doar laconic: „Descripriv,
prea descriptiv!” Ea a ajuns ºi la cunoºtinþa unui „ciudat” din anturajul
lui Lovinescu, anume un înalt ºi bogat funcþionar de bancã, scriitor
amator de poveºti insolite, Dinu Nicodim, care i-a cumpãrat tânãrului
autor manuscrisul, plãtindu-i-l regeºte. Nu e exclus ca succesul pe
care Preda l-a avut la acest „rafinat” amator de distracþii crude sã-l fi
încurajat pe calea de a-ºi exprima acest filon care-i era dat prin
naturã; nu cunoaºtem versiunea primã a schiþei, cu certitudine
modificatã în înfãþiºãrile ulterioare din Întâlnirea din Pãmânturi.
Anuarul abonaþilor telefonici e un document mult mai important
ºi mai cuprinzãtor, pentru cã ne dã imaginea numelor de familie
ale unor cetãþeni mai privilegiaþi: la început prin avere ºi prin rangul
social, în socialism prin faptul cã pot sau nu sã figureze în
nomenklaturã.
Aºa cum am mai arãtat, primele „liste” care mi-au cãzut în mânã
sunt copleºite (dintre români) de cei cu nume boiereºti care la ultimele
ediþii aproape cã nu se mai întâlnesc. Telefonia a fost adusã de aceºtia
pe baza experienþei boierimii de voiajori în strãinãtate unde necesitatea
invenþiei lui Graham Bell se generaliza galopant. Aºadar, ea ne-a venit
ca un lux într-o þarã primitivã ca a noastrã, dar cu o elitã socialã ºi
culturalã care nãzuia la înalta civilizaþie pe baza acelui principiu pe
care ºi astãzi o serie de imbecili continuã sã-l blameze sub eticheta de
„foame fãrã fond”: ceea ce a fost iniþial o stridentã noutate ºi mai mult
o maimuþãrealã a devenit, în câþiva ani, o necesitate.
Dar un fapt curios þine chiar de experienþa mea: am observat la
o serie de oameni în vârstã dintre cei mai „luminaþi” o rezervã
inexplicabilã faþã de o noutate doveditã între timp utilã. Chiar mama,
nãscutã în pragul secolului XX nu gãsea telefonul ceva necesar. ªi nu
era singura, motiv pentru care, în romanul meu Oameni ºi umbre,
glasuri, tãceri care evocã ºi evenimente în contemporaneitatea
pãrinþilor mei, le-am atribuit ºi acestora ostilitatea faþã de ideea de a
fi deranjaþi de necunoscuþi printr-un adevãrat act de agresiune.
...Aceeaºi pornire ofensatã se lasã surprinsã în familiile (uneori)
mari boiereºti în documentele memorialistice ale lui G. Jurgea-
Negrileºti ºi într-o generaþie mai recentã în familia lui Mircea Berindei,
amândouã din mediul patriarhalei Moldove.
Numai cã o simplã listã de nume de familie întinsã pe mai bine
de un veac oferã informaþii de o semnificaþie greu de evaluat la
momentul respectiv ºi oferã scriitorilor un material de care, din
pãcate, prozatorii ºi cronicarii epocii n-au ºtiut sã profite.
Cãrþi primite la redacþie
1. Florentin Popescu, Elegia cailor pierduþi / Elegjia e kuajve të
humbur, ediþie bilingvã românã/albanezã, Ed. Domino, Bucureºti,
2007, 96 pag.
2. Anca-Denisa Petrache, Sentimentul religios în literatura
„Gândirii”, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 326 pag.
3. Mircea Anghelescu, Mistificþiuni. Falsuri, farse, apocrife, pastiºe,
pseudonime ºi alte mistificaþii în literaturã, Ed. Compania,
Bucureºti, 2008, 206 pag.
4. George Toma Veseliu, Sonetele lui Petru Cercel sau Feþele lui
Ianus, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 272 pag.
5. Adrian Georgescu, Unul ºi el însuºi, Ed. Sieben Publishing,
Bucureºti, 2008, 216 pag.
6. Dan Gîju, ªi pace va fi în inima mea, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte,
2008, 208 pag.
7. Emanuela Ilie, Hieroglifele poeþilor, Ed. Timpul, Iaºi, 2008,
184 pag.
8. Rãzvan Davidescu, Preoþia – cãlãuzã spre veºnicie, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 114 pag.
9. Grigore Grigore, Victor Petrescu, Doi, Ed. Pildner&Pildner,
Târgoviºte, 2007, 76 pag.
10. Florentin Popescu, N. Porsenna – O viaþã, un destin, o operã,
Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2008, 352 pag.
5

6
LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
Mircea Horia Simionescu
La apusul soarelui
e greu sã-nveþi
subtila artã a înºelãciunii
ai trebuinþã de cunoºtinþe universale
digitaþia la buzunar inversatã
risipa întoarsã exclusiv cãtre sine
ºi ai nevoie de tot ce îþi pare
inutil ºi lunecãtor dar nu e
umblat numai prin locuri încercate
de alþii
iscusinþa de-a înºela devine
a doua naturã
istoria acestei subtile îndeletniciri –
începutã de mult –
n-are sfârºit (rezistentã precum
granitul)
e greu sã-nveþi când nu ai
învãþat niciodatã îndemânarea ºi
firescul – cautã în dicþionare –
spuse statuia dacã statuie se mai
numeºte minerva dupã ce a fost decapitatã
Portughezului
cum sã o numeºti prostie
privirea adâncitã în borcanul gol
de miere sau gem de caise
ºi sã urci borcanul ºi sã
întorci privirea ºi sã declari cã nu te intereseazã
aiureli ºi elucubraþii le zice un neºtine
sã le scoþi cu linguriþa din manual
viziunea recurentã a cãlãtoriilor mai adaugã unul
e o nelegiuire ba e o crimã mai adaugã altul
pentru cã în borcan se aflã
jumãtate din planeta ilustrului
Fernaõ Mendez Pinto la 1580 ºi ceva
secerã tãind valurile oceanelor amintirii
otrava mustind aromatã în Peregrinare
singura lui scriere
rãmâi la micul dejun
între linguriþã ceaºca de cafea
ºi borcan – visele ºi toate petrecerile acolo
rãmâi pânã va suna târziul zilei
gustã cu privirea dulceaþa continentelor
Aspect
ia condeiul ºi scrie calea domneascã
ºi scrie mai jos suburbia ulmi ºi matraca
pune liceul pe care cu chiu cu vai
l-ai traversat (imbecile ore de naturale!)
în parcul polizu dragomirescu ºi-n livada
lui limburg
treci puntea maior coravu ºi urcã scãrile
berzei spre spital (n-ajungi repede la cimitir
nici nu meritã sã te grãbeºti)
intrã la ghidale la sarchis ºi la hanul galben
ridicã þoiul piþigoiul ºi-nchinã pentru iubita
din bãrãþie – cea îmbibatã de þuica ºotângirilor
Joc prim
vezi aceastã aºchie cãzutã din oblon?
întoarsã cu ascuþiºul pe albul hârtiei
ca în toate culorile fãrã cernealã
ºtie sã deseneze sã coloreze sã scrie
vrei sã scrie roºu dovada-i pe loc
roºu iatã cã scrie ºi dacã doreºti pereche
roºu roºu scrie cum la dorinþã – versatil –
lipeºti pe hârtie roºu cu roºu ca niºte urechi
iatã ce uºor e sã porþi aºchia cãtre negru
vrei negru iatã cã scrie negru înnegurat
dar scrie ºi verde apoi la cerere violet
cred cã mai ºtie culori dar nu le-a aflat
sã scriem aici albastru sã vedem ce face
împinge aºchia prin spuma ultimelor hârtii
albastru scrie ºi albastru repetã de 10 ori
sunt ºi chibrituri arse pricepute la astfel de nebunii
Întrebãri
dacã eu nu pot sã fac asta ºi asta
ºi asta
ºi cealaltã
ºi renunþ lucid sã mai încerc
convingându-mã cã nu se poate
enormul ºi imposibilul
definitiv intangibili
ce rost are sã cer ajutorul
cui sã-i solicit cheia ºi patentul
slãbiciunea nu trebuie ignoratã
dimpotrivã – bine întoarsã pe toate feþele –
salutatã
sã inventez o forþã supremã izbãvitoare?
nu mi-e ruºine? nu-i o escrocherie?
nu-i o renunþare mai tristã decât orice
definitivã renunþare?
preferabil fierul
Înºtiinþare
nodul în toate
netezimea nicãieri
suita muzicalã a nodurilor
(cautã Bach)
descalþã ciorapul ºi numãrã
sunt sute ºi mii
puzderiile paradisului
întreb unde se va deºira
numãrãtoarea
dar nodurile reduse la puncte
alãturate pentru sublime repetiþii:
trage pe deget dantelãria tricoului
suspecteazã – pentru propria plãcere –
linearitatea firului (nu ºi-n labirint)
reþine: din celule însumate fantezist
(incorect se va vedea dacã ºi cât)
se înnoadã pulovere spre poli
urmeazã liniile fãrã fir
cautã doar sã însumezi cuvinte noduri
alungã din vers
ultima urmã de înþeles
timp în care la Târgoviºte
istoria stã dovadã cu ghemuri fuioare
darace boiangerii
domnului Balaban i se deºirã puloverul
domnul þãrii îi interzice sã iasã
la cofetãria Zwirner într-o singurã
mânecã fiindcã râde oraºul
(martie 2008)
7

8
BREVIAR
Barbu Cioculescu
Mihail Sebastian peste timp
- I -
La centenarul naºterii lui Mihail Sebastian, editura „Hasefer”,
prin condeiul ºi, probabil, iniþiativa d-lui ªtefan Iureº, a avut
ingenioasa iniþiativã de a reactualiza vechi texte din publicistica
romancierului ºi dramaturgului, chiar cele mai vechi. Tot atâtea
teste de autenticitate, odatã ce nu numai cã nu dateazã, dar par a
rãspunde unor teme de actualitate, cu de-abia zvântatã cernealã.
Este la mijloc un efect – am spune – de tipul celor optice,
care dau liniilor volum, de tipul celor auditive, unde o sonatã
gustatã cândva îþi apare într-o neaºteptatã prospeþime, încãrcatã
de noutate, de prizã. Efect care se
datoreazã, în cauzã, împrejurãrii cã
fiecare eseu din volumul intitulat:
„Mihail Sebastian – Ce vârstã daþi
acestor texte?” propune un punct
de vedere ferm, substanþial, de
eruditã argumentaþie, în varii sfere
ale artelor, sociologiei, literaturii
mai cu seamã.
Cele mai vechi texte sunt din
anul 1927 – an care, de altfel, a
marcat o generaþie de precoce talente
– când Mihail Sebastian tocmai
împlinea douãzeci de ani, cele mai
recente când scriitorul depãºise de
puþin etatea de treizeci de ani. Pentru cei mai vajnici apartenenþi ai
generaþiei ’27, este adevãrat cã a depãºi vârsta de treizeci de ani,
fãrã a fi atins geniul, însemna a lua drumul ratãrii.
Aspect sub care Mihail Sebastian nu a fost solidar generaþiei,
ocupând, între trãiriºti, locul unui raþionalist singuratic, cu toate
cã febricitant ºi însetat de absolut.
Maturitatea stilisticã a debutantului la vârsta de douãzeci de
ani n-ar surprinde într-atât, când nu s-ar fi arãtat gata înarmatã
printr-o robustã erudiþie, adânc digeratã, de naturã sã-l situeze
fãrã hopuri în clubul cultivaþilor critici ºi istorici ai literaturii, cu
care se va întâlni în sumarele Revistei Fundaþiilor Regale – ªerban
Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,
împãrtãºindu-le opiniile, nu rareori devansându-le. Atât de
înzestrat se dovedea acest tânãr – sosit în Bucureºti dintr-o urbe,
Brãila, ce-i era mai dragã decât capitala, încât un spirit insidios ar
putea ridica întrebarea dacã mai pe urmã, câºtigând în ani ºi
experienþã, tânãrul Mihail Sebastian a mai urcat ºi alte trepte,
întrebare interzisã în cazul tragic al celui ce nu a apucat vârsta de
aur a maturitãþii, rotunzii patruzeci de ani. Închis sub clopotul
unui destin ce l-a rupt la jumãtatea unei vieþi împlinite, scriitorul
va rãmâne tânãrul de o incredibilã maturitate ºi, totodatã, maturul
de o eternã tinereþe, aidoma eroilor sãi din Accident, din Insula,
din Steaua fãrã nume.
Ideea editorului din 2007 a fost de a jumela fiecare articol al
lui Mihail Sebastian cu un comentariu în materie, aparþinând unui
om de culturã din zilele noastre. Au rãspuns, astfel, chemãrii de a
se conecta la câte un text sebastianesc douãzeci ºi ºase de scriitori,
oameni de teatru, critici ºi istorici literari, în ordine alfabeticã de la
Visarion Alexa la Vlad Zografi, pe specialitãþi ºi afinitãþi. Au rãspuns
poeta Ana Blandiana, actorul Radu Beligan, romancierul George
Bãlaiþã, criticii Alex ªtefanescu, Marin Mincu, Ion Pop,
dramaturgul Matei Viºniec, au scris în suita câte unui eseu dnii
Dorel Dorian, Leon Volovici, Radu Cosaºu, cântãreaþa Mariana
Nicolescu, cei nenumiþi poate încã mai îndrituiþi. Fãrã a jigni
contribuþia comentatorilor de texte ale lui Sebastian – ºi mã numãr
printre aceºtia – vom spune cã interesul, primul interes aparþine,
totuºi, originalelor.
Acestea ar fi putut fi concepute ºi astãzi, dar marele lor merit
este anume cã au fost scrise atunci, când deschideau drumuri astãzi
câºtigate manualelor. Excepþional, cãldura cu care au fost scrise
cronicile, proprie ºi propice lui Mihail Sebastian nu s-a rãcit,
strãluminând acea alcãtuire sufleteascã în care sentenþe ale
intelectualului fuzionau cu probleme de viaþã, inducând vitalitatea
celor dintâi, nobleþe celorlalte. Liber, în viaþa ce presupune
condiþionarea, angajat întru ale intelectualului ce refuzã înlãnþuirea,
iatã dificila opþiune a evreului de la Dunãre ce se considera tot atât
de bun român.
Paginile scrise între anii 1927-1937 au parfumul acelei epoci
ce nu-ºi prevedea apropiata curmare. Romanul De douã mii de
ani, scris la cumpãna acelei perioade istorice apãrându-ne astãzi
fericitã, paºnicã, arhaicã presimte totuºi, dezastrele care n-au
întârziat. Însã expunerea de idei era liberã, polemicã aºijderi, îmi
amintesc încântarea cu care am citit, ca pe un pasionant roman,
Cum am devenit huligan, cãrþulia peste care am dat, scotocind
prin biblioteca paternã. M-a cucerit de la primul paragraf suflul
argumentelor, acea temerarã spiritualitate nealteratã de niciun
simptom de egolatrie ce pretindea un singur cititor care sã-l
înþeleagã ºi sã-l urmeze.
O similarã senzaþie de adeziune pune stãpânire pe cititorul
veteran parcurgând, în diversitate ºi în unitate, publicistica de
extremã tinereþe a lui Mihail Sebastian. Poate cu mai multã
aplecare încã spre aceea de la douãzeci de ani, când debutantul
se pronunþa pentru excelenþa piesei de teatru D-ale
Carnavalului, pe care o punea mai presus de celelalte piese
ale lui Ion Luca Caragiale, apãrând demnitatea de gen a farsei.
Sau dând sfaturi cititorului: „Cultivã locul comun, dar
utilizeazã-l cu o nuanþã de superioritate ºi inedit care, dacã-ºi
gãseºte un gest just, niciodatã nu dã greº.” Mai este, însã,
atunci, locul comun atât de... comun? Desigur, tânãrul Sebastian
cultiva paradoxul. Iubea, spuneam, ca gen teatral, farsa, cu
specificarea: „Pretind cã a înþelege o farsã, a-i primi adicã
adevãrul ei fantezist, este un lucru care cere detaºare, spirit,
sensibilitate tânãrã.” Cu concluzia: „De aceea cer pentru farsã
titlul de gen artistic «subþire» foarte pretenþios cu publicul lui
ºi foarte aristocrat (Da, da!).” Pe acelaºi fir de gândire, teatrul
lui Pirandello displace pentru uscãciunea lui conceptualã.
Ca evreu de la Dunãre ºi tânãr gazetar român, Mihail Sebastian
nu e mai puþin aristocrat. Sesizãm, aici, motivele pentru care
aristocrata / aristocratica Martha Bibescu îl numãra printre invitaþii
ei, cu grijã selecþionaþi, la palatul de la Mogoºoaia, unde se discutau
în limba francezã clasice probleme ale artei, cât ºi cea mai recentã
vitrinã literarã parizianã. În mod firesc, Mihail Sebastian va fi
printre primii cunoscãtori de pe meleagurile noastre ai operelor lui
Marcel Proust!
A se centra în miezul unei probleme este datoria criticului
literar. Analizând strategia teatralã a lui I.L. Caragiale, Sebastian
evidenþia instinctul artistic sigur al dramaturgului, în botezarea
personajelor sale. Trahanache, Caþavencu, Ricã Venturiano, Miþa,
Pampon „sunt silabe de o violenþã comicã pe care numai diversitatea
lor o egaleazã. Faceþi un repertoriu de nume caragialeºti ºi veþi
avea, poate, rezultatul pregnant al întregii opere.” În treacãt sã
adãugãm cã hiperdotatul Mateiu, cãruia producþia literarã a
pãrintelui sãu îi mirosea, moºtenise acest talent. Numele Crailor
sãi le determinã personalitatea, îi structureazã, ni-i comunicã.
Mihail Sebastian nu agrea antologiile, adesea încãrcate de
materie moartã. În antologia de eseuri, cronici, conferinþe, note de
Jurnal intitulatã „Mihail Sebastian – Ce vârstã daþi acestor texte?”
totul este viu, sfidând, într-adevãr, trecerea timpului.
9

10
STAREA POEZIEI
Tudor Cristea
O CERCETARE CRITICÃ ASUPRA
POEZIEI ROMÂNE DE AZI PE MÂINE
1. Preliminarii
TITLUL ludic de mai sus, sub care aºez o intenþionatã suitã de
analize, pe care le doresc serioase, asupra miºcãrii noastre poetice
din ultimii ani este impus, într-un fel, de materia ce se cere cercetatã.
Literatura noastrã ºi, în mod particular, poezia se aflã, orice-ar zice
unii ºi alþii, într-o crizã foarte asemãnãtoare cu cea a societãþii în care
trãim. Ideea cã românii ar fi stimulaþi de vremile în restriºte sã dea
produse spirituale ori valori sportive în stare sã le asigure revanºa în
faþa lumii este încã una dintre dulcile iluzii în care blândul (dar
totodatã pãgubos-vicleanul) nostru neam se tot leagãnã de douã mii
cincizeci de ani ºi mai bine. Nu voi zãbovi prea mult asupra naturii
acestei crize literare, pentru cã faptele sunt cunoscute. Ea nu este
generatã de penurie, ci, dimpotrivã, de oferta care depãºeºte cu mult
cerinþele pieþei. În þara noastrã, unde locuitorii au cam uitat drumul
bibliotecii, stând proþãpiþi tot timpul liber (ºi chiar cel ocupat!) în
faþa televizoarelor, se scrie mult ºi se citeºte puþin sau deloc. Literatura
a devenit, din aceastã pricinã, o îndeletnicire marginalã ºi chiar
maniacalã, iar scriitorii sunt priviþi ca reprezentanþi ai unei secte
bizare. A trecut chiar ºi vremea când puteam spune, cu ironie, cã
poeþii se citesc doar ei între ei: astãzi nici poeþii nu mai citesc poezie,
ci se limiteazã la a o compune. În sfârºit, la a confecþiona niºte texte
oferite drept produse lirice. Se scrie în tot felul, atât ca stil cât ºi ca
(non)valoare. Întrucât difuzarea e la pãmânt (ºi nici nu ºtiu la ce bun
ar fi difuzate unele cãrþi), e greu sã ne dãm seama de adevãrata
dimensiune a fenomenului. Dar, probabil, la nivel naþional se
întâmplã, în mare, ceea ce se întâmplã la nivel local. Cu alte cuvinte,
ceea ce putem vedea cã se petrece la Târgoviºte, la Ploieºti ori la
Bucureºti se petrece ºi în alte zone, despre care nu aflãm aproape
nimic. E totuºi o pierdere în asta: printre numeroasele volume fãrã
niciun viitor, apar, ici ºi colo, ºi plachete care ar putea interesa,
unele fiind chiar valoroase. Multe dintre ele se pierd însã în masa
literaturii de toatã ziua, scrisã de veleitari fãrã altã treabã.
Datã fiind situaþia, este regretabilã atitudinea Ministerului
Culturii ºi Cultelor, care finanþeazã tot felul de studii anoste,
constituite din alte studii anoste, constituite din alte studii anoste,
de cãtre diverºi erudiþi centrali sau locali, în loc de a iniþia, prin
colaborarea cu o editurã serioasã ºi competentã în materie, un
proiect bine pus în practicã de sprijinire a poeziei (ºi a literaturii
de ficþiune, în general), care sã aibã ca rezultat plachete cãrora sã li
se asigure cuvenita difuzare. Sau care sã poatã fi achiziþionate de
orice doritor, printr-o comandã pe internet. Este lãudabilã, prin
contrast, iniþiativa Editurii Cartea Româneascã (mai exact, a Editurii
Polirom, a cãrei filialã este editura bucureºteanã) de a susþine o
colecþie de poezie, într-o formulã elegantã ºi, putem zice,
ultrageneroasã. Deºi restrictivã, ca mai toate iniþiativele particulare
în acest domeniu. Pânã în prezent, au fost tipãrite, dacã socotesc
bine, 23 de plachete, majoritatea însoþite de CD, aparþinând unor
autori de diferite vârste, de la Emil Brumaru ori ªerban Foarþã, la
optzecistul Octavian Soviany ºi, mai departe, pânã la autori foarte
tineri, câºtigãtori ai concursului anual de manuscrise al Uniunii
Scriitorilor. Aº zice cã se încearcã, prin aceastã formulã, reeditarea
procedeului prin care au fost propulsaþi reprezentanþii generaþiei
60, în cadrul celebrei colecþii „Luceafãrul”, a Editurii pentru
Literaturã, sau optzeciºtii, prin concursul de la aceeaºi Cartea
Româneascã, pe când funcþiona ca editurã a Uniunii Scriitorilor.
Ceea ce este un lucru foarte bun, deºi nu reprezintã (din motive
financiare, desigur) un program larg de susþinere a ultimei generaþii
lirice, zisã douãmiistã ori milenaristã. În orice caz, gãsim pe lista
celor tipãriþi mai multe nume intens vehiculate ale acestei promoþii:
Dan Sociu, Rãzvan Þupa, Claudiu Komartin, Elena Vlãdãreanu,
Livia Roºca, Lavinia Bãlulescu, Linda Maria Baros, Violeta Ion,
Miruna Vlada. Alþi reprezentanþi ai acestei promoþii, între care
Andra Rotaru ori Diana Geacãr, au fost promovaþi de Editura
Vinea, dar ei apar ºi la alte edituri, fie din centre culturale tradiþionale,
precum Clujul, Timiºoara sau Iaºiul, fie din altele, devenite prezenþe
mai noi, între care se numãrã ºi Târgoviºtea. Mã vãd însã nevoit sã
fac de la bun început observaþia cã autorii promovaþi de Cartea
Româneascã sunt avantajaþi, cum se spune, din start: prestigiul
editurii, aspectul tipografic al volumelor, ca ºi difuzarea (fie ºi
prin achiziþionarea prin internet, unde sunt prezentate eºantioane
lirice, care pot da o idee despre factura autorului) le dau un anume
gir, pe care autorii tipãriþi în edituri mai puþin cunoscute, ori chiar
obscure, nu-l au. Asta e situaþia! Fiecare cu norocul lui, pe care
adesea ºi-l face singur, dacã nu cumva i-l fac alþii!
2. Cum se face un poet*
PROMOÞIA „milenaristã”, mult mai cuprinzãtoare decât
poate rezulta dintr-o încercare statisticã, pentru cã se prelungeºte
în chip greu controlabil pe internet, are un program declarat anticalofil
ºi minimalist. Programul nu este nici foarte nou (ci împrumutat din
literaturile vestice, unde, cum ni se întâmplã nouã adesea, el a cam
fost deja fumat), nici cu foarte multe perspective. Poezia minimalistã
este una cu bãtaie scurtã, fapt dovedit de precocea ei manierizare.
Plutonul (mai exact, contingentul) milenarist are deja micile lui
ierarhii, micii lui idoli, are criticii lui entuziaºti ori circumspecþi. Cã
lucrurile stau aºa ºi nu altfel, o dovedeºte ºi transformarea
comentariului critic în chicot ironic-admirativ, precum acesta, al lui
Daniel Vighi, provocat de volumul unei autoare pe care-o vom lua în
discuþie mai târziu: „Calitatea talentului, doamnelor, domniºoarelor
ºi domnilor receptori, nu prea ºtim de unde vine ea. E adevãrat cã nu
vom ºti nici unde va ajunge. O putem doar dibui, o putem pipãi cu
simþurile receptoare. Citiþi [...] dacã nu mã credeþi, fiþi ca Toma ºi
pipãiþi, rogu-vã, cum e sã spui liric despre lucruri simple ºi deodatã
totul sã devinã atât de complicat. De frumos. De fain. De autentic.
De viu. Ia te uitã ce spune poemul, zicem, nici nu m-am gândit cã ar
putea spune aºa ceva”. Chestiunea este cã frazele de mai sus ar
putea fi aplicate ºi altor (nu puþini) autori.
AVÂND în vedere excesul autenticist (dacã mã pot exprima
astfel), dar ºi sexualitatea ostentativã, vecinã cu impudoarea,
practicatã în mod obstinat de numeroase reprezentante ale valului
nou, Livia Roºca, nãscutã în 1980 la Drãgãºani, studentã (în 2006,
când îi apare volumul „Ruj pe icoane*”) la Facultatea de Jurnalism
ºi ªtiinþele Comunicãrii din Bucureºti, a putut sã parã mai echilibratã
ºi un pic mai gravã, mai femininã ºi mai plinã de lirism. Este ºi
motivul pentru care autoarea a fost premiatã pentru debut de
reviste ºi de Uniunea Scriitorilor, iar numele ei a început sã circule
intens în mediile literare.
Din pãcate, poezia Liviei Roºca nu justificã integral asemenea
aprecieri. Cazul ei este însã relevant pentru modul în care se poate
face un poet ºi se poate construi o micã glorie. Mai întâi este titlul
volumului, care promite mult mai mult decât se aflã între copertele
acestuia. Apoi sunt mottourile în englezã din cântãreþul britanic
de muzicã pop-rock Robbie Williams, care aºazã glazura lor elegiacã
peste textele autoarei. Pe coperta a patra aflãm trei recomandãri
critice pline de superlative, aparþinând criticilor Alexandru Matei,
Tudorel Urian ºi Al. Cistelecan. Peste toate, þinuta volumului,
prestigiul colecþiei, chipul deosebit de agreabil al autoarei pe manºeta
copertei din faþã ºi C.D.-ul ataºat. Pânã la urmã însã, într-un volum,
oricât de elegant ºi de bine susþinut tipografic ºi editorial ar fi el,
rãmân textele. Despre acestea, Al. Cistelecan spune, jucându-se
cu un binecunoscut concept referitor la scrierile în prozã, cã ar
reprezenta un soi de „Bildungslirism”. Criticul se bazeazã pe faptul
cã nu foarte numeroasele texte ale autoarei sunt împãrþite în trei
cicluri, care dau seamã despre evoluþia vârstelor sale exterioare
(mai ales) ºi interioare (mai puþin): a copilei, a fetei ºi a tinerei
femei. Ceea ce ar fi foarte frumos, dacã ar fi ºi relevant. Sã vedem
însã cum stau de fapt lucrurile.
* Livia Roºca, Ruj pe icoane, Cartea Româneascã, Bucureºti,
2006, 80 pag.
11

Volumul, prefaþat de poemul „Camera cu diafilme”, care începe
promiþãtor dar se amorfizeazã treptat, cuprinde la început ciclul
„Ferma cu 300 de hectare”. Poeta vorbeºte, în versuri anoste,
despre sine ºi despre copilãria sa: „aici lucreazã tot satul/ o datã
pe lunã/ douã zile încontinuu/ mama dã salariile oamenilor/ eu/
alãturi într-o ladã de fructe/ precum cele trimise cu mere la export”.
Când încearcã sã fie liricã, nu e decât siropoasã: „alb-negru/
aºa sunt culorile în filmele vechi/ aºa a fost ziua în care din dragostea
mamei ºi/ dragostea tatei/ sângele meu subþire s-a scurs”. Textele,
ieºite dintr-o voinþã prozaizantã sau dintr-o neputinþã de a scrie ºi
altfel, sunt mai toate de aceeaºi calitate. Douã dintre ele însã, de la
finalul primului grupaj, indicã perspectiva tragicã sub care toate
celelalte (ºi chiar toate din volum) ar putea fi puse. Mi se pare
totuºi cã posibilitãþile poetei sunt sub ceea ce a trãit ºi sub ceea ce
simte: „Ea se afundã câþiva centimetri pe zi/ timp în care/ îi mai
cresc unghiile ºi pãrul/ pânã când/ rãmân doar vertebrele aliniate/
albe ca bãþul unei acadele// Brusc/ precum gura deschisã a unui coº
de gunoi cu pedalã/ aºa se cãscase pãmântul deasupra/ când ea
avea încã organele calde/ ºi primul pumn de pãmânt s-a auzit
dedesubt// (Mâna mamei pe linguriþa de argint/ mestecând în ceai/
vocea ei tânãrã/ ploaia trezind mirosul corpului ei viu/ Genele
negre ºi grele/ Fluturând deasupra mea graþios/ Apoi/ tãcerea
îngheþatã a rochiþelor mele/ rãmase pe sârmã la uscat)” – „Sub
stratul gros de pãpuºi e mama”. Cele douã comparaþii din text sunt
cu totul nefericite. Deºi mai sugestiv, nici scurtul poem care încheie
ciclul nu e tocmai realizat: „O datã pe an/ tata îmi pune mãrgelele
mamei la gât/ Tot timpul o perlã din ºirag se cariazã/ Tata o sparge
cu ciocanul ºi muºchii toþi îi cad/ de tristeþe/ Eu îmi duc genunchii
la gurã/ Am dinþi de iepure/ îi decojesc pânã la os”.
Al doilea grupaj, „Erau doar fetele în camerã”, cuprinde un soi
de mici poeme ale unui Lesbos depoetizat, pigmentat de micile
tribulaþii erotice ale celor trei protagoniste ºi de o senzualitate mai
curând cãutatã liric, foarte în stilul „noului val”: „Tocmai a plecat/
aerul în care a stat/ miroase încã a Expose/ în canã a mai rãmas/ un
deget de cafea/ caut urme de ruj/ pe marginea cãnii/ exact acolo sã-mi
lipesc buzele”. E un fel de „þarã a fetelor” în care „cântecul de legãnat
genunchii” este înlocuit cu un cântecel (cam afon) de legãnat sexul:
„Coapsele tale se închid/ fãrã ca el sã te-atingã/ noaptea îþi ºterge
rujul de pe buze/ îþi coloreazã un cearcãn sub ochi/ fãrã sã te atingã/
îºi imagineazã cum îi place/ sã-ºi plimbe degetele pe cusãtura blugilor
tãi/ exact acolo/ unde sexul se crapã/ unde e umed ºi cald/ fãrã sã-l
atingi îi strângi/ respiraþia între coapse”. Departe de a fi naturale ºi
inconformiste, asemenea poezii sunt, dimpotrivã, artificiale ºi de
tot conformiste. Acomodate, adicã, la maniera congenerelor autoarei.
Cam acelaºi lucru se poate spune ºi despre ultimul ciclu („Ruj pe
icoane”), marcând vârsta senzualitãþii, a dragostei ºi a gândului
maternitãþii, pusã iarãºi sub semnul evenimentului tragic care a marcat
existenþa tinerei femei, dar pe care textul de început nu izbuteºte
sã-l facã într-adevãr relevant: „am aºteptat sã-mi treacã ciclul/ sã
pot intra în bisericã/ acolo unde/ ar trebui sã fie bãrbaþii/ mai mult de
asta m-am aºezat în dreapta// sfinþii pictaþi se rotesc de jur împrejur/
ºi eu ameþesc/ pânã la icoane pãºesc în gol/ sãrut pe rând lemnul lor
umed/ aprind pentru mama o lumânare/ galbenã/ ca niºte degete de
fumãtor// în frunte ºi în burtã/ în stânga ºi-n dreapta/ îmi înfig pânã
doare unghiile lungi// mã legãn pe niºte paºi împiedicaþi/ spre lume/
strada se îngusteazã/ în urma mea/ doar ruj pe icoane acasã/ mã
gândesc cum arde lumânarea/ cum Dumnezeu împarte/ viii ºi morþii”.
Poeziile erotice sunt lipsite ºi de fior ºi de îndrãznealã, plate ºi
niþeluº siropoase, ca mai tot ce s crie aceastã tânãrã autoare:
„Dimineaþa împrãºtie fierbinþeala/ strânsã-ntre coapse/ când vânãtaia
mea de pe gât/ se zbate încet/ ºi/ nu-þi mai treci mâinile prin pãrul
meu/ fãrã ca pãrul meu/ sã le taie parcã/ aluneci pe muchia/ unui
cuþit// eu îþi ºtiu teama cã/ m-aº putea îndrãgosti/ aº putea naºte
copii unui necunoscut/ ºi viaþa sã-mi continue în altã parte/ de unde
vocea mea þi s-ar strecura/ sub plapumã/ caldã ca un pântec tânãr//
teama cã pielea/ întinsã perfect peste coapse/ scânceºte la fel/ sub
corpul unui alt bãrbat”.
Nu-mi pot închipui ce-ar mai putea scrie (dacã va mai scrie)
Livia Roºca în viitor. Am impresia cã, în volumul ei de debut –
excelent produs, de la ambalaj la reclamã, al unui serviciu de
marketing literar profesionist –, ea a spus cam tot din puþinul pe
care-l are de spus.
12
CRONICÃ LITERARÃ
Margareta Bineaþã
ÎNTRE REALITATE
ªI INGINERIA (META)TEXTUALÃ*
Apãrut în anul 2007 la Editura Muzeul Literaturii Române,
romanul Ieºirea din Paradis se doreºte în mod declarat a fi o
continuare a Paradisului, publicat de Mihai Stan la aceeaºi editurã
cu doi ani înainte. Deºi incipitul cãrþii este structurat în manierã
relativ tradiþionalã, evocând atmosfera ºi schimbãrile aduse de
perioada postrevoluþionarã, precum ºi impactul acestora asupra
destinelor eroilor principali, firul
narativ îºi schimbã brusc traiectoria,
sincopându-se pentru a lãsa loc
teoretizãrilor ºi interferenþei
planurilor. În atmosfera boemã ºi
tihnitã de la „Nefertiti”, luxosul local
al parvenitului Aioanei, copiii de
odinioarã, astãzi oameni cu funcþii
importante, Floricã Isidor, Filerot,
Iosif sau bonomul Alupompieru
discutã în vervã despre politicã,
revoluþie, atotputernica „ºpagã”
deschizãtoare de drumuri ºi de cariere
ºi, în genere, despre transformãrile
social-politice antrenate de
rãsturnarea dictaturii ceauºiste;
schimbãri care se dovedesc a fi pur formale, de vreme ce putreziciunea
esenþei unei societãþi eminamente corupte ºi imorale iese adesea la
suprafaþã de sub spoiala de cinste ºi reformare a vechilor structuri.
Sunt aspecte care transpar în dialogul aprins dintre Filerot ºi Iosif,
este drept cam discursiv ºi patetic-lozincard: „ Te ai bine cu ãia
de-au fost la Securitate, cu foºtii ºefi comuniºti care s-au retras în
umbrã...împingând în faþã linia a doua sau a treia de bãieþi crescuþi de
ei, inteligenþi ºi devotaþi, devotaþi fiindcã stau pe butoiul cu miere,
fãrã scrupule ºi dornici sã stãpâneascã, sã trãiascã în lux, ca tine,
Iosife dragã; tu eºti reprezentantul cel mai tipic al acestor aºa-ziºi
capitaliºti, care stãpânesc deja þara”. Întâlnirea cu vechii prieteni din
copilãrie la „Nefertiti” stârneºte în narator aceeaºi plãcere a amintirii
ºi introspecþiei, ale cãror meandre întrepãtrunse ºi supuse capriciilor
memoriei afective a protagonistului constituiserã anterior eºafodajul
romanului Paradis.
În Ieºirea din Paradis, „peripeþiile adolescenþei” sau „tãrãºeniile
prezentului” sunt consemnate metodic de narator într-o banalã
agendã dãruitã de „un pãrinte ce lucra la CEC”: sunt crâmpeie din
viaþa zilnicã a unui profesor navetist la Desubdeal, cu toate realizãrile
ºi renunþãrile ei, notate aleatoriu, sub impulsul „mereu imprevizibil
ºi surprinzãtor al subconºtientului”. Ca ºi în precedentul roman,
eroul principal simte „o imperioasã nevoie de destãinuire”, ordonând
evenimentele în funcþie de „un flux subteran al naraþiunii”. Dacã în
Paradis repetatele reîntoarceri mentale în trecut ale personajuluiautor,
plictisit de interminabila ºedinþã UTC-cadre zugrãvesc lumea
comunistã, absurdã, restrictivã ºi îndoctrinatã, în Ieºire din Paradis
Mihai Stan renunþã la epic ºi la evocare, încercând sã reconstituie
tabloul lumii postdecembriste din colaje, intertexte ºi micronaraþiuni
în care sunt inserate alte micro-naraþiuni. În plus, într-un
spirit postmodern mai mult sau mai puþin cãutat ºi afiºat, scriitorul
îºi concentreazã atenþia asupra propriei sale „reþete” narative ºi
compoziþionale, demontând-o, rearanjând-o, ridiculizând-o uneori,
fãrã a-i neglija calitãþile, de fiecare datã într-un registru ironic-amuzat,
detaºat ºi hâtru. Mihai Stan este mai preocupat de jocurile textuale
* Mihai Stan, Ieºirea din Paradis, Editura Muzeul Literaturii
Române, Bucureºti, 2007, 268 pag.
13

decât de zugrãvirea „lumii noi”, cu nimic mai deosebitã de cea „veche”,
din moment ce „puciºtii” Filerot, Alupompieru, Floricã Isidor sau
Clement Gâþã profitã de demisia în bloc a superiorilor lor ºi-ºi
împart cu generozitate înalte funcþii în Inspectoratul ªcolar
Delureni, ducând ulterior aceeaºi politicã discreþionarã ºi de clan
ca mult-huliþii lor predecesori.
În virtutea acestui impuls ludic, autorul opereazã asocieri
textuale inedite, dinamitând logica spaþio-temporalã: dacã în
precedentul roman firul narativ pendula pe axa trecut-prezent, în
funcþie de fluxul rememorãrilor, în Ieºirea din Paradis Mihai Stan
realizeazã un „mixtum compositum” din colaje, intertexte, decupaje
sau episoade de sine stãtãtoare, eroul principal încetând sã mai fie
singura voce naratorialã din text. Consemnãrile pe care acesta le
face în agenda CEC sunt comentate ºi destul de sever încondeiate
de un mai vechi coleg de cancelarie, Gicu Vãlimãrescu, un tip
introvertit, narcisist, adesea cabotin, dar extrem de rafinat ºi cu un
spirit de observaþie mereu treaz. Cartea este scrisã oarecum „în
oglindã”, Mihai Stan punând în paralel notaþiile din agendã cu
observaþiile critice ale lui Vãlimãrescu: acesta reia, comenteazã,
nuanþeazã pasajele citite, ba chiar propune continuãri sau rescrieri
ale respectivelor episoade. Cele douã voci naratoriale se tachineazã,
se împung, se contrazic sau îºi fac una alteia sugestii legate de
scrierea textului ºi de modalitãþile narative folosite: Vãlimãrescu îi
reproºeazã semnatarului agendei lipsa stilului, a portretelor, a
dialogurilor, iar acesta, în revanºã, declarã ritos cã „nu marºeazã”
la sfaturile pedantului profesor, privând în mod intenþionat scrierea
de „etalarea narcisiacã” a descrierilor sau a trimiterilor savante,
aºa-zis etalon pentru cultura ºi rafinamentul autorului lor. Astfel,
Mihai Stan se detaºeazã de propria-i creaþie analizând-o ironicamuzat
ºi obiectiv. „Apendicele” din Paradis sunt aici înlocuite,
începând cu a doua parte a romanului, de note de subsol, în fapt
niºte mini-episoade independente, cu evidente trimiteri la biografia
autorului, relatând aspecte mai mult sau mai puþin hazlii din cariera
de editor a lui Mihai Stan: probleme financiare, contractuale, fiscale,
insatisfacþii ºi bucurii, renunþãri ºi oferte neaºteptate într-o naraþiune
alertã ºi vie. Tot aceste note de subsol conþin informaþii dintre cele
mai variate: de exemplu, constituirea revistei „Litere” ºi felul în
care aceastã publicaþie a rezistat în timp, spre insatisfacþia unora
„mici ºi rãi”; sau modul în care a fost receptat de criticã unul dintre
romanele de succes ale lui Mihai Stan (Clone); sau ultima noutate
(frizând SF-ul) în materie de înmormântãri – înhumarea ecologicã,
potrivit cãreia trupul mortului este supus unui tratament special
ºi trasformat într-o pulbere care ulterior devine nutrient pentru
copaci sau flori. Prilej pentru scriitor de a face o glumã acidã: „ Am
câþiva amici pe care-i vãd, dupã înmormântarea ecologicã, bozii,
pãlãmidã, mãtrãgunã sau pir”.
Mihai Stan alterneazã astfel de crâmpeie de viaþã (savuroase
ºi pitoreºti) cu ample teoretizãri despre actul scrierii în general
ºi despre „facerea” romanului Ieºirea din Paradis în special, fie
prin monologurile din agenda CEC ale naratorului, fie prin
discuþiile în contradictoriu ale acestuia cu Gicu Vãlimãrescu. Sunt
supuse atenþiei „dezordinea cronologicã”, naraþiunea discontinuã,
statutul acestei scrieri (memorii? jurnal? „artificiu stilistic dedicat
criticilor?”), problema sinceritãþii totale a diaristului, confruntat
cu teama cã prietenii sãi se vor recunoaºte în „portretele în
acvaforte” întâlnite la tot pasul în agendã. Prin astfel de
intervenþii, Mihai Stan fragmenteazã în mod voit firul epic,
imaginea lumii postdecembriste reconstituindu-se din episoade
disparate, ca un puzzle.
Evocãrile plastice, tonul jovial-acid din Paradis se regãsesc ºi
în ultimul roman al lui Mihai Stan în micro-naraþiunile referitoare la
aspecte din viaþa omului obiºnuit al României anilor de dupã 1989:
condiþia ingratã a dascãlui român, plãtit mizer, dar obligat sã ofere
„atenþii” consistente pentru a avea siguranþa postului; reluarea unor
episoade din Paradis referitoare la copilãria naratorului ºi
dezambiguizarea acestora (bãtrâna stranie care-i salvase viaþa lui
Ghregory, perceputã de ochii înspãimântaþi ai fratelui sãu mai mare
ca fiind Moartea, era în realitate mãtuºa doamnei Pina, o femeie
cumsecade); nuanþarea ºi amplificarea emoþionalã a evenimentelor
din 1989, culminând cu executarea cuplului Ceauºescu, episoade
relatate cam gazetãreºte în „Paradis”; grevele cadrelor didactice, în
urma cãrora acestea se aleg cu nervi, stres, timp pierdut ºi mãriri
nesemnificative de salariu; impulsionarea carierei prin corupþie ºi
favoruri sexuale (doamna Modan, profesoarã submediocrã, ajunge
inspectoare „dupã ce va trece prin patul domnului inspector ºcolar
general”). Este bine sesizat de Mihai Stan contrastul evident dintre
pretenþiile de solidã formaþie profesionalã, culturã ºi rafinament ale
profesorilor ºi obtuzitatea agresivã de care aceºtia dau dovadã în
realitate: certuri ca la uºa cortului între colegi, riscând sã degenereze
în „lupte de cancelarie”; sau „lecþii-model” absolut stupide,
dezastruoase din punct de vedere metodico-ºtinþific, precum aceea
susþinutã de d-na Modan (înainte de a deveni inspectoare), elogiate
circumstanþial de colegi în aºteptarea promiþãtorului protocol „de
dupã”: „...toþi cei prezenþi laudã lecþia (...) gãsindu-i imaginare virtuþi,
mai ales metodice, spre satisfacþia propunãtoarei, roºie la faþã de
emoþie ºi mulþumitã cã efortul financiar nu a fost zadarnic (pe masa
din cabinetul de literaturã, unde se discutã lecþia, se lãfãie fel de fel
de bunãtãþi, iar dedeusubt, la adãpost de priviri indiscrete, într-o
frapierã improvizatã...se zãresc câteva sticle)”.
Mihai Stan reuºeºte sã creioneze situaþii de viaþã, oameni,
locuri, cu un ascuþit simþ al detaliului relevant, surprinzând caractere
ºi stereotipii sociale ridicole. Contrar afirmaþiilor celei de-a doua
voci naratoriale a romanului, Vãlimãrescu, pentru care Ieºirea din
Paradis e „prea frust, prea direct, nu are descrieri, portrete,
dialogurile sunt neintresante”, descoperim aici chipuri ºi locuri
izbutit conturate. Lipsa descriptivului i s-ar putea reproºa mai
degrabã romanului Paradis; în revanºã, Ieºirea din Paradis
creioneazã o întreagã galerie de portrete, fie dintr-o singurã tuºã
(„Meriºoreanu, profesoarã de istorie aproape pensionarã, monument
de prostie agresivã”), fie mai elaborat: Gicu Vãlimãrescu
este „un individ cu frustrãri profesionale, existenþiale, tipul ratatului
narcisist ce se erijeazã în lider de generaþie, dând sfaturi cui nu le
cere”; Broºteanu ãl Bãtrân este un fel de bau-bau al copilãriei
naratorului („o faþã ca de cearã, împietritã într-un rânjet ce-i dezgolea
dinþii cu cei doi canini, ca de moroi”); profesorul pensionar de
limba rusã Serghei Ilievici este „blond, cu mustaþa stufoasã, faþa
injectatã – paºaport de bãutor fruntaº de votcã”.
Personajele feminine sunt apariþii episodice, dar suficient de
bine conturate pentru a fi reþinute: serafica Evelyne sau suava
Salomeea în Paradis, voluptuoasa blondã Marlena, profesoara de
tehnologie, o bombã sexualã ale cãrei „calitãþi” sunt evidenþiate de
Mihai Stan într-o scenã eroticã foarte decoltatã, ºi colegele ei,
demodate ºi „îmbrãcate ºleampãt, cu gândul doar la corectat caiete
ºi la ºedinþele cu pãrinþii” în Ieºirea din paradis.
Dupã propria-i mãrturisire, disimulatã în afirmaþiile naratorului
Vãlimãrescu, Mihai Stan, deºi pariazã pe ficþiune, pe invenþie, se aratã
mai degrabã pasionat de istorie, de politicã ºi de implicaþiile acestora
în viaþa socialã. Dacã pariul cu ficþiunea este unul în mare parte câºtigat,
nu acelaºi lucru se poate spune despre acele pasaje referitoare la
probleme politico-economice sau sociale. Sunt pagini întregi dedicate,
de exemplu, înfiinþãrii Partidului Liberal Þãrãnesc în Delureni;
sau note de subsol care înfiereazã atitudinea duplicitarã a politicienilor
români contemporani; sau biografii condensate ale unor ariviºti precum
Maican, Aioanei, Condovici sau Iosif, comunistul de ieri transformat
peste noapte în disident ºi ulterior în mare om de afaceri, cu „maºinã
luxoasã ºi bodyguarzi”. În astfel de rânduri se face simþitã teza, iar
consideraþiile de ordin politic nu depãºesc nivelul gazetãresc,
lipsindu-le verva, cãldura ºi umorul altfel prezente în restul romanului.
Punctele forte ale Paradisului ºi Ieºirii din Paradis sunt analiza
sufletului uman, creionarea unei atmosfere sau a unor portrete,
pitorescul vieþii sub toate aspectele ei. Postura de „cronicar al clipei”
i se potriveºte lui Mihai Stan mai bine decât aceea de cronicar satiric
al aberaþiilor politico-sociale ale României postdecembriste.
Finalul Ieºirii din Paradis este o dizertaþie despre modul în
care scriitorul îºi concepe deznodãmântul, disimulându-l, în opinia
lui Vãlimãrescu, în însuºi incipitul romanului sãu. Acum este
prilejul pentru aceastã a doua voce naratorialã a cãrþii sã dezvãluie
faptul cã, în esenþã, agenda scrisã de colegul sãu, adicã romanul
Ieºirea din Paradis însuºi, are la origine douã conflicte
fundamentale: unul de suprafaþã, imediat decelabil, între „lumea
veche ºi nebuloasa care se vrea cea nouã”, ºi altul mai greu vizibil,
„al insului care, existenþial vorbind, ºi-a ratat devenirea”.
(continuare la pagina 22)
14 15

16
ESEU
Mihai Cimpoi
Receptãri / raportãri mitopo(i)etice interactive (I)
Eminescu: Cei doi Eliade*
Eminescu oscileazã constant, într-un regim al dualitãþii impuse
de însãºi personalitatea complexã ºi contradictorie a autorului
Zburãtorului, între douã faze ale considerãrii: una encomiasticã,
admirativ-solemnã ºi alta criticã, disociativ-rezervatã.
În pathosul glorificãrii se cade sã decriptãm o tainicã identificare
al unui tânãr bard, posturã îndrãzneaþã juvenilã, tematizatã ca atare
în chiar primele poeme, cu bãtrânul bard. E o proiecþie aliterativã
alimentatã de o relaþionare electivã. Sunt puse, astfel, în contratemã
cununa „junelui în floare” ºi cununa „cea de laur ce sântã veºtejeºte /
Pe fruntea cea uscatã de plete de argint”. Pe aceastã axã contratematicã
se aºazã în continuare cântarea „ca Visul” a unui Eol dulce care
ademeneºte fluturi în „roiuri prin crini ca sã se culce” ( „Sã doarmã
somn de aur pe sân de-argint ºi flori”) ºi cântul care „þipã ºi ia-n
goanã / Talazurile negre ce turburi se rãstoarnã / Certându-se-între
dânºii, se scuturã ºi mor”. Finalul sugereazã printr-o adresare directã
aceastã dorinþã ºi voinþã de identificare sub semnul Providenþei: „Astfel
îþi e cântarea, bãtrâne Heliade, / Cum curge profeþia unei Ieremiade,
/ Cum se rãzbunã-un vifor zburând din nor în nor. / Ruga-m-aº la
Erato sã cânt ca tine, barde, / De nu în viaþa-mi toatã, dar cântecu-mi
de moarte / Sã fie ca un „Blestemu” – ºi… sã-l cânt, apoi sã mor”.
Transferul de substanþã vizionarã din poezia heliadescã în cea
eminescianã de tinereþe este învederatã, fiind observatã ca atare de
critici. „Definindu-se pe sine drept un conservator progresist, Heliade
justificã din plin amestecul estetic-ideatic din Anatolida. Fervoarea
lui religioasã imanentã ºi pasiunea politicã de sorginte intelectualã l-au
incitat ºi ajutat pe acest campion al libertãþii nu numai sã participe
decisiv la revoluþia din 1848 în Muntenia, dar ºi sã înalþe poezia
românã la tonalitãþi lirice de o strãlucire unicã, fãrã de care
vizionarismul plutonic al lui Eminescu n-ar fi fost cu putinþã. Îngerii
demonici ai lui Eminescu, purtãtorii melancoliei ºi geniului poetului
romantic sunt din materia diafan-muzicalã heliadescã” (I. Negoiþescu,
Istoria literaturii române, Bucureºti, 1991, p.61-62).
Raportãrii aliterative ( a „tânãrului bard” cãtre „bãtrânul bard”) îi ia
locul mai târziu, într-o odã funebrã scrisã în 1872, o proiectare romanticã
hiperbolicã a lui ca un nou Moise, ca un creator de Biblie scrisã în care
„Viaþa-ntreagã mare-a unui popor e-nchisã”. Este prorocul deºteptãrii
care glãsuieºte cu glasul Providenþei ºi care are în gura-i „sublime sunete”.
Este figurã vulcanicã („Vulcan puternic, care cutremur în el poartã”) de
nou Crist, care „trece peste timpuri, pe valuri cum furtune” ºi care
„razele-i de flãcãri ar fi acufundat, / Pân ce deodatã mândre, gândurile-i
irump / Prin undele greoaie, prin apele de plumb //
Întâmpinându-l cu laurii entuziasmului în Epigonii (1872) ºi
„executându-l” cu virulenþã criticã (nu fãrã a i se recunoaºte anumite
merite) în articolul publicistic Monumente (Curierul de Iaºi, 11 martie
1877), Eminescu îl fixeazã pe Heliade Rãdulescu într-o ramã a unui
contradictio glisant, cãci calitãþile lunecã pe deficienþe.
Sânta „fire vizionarã” din poemul-program de tinereþe se umple
de pãcate; vizionarismul se întoarce asupra lui însuºi, devenind lipsã de
perspicacitate, cecitate compromiþãtoare a propriei priviri inteligente
de care dã dovadã de timpuriu. Aproape tot ce a fãcut modestul învãþãtor
Ioan Eliade de la Sf. Sava a fost caricat ulterior de Heliade-Rãdulescu.
În portretul plãsmuit din contradicþii, autorul Epigonilor ºi
Monumentelor contureazã un Ianus bifrons, cu o faþã adevãratã ºi
alta falsã. El se situeazã, fatal, într-o zodie a înstrãinãrii de sine, de
propria esenþã. Ideea, îmbrãþiºatã frenetic cu aripile marilor împliniri,
se transformã în Anti-Idee cãzând, tãiate de nechibzuinþa vizionarã,
în prãpãstiile eºecurilor.
Nu este de întrevãzut între cele douã faze ale portretizãrii cu
tuºe calde ºi generoase ºi cu retuºe ºarjate o contradictio in adjectum.
Portretistul se analogizeazã perfect cu portretul, subiectivitatea
interpretãrii sincronizându-se cu obiectivitatea subiectului. El
caricheazã în spiritul autocaricãrii la care se dedã cel caricat.
Urmeazã, astfel, liniile sinuoase ale evoluþiei în negativ (parþial în
pozitiv, un pozitiv derivat din negativ, generat în mod paradoxal
de acesta; un pozitiv „organic”, obþinut prin forþa împrejurãrilor nu
a previziunii personalitãþii).
Portretul din Epigonii, anunþând totuºi antiportretul din
Monumente, se construia pe un principiu al contradicþiei subversive,
subtextuale topitã în elanul nestãvilit al celei mai înalte aprecieri
ca „sântã fire vizionarã” cerutã de structura conceptualã antiteticã
a poemului.
Textul strofei portretizatoare este un hipotext ce parodiazã, ce
îngânã (parodiere înseamnã etimologic „cântec despre”, „cântec
dupã”) textul lui Heliade Rãdulescu din Lepturariul lui Aron Pumnul:
„Eliad zidea din visuri ºi din basme seculare / Delta biblicelor sânte,
profeþiilor amare; / Adevãr scãldat în mite, sfinx pãtrunsã de-nþeles
/ Munte cu capul de piatrã de furtune detunatã / Stã ºi azi în faþa lumii
o enigmã nesplicatã / ªi vegheazã – o stâncã arsã dintre nouri de eres.”
Cei care au decriptat sursele strofei au intuit principiul
contrapunctic al (de) construcþiei, prin care a fost surprinsã
complexitatea uriaºã a lui Eliade (D.Murãraºu) sau chiar parodic,
insinuant (Anghel Demetriescu) spunea, tranºant, cã e „galimatias”
ºi cã nu e clar pentru cititor dacã vrea sã-l mistifice sau sã-ºi batã joc
de inteligenþa lui).
D. Murãraºu comenta, fãrã a bãnui un anumit subtext subversiv,
ironic pornind de la exprimarea în triade (sub forma graficã a deltei
greceºti) a principiilor creãrii universului: Eloim – Spiritul - Materia ºi
rãsturnata Spiritul - Materia – Universul, din aceste douã trinitãþi
universale derivând altele parþiale: Activ-Pasiv-Efect; Suflet-Corp-Om;
Mire-Mireasã-Familie; Lucrãtori-Materiale-Edificiu ºi altele. „Aceste
grafice au atras atenþia lui Eminescu, ºi astfel „delta biblicelor” devine
ºi expresie cât se poate de clarã” (D.Murãraºu, Comentarii la Poezii,
Bucureºti, 1970, p. 359).
Deconstrucþia din strofa heliadescã a Epigonilor se face in
temeiul semnalãrii unor contradicþii de esenþã romanticã: visuri ºi
legende de basm secular oprite în desenul static al deltei „biblicelor
sânte”; adevãr scãldat în mite (sintagmã cu substrat opozitiv); sfinx
pãtrunsã (formã femininã, ca în germanã) de-nþeles care pus în
antinomie cu enigma nesplicatã a muntelui care, având „capul de
piatrã de furtunã detunatã”, nu e altceva decât biblica „stâncã arsã”
apãrutã din miºcarea „nourilor de eres”.
Gãsim aici un paradox al încifrãrilor simbolistice: miºcãrile
transcendentale stagneazã în contingent, sideralul devine pãmântesc
(poetul ziditor de vise ºi basme seculare metamorfozat în stâncã,
simbol al pãmântului) înþelesul ontologic devine „enigmã nesplicatã”
fenomenologicã („în faþa lumii” vii, neîncremenite) prezentul se
transformã în trecut care-l vegheazã „din nourii eresului”. Totul se
închide, prin viziune chiasmaticã, într-un cerc monadic al fatalului,
necesarului ºi misterului. Cel care vegheazã este chiar neînþelesul,
stãpân peste lume.
Omul contradicþiilor care este Poetul „deltei biblicelor sânte,
profeþiilor amare”, Poetul identificat cu Sfinxul, cu „stânca arsã
dintre nouri de eres” detunatã de fulgerele romantice ºi simbolizând
destinul, fatumul e substituit printr-un Poet al contradicþiilor devenirii
sale ca personalitate. Inteligenþa sa din tinereþe cunoaºte „o decãdere
intelectualã”, imaginarul romantic pus sub semnul cãutãrii
„neînþelesului” ºi a fuziunii organice dintre adevãr ºi mit se preschimbã
într-o „imaginaþie utopistã”, asociatã unei lipse, de ºtiinþa filologicã
pozitive, vizionarismul se converteºte în oracularism primejdios.
„Mitele”, „eresurile” apar ca niºte verificate „abstracþii pe jumãtate
teologice, pe jumãtate sofistice”. Iatã prima parte a antiportretului:
„Eliade se vede a fi fost în tinereþe un om foarte inteligent. Prin
gramatica sa eliminã din ortografia românã toate semnele
prisositoare, prin cãrþile sale didactice a dat fiinþã limbii ºtiinþifice,
din tipografia sa a ieºit la luminã între anii 30 ºi 45 aproape tot ce
s-a tradus mai bine în româneºte. Cam de pe la anul 1845 începe însã
în mintea scriitorului bucureºtean o suficienþã nepomenitã ºi o
decãdere intelectualã cu atât mai primejdioasã cu cât Eliade era privit
în vremea lui ca un fel de oracol. Limba „Curierului de ambe sexe” se
latinizeazã ºi se franþuzeºte, el începe a scrie c-o ortografie imposibilã,
nesistematicã, un product bastard al lipsei sale de ºtiinþã filologicã
pozitivã ºi al unei imaginaþii utopiste. Fãr-a avea el însuºi talent
poetic, dã cu toate acestea tonul unei direcþii poetice ale cãrei merite
consistau într-o limbã pocitã ºi în versificarea unor abstracþii pe
jumãtate teologice, pe jumãtate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi
care se scria încã cu toatã vigoarea în veacul trecut o datorãm în
mare parte înrâuririi stricãcioase a lui Eliade. Întâmplãrile politice
17

de la 1848 ºi petrecerea sa în strãinãtate îi rãpirã ºi restul de bun simþ
cât îi mai rãmãsese (Eminescu, Opere. V. Publicisticã, Chiºinãu,
2001, p.305-306).
Ce s-a întâmplat cu persoana / personalitatea lui Eliade, dupã
Eminescu?
El s-a modelat, în chip autodistructiv, dupã propriile
„închipuiri subiective” ºi „greºeli”, rezultatul evolutiv fiind
suficienþa de sine, invidia, lipsa de bun simþ ºi „trãirea în ficþiuni”.
„Sânta fire vizionarã” din tinereþe este anihilatã de pornirile
vanitoase, dezechilibrate (or, echilibrul între antiteze e principiul
lui modelator) desacralizate. Modalitatea publicisticã a caricãrii
este arma bine mânuitã de Eminescu:
„El deveni din ce în ce mai închipuit ºi mai apocaliptic, încât
întors în þara lui ºi fãr-a fi încetat de a exercita o înrâurire ºi mai
mare ca-n trecut, el a mai trãit ca o primejdie vie pentru orice
aspirare adevãratã ºi serioasã. Istoria românilor scrisã de el este o
þesãturã de închipuiri subiective ºi de greºeli; o a doua ediþie a
gramaticii e o adevãratã babilonie de fantezii etimologice, iar poeziile
sale sunt stârpituri de cuvinte strãine înºirate dupã o mãsurã oarecare.
Aproape tot ce-a fãcut Ioan Eliade modestul învãþãtor de la Sf.Sava,
a fost caricat de Heliade-Rãdulescu. Oricine va scrie o istorie a
culturii pe malurile Dunãrii va trebui sã vadã într-acest singur individ
doi oameni cu Totul deosebit: unul modest, îngãduitor, plin de bun
simþ; celãlalt suficient, invidios, trãind în ficþiuni ºi lipsit de orice
bun simþ” (Ibidem, p. 306).
Totuºi, i se recunoaºte în acest antiportret capacitatea de „a
avea a doua vedere”. Un ochi ager de pe faþa adevãratã a lui Janus
surprindea „formele fãrã fond” ºi „urieºenia” oamenilor care nu erau
„decât niºte comedianþi îmbrãcaþi franþuzeºte. Finalul articolului
vorbeºte tocmai despre aceastã notã pozitivã ce decurge din
negativitatea firii sale stranii:
„În cei din urmã zece ani ai vieþii sale îi mai rãmãsese un singur
instinct adevãrat. Din cugetarea cu totul strãinã a tineretului el a
prevãzut falimentul economic ºi intelectual al generaþiei de faþã; a
prevãzut cã oamenii care se gerau ca uriaºi nu erau decât niºte
comedianþi, îmbrãcaþi franþuzeºte. S-ar putea zice chiar cã acest om
straniu avea în unele momente un soi de-a doua vedere. Cu toate
acestea constatãm cu durere cã multe din relele ce le prevedea ºi-au
avut cauza în chiar direcþia pe care o dãduse el culturii române” (Ibidem).
Eminescu îºi susþinea afirmaþia privind „lipsa filologicã
pozitivã” ºi „babilonia de fantezii etimologice” printr-o probare
comparatã a trei texte reproduse din Abecedarul lui Creangã, din
Pilde ºi ghicitori, adunate de C.Ispirescu ºi fragmentul epic Mihaida
lui Heliade Rãdulescu, din care citeazã: „Se împlinirã secoli. Prin
rada queca vie / ªi deifãcãtoare a spiritului-scienþei / Din creatóre –
Agape a Deului-Pãrinte / În sinul Curãþiei, Verginãtãþii sacre / M-am
conceput de Sine. Materia luat-am, / M-am revestitu cu dînsa ca-n
ceruri cu Lumina / ª-am încarcat Cuvîntul, sã deifacu pe Omul /
Fãcutu-mi-l-am ºi fiu de cerescu Pater / L-am înfrãþit cu sine;
sanctificaiu Sãracul, / Productul muncii salle cu dreptul prefãcendu-l
/ În corpul º-al meu sînge de viaþã dãtãtóre / Legat-am a mea Pace,
Am întãrit Credinþa, / Am încãlzitu Amorul, am îndulcit Speranþa /
Am consolatu pe Miser; am plîns tot Proletarul; / Am fericit în
secoli pe fãcetori de pace, / Ameninþat-am Crima; fruntat-am
Hypocritul.” (Din Mihaida, cântul I)
Pãdurea erorilor ºi a viciilor. Dante rãtãcit în aquea valle,
întempinã trei férae allegoricae quae-l împedicã d-a eºi. Umbre lui
Virgiliu i se aratã; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestã
va fi uccisã, ºi Italia liberatã. Se offere lui Dante d-a face cãlletoria
quae are a-i mîntui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu,
spre a fi dupo aqueasta condus în Cerul beatilor printr-o cãllãusã mai
demnã. Dante accepe, ºi ei plécã.
„În mijlocul calii vieþaei nostrae / Me reaflai într-o selbã obscurã,
/ Quôci callea directã era perdutã. / Nu é d-a spunne quat era de durã /
Astã selbã silvestra-asprã ºi fürte / Quôci ºi în cuget reînnoe frica! / E
atît d-amarã quât picu é mai mürte, / Ci spre a tractà d-el bine que aflaiu
acolo / Spunne-voiu d-altele que avui-nainte: / Cum îþi întrau, nu sciu
bine-a redice, / Eram plin de semn la punctul aquella / ª-devãrata calle
abandonassem”
„Sã ne rãspunzã fiecine, cu mâna pe conºtiinþã, care e limba
româneascã, cea din Învãþãtorul copiilor ºi din colecþia dlui Ispirescu
sau cea scrisã de Heliade Rãdulescu?”, întreabã Eminescu (Opere, XI,
Bucureºti, 1984, p.162-163).
Verdictul eminescian, dat cu spirit neconcesiv „bibiloniei
fanteziilor etimologice” nu impieteazã asupra judecãþilor de valoare
mai echilibrate fãcute într-un context cultural ºi istoric mai larg.
18
Deºi cosmopolit, talentul lui Heliade Rãdulescu era „natural”:
„Eliad ºi Asachi ºtiau de zece ori mai multã carte decât d-nii C.A.
Rosetti, Costinescu, Carada ºi Fundescu” (Opere, X, ed cit., p. 22);
precizând paternitatea unei poezii, noteazã: „Ioan Eliad (sau, dupã
cum se numea mai târziu, Heliade-Rãdulescu) a fost într-adevãr un
om însemnat, dar poezia aceasta n-a fãcut-o el. Ea e din pana lui
C.Bãlãcescu, scriitor cu mai puþin renume, dar cu mai mult talent
poetic decât Eliad” (Ibidem, p. 86); vorbind de pãrerea cã „sistemul
instrucþiei publice la noi e introdus ºi mãnþinut prin instigaþiunile
Rusiei, pentru a sã facã din români o naþiune de turburãtori ºi panglicari
de meserie, slabã înãuntru, paralizatã în afarã, totdeauna maturã de a
cãdea în braþele colosului de la nord”, remarca iarãºi ochiul uneori
profetic heliadesc: „Acestea erau opiniile lui Eliad. Supoziþia lui
fundamentalã poate fi o exagerare, sigur este însã cã rezultatele
învãþãmântului prevãzute cu ochiul lui uneori profetic s-au putut
constata în timpul rãzboiului oriental ºi se vor putea constata ºi de
acum înainte” (Ibidem, p.413).
Articolul din 21 iunie 1884 publicat în „Timpul” prezintã o
microsintezã a activitãþii lui Heliade-Rãdulescu, în care meritele trag
în cumpãna valoricã mai mult decât „greºelile”:
„Statuia lui Eliad zace, datã uitãrii în umbra zidurilor
universitãþii. Cu toate acestea e statuia unui bãrbat care, de la 1825
începând, a inaugurat atât reforma limbei literare de azi, pe care i-o
datorim în mare parte lui, precum ºi reforma socialã. Ca literat ºi
politic, dacã n-a creat opere nemuritoare, desigur au fost promotorul
cel mai arzãtor al tuturor miºcãrilor generoase ºi au avut, ca nealtul,
o influenþã determinantã asupra caracterului culturei române. Ei
bine, zace uitatã statuia lui, cãci alte griji au patrioþii. Onor, republicã
a Ploieºtilor, invitã la inaugurarea (cu profir) a statuei Libertãþii,
ridicatã pentru a atesta virtutea ploieºtenilor în susþinerea drepturilor
cetãþeneºti, cu ocazia proclamãrii republicii de la 1869-1870”
(Opere, ed.cit, XII, p.216).
Judecata valoricã înclinã spre „meritul de cãpetenie” în domeniul
reformãrii limbii literare, el apãrând chiar ca „pãrinte” al acesteia.
În Gramatica româneascã (1828) este gãsit un alt ton decât
acela al limbei prozaice ºi poetice înainte de el, al stilului „lumeþ” ce
are „ceva oncþios, ceva oriental, deºi limba e îndealmintrelea foarte
frumoasã”, decât „tonul de predicã, certãreþ” al lui Petru Maior ºi
ªincai. Fragmentul reprodus este urmãtorul:
„Ei! Dar ce fel de carte e asta? Uite-te minune! Aici lipsesc o
mulþime de slove! Aºtia vor sã ne lase sãraci! (Gramatica s-a tipãrit
fãrã eta, XI, psi, omega ºi altele.) Vedeþi lucruri copilãreºti! Vedeþi
eresuri! Vedeþi nesocotinþã! Toatã lumea se sileºte din ce în ce mai
are sã mai adaoge ºi sã se mai îmbogãþeascã, dar ei! Ia uitaþi-vã cã ºi
din ce mai avem vor sã lepede! Atît! S-a stricat!! S-a-a-a duuus acum
ºi limba! Ei au lepãdat oxiile ºi psila ºi dasia! O, drãguþele! Ca de ele
de nimic nu-mi pare aºa de rãu, cã parcã erau niºte floricele. Oamenilor
fãrã gust, fãrã leac de ortografie, dar cine s-a pus pe voi sã vã arãtaþi
mai iscusiþi decît atîþia înþelepþi bãtrîni? Voi v-aþi gãsit sã stricaþi ceea
ce au gãsit cu cale atîþia inºi ºi nu ca voi, ci altfel de învãþaþi! ªi apoi
nu ºtiþi voi cã obiceiul este bãtrîn ºi cã trebuie sã purtaþi cinste ºi sfialã
cãtre dînsul! Pãcat de Dumnezeu sã se ducã atâtea slove!
– Aºa domnule, s-au dus ºi acum dumneata sã fii sãnãtos! Ele s-au
dus ºi nu se vor mai întoarce cãci le-a gonit o soþietate întreagã, le-a
gonit însuºi dreptul cuvenit”
Pasajul citat este o dovadã a unei limbi care s-a debarasat de
convenþiile medievale ºi ecleziastice ºi s-a apropiat de viul grai ºi
capabile de a exprima idei moderne. În aceastã ipostazã Heliade-
Rãdulescu apare ca primul „scriitor modern al românilor” ºi „pãrintele
limbii literare pe care o întrebuinþãm astãzi”:
„Din aceastã probã se va vedea care e meritul de cãpetenie a lui
Eliad. El scria cum se vorbeºte; viul grai a fost dascãlul lui de stil. Prin
el limba s-au dezbrãcat de formele convenþionale de scriere ale evului
mediu ºi ale cãrþilor ecleziastice, a devenit o unealtã sigurã pentru
mânuirea oricãrii idei moderne. Din acest punct de vedere Eliad a
fost cel întâi scriitor modern al românilor ºi pãrintele acelei limbi
literare pe care o întrebuinþãm astãzi. Chipul propus de el la 1828
pentru încetãþenirea termenilor tehnici, termenilor noi pentru idei
nouã, se urmeazã ºi se recomandã ºi astãzi ca cel mai potrivit. Dacã
mai târziu el, omul practic al bunului simþ ºi al esperienþei, a început
a croi sisteme a priori de ortografie, meritul lui nu scade. Literatura
s-a þinut de începuturile sale cele bune (1826-1846) ºi au lãsat de-o
parte erorile” (Ibidem, p. 414).
* Fragment din Ion Heliade Rãdulescu: Panhimnicul Fiinþei, în
curs de apariþie la Editura Bibliotheca.
19

20
RECITIRI
Henri Zalis
APLECAREA TRESTIEI*
(pagini de jurnal)
Când scandalul legat de Incognito a izbucnit, mi-am dat seama cã
Barbu se pierduse într-un pãienjeniº de proiecte ce îi depãºeau puterile.
Nimeni nu putea sã lucreze paralel la o tetralogie ca Incognito (1975-
1980), la un copios ºir de note de drum, sã purceadã la compunerea
eseului despre Mãºtile lui Goethe (1968-1987) ºi sã adune documentarea
pentru Istoria polemicã, antologicã a literaturii române de la origini
pânã în prezent din care numai volumul I, Poezia românã contemporanã
(1975), îl aruncase pe autor în chinuitoare insomnii.
Un asemenea travaliu faraonic reclama excese de toate felurile. Nu
am verificat, neavând cum, dar se vorbea despre peste zece „colaboratori”
(traducãtori, documentariºti, hagiografi), convocaþi sã dea fiecare
„materie brutã”, pentru ca Jurnalul unor romane, spre exemplu, sã nu
se întrerupã din lipsã de „subiecte”, ori sã întârzie livrarea „petelor de
culoare” la refacerea climatului istoric nutrit cu întâmplãri teribile.
Cum s-a lãmurit între timp, respectivii „colaboratori” au sustras
din Konstantin Paustovski diverse fragmente (poate cã ºi din alte
surse) ºi l-au indus în eroare pe Barbu, dându-i-le ca pagini în afara
oricãrei discuþii. Plasate în textele acestuia au iscat scandal, de pe
urma cãruia el ºi lucrãrile sale au încetat sã mai fie plauzibile.
*
Am tot încercat sã-l descos, de câte ori am avut timp la
dispoziþie: cum îºi dozeazã truda, ce gen de scriere îi corespunde:
nuvela, scenariul cinematografic, romanul „cu etaje”, pamfletul...,
sonoritãþile teatrale.
Rãspundea încurcat:
– Las-o naibii! Tot ce fac, de la prozã scurtã la reconstituiri încifrate,
mã consumã enorm. Ies vlãguit din „temniþa” mea literarã. Nu-mi mai
pune întrebãri. Mã încurc în descifrãri. Adicã mã trãdez. Literatura a
ajuns, pentru mine, un infern. Scriu cum unii picteazã, arã ogorul, macinã
porumbul. Adun, scad, împart. Obosesc. Mai ºi mor puþin...
Pauzã. Barbu tace, nu mai vrea sã iasã la „interogatoriu”. Vine
rândul meu sã scutur copacul de poame, ca sã surprind din ploaia
binecuvântatã câteva propoziþii închegate. Potrivesc niºte banalitãþi.
Nu e dispus la destãinuiri. În general, Barbu s-a zugrãvit pe sine rar,
nu ºi-a declarat mentorii, n-a fãcut previziuni despre literatura care
l-a impus.
Va trebui odatã, într-o clipã de rãgaz, sã pun în seama descifrãrii
filonului tragic al mahalalei, atât de prezent în nuvela lui F. Aderca,
Domniºoara din strada Neptun, preþuirea cu care l-a privit pe
contemporanul sãu, Eugen Barbu. Dezrãdãcinarea Nuþei, rãpusã de o
existenþã potrivnicã, a incitat în autorul Gropii oprirea la belºugul de
poezie din raza locurilor mãrginaºe. În incursiunile sale prin trecut,
Barbu mi-a spus cã, dupã ce a trãit el însuºi în atmosfera periferiei, i-a
devenit ºi mai drag F. Aderca. Aºa îmi explic repetatele reveniri la
literatura acestuia, când nimeni altul nu a fãcut-o. Atunci, acest gest,
neîntâlnit altundeva, s-a adãugat altor dovezi de autenticitate interioarã.
Dintr-un imbold concludent, Barbu a prefaþat plãsmuirile lirice
din antologia lui F. Aderca, Murmurul cuvintelor (1913-1923),
Editura Minerva, Bucureºti, 1971, ºi a epuizat ºansele editãrii celor
23 de caiete consacrate moºtenirii lãsate de J.W. Goethe. Mergând
pânã acolo cã s-a oferit sã suporte o mare parte din cheltuielile de
corecturã ºi lansare ale vastei lucrãri.
Avem aici dovada cã reuºita literarã indiscutabilã a celui care
ne-a dat 1916 l-a impresionat mult pe Eugen Barbu. S-a dedublat
ironic, spunându-mi: „sunt ºi eu puþin evreu” dacã Aderca „s-a
simþit pe sine ca un adevãrat român!”. Suplimentar, referitor la
arta situaþiilor de viaþã, Eugen Barbu a subliniat cã datoritã ºi lui
Aderca spaþiul privirii a reþinut nuvela ca cea mai potrivitã pentru
identitãþile erotice, treaptã indispensabilã distilãrii lor. Toate astea,
ca stãri de suflet, în linia dreaptã a statorniciei.
* Fragment din volumul omonim, în curs de apariþie la Editura Bibliotheca.
Mi s-a pãrut ciudat cã, ori de câte ori am dorit sã aflu în ce ordine
îºi rezolvã Barbu „zãgazurile” (panã de inspiraþie, sãrãcie pretextualã,
salturile de la destinul singular la contopirea lui cu masa socialã sub
presiunea anumitor întâmplãri), el refuza pur ºi simplu sã rãspundã.
O singurã datã a fost mai înclinat sã dea consistenþã concretului
psihologic ºi creativ pe care îl reclamam de la dânsul.
Ca autor, nu s-a substituit celor care îi fac verosimile obsesiile.
Am replicat vorbindu-i de Ianus, naraþiune publicatã postum, de care
am mai pomenit (într-o primã versiune, Barbu a început s-o redacteze
încã de prim 1975, când a fãcut precizãri despre un text incomod ºi
nepotrivit, deoarece consfinþeºte prezenþa unui libertin în regimul
socialist). Laitmotivul, desigur, era nelalocul lui, de vreme ce
protagonistul purta mãºti, suficiente sã maculeze pe cei cu care se
amesteca, încãrcat de mai multe transmisii, în forme cazuistic nocive.
A fost un moment al calificãrii dinãuntru a purtãtorilor de
grai, demenþi, „posedaþi”. Barbu însuºi s-a vãzut pe sine ca prozatorul
cãlcând cu alþi enigmatici, gen Ianus, pe urmele acestuia. Dominat
de identitãþi nefaste, multiplicate, topite într-o multiplicitate
figurativã. Adesea, putea sã fie chiar Nicu Ceauºescu, pe o treaptã
conflictual-criticã. Din acest motiv, Barbu a ezitat îndelung sã
continue naraþiunea.
Unitatea infernalã a mãºtilor a fost explicitatã chiar ºi în Groapa.
Aici, umanitatea apare succesiv tandrã, prãbuºitã, pervertitã. Important,
mi-a spus atunci Barbu, conteazã simbolistica. În Groapa, simbolurile
(maidanul, socialul nãpãstuit, romantismul însumat – al crimei, tristeþii
ºi demoniei) alcãtuiesc un paroxism final, încorporat regiei epice. Ca
aceasta sã îºi descopere explicit dialectica încãrcatã cu savoare ºi
spasm brutal. Mai mult ca sigur, pamfletarul Eugen Barbu era propriul
interpret al brutalitãþii pe care o sãdea în alþii.
*
S-au pus întrebãri: cum un bãrbat fãrã formaþie intelectualã
(începuse o ºcoalã de subofiþeri de jandarmi), neºtiind nicio limbã
strãinã, s-a încumetat sã citeascã o bibliotecã de cãrþi traduse ºi
netraduse. Cum a cutezat sã scrie despre Goethe fãrã lecturi
pregãtitoare asupra iluminismului. Cum a preluat date, furnizate de
alþii, pe bilete ºi mici tãieturi de hârtie despre Sainte-Beuve, Henri
Bergson, Sigmund Freud, Edmund Husserl, Karl Jung, Baudelaire,
Rainer Maria Rilke, William Faulkner, Thomas Mann?
Cum a dobândit elemente de psihologie modernã, de care
imaginaþia lui de scriitor avea presantã nevoie, fãrã sã fi parcurs
lucrãri de specialitate.
Putem, în schimb, sã-i pãtrundem mai bine tainele, ºtiind cã a
achiziþionat mii de cãrþi de vânãtoare, de limbaj ritualizat, de
comuniuni magice, ceremoniale medievale de curte, tratate despre
parabole, de simbolisticã mito-poeticã, despre autoritatea
sacerdotalã ºi relative la repertoriul identificãrilor cosmogonice.
Pare destul ºi nu a fost...
Eugen Barbu ºi-a mai procurat ediþii din cronicari, l-a împins
nevoia sã intre în adâncurile Didahiilor lui Dosoftei, a constituit –
pentru uz propriu – un fiºier cu date despre familiile fanariote din
care, nelipsit, figurau ºi „detalii” nu tocmai marginale: care dintre
fanarioþi aveau femei rele de muscã sã le „împrumute” altora, ca
sã-ºi promoveze afacerile etc. etc.
Nu a fost întâiul scriitor român animat de vâltoarea în care s-au
trezit înglobaþi protagoniºti ai lui, abili, crânceni, triviali. Dar a
fost, cu siguranþã, unul care, în timp ce jalona drumul, a dorit sã le
construiascã etapele afirmãrii tendenþios, în planuri de viaþã ample,
sfârtecate de crunte suferinþe.
Neocolind homosexualitatea, coºmarurile sterilitãþii, distanþele
între lesbiene ºi heterosexuale, indecenþa incestului, violurile...
Intervenea câte un pretext ºi venea peste el, din voia lui,
„exodul” unor întregi rafturi de bibliotecã. Plecau la Zamora cu el ºi
câte unul-doi consultanþi. Nu i-am vãzut la faþã, n-am date dacã
erau diletanþi ori oameni de meserie.
Eugen Barbu avea acolo o casã de vacanþã, sã mai „scape” de
terfeloage, de sâcâielile zilnice. Ajunºi în apartamentul primitor se
apucau de treabã, înºirau pe covor scheme, achiziþii incidentale,
litografii sau coborau în subsol sã nu le scape din vedere acele scrieri
ce meritau luate în serios. Unele se acordau cu ce adunase interesatul
colecþionar pentru o fazã sau frazã din Principele.
M-a primit la el de câteva ori, în strada Mihai Eminescu, am
stat într-o odaie numitã „cabinetul de închipuiri” ºi am bãgat de
seamã o sumedenie de factori pe care îi numea strict „de meserie”.
În imediat, agenda. Bogatã în suprapuneri, fãrã mari scãderi.
Cele mai multe plecau de la detalii, adânceau detaliile.
Nu era leneº. Se deºtepta devreme ºi se aºternea pe lucru.
21

În contrast cu petrecãreþii Bucureºtiului, consideraþi „inºi fãrã
cãpãtâi”, întocmea, potrivit planului, minimum ºapte-opt pagini
„de necesitate”, cu gust de frondã (apoi le citea ºi le ºtergea ºi le
adãuga „mici sporuri de text”. Asta, pentru început.
Un proces latent intervenea de la primele linii. Eroticul, înrudit
cu jocul, cântecul, destrãmarea, fiorul morþii, vestea primele
dezlegãri. Primele senzaþii gata sã devieze substratul problematic.
Esenþa comicului la Eugen Barbu avea câteva variante. Apela,
nedezminþit, la impertinenþe, dar nu ocolea frivolitatea, scandalosul,
derizoriul reprimat, trecerile spre gravitate. Aºa fiind, o noapte de
iubire devenea un singur ceas de acuplare pentru ca, urmãtoarele sã
ascundã legãturi cu alte femei, accidente erotice, penumbre.
Al doilea amãnunt: scria la douã romane aproape concomitent.
Sau punea „bine” note (aºa s-au strâns Caietele Principelui), mai
transfera de ici-colo, „detaºa” – îi plãcea sã zicã – frânturi de peisaje
ºi biografii. Cum a procedat la ªoseaua Nordului, pentru a „completa”
o nuvelã oarecare, redactatã înainte, cãreia nu-i gãsise întrebuinþare.
Pleda, cu discreþia sa dintotdeauna, ca în þesãtura unor proze sã
nu repete fire de ficþiune „atacate” în adânciri anterioare. Trebuiau
lãsate deoparte ºi propuneri imagistice speciale, câtã vreme contau
numai „calitãþi excesive” încã „nedezlegate”.
Contau afinitãþile lui Eugen Barbu cu literatura alegoriilor ºi
parabolelor. La Sãptãmâna nebunilor s-a întâlnit cu cineva sã
aprofundeze reprezentãri despre Neant. A mers la acea persoanã,
deºi o detesta, s-a lãsat târât la abator, curios sã vadã cu ochii lui
cum se mãcelãreau animalele.
Trãia strãfulgerãri de gânduri, în legãturã cu cele douã-trei spaþii
de recluziune de la Spitalul nr. 9. Privea dorinþa de izolare a
bolnavilor cu respect. L-am auzit spunând cã pentru fluenþa frazei,
nu faptul cã simþi femeia cum te adulmecã are însemnãtate, numai
apãsata ei tãcere dupã ce ai posedat-o agresiv, cu neplãcere.
Recunoscuse unui psihanalist cã nu aºteaptã sã-l caute vreo
prietenã. Cele vicioase ºtiau cã evitã sã piardã timpul cu ele. Cu celelalte,
nici vorbã sã doarmã împreunã o singurã noapte! Era sãtul de femeile
providenþiale, tot ce cãuta erau femelele. Te uiþi la ele ºi instantaneu le
iei trupul, de rest sã se ocupe proºtii, torþionarii, visãtorii...
Ori de câte ori a memorat o demolare, ºi-a spus cã la mijloc
este amestecul cuiva de sex opus. Numai asemenea persoane au
intoleranþa celor respinse ºi fanatismul marilor dezechilibrate.
Între ele s-au strecurat ºi femei cumsecade. Vorbea de una dintre
ele, liber, destins. Cât despre celelalte...
ÎNTRE REALITATE
ªI INGINERIA (META)TEXTUALÃ*
(continuare de la pagina 15)
Tot în virtutea spiritului postmodern în care-ºi concepe romanul,
Mihai Stan se întreabã, prin intermediul lui Gicu Vãlimãrescu, ce tip de
deznodãmânt ar fi potrivit: „fericit, aºteptat, brusc, ilogic, cu suspans,
tragic”. În aceeaºi ordine de idei este conceput, pentru „închiderea
cãrþii dupã rânduiala bunilor povestitori de odinioarã”, un epilog ludicoironic,
în care este punctat succint traseul biografic ulterior finalului
pentru fiecare dintre personajele romanului: de exemplu, inspectorul
ºcolar Filerot va cunoaºte o ascensiune fulminantã a carierei, fiind
numit director general al învãþãmântului preuniversitar; Vãlimãrescu,
devenit senator ºi omul nr 2 în PLÞ, este victima unui complot, fiind
total compromis politic, pentru a emigra ulterior într-o þarã îndepãrtatã,
unde se îmbogãþeºte peste noapte. Un astfel de final, calchiat dupã
modelele povestitorilor de secol XIX, este alt artificiu textual pregãtit
de Mihai Stan pentru încheierea romanului. ªi, în aceeaºi notã parodicã,
aflãm cã hâtrul epilog nu e compus de niciuna dintre vocile naratoriale
ale cãrþii, ci de un oarecare Iuliu Cobârþã, un lector care editeazã agenda
pe care, rãtãcitã fiind, o gãseºte o anume doamnã Fevronia ºi o vinde
unui profesor (probabil Mihai Stan).
Voit ambiguu ºi supus interpretãrilor este ºi titlul romanului: „Ieºirea
din Paradis” poate fi, pe de o parte, emanciparea de constrângerile ºi
absurditãþile lumii comuniste, pentru o iluzorie libertate în „lumea
nouã”, la fel de coruptã ºi de mincinoasã; pe de altã parte, „ieºirea” din
„Paradis” ar putea constitui un „final”, o încheiere pentru romanul
anterior, o reconsiderare ºi o reaºezare a sensurilor acestuia.
Agreabil scris, „Ieºirea din Paradis” oferã o lecturã pluralã, în
tentativa sa de a contura imaginea lumii româneºti postrevoluþionare,
mai altfel ºi paradoxal de la fel ca detestabila „lume veche”,
constituindu-se totodatã într-o meditaþie personalã asupra scrisului
ºi mecanismelor creaþiei.
22 23
ESEU
Georgeta Adam
MIRCEA ELIADE.
Perenitatea ºi universalitatea
arhetipurilor (I)
O dublã neºansã a fãcut ca Mircea Eliade sã nu se impunã ca un
veritabil deschizãtor de drumuri ºi în poetica imaginarului.
Distincþiile, disocierile, construcþiile lui ideatice au fost apreciate la
adevãrata lor valoare dupã acelea ale unor contemporani care i-au
preluat admirativ tezele. Gilbert Durand oferind exemplul cel mai
concludent. O cauzã a fost, desigur, limba în care ºi-a scris pânã
spre 40 de ani opera ºtiinþificã. Se ºtie cã aceea literarã a fost scrisã
numai în românã. Dar ºi primele lui lucrãri de erudiþie, de la
Cunoºtinþe botanice în vechea Indie (1931) ºi Cosmologie ºi
alchimie babilonianã (1937) pânã la Insula lui Euthanasius (1943),
tot în românã au fost concepute. Pare curios pentru un savant a
cãrui bibliografie cuprinde numeroase titluri în francezã (ºi care a
trãit din septembrie 1945 pânã în martie 1957 la Paris), dar debutul
sãu ca autor de cãrþi în alte limbi – prin Yoga. Essai sur les origines
de la mystique indienne (1936) – are la bazã un text în englezã pe
care colegi de generaþie l-au tradus în românã, iar alþi amici l-au
tradus în francezã. „Dubla traducere – avea sã conchidã mai târziu
Dumitru Micu, bazându-se pe confesiunile lui Mircea Eliade însuºi,
nu putea decât sã afecteze negativ calitatea lucrãrii, adulteratã, pe
de altã parte, de «numeroase greºeli de limbã ºi erori de tipar»,
grefate pe «grave imperfecþiuni», datorate «neajunsurilor de tinereþe»
ºi inexperienþei.” (Dumitru Micu, Mircea Eliade. Viaþa ca operã,
opera ca viaþã. Bucureºti: Editura Constelaþii, 2003, p. 145).
Dar ºi mai mult citatul Traité d’histoire des religions (1949),
prefaþat elogios de Georges Dumézil, e o carte tradusã din româneºte,
ca ºi Le Mythe de l’Eternel Retour (1949) ºi – parþial – Images et
Symboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux (1952). Douã
dintre cele trei studii pe care le-am menþionat (adicã primul ºi
ultimul) au fost recomandate publicului cititor ºi, desigur, savanþilor,
de ilustrul istoric al civilizaþiilor care avea printre confraþi aura
unui patriarh. Preþuirea lui pentru Mircea Eliade a fost una realã,
dar forma ei de manifestare a fost una involuntar restrictivã. Pentru
profesorul aureolat de glorie ºtiinþificã de la College de France
autorul Imaginilor ºi simbolurilor „se dovedeºte mereu a fi fost ºi
a fi rãmas, înainte de toate, un scriitor ºi un poet” (Mircea Eliade,
Imagini ºi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios.
Prefaþã de Georges Dumézil. Traducere de Alexandra Beldescu.
Bucureºti: Editura Humanitas, 1994, p. 7). Afirmaþie care putea
cîntãri mult în ochii „marelui public” (invocat expres în prefaþã),
nu ºi în aceia ai colegilor întru cercetare dominaþi de scrupulul
„ºtiinþific”. Anvergura savantului Mircea Eliade se dezvãluie la
adevãratele ei proporþii dupã 1957, când Universitatea din Chicago
îl invitã în Statele Unite ºi-i încredinþeazã catedra de istoria religiilor
de la Facultatea de teologie. Urmeazã ani în care îi apar, în francezã
ºi englezã, studii capitale precum Naissances mystiques (1959),
Aspects du mythe (1963), Le sacré et le profane (1965), From
primitives to Zen (1967), De Zalmoxes à Gengis-Khan (1970),
Histoire des croyances et des idées religieuses (3 tomuri, 1975,
1978, 1982), Simbolism, the sacred and the arts (1985), cãrþi ce-i
aduc o imensã celebritate, onoruri, premii, distincþii. Sunt anii în
care îl descoperã ca strãlucit precursor Gilbert Durand (în 1969) ºi
Jean Burgos (în 1982).
Dar în timp ce operele lui erau publicate în limbi de mare
circulaþie (ºi nu numai), în propria þarã a autorului destinul lui era
mai degrabã vitreg. Doar Aspecte ale mitului avea sã fie tipãritã –
dupã stresante amânãri (Într-o scrisoare cãtre Dumitru Micu, din
14 iulie 1970, dupã ce semnala reuºita polonezilor, care traduseserã
Traité..., publicat în „douã ediþii epuizate” ºi selectaserã „capitole
semnificative” din cinci volume, de la Le Mythe de l’Eternel Retour
la Le Sacré et le profane, îºi explica refuzul de a efectua o vizitã în
þarã: „Ce-ai spune D-ta, ce-ar spune orice om cu demnitate, de un

scriitor care, dupã ce i se amânã trei ani [în text luni, eroare
corectatã de meticulosul destinatar – n.n. G.A.] o carte, ºi opt luni
alta (încã neapãrutã!), ºi i se amânã tipãrirea unei traduceri (Aspects
du mythe) dupã ce «oficialitãþile» insistaserã sã se efectueze
traducerea în timp record, ºi nu i se publicã nici mãcar un foarte
cuminte interviu, mai mult bibliografic (dat lui O. Cotruº în oct.
1969, la Paris), ºi se refuzã nenumãrate cronici ºi articole (aºa
cum am fost informat), acceptându-se din când în când un articol
despre activitatea lui – ce-ai spune despre acest scriitor dacã ar
veni, acum, în þarã? Cã vine sã se ploconeascã pe unde trebuie, cu
speranþa cã i se vor publica ceva cãrþi ºi, de asemenea, vine ca sã-ºi
«perie» foºtii colegi ºi astfel sã reintre în «actualitatea literarã».
[...] De peste 30 de ani mi-am acceptat destinul. Nu vãd de ce-ar
trebui sã-l reneg acum, riscând sã se interpreteze dorul meu de þarã
ºi de familie drept oportunism ºi milogealã. Nu acuz pe nimeni, cãci
nu «vremile sunt sub om»... Sper cã lucrurile se vor însenina într-o
zi. Iar dacã nu voi mai apuca ziua aceea, Bãlcescu ne-a învãþat cã se
poate muri româneºte în orice colþ al pãmântului”. (v. Dumitru
Micu, Mircea Eliade. Viaþa ca operã. Opera ca viaþã, ed. cit., p.
258) – în România, în 1978, în traducerea lui Paul G. Dinopol,
urmatã apoi de Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, I-III, în
1981, 1986, 1988, în excelenta versiune a poetului Cezar Baltag.
Era prea puþin pentru a releva, la dimensiunile ei reale, statura
uriaºã a mitologului ºi a poeticianului. Într-un fel, Mircea Eliade
repeta destinul lui B. P. Hasdeu, cãruia îi dedicase în 1937 o
magistralã ediþie criticã de Scrieri literare, morale ºi politice. În
Introducerea acesteia, Eliade susþinuse – la 30 de ani de la moartea
modelului sãu – cã opera lui Hasdeu era încã necunoscutã posteritãþii
ºi cã-i revenea noii generaþii de exegeþi misiunea de a pune în
lumina meritatã creaþia acestui „geniu de o înspãimântãtoare
vastitate”. Cât despre sine, avea o pãrere ce se cuvine cunoscutã:
„fac parte din acea (nefericitã!) familie de scriitori care nu au cãrþi,
ci o operã. Nu cred cã pot fi «gustat» ºi cunoscut decât integral.”
(Ibidem, p. 256).
Acest moment fast, al retipãririi ºi receptãrii integrale n-a fost
posibil decât dupã 1989, douã edituri importante, Humanitas ºi
Univers, având în aceastã privinþã un rol esenþial. O bunã
cunoscãtoare a scrisului eliadesc, Sabina Fînaru, sublinia în 2003, în
prefaþa volumului Eliade prin Eliade, cã „practic, în ultimii 12 ani,
aproape în fiecare lunã s-a publicat la noi o carte semnatã de
Mircea Eliade”. Bibliografia inseratã la sfârºitul volumului oferã
argumente convingãtoare în sprijinul acestei opinii, dar ºi detaliul
edificator cã include ediþii postdecembriste ale volumelor lui, fãrã a
le menþiona însã pe cele princeps. Fapt ce confirmã, credem, vitregia
unui destin. Abia acum, când avem tabloul aproape integral al operei,
îi descoperim amploarea, coerenþa, organicitatea. De la articolele,
„fragmentele” ºi eseurile începutului, la marile sinteze ale
maturitãþii, temele, subiectele sunt reluate ºi dezvoltate concentric.
Preocuparea pentru antropologie, etnologie, arhetipologie ºi
simbolism e o constantã. Pentru Eliade simbolul este „un
instrument de cunoaºtere”, iar mitul – o „dramatizare” a simbolului
ce exprimã o viziune asupra lumii, o „formã de viaþã ºi de gândire”
prin care omul „se vindecã de acþiunea timpului” (recte, a istoriei),
întorcându-se într-un timp sacru, absolut, supraistoric. În Structurile
antropologice ale imaginarului Gilbert Durand semnala
„universalitatea arhetipurilor” ºi, plecând de la aceastã axiomã,
schiþa chiar o filozofie a imaginarului, pe care o numea (cu un
termen al lui Novalis) fantasticã transcendentalã. Ideea apare în
scrisul lui Mircea Eliade cu aproape trei decenii mai devreme, prin
anii 1951-1952, când conferenþia la Ascona despre simbolismul
centrului ºi simbolismele indiene ale trupului ºi eternitãþii. Eliade
era convins încã de pe atunci cã „fiecare fiinþã istoricã poartã în
sine o parte a umanitãþii de dinainte de istorie” (Mircea Eliade,
Imagini ºi simboluri, ed. cit., p. 15). Intuind provincializarea
culturalã a Europei prin dispreþuirea, în linie pozitivistã, a culturilor
„sãlbatice”, el semnala supravieþuirea simbolurilor ºi temelor mitice
în psihicul omului modern. Bazatã pe propriile descoperiri, dar ºi
pe cele ale etnologiei, sociologiei ºi psihologiei abisale, istoria
religiilor ar fi trebuit sã se transforme într-o „metapsihanalizã”.
Aceastã disciplinã nu numai cã „ar contribui (...) la eliberarea omului
modern de provincialismul sãu cultural ºi, mai ales, de realismul
istoricist ºi existenþialist”, ci „ar duce la o redeºteptare ºi la o
redobândire a conºtiinþei simbolurilor ºi arhetipurilor arhaice – vii
sau fosilizate în tradiþiile religioase ale întregii umanitãþi.” (Ibidem,
p. 43. Este o perspectivã care îndreptãþeºte o concluzie formulatã
de istoricul Alexandru Zub într-un articol publicat în 1986 în Vatra
24
ºi reluat recent, cu prilejul aniversãrii Centenarului Mircea Eliade:
„De aceea, tratatul sãu de istoria religiilor e, în fond, o morfologie,
pe seama cãreia s-a putut dezvolta o întreaga direcþie de studii. A
rezultat de aici ºi un Atlas al lumilor imaginare, prefaþat cu cãldurã
de Eliade însuºi, dar rãmas netipãrit pânã acum: o planetã misterioasã,
o «noosferã» cu totul diferitã de cea a lui Teilhard de Chardin. E un
spaþiu al marilor consonanþe mitologice, de care însã nici
comandamentele culturale, nici raporturile sociale nu sunt strãine.
(v. O perspectivã istoriograficã, în Caiete critice, 3-5 (233-235),
2007, p. 33). Prin recâºtigarea plenitudinii Fiinþei, prin reîntoarcerea
la primordial, credea Eliade, omul învinge istoria, „experienþa” ºi
pãtrunde într-o zonã „realã”, adicã paradisiacã, absolutã,
supratemporalã. E de altfel un aspect relevat într-unul din primele
sale eseuri, Insula lui Euthanasius (1939), în care analiza Cezara
eminescianã. Insula lui Euthanasius, adicã locul în care cadavrul
pustnicului „e ferit de descompunere”, e, observa cu subtilitate eseistul,
„din clasa insulelor transcendente”, un spaþiu propice „reintegrãrii în
arhetip”. Insistând asupra „simbolismului ecumenic” din proza
eminescianã ºi asupra metafizicii incluse în ea, „metapsihanalistul”
împinge discuþia pe un teren aparent surprinzãtor, acela al receptãrii
optime a creaþiei artistice, care nu poate fi decât esteticã. „Fapt este
cã adâncind ºi luminând simbolul central al unei opere de artã,
facilitãm «înþelegerea» ºi desfãtarea ei, realizând condiþiile optime
unei desãvârºite contemplaþii estetice. (Contemplaþia esteticã, de
altfel, n-a exclus niciodatã, în timpurile bune ale filozofiei, cercetarea
metafizicii implicate în opera de artã. Cãci nu existã operã de artã
care sã nu fie solidarã cu un «principiu», oricare ar fi el.)” (Mircea
Eliade, Insula lui Euthanasius. Bucureºti: Editura Humanitas, 1993,
p. 17) (Vom reveni mai târziu asupra rãsfrângerilor literare – ºi nu
numai – pe care le au aceste opinii în scrisul lui Mircea Eliade.) Este
însã în afara oricãrui dubiu cã legãtura dintre funcþia miticã ºi scriitura
poeticã pe care o semnala (în 1982!) Jean Burgos în Pentru o poeticã
a imaginarului a sesizat-o mai devreme Mircea Eliade. Indiciile în
acest sens nu sunt neglijabile. Când se opune segregãrii tipologice ºi
abordeazã dialectica hierofaniilor, Eliade sugereazã cã ºi poetul
este un cosmocrat, un „«legãtor» prin puterea sa spiritualã”.
Argumentaþia lui abundentã, care condenseazã totuºi o informaþie
uriaºã, de a cãrei amploare ne putem da seama citind, de pildã,
bibliografia aferentã fiecãrui capitol din Tratatul de istorie al
religiilor se bazeazã, nu de puþine ori, pe operele poeþilor. Odiseea
lui Homer ºi Metamorfozele lui Ovidiu îi oferã semne revelatoare ºi
pentru condiþia de „þesãtor” a poetului: „Cãci a þese nu înseamnã
numai a predestina (pe plan antropologic) ºi a uni laolaltã realitãþi
diferite (pe plan cosmologic), ci ºi a crea, a face sã iasã ceva din
propria substanþã, precum face pãianjenul care-ºi þese pânza din el
însuºi.” (Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor. Cu o prefaþã de
George Dumézil ºi cu un Cuvânt înainte al autorului. Traducere de
Mariana Noica. Bucureºti: Editura Humanitas, 1992, p. 177)
Studiind regimul diurn al imaginii, Gilbert Durand reliefeazã
admirativ rolul lui Eliade în soluþionarea ºtiinþificã a ceea ce
antropologul numeºte „problema mitologicã a legãrii”: „Ni se pare
cã Eliade rezolvã judicios aceastã dialecticã considerând cã legarea
ºi dezlegarea se subordoneazã activitãþii principale a unui suveran
legãtor.” (Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului.
Bucureºti, Editura Univers,1977, p. 204) Un suveran cu o condiþie
existenþialã ambivalentã deconspiratã prin etimologia consacratã
de Eliade cuvântului Yoga, provenit din sanscritul Yug (=a lega
laolaltã). Istoricul român al religiilor confirmase cã etimologia
„Yug înseamnã a lega”, dar introdusese amendamentul paradoxal cã
„legarea” presupune ca o condiþie prealabilã „ruperea legãturilor
care unesc spiritul cu lumea”. (Idem) Idee socotitã de Gilbert Durand
ca premisã a deplasãrii miturilor ºi imaginilor spre regimul antifrazei,
adicã, am adãuga noi, spre un regim favorabil creaþiei poetice:
„Aceastã reflecþie a istoricului religiilor [Mircea Eliade – n.n.]
subliniazã, o datã mai mult pentru noi, însemnãtatea proceselor
eufemizante, ºi mai ales a antifrazei în demersurile imaginaþiei.
Vedem antifraza constituindu-se încã de la primii paºi diairetici ai
dialecticii, ºi ambivalenþa care rezultã de aici [...] marcheazã
preferinþa tainicã a gândirii umane care constã înainte de toate în a
nega existenþialul ºi temporalul.” (Op. cit., p. 204-205) Când va
inventaria celebrele sale „elemente pentru o fantasticã
transcendentalã” ºi va aborda metodic chestiunea structurilor ºi a
figurilor de stil (antifraza, hipotipoza), Durand nu va face decât sã
reia, cu alte cuvinte, raþionamentul lui Eliade: „Repetarea imaginilor
ºi prin aceasta chiar reversibilitatea timpului, spulberã însuºi
conceptul de timp.” (Op. cit., p. 525)
25

ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
ROMÂNUL A RÃMAS POET?
Liviu Grãsoiu
Debutul unui om
de succesuri
A fost botezat cu numele Fãnel. Provine dintr-o familie
numeroasã ºi sãracã. La vârsta când trebuia sã intre în pâinea
socialistã, l-a lovit revoluþia ºi l-a obligat-forþat sã se descurce.
Expresia asta – a se descurca – a prins, în timp, o pojghiþã peiorativã.
Descurcãreaþã românului dintotdeauna defineºte zona ilegalitãþii
rar condamnate juridic. Se descurcã borfaºii de cartier, muncitorii
necalificaþi, ºoferii printre gropi ºi miliþieni, afaceriºtii de partid ºi
de stat, politicienii plecaþi cu pluta ºi întorºi cu avionul sau vaporul
plin de marfã chinezeascã, ziariºtii de talk-show inept ºi însãilat la
nesfârºit... Cine nu se descurcã pe mândrele noastre plaiuri tot mai
sãrãcite, mai poluate ºi etern prost administrate?
Obligat, ziceam, sã se descurce, Fãnel a încercat diverse meserii.
N-a agonisit nimic, de-abia se ajungea de azi pe mâine. într-o
permanentã lipsã, cu foamea când astâmpãratã frugal, când pe
sponci sau pe-mbuibate, trupul tânãr cerându-ºi drepturile, flãcãul
în putere a gãsit cã e nimerit sã se însoare. ªi, cum e la mintea
oricãruia, a ochit-vrãjit o fatã singurã la pãrinþi, cu maºinã ºi
apartament. Nu era chiar frumoasã, dar cine e, la o adicã? în fapt,
ar fi luat-o ºi fãrã acareturi, fiindcã era sãnãtoasã, întreagã, rezistentã
la tãvãlealã. Iar tãvãlealã nu înseamnã aici treaba intimã a fiecãrui
cuplu de proaspãt cãsãtoriþi, ci... muncã, bãi tovarãºi!
Aºa zicea socrul mic, fost responsabil cu aprovizionarea în
regimul defunct. Dar munca n-a-mbogãþit pe nimeni, zicea tot acela,
mai ales pe cinstite! Fãnel s-a orientat rapid, cu asemenea filosof la
îndemânã ºi cu exemplul lui personal dinainte. Deosebind în ginere
potenþial de viitor, tatãl fetei a investit cu prudenþã ºi perseverenþã,
fãrã sã-l scape din ochi. Au pornit afaceri cu pâine. Aduceau de la o
fabricã bucureºteanã ºi vindeau pe platoul din faþa uzinelor încã
funcþionale. ªi socrul, ºi ginerele nu se sfiau sã conducã Dacia veche,
apoi Dacia papuc, apoi furgoneta WV, cumpãratã la second-hand.
Dormeau nopþile în parcarea fabricii, la rând cu alte maºini, din ce
în ce mai multe. Ca sã nu fie daþi laoparte, au mirosit ale cui palme
delicate necesitã unsoare. Au bãgat la vânzare ºi covrigi. ªi gogoºi
preparate de un vecin care s-a lãsat de serviciu ca sã facã avere cu
produse ce n-au timp sã se rãceascã. (N-a fãcut!) Cafeaua a mers
bine un timp. Venea muncitorul de-acasã hurducat în autobuzul de
navetã, cheaun dupã noaptea petrecutã la televizor, bea o ceaºcã de
fierturã caldã, se simþea ca la oraº, pãrea cã se trezeºte. Dar nu se
trezea, n-avea spor, nici tragere de inimã la ºaiba din atelier. ªi lui
Fãnel, ajuns acum respectabil ca greutate, tatã de copil mic, posesor
de maºinã proprie, plus ibovnicã în oraºul vecin, i-a picat fisa când
a auzit un muºteriu zicând: „Bãi, nea Cutare, ce-i spãlãtura asta?
Mai întãreºte-o ºi mata, cã adormim dracu’ pe bandã!”
Cu ce se întãreºte cafeaua? Cu rom, coniac, vodcã sau rachiu
din prunii combinatului! Astfel cã prima ceaºcã fiind preþuitã la
superlativ, gologanii au început sã curgã. S-au oprit însã pe
neaºteptate, dacã nu þinem cont de „contextul macro-economic”,
cum le plãcea unora sã glumeascã, folosind vorbele prim-ministrului
ºububãþ. „Departamentul contabil” (adicã soacra micã, bãgatã ºi ea
în business) a constatat cã suma datoratã de cei cãrora li se vânduse
„pe listã” depãºeºte cash-ul din tejghea. E, ºi din ziua când s-a
decretat planul de urgenþã pentru redresare, constând în aplicarea
principiului cã nu se mai vinde pe „trece-mã în caiet”, locanta s-a
aerisit, golitã de muºterii, ca ºi de marfã. Nici azi nu se ºtie dacã au
încasat „creanþele”... Cât despre „redevenþe”...
„Tatã-socrule, a cuvântat Fãnel într-o searã, dupã a nu ºtiu câta
absenþã nocturnã din patul conjugal ºi din apartamentul socresc,
pânã acum þi-am zis «tataie» dupã ãsta micu... De-acum îþi voi zice,
din respect, domnu’ Gogu! M-ai învãþat tot ce trebuie! Ura, ºi-am
plecat! Ne vedem prin þãri strãine...”
Evadarea prin poezie
Am scris, nu doar o singurã datã, despre debuturile târzii, despre cãrþi ºi
autori care au aºteptat (nici ei nu ºtiau bine ce) nu ani, ci decenii spre a se
înfãþiºa decent publicului. Cei mai mulþi aveau meserii fãrã nicio tangenþã cu
literatura, dar, intelectuali fini ºi artiºti în structura intimã, erau buni
cunoscãtori ai aventurii versului românesc, la curent cu ceea ce se producea
în domeniu. Din sensibilitatea ºi cultura lor deosebite s-au nãscut romane ºi
volume de versuri care, de multe ori, atingeau nivelul mediu al creaþiilor aºaziºilor
profesioniºti. Conºtienþi sau nu de acest lucru, scriitorii nou veniþi
încearcã sã îºi facã loc, sã pãtrundã în intimitatea cititorului, întrucât au ce
comunica, iar timbrul lor are adesea ceva propriu, demn de consemnat. În
aceastã categorie, a debuturilor care îndeamnã la meditaþie (ºi totodatã
impresioneazã prin seriozitate), se înscriu cãrþile semnate de Alexandru
Spãtaru, inginer termoenergetician, cunoscut în cercurile literare bãcãuane,
mai ales atât pentru predispoziþia pentru lirism, cât ºi pentru ce a publicat
dupã 2000. La vârsta debutului editorial, Alexandru Spãtaru trecuse de 60 de
ani, se pensionase, lãsând în urmã ºi lucrãri teoretice despre centralele
electrice de termoficare de la Borzeºti ºi Bacãu, precum ºi o activitate
apreciatã în meseria practicatã o jumãtate de veac. * Mãrturisesc cã nu i-am
reþinut numele în revistele de culturã citite cu obligativitate în munca mea de
redactor cultural la Radio ºi Televiziune. Asta nu înseamnã cã trei dintre
volumele pe care mi le-a trimis recent (Pasul mare – 2004, Aºteptãri – 2007
ºi Evadare continuã – 2007) nu m-au pus serios pe gânduri, cãci comentariile
ce le însoþeau, se datorau unui profesor cu autoritate, d-na Viorica S.
Constantinescu, ºi unor critici mereu convingãtori, d-nii Dan Mãnucã ºi
Constantin Cãlin. Concluziile ºi analizele la care au supus poeziile lui
Alexandru Spãtaru, deloc conjuncturale, confirmã existenþa unui poet adevãrat,
multã vreme nemãrturisit, prea timid în contextul liricii actuale. M-au
influenþat desigur ºi cele spuse de criticii amintiþi, dar am mizat, ca întotdeauna,
pe propriile impresii. Ele s-au întâlnit în privinþa axiologicului cu acelea
parcurse ºi m-au fãcut sã cred cã, independent de vârstã, de profesie, de
vremuri, românul a rãmas, incorijibil, poet. Pãcatul ºi-l asumã senin, precum
soarta hãrãzitã. În acest sens, faptul s-a comis în 2001, când Editura
„Universitas XXI” din Iaºi i-a tipãrit Cercuri concentrice în albastru, iar în
anul urmãtor, Lumina definitivã. Din cele douã plachete, Alexandru Spãtaru
va face ºi o selecþie, operând unele modificãri la nivel de vers, ºi alcãtuind
antologiile din 2007. Definitorie mi se pare Evadare continuã, de unde îl
putem privi pe întârziatul autor în ceea ce are specific. Mai întâi de toate,
dorinþa de autodefinire dintr-un discurs sec ºi sincopat. Truditor / la cunoaºtere
de sine (Fiºã autobiograficã) obþinând „statutul de Sisif inversat / Legat la
picioare, ziua cãram pietrele din deal la vale; / noaptea îºi pierdeau greutatea
/ ºi se întorceau la locul lor” (Împreunã) îºi manifestã bucuria ofrandei:
„Doar din roade voi da / când vor fi roade bune, / oricui îmi va cere
(Înºtiinþare). Pentru asemenea gest, decorul este halucinant: „Pe o mare
neverosimilã, / o corabie nebunã / Marea este deasupra mãrii, în oglindã
(Corãbiei îi lipseºte o bucatã de busolã). Speranþa ºi aºteptarea par a fi
laitmotivele lui Alexandra Spãtaru: „Opritã din drum, / corabia mea a rãmas
la ancorã, / în largul unei mãri de nisip, în aºteptare / Pe cel mai înalt catarg
este arboratã „flamura speranþei” (Marea mea) Ele chiar se înfãptuiesc: „La
cântatul luminilor, / s-au deschis ferestrele... / Mâna Împãratului / mi-a
umplut cãmãrile / cât sã îmi ajungã / pânã-n urmãtoarea noapte de Crãciun”
(Noapte de Crãciun). Bucuria, covârºitoare, are nevoie de confirmare: „Mai
spune-mi / sã nu-þi fie teamã // Sã nu-þi fie fricã” (Mai spune-mi) Ea ar fi
întãritã prin credinþã (O candelã s-a aprins) „Rãstignitul a coborât / ºi ne-a
luat de mânã” (Când toamna a fost primãvarã); iar oamenii „ºi-au ridicat
privirile în rugãciune / Ia izvoarele de ploaie. / Era secetã” (Zborul). Deºi
prezentul ar fi sumbru: „Tristã, planeta / are de gând sã-ºi schimbe polurile,
/ sã scape de-un prezent / ce se mai zbate în trecut.” (ªansã ratatã). Înºirând
memorabile Cadenþe mizere, poetul îºi justificã tristeþile, dar simte cum
totuºi „rãsar semnele destinului Lumii” (Cântecul stelelor). * Complex,
jonglând cu iluziile ºi amãgirile, Alexandru Spãtaru, înþelegând visurile
„bãtrânului capac” ºi ale regnului vegetal, se vrea „rege boem, / dar fãrã tron
ºi coroanã ºi sperã: „Câteva cuvinte lãmurite în foc / vor strãluci poate, / pe
cerul cuvintelor, // ºi timpul nu le va stinge” (Poate).
Cred în presentimentul poetului.
26 27

28
ESEU
ªtefania Rujan
IMAGINEA FEMEII ÎN POVESTIRILE
DE CÃLÃTORIE ALE AUTORILOR
FRANCEZI REFERITOARE
LA SPAÞIUL ROMÂNESC (II)
În opera Marthei Bibescu gãsim, de asemenea, referinþe asupra
aspectului fizic al locuitorilor, mai ales al tinerilor, cât ºi asupra
costumelor populare, cu croiala lor elegantã ºi culorile sobre, ca
acest remarcabil portret de tânãrã þãrancã: „Are pe cap o basma
neagrã cu multe falduri, legatã într-o parte. Poartã o ie de pânzã
groasã, împodobitã numai pe umeri cu trandafiri negri ºi fluturi
din argint. O fotã de culoare închisã, cu dungi, semãnând cu o
pânzã egipteanã, strâns înfãºuratã pe ºoldurile înguste, precum
cele ale unui bãiat. Merge torcând dintr-un caier uriaº de lânã
neagrã, iar furca o are prinsã în cingãtoare. Cu mâna stângã trage
uºurel din lânã cu degete care par a mulge, iar cu mâna dreaptã
învârteºte repede fusul ce atârnã la capãtul unui fir întins de-a
lungul braþului subþire.”
Este de la sine înþeles cã nu numai þãranca românã sau fata
simplã din popor au atras atenþia cãlãtorilor strãini ci ºi femeile
din aristocraþia românã. Parcurgând povestirile de cãlãtorie ale
autorilor francezi, observatori atenþi, mereu în alertã, putem
înþelege mai bine fenomenul de aculturaþie din secolul al XIX-lea
ºi rolul deloc neglijabil al femeilor, receptive la ideile înnoitoare. Spre
sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea
toatã aristocraþia românã se îmbracã dupã moda orientalã. Cu
excepþia câtorva detalii, toþi cãlãtorii francezi descriu aproape
identic costumul oriental adoptat la curte. (Vedem aici un exemplu
de intertextualitate, aºa cum întâlnim frecvent în literatura de
cãlãtorii). Am ales, ca exemplu, descrierea lui Ulysse de Marsillac,
pentru tonul lirico-nostalgic al evocãrii timpurilor de altãdatã:
„Peste pãrul bogat împletit, purtau cu îndrãznealã un „iºlic”
din blanã, împodobit cu un colier de diamante fixat cu o agrafã
din smaralde. În picioare purtau pantofi cu vârful încovoiat ºi
ciorapi ajuraþi, prinºi cu o jartierã din panglici roºii. Suprema
cohetãrie era sã laºi capetele acestor panglici sã se vadã de sub
cãmaºa brodatã, care ajungea pânã la glezne. Ele purtau ºi un
„anteriu”, o togã largã de stofã, iar pe deasupra un ilic brodat cu
aur. Cordonul lor era de o bogãþie incredibilã: imaginaþi-vã o brãþarã
mare strângând mijlocul. Cãmaºa finã ºi transparentã dezgolea,
prin broderia elegantã, goliciunea sânului. Un colier, cel mai adesea
însã o salbã de aur, dupã moda bizantinã, le atârna pe piept.”
Cãlãtorii francezi observã cã moda apuseanã a fost adoptatã
mai întâi de cãtre femei ºi tineri. Iatã, de exemplu, ce scrie Langeron
în jurnalul sãu: „În 1806, am întâlnit încã multe femei purtând
îmbrãcãminte orientalã [...]; dupã un an, toate femeile din Moldova
ºi din Þara Româneascã au luat portul european. [...] Câþiva
tineri au început sã poarte frac; însã bãtrânii ºi bãrbaþii cu slujbe
ºi-au purtat mai departe barba ºi anteriul lung, pânã la glezne.”
Rochechouart, care cãlãtoreºte la Iaºi în 1807 remarcã nu numai
costumul oriental al boierilor ci ºi «gravitatea (lor) plictisitoare»
împrumutatã de la turci, în timp ce soþiile lor se îmbrãcau dupã
ultima modã din Paris sau Viena, imitau purtãrile doamnelor „de
la vechea curte a Franþei; chiar mobilele lor veneau de la Paris.”
Lejeune, traducãtor al lui Raicevich (Voyage en Valachie et en
Moldavie, Paris, 1822) observând schimbãrile culturale din
societatea boiereascã în sens occidental, dupã rãzboiul din 1806-
1812, subliniazã faptul cã femeile, cu graþia, eleganþa ºi o
„îndemânare care n-ar fi repudiatã” nici de compatrioatele sale,
sunt mult mai implicate în acest proces decât bãrbaþii.
Emanciparea femeilor ºi a tinerelor fete, cochetãria, eleganþa, chiar
luxul, adoptarea modei pariziene sunt puse în evidenþã spre 1813
de contele de Lagarde care se îndrãgosteºte chiar de o româncã,
Catinca de S. (probabil Slãtineanu dupã Nicolae Iorga) ºi, câþiva
ani mai târziu, de Laurençon (Nouvelles observations sur la
Valachie). Ultimul remarcã nu numai frumuseþea ºi firea plãcutã
a sexului frumos din aceastã þarã, dar ºi inteligenþa ºi viociunea lui
deplângând în acelaºi timp o anumitã întârziere în educaþie ºi
culturã. Peste douã-trei decenii acest neajuns pare sã fie remediat,
de vreme ce Billecocq (Album moldo-valaque, 1848), consul al
Franþei, întâlneºte la un bal de la Curte doamne valahe de o
frumuseþe ºi o inteligenþã strãlucitoare, ale cãror purtãri alese nu
erau întrecute decât de franceza fluentã, curatã ºi subtilã pe care
o vorbeau. La rândul sãu, Ulysse de Marsillac nu se dovedeºte
numai un prieten sincer al României, ci ºi un apãrãtor al femeii
române pe care o apreciazã în mod deosebit pentru inteligenþa ºi
cultura ei: „S-ar spune cã româncele nu au altã inteligenþã decât
cea care se manifestã la vederea unei podoabe? Nimeni nu este
mai în mãsurã ca mine sã afirme contrariul. Cunosc multe dintre
ele care au gust artistic ºi cultivã cu succes muzica ºi desenul.
Toate vorbesc cu eleganþã mai multe limbi, sunt foarte interesate
de problemele grave pe care le pun politica ºi filozofia, oferind
soluþii cu atât mai interesante ºi mai neaºteptate cu cât spiritul
lor nu este mutilat în copilãrie de prejudecãþile unui catehism
riguros. Citesc mult ºi nu numai romane; toate capodoperele
noastre le sunt cunoscute, iar dacã în lume nu par mai serioase,
dacã îºi pãstreazã comorile inteligenþei pentru cei puþini care ºtiu
sã le aprecieze, este greºeala bãrbaþilor.” Raoul Perrin (Coup
d’œil sur la Valachie et la Moldavie, Paris, 1839) apreciazã, de
asemenea, frumuseþea femeilor, talia lor sveltã, cochetãria
seducãtoare, conversaþia într-o francezã la fel de „purã”, de
„corectã” ºi de „aleasã” ca cea a unui „Blaisois” (locuitor din
apropiere de Blois), aptitudinile muzicale, eleganþa, dar mai ales
amabilitatea, ospitalitatea ºi o politeþe care o aminteºte, în acelaºi
timp, pe cea francezã ºi pe cea orientalã. Ospitalitatea ca ºi
frumuseþea constituie liantul, punctul comun al femeilor din clase
sociale diferite, deosebite ca educaþie, preocupãri, culturã. Tabloul
schiþat de Jules Michelet, ale cãrui sentimente amicale faþã de
România sunt bine cunoscute, reprezintã însãºi imaginea
ospitalitãþii: „Intraþi în aceastã colibã. O femeie frumoasã care
toarce vã întâmpinã, vã salutã cu amabilitate în fermecãtorul ei
grai vechi. Lasã totul la o parte, este plinã de atenþie, procedeazã
ca o mamã sau ca o sorã la întoarcerea fratelui iubit [...]. Ea oferã
tot ce are, cea mai bunã smântânã, fructele pãstrate pentru fiul
absent; strãinul este mult mai mult; este trimisul lui Dumnezeu.”
Cât despre doamnele din înalta societate, Raoul Perrin nu
este singurul care pune în evidenþã ospitalitatea lor cu totul
deosebitã. Lejeune observã, de exemplu, „graþia ºi amabilitatea
cu care ele îndeplinesc ospitalitatea faþã de strãini” în timp ce
Stanislas Bellanger le caracterizeazã ca „bune”, „blânde”,
„spirituale”, fãcând „onorurile casei lor cu un bun gust ºi un
farmec în voia cãruia strãinul se lasã cu atât mau uºor cu cât este
mai neaºteptat.”
Unele povestiri de cãlãtorie conþin referinþe la „moºtenirile
îndepãrtate”, „credinþele”, „miturile” vechi, cum ar fi «mitul»
Elisabetei Movilã, femeie aprigã dar model de mamã ºi soþie, ºi
de ce nu, model feminin de umanitate, de a cãrei amintire este
impregnatã mânãstirea Suceviþa (Mlle Vessereau, Visite aux églises
moldaves în Revue des deux mondes, 1934).
În unele relatãri ale cãlãtorilor francezi, imaginile alteritãþii
feminine sunt complexe, înconjurate de o aurã de mister, rezultat
al unor acte mentale complicate, a unei capacitãþi de gândire
superioarã, chiar dacã uneori era greºit canalizatã: „Nu cunosc
femei mai abile decât cele din Principate sã înceapã o intrigã, s-o
organizeze, s-o continue, s-o desfacã, ca mai apoi sã nu se mai
preocupe deloc de ea”, afirma Stanislas Bellanger.
(continuare la pagina 31)
29

30
PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Florentin Popescu
Profesorul PAPADIMA
Sã fi fost prin varã, dacã nu cumva pe la începutul toamnei lui
1983. Predasem editurii Sport-Turism manuscrisul unei cãrþi, Pe
urmele lui Vasile Voiculescu, eram mulþumit ºi obosit ca un muncitor
la pãdure care tocmai a sfârºit de stivuit lemnele ºi aºteptam cu
nerãbdare verdictul redactorilor din amintita instituþie.
ªi pentru cã pe atunci nu eram nicidecum acreditat în lumea
culturalã ca istoric literar, directorul editurii a fost de pãrere ca
lucrarea mea sã meargã la o personalitate care l-a cunoscut pe
scriitor ºi poate, eventual, sã facã niºte observaþii pertinente ºi la
obiect pe marginea viitoarei cãrþi. Am fost consultat ºi eu ºi am
spus cã singurii scriitori realmente foarte competenþi în „materie
de Voiculescu” sunt numai doi: ªerban Cioculescu ºi Ovidiu
Papadima. ªi cum se ºtia cã primul dintre ei era prea ocupat ºi cã
va refuza, sorþii au cãzut asupra celui de-al doilea.
Aºa se face cã, punându-mi manuscrisul în mâini, directorul
editurii m-a trimis la Ovidiu Papadima, dupã ce, fireºte, domnia sa
fusese prevenit printr-un telefon cã va primi vizita „unui tânãr
care a scris o carte despre viaþa ºi opera lui V. Voiculescu”.
Dupã ce uºa vilei din strada Aviator Sãnãtescu nr. 38 s-a
deschis pe jumãtate, în faþã mi-a apãrut un personaj subþire, înalt
ºi trecut de prima tinereþe. Era profesorul Ovidiu Papadima, cel
care lucrase alãturi de autorul lui „Zahei Orbul” ºi al „Ultimelor
sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginarã”, o
notorietate în critica, istoria literarã ºi folcloristicã româneascã,
omul care fãcuse patru ani de închisoare, în deceniul ’50-60, pentru
unele articole anticomuniste publicate înainte de rãzboi (atunci, la
ceasul vizitei mele, încã mai trãia cu teama terorii ºi a urmãririi lui
de cãtre securitate...).
Când te afli faþã în faþã pentru prima oarã cu o mare
personalitate pe care mai înainte n-ai cunoscut-o decât din scrieri
ale ei, încerci, se înþelege, o mare emoþie. Aºa s-a întâmplat ºi cu
mine. În chip firesc gazda a manifestat o oarecare rezervã. Doar
eram un necunoscut, un temerar ce cutezase sã scrie despre V.
Voiculescu, dar cine ºtie ce alte scopuri oculte se puteau ascunde
în spatele acelei vizite?
Peste alte douã sãptãmâni eram din nou în casa D-lui Ovidiu
Papadima. Între timp citise manuscrisul ºi am avut o discuþie
lungã pe baza textului. Scrisese ºi referatul. Era unul favorabil, iar
observaþiile de amãnunt (care fuseserã aºternute cu creionul pe nu
mai puþin de ºaptesprezece pagini) mi le-a înmânat separat de
„referatul pentru editurã”, spunându-mi pãrinteºte: „Dumneata
ia-le, uitã-te la ele ºi dacã am greºit, nu le da atenþie!...”. Desigur,
n-am fãcut aºa, fiindcã aproape toate erau justificate, de la cele
legate de unele afirmaþii ºi pânã la cele vizând formulãri ºi expresii
mai puþin fericite.
Celor douã vizite le-au urmat apoi altele (chiar ºi dupã „afacerea”
cu referatul amintit). Treptat-treptat d-l Papadima mi-a acordat un
mare gir de încredere ºi mi-a povestit multe, nu numai din viaþa
literarã interbelicã (i-a cunoscut pe Camil Petrescu, pe Mateiu
Caragiale, pe Ion Pillat, pe Cezar Petrescu ºi pe mulþi alþii), ci ºi din
anii de temniþã („Universitatea în care intelectualii de dupã gratii
þineau searã de searã prelegeri, fiecare în domeniul sãu”).
Pot spune, fãrã a exagera, cã de la o vreme am devenit chiar
prieteni. Impresionat de figura celui ce avea în urma lui o operã
literarã preþioasã (chiar dacã istoria literarã ar reþine numai douã
cãrþi ale lui, O viziune româneascã asupra lumii, 1941 ºi Creatorii
ºi lumea lor, 1943 ºi tot ar fi de ajuns spre a-i rãmâne numele
printre scriitorii noºtri importanþi) am scris de mai multe ori
(cronici, interviuri, amintiri) despre Ovidiu Papadima, un ins de
mare omenie ºi bunãtate. I-am conturat figura ºi într-o carte,
Amintirea care ne rãmânea (2002), iar printre volumele de preþ de
bibliotecã pãstrez, între altele, ºi un exemplar din Cretorii ºi lumea
lor, ediþia princeps, pe care mi-a scris aºternut aceste frumoase
cuvinte: „Prietenului Florentin Popescu, în amintirea lui V.
Voiculescu, care vãd cã e atât de vie ºi în sufletul sãu de tânãr
iubitor al patriei noastre, al peisajului ei ºi al valorilor ei spirituale,
aceastã carte din care poate afla mai multe despre lumea literarã
interbelicã în care a trãit ºi a creat poetul.
Cu dragoste ºi preþuire,
Ovidiu Papadina. 20 nov. 1983”
Ovidiu Papadima ne-a pãrãsit la sfârºitul lui mai 1996, lãsând
în urma lui explozia de verde ºi de flori din curþile ºi grãdinile aflate
în preajma Mãnãstirii Caºin, unde a fost depus ºi unde – tristã
realitate! – foarte puþini dintre cei care l-au cunoscut (profesori,
studenþi, simpli cititori) au venit sã-i aducã un ultim omagiu...
IMAGINEA FEMEII ÎN POVESTIRILE
DE CÃLÃTORIE ALE AUTORILOR
FRANCEZI REFERITOARE
LA SPAÞIUL ROMÂNESC (II)
(continuare de la pagina 29)
Nu putem încheia aceste câteva consideraþii înainte de a ne
referi la imaginea „celuilalt”, în raport cu reprezentãrile
autorefenþiale româneºti. Este vorba, în cazul nostru, de femeia
evreicã, a cãrei «alogenitate» se manifestã în coafura diferitã de a
româncelor care îºi împletesc pãrul în cozi: „Femeile evreice din
aceste provincii în loc de a adopta aceastã manierã, care nu li s-ar
potrivi, de vreme ce-ºi taie pãrul, îºi împodobesc boneta cu un
ºirag de ducaþi în jurul feþei”.
Un alt element „alogen” care atrage atenþia cãlãtorilor
francezi este femeia þigancã pe care o întâlneau cam peste tot
în þinuturile româneºti. Ulysse de Marsillac, abia sosit la
Orºova, remarcã cu încântare „mlãdierea ºi graþia tinerelor
þigãnci de la Dunãre”. Reîntâlnindu-le la Turnu-Severin, autorul
francez este fascinat de aceste apariþii mlãdioase ºi, prin
strãmoºii lor, care se închinau zeului ªiva, misterioase: „Aici
veneau cântând, sã ia apã, tinerele þigãnci care, în vremea aceea,
exercitau asupra mea o fascinaþie stranie. Sã fi fost de vinã
ochii mei care, obiºnuiþi cu albeaþa lãptoasã a femeilor noastre
din nord, le învãluiau într-un farmec de nedescris pe aceste
fete cu pielea bronzatã, abia acoperite de o zdreanþã pitoreascã?
Sau exista cu adevãrat o frumuseþe poeticã în aceste forme
tinere ºi mândre, venite direct din Extremul Orient ºi pãstrând
ca o sclipire ceva din splendoarea raselor primitive? Nu ºtiu.
Dar îmi plãcea sã contemplu de departe mersul leneº al acestor
fete brune ºi sã ascult tânguirile lor melancolice ºi monotone,
reminiscenþe poate ale imnurilor înãlþate de strãmoºii lui ªiva,
zeul distrugerii”.
Studiind povestirile de cãlãtorie ale autorilor francezi, din
diferite epoci, referitoare la spaþiul românesc, am remarcat
reprezentãri asemãnãtoare, uneori identice, privind locuitorii,
mai ales femeile. Calitãþi cum ar fi frumuseþea, hãrnicia,
ospitalitatea, capãtã în plan axiologic, datoritã recurenþei,
caracterul unor judecãþi de valoare. Fie cã este vorba de femeia
simplã de la þarã, fie de cea din aristocraþie, opiniile cãlãtorilor
francezi sunt, de cele mai multe ori, extrem de favorabile. Chiar
cei mai severi observatori ai spaþiului românesc devin îngãduitori
când este vorba de reprezentãrile feminine. Nu trebuie totuºi sã
ne limitãm la un proces linear, simplificator ci la unul mult mai
complicat care implicã «o gradare infinitã între stãri de cunoaºtere
mai mult sau mai puþin complexe» (Tzvetan Todorov) ºi de
asemenea unele afinitãþi ca ºi o anumitã subiectivitate generatã
poate ºi de eternul raport masculin-feminin.
31

PORTRETE LITERARE
Victor Petrescu
Cicerone Theodorescu
La centenarul naºterii sale (1908), poetul, traducãtorul, publicistul
Cicerone Theodorescu rãmâne, prin controversata sa creaþie, o bornã
importantã a literaturii noastre din zbuciumatele decenii ce au premers
sau au urmat ultimei conflagraþiei mondiale a secolului trecut.
Pentru a înþelege arderile interne ale omului ºi operei sale,
câteva precizãri de ordin bibliografic sunt necesare. Se naºte la
Bucureºti, în 9 februarie 1908, într-o familie de muncitori ceferiºti.
Cursuri liceale la Bucureºti ºi Târgoviºte, continuate la Facultatea
de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti. Apreciem ca
decisivã pentru formarea viitorului scriitor, timpul petrecut la
Târgoviºte ca elev al liceului Ienãchiþã Vãcãrescu, în perioada 1925-
1926. Aici va fi sufletul revistei liceului „Vlãstarul” (perioada 10
mai 1925 – 1 aprilie 1926). Va publica poezie, prozã, medalioane
literare, va face cronica unor reviste din þarã. Din cele 6 poezii
publicate: „Moto. Cititorilor noºtri”, „Vagabondaj nocturn”,
„Viziune. Steaua”, ne creioneazã starea sufleteascã a adolescentului,
ce rãtãcea deseori în oraºul voievodal „pe uliþi mãrginaºe”, acesta
fiind „oraºul palid” ce „se ºtergea departe, / „Topit parcã-ntr-o
luminã de lunã”, fiind strãjuitã „…pe buza brâului / De dealuri,
Mãnãstirea solitarã…”. Mai publicã prozã „Nebunie. Fragment din
scrisoarea lui C.M. Theodorescu” la rubrica „Rãbojul” face prezentãri
de cãrþi ºi reviste semnate C. Teod. ºi articolele „Bacovia” ºi „Ioan
Alexandru Brãtescu-Voineºti”.
Adresându-se în „Moto. Cititorilor noºtri” considera cã „Visarea,
tinereþea, amândouã / S-au împletit ºi-au dat ºi dau: cuvântul”, fiind convins
cã „Un vers … un rând de prozã – gând deschis / – / … ªoptiþi-vã cã
tinereþea noastrã / S-a-nfiorat … ºi-a tremurat, de-a scris / …”.
Formarea sa intelectualã în anii adolescenþei la Târgoviºte, i-au
marcat profund întreaga creaþie.
Cu mulþi ani mai târziu, în 1970, participând la cea de a doua
ediþie a Festivalului „Moºtenirea Vãcãreºtilor” ºi la festivitãþile
prilejuite de revenirea la vechea titulaturã a liceului târgoviºtean
„Ienãchiþã Vãcãrescu”, îºi reafirma legãturile adânci cu oraºul ºi
ºcoala adolescenþei sale: „Faþã de ele, ca fost elev, în ultimele douã
clase, al liceului „Ienãchiþã Vãcãrescu” ºi – împreunã cu un grup de
colegi – redactor al revistei „Vlãstarul”, mã simt încã ºi azi nu
numai un vechi datornic dar ºi un rãu platnic cumva.
ªi totuºi, datoria am încercat ºi mai încerc sã mi-o plãtesc:
scrisele mele în legãturã cu istoria dintru începuturi a poporului
nostru, cred cã aici, în acest vrãjitor climat fabulos al capitalei
domneºti îºi aflã explicaþia ºi sursa intimã.”
Dupã absolvirea cursurilor universitare este profesor la diferite
licee (Târgoviºte – Liceul Militar, Bucureºti), redactor, ziarist la o
serie de reviste de stânga (Azi, Facla, Cuvântul liber), luând atitudine
împotriva fascizãrii þãrii. De la debutul sãu în „Universul literar”
(1925)va colabora la numeroase ziare ºi reviste: Bilete de papagal,
Azi, Credinþa, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literarã,
Sinteza, Universul literar, Gazeta literarã, Viaþa româneascã,
Vremea, Zodiac, Luceafãrul º.a. Dupã 1944 va avea funcþii importantã
(la „Centrala Cãrþii”, vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor, redactor
ºef la „Viaþa româneascã”). Se stinge din viaþã la Bucureºti, în 18
februarie 1974. Cum se poate caracteriza succint o creaþie aºa de
diversã ce se întinde pe o perioadã de timp de peste trei decenii?
Poezia sa va suferi importante transformãri, de la volumul de
debut Cleºtar (1936) ºi pânã la cele apãrute postum: Nebunul regelui
(1976) ºi De bello Dacico (Tropaeum Traiani - 1989). Sunt volume
diverse ca mesaj ºi mod de abordare: C.F.R. (1938), Cântece de
galerã (1946), Focul din amnar (1946), Calea Griviþei (1949), Un
cântec din uliþa noastrã (1953), Focuri de frumuseþe (1955),
Zburãtorul de larg (1963), Þãrmul singuratic (1963), Hronic (1965),
Platoºa duratei (1973). De asemenea ºi-a consacrat o mare parte a
timpului dedicat actului de creaþie, copiilor, cele mai dragi fiinþe ale
existenþei noastre: Un an întreg. Primãvara. Vara. Toamna, Iarna
(1952), Gogu Pintenogu (1953), Pãuniþa a crescut (1954), O
32
ºcolãriþã în pãdure (1955), Copiii cartierului (1961), Bãiatul cu
poveºtile (1963), Povestea Ioanei (1963). Activitatea de traducãtor
a fost diversã ºi prolificã. De la literatura rusã ºi sovieticã: Puºchin,
Nekrasov, Gorki, Maiakovski ºi pânã la Mickiewicz, Rimbaud, Rilke,
Desnos, Garcia Lorca, Malreaux, Lino Curci, Carcopino.
Dacã în primele poezii atmosfera era „de cleºtar”, cântece „de
galerã”, dupã 1953 tonul se schimbã în favoarea celui plin de patos:
„Eu vã spun: cu drag privind / Tot ce-i mai nou ºi pâlpâind, / Toatã
aceastã / Viaþã-a noastrã / Munca, dragostea ºi þara / Mugurii ºi
primãvara / O desmierd / Nu vreau sã pierd”. În multe din rondelurile
sale pãstreazã acelaºi ton, uneori naiv, didacticist: „ªtii tu al mãrii
noastre þãrm vrãjit, / Cu toate plajele spre rãsãrit / ªi golfurile
deschizând în soare / Cozi de pãun, fierbinþi, licãritoare?”. Distingem
aºadar trei faze importante ale creaþiei sale: cea de început a lirismului
interior, cea mai valoroasã urmatã de poezia angajatã a tribunului
care este în permanent conflict cu lumea, în prefaceri profunde la
care este martor ºi participant ºi în sfârºit, poezia epicã la care
recurge în De bello Dacico. Viaþa, creaþia sa o considerã „drum fãrã
capãt”: „E un drum fãrã capãt / Nu-i un capãt de drum! / Peste-al
negurii treacãt, / Punþi de zâmbet acum… /” pe care nu-l va pãrãsi
niciodatã: „De-altcândva, nu mã lepãd – / Iar de astãzi nicicum / Pânla
ultimul scapãt, / pân-la pragul de fum”. Pentru el lumea este „o
pãdure de cleºtar”: „Cu licuricii de zãpadã / Sclipind pãdurea de cleºtar
/ Ne-ndeamnã – fragedã plãmadã – / În basmul ei sã credem iar”.
Pentru el lumea este „o pãdure de cleºtar: „cu licuricii de zãpadã
/ Sclipind pãdurea de cleºtar / Ne-ndemnã fragedã plãmada – / În
basmul ei sã credem iar”.
Exerseazã, în ultimii ani, în special versul alb în De bello Dacico.
Portretul fãcut împãratului Traian este sugestiv: „Omul ce-a fost –
strãlucind – / Cerul Familiei Ulpia / ªi al puterii romane, / Privincialul
/ Din Spania-nvinsã / Cuceritor prin blânde-al învinºilor; / Stânca
tarpee a dacilor, / Scara Gemoniei noastre / Dar ºi pãrinte-al poporului
meu; / El, / Între toþi împãraþii, / Optimus Princeps…”.
O sintezã a scrisului sãu întreprinde Mihai Gafiþa în prefaþã la
volumul Nebunul regelui. El remarca „temperamentul poetic
veritabil” evidenþiind cã în evoluþia sa „s-au petrecut seisme, atât de
adânci, încât au prefãcut de tot materia ºi capacitatea de a transmite,
câºtig de cauzã având în acest proces, revãrsarea artizanã,
diluvionarã, atingând proporþii de stihie”.
Cu valenþe lirice certe, privind viaþa cu incertitudine ºi deseori
solitar, rece, având ca finalitate construcþii dominate de cerebral,
Cicerone Theodorescu rãmâne dupã o sutã de ani de la naºterea sa, o
voce a liricii româneºti, într-o epocã zbuciumatã a existenþei noastre.
Scrieri: Cleºtar: poeme. Bucureºti: Fundaþia pentru Literaturã ºi Arte,
1936. Cântece de galerã: poeme. Bucureºti: Fundaþia Regalã pentru Literaturã
ºi Artã, 1946. Calea Griviþei: poem. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã
ºi Artã 1949. Întâmplarea din grãdinã. Bucureºti: Editura Tineretului, 1952.
Un an întreg. Primãvara, Vara, Toamna, Iarna. Bucureºti: Editura Tineretului,
1952. Gogu Pintenogu. Bucureºti: Editura Tineretului, 1953. Un cântec din
uliþa noastrã. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1953.
Pãuniþa a crescut. Bucureºti: Editura Tineretului, 1954. Scriitorul ºi cartea
la noi. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1954. O ºcolãriþã
în pãdure. Bucureºti: Editura Tineretului, 1955. Versuri alese, I-II. Bucureºti:
Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1955. Fãurari de frumuseþe. Bucureºti:
Editura Tineretului, 1955. Vistavoiul dimineþii. Bucureºti: Editura Tineretului,
1956. Oameni ºi dragoste. Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºi
Artã, 1958. Poezii. Bucureºti: Editura Tineretului, 1959. Cele mai frumoase
poezii. Bucureºti: Editura Tineretului, 1959. Atenþie, copii. Bucureºti: Editura
Tineretului, 1961. Copiii cartierului. Bucureºti: Editura pentru Literaturã,
1961. De dragoste. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1961. Bãiatul cu
poveºtile. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1963. Povestea Ioanei.
Bucureºti: Editura Tineretului, 1963. Povestea Ioanei. Bucureºti: Editura
Tineretului, 1963. Poteca lunii. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1964.
Zburãtorul de larg. Bucureºti: Editura pentru Literaturã, 1965. Hronic.
Bucureºti: Editura Minerva, 1965. Hronic: versuri. Bucureºti: Editura Militarã,
1965. Pãdurea de cleºtar. Bucureºti: Editura Tineretului, 1967. Þãrmul
singuratic. Bucureºti: Editura Tineretului, 1968. Versuri. Bucureºti: Editura
pentru Literaturã, 1969. Platoºa duratei. Bucureºti: Editura Minerva, 1973.
Nebunul regelui. Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, 1976. De Bello
Dacico. Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, 1989.
Referinþe: Piru, Al. Poezia româneascã contemporanã, 1950-1975,
vol. I. Bucureºti: Editura Eminescu, 1975, p. 154-158; Brânduº, Victor.
Figuri de cãrturari ºi artiºti în Târgoviºte. Târgoviºte: Casa Corpului Didactic
Dâmboviþa, 1982, p. 87-97; Micu, Dumitru. Scurtã istorie a literaturii
române. Bucureºti: Editura Iriana, 1995, p. 365-366; Petrescu, Victor;
Paraschiva Serghie. Dicþionar de literaturã al judeþului Dâmboviþa. 1508-
1998. Târgoviºte: Editura Bibliotheca, 1999, p. 218-219; Popa, Marian,
Istoria literaturii române de azi pe mâine, Bucureºti, Fundaþia „Luceafãrul”,
2001, p. 1072-1073; Dicþionarul general al literaturii române, vol. VI (S-T),
Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 698-700.
33

RESTITUIRI
Nicolae Scurtu
ÎNTREGIRI LA BIOGRAFIA
LUI IOAN I. CIORÃNESCU
Biografia poetului ºi traducãtorului Ioan I. Ciorãnescu (n. 1905
– m. 1926), care a trãit doar patru luºtri, extrem de puþin, conþine
unele necunoscute, ce se cuvin a fi clarificate spre a nu se mai
perpetua erori, aproximãri sau, chiar, denaturãri.
Poetul, de o precocitate
neobiºnuitã, face parte din
dinastia de cãrturari a
Ciorãneºtilor, se naºte la
Moroieni, în þinutul Dâmboviþei,
în familia unui strãlucit învãþãtor,
Ion Ciorãnescu (n. 1874 – m.
1948), stimulat, apreciat ºi
preþuit de Spiru Haret, unul dintre
cei mai însemnaþi reformatori ai
învãþãmântului românesc.
Publicã, încã de la cincisprezece
ani, poezii originale,
traduceri ºi adaptãri din
literatura francezã a cãrei limbã
o cunoaºte în aproape toate
IOAN I. CIORÃNESCU în viziunea
pictoriþei Margareta Sterian
nuanþele ei. Prezenþa sa în
reviste, precum Gândirea,
Universul literar, Adevãrul
literar ºi artistic, Lumea copiilor, Foaia tinerimii, Viaþa literarã,
Cuvântul literar, Universul copiilor ºi Vlãstarul, revista Liceului
„Spiru Haret“ din Bucureºti, unde a fost ºi redactor, demonstreazã,
fãrã echivoc, apariþia unei voci lirice noi în peisajul literar din
primele decenii ale secolului abia încheiat.
Tânãrul Ioan I. Ciorãnescu citise enorm ºi, mai ales, poezie
francezã, germanã, englezã, italianã ºi, desigur, poezie româneascã,
fiind, astfel, familiarizat cu cele mai interesante discursuri lirice de
la noi ºi din literatura universalã.
Debutul sãu, în volum, are loc în anul 1924 ºi nu 1925, cum greºit
s-a ºtiut, pânã acum, cu placheta Poveºti în versuri pentru copii 1 .
Revelatoare ºi, în acelaºi timp, edificatoare e ºi misiva,
necunoscutã pânã acum, pe care o trimite Editurii „Cartea
Româneascã”, de fapt, cãrturarului ºi savantului Ion Simionescu (n.
1873 – m. 1944), preºedintele Consiliului de Administraþie al vestitei
instituþii de culturã naþionalã, pe care a coordonat-o ºi supervizato
pânã în anul 1944.
Ioan I. Ciorãnescu
Str[ada] Pomul Verde, nr. 10
Loco
Onor[atã] „Cartea Româneascã”,
Bucureºti, 5 mai 1924
Am primit scrisoarea d[umnea]v[oastrã] din 2 c[u]r[en]t prin
care sunt anunþat cã manuscrisul meu cu titlul „Poveºti în versuri
pentru copii” a fost premiat cu suma de lei 3000. [Trei mii]
Declar cã am primit aceastã sumã de la d[umnea]v[oastrã],
rãmânând ca manuscrisul sã fie editat în condiþiunile prevãzute
în prospectul d[umnea]v[oastrã] de anunþarea concursului al IIIlea
pentru premii, pe care îl aprob în totul, semnând chiar pe
prospect în acest scop.
Cu stimã,
Ioan I. Ciorãnescu
5 mai 1924
Se poate observa, cu destulã uºurinþã, eleganþa, corectitudinea ºi
distincþia unui poet care comunicã cu instituþiile culturale ale României
postbelice. Semnificativã e, de asemenea, ºi epistola pe care o
expediazã poetului ºi memorialistului George Tutoveanu (n. 1872
– m. 1957), una dintre figurile cele mai distinse ale literaturii române
din toate timpurile.
Foaia Tinerimii
Revistã ilustratã de culturã generalã
Telefon 44/36
Bucureºti, 20 martie 1925
Str[ada] Carol, nr. 14
Iubite domnule Tutoveanu,
Revista 2 noastrã dorind în n[umã]r[ul] de Paºti sã întocmeascã
o antologie a primãverii, publicând în acest numãr cele mai alese
poezii din literatura noastrã, vã roagã sã binevoiþi a-i acorda
favoarea de a publica printre celelalte ºi admirabila
d[umnea]v[oastrã] poezie ~ Farmec 3 , care face parte din volumul
Albastru 4 .
Cum d[umnea]v[oastrã] întotdeauna v-aþi dat obolul, în scris,
atunci când a fost nevoie de încurajat tineretul, nu ne îndoim,
stimate d[omnu]le Tutoveanu cã ºi de aceastã datã ne veþi arãta
aceeaºi bunãvoinþã solicitudinii noastre.
Vã rugãm totdeodatã sã binevoiþi a ne rãspunde dacã avem
sau nu autorizaþia de a reproduce poezia d[umnea]v[oastrã].
Primiþi salutãrile ºi mulþumirile noastre sincere,
Ion Ciorãnescu
Redactor
[Domniei sale domnului George Tutoveanu ~ Bârlad]
La o cerere, atât de inteligent ºi urban formulatã, rãspunsul
poetului George Tutoveanu a fost, desigur, pozitiv, iar tinerii poeþi
de la revista Foaia tinerimii au fost entuziasmaþi de a-l avea
colaborator pe unul dintre cele mai alese spirite ale provinciei
literare ºi culturale de la noi.
E necesar sã precizez, cã pe verso acestei scrisori, poetul George
Tutoveanu menþioneazã ~ Ioan Ciorãnescu ~ unul dintre
întemeietorii revistei „Foaia Tinerimii”, fapt ce dovedeºte cã bardul
din Bârlad urmãrea ºi citea, cu atenþie, tot ceea ce apãrea în domeniul
poeziei. ªi nu numai.
34
Note
* Originalele acestor scrisori, inedite, se aflã la Arhivele Naþionale ale
României, Bucureºti. Fond Colecþia scriitori români. Dosar nr. 1, f. 1r ºi
la Biblioteca Academiei Române ~ Bucureºti. Cota
24
S XLV
.
1. Poveºti în versuri. Desene de Iordache. Bucureºti, Editura „Cartea
Româneascã”. [1924], 141 pagini. Cartea s-a bucurat de o receptare
corectã din partea criticii literare.
2. Foaia Tinerimii apare la Bucureºti, în rãstimpul 1919–1930. Aici Ioan I.
Ciorãnescu a publicat ºi cu pseudonimul Ioniþã Cocostârc.
3. Poezia Farmec s-a publicat, iniþial, în Revista modernã, 1, nr. 45, 20
ianuarie 1902, p. 2. A fost republicatã în toate cele ºase ediþii ale volumului
Albastru. ªi, desigur, se republicã, la cererea poetului Ioan I. Ciorãnescu,
ºi în Revista tinerimii, 9, nr. 19-20, 15 mai 1925, p. 133.
4. Se referã la prima carte de poezii a lui George Tutoveanu ~ Albastru.
Ediþia a ºasea. Bârlad, 1918, 121 pagini.
35

36
RESTITUIRI
George Toma Veseliu
PETRE ANTON BUTUCEA
În „Cercetãri literare. Scriitori dâmboviþeni”, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2007, prof. dr. Nicolae Scurtu, unul dintre
cei mai îndrituiþi ºi scrupuloºi cercetãtori literari posedând o culturã
enciclopedicã ºi un fond arhivistic care aminteºte de un Hurmuzachi
sau de un Torouþiu, dar cu o structurã cãlinescianã de reconstituire
a fenomenului literar în integritatea sa, procedeazã benedictin la
actul de restitutio dâmboviþean acordând o atenþie cu totul aparte
poetului rãzvedean Petre A. Butucea (n. 1920- m. 1945). Spre
deosebire de ceilalþi scriitori dâmboviþeni, Ioan Al. Brãtescu-Voineºti
sau I.C. Vissarion, cu o exegezã mai mult sau mai puþin completã,
poetul Petre A. Butucea, în viziunea domniei sale, pe bunã dreptate,
este „omul iubit ºi apreciat de contemporani, uitat ºi ignorat
complet... un autodidact superior, un pasionat de lecturã, un mare
iubitor de poezie ºi un entuziast participant la viaþa literarã ºi
culturalã din provincie, cât ºi la cea din Capitalã” (Noi precizãri
despre poetul Petre A. Butucea). Prezentând Consiliului Local al
Primãriei Rãzvad doleanþa d-lui N. Scurtu ºi a noastrã de a publica
opera poetului, adunatã de prin periodicele din þarã, ideea a fost
violent respinsã, deºi suma cerutã era prin natura ei o extrem de
modestã contribuþie financiarã a unei comunitãþi care, prin aleºii
sãi, întoarce astfel spatele unui mare talent literar care aºteaptã
lumina tiparului de aproximativ 70 de ani.
Misterul sub care se ascunde aceastã personalitate literarã este
cu atât mai mare cu cât elementele bibliografice se lasã foarte greu
descoperite. Este cazul unui document (o scrisoare) care vorbeºte
de la sine, prin patetismul pe care-l degajã din lumina acestui astru
cãzut brutal în plinã ascensiune, despre receptarea operei ºi existenþei
dramatice a poetului „În Þara Româneascã numai rar de s-au
nãscut aºa oameni minunaþi ca fratele Petriºor!” Textul este parte
din scrisoarea adresatã de cãtre Ilie Popoviciu, confrate literar al
lui Petre A. Butucea, mamei acestuia dupã plecarea poetului în
nefiinþã, pe 17 martie 1945, dupã o existenþã impregnatã de
iminenþa sfârºitului. Descoperirea acestei scrisori a fost posibilã
datoritã eforturilor doamnei Rãdulescu I. Niculina ºi fiului ei, medicul
primar specialist în medicina muncii, Dumitru Rãdulescu.
Poetul Petre A. Butucea a fost apropiat al familiei negustorului
cãrturar Sãvoiu Ioniþã Ion (n. 1872- m. 1969) (vezi Monografia
comunei Rãzvad – G.T. Veseliu). Legãtura strânsã cu aceastã familie
– prof. Dumitru Sãvoiu, mai vârstnic decât poetul îl medita chiar
alãturi de casa negustorului, la fratele aceluia, Sãvoiu Gâlceavã – este
probatã de corespondenþa familiei Butucea dupã moartea poetului în
care se implica întreaga familie, în frunte cu Sãvoiu I.I. Acest amãnunt
clarificã atmosfera intelectualã în care un rol preponderent îl aveau
poetul, învãþãtorul Gheorghe Calciu, preotul Emanoil Popescu, Sãvoiu
I.I. ºi fiul acestuia, prof. Dumitru Sãvoiu, dar ºi mezina familiei
Rãdulescu I. Niculina. Activitatea poetului în localitate era cunoscutã
(„Petre era un geniu, vorbea cu sora mea Vasilica Preduþ” – Bãlaºa I.
Gheorghiþa, n. 1927), relaþiile sale cu lumea literarã erau îndelung
discutate aici în familia Sãvoiu, de bunã seamã cã Sãvoiu I.I. care
lucra periodic la Primãrie scria o epistolã prin care-l anunþa pe Ilie
Popoviciu ºi, probabil pe ceilalþi confraþi literari de care poetul era
strâns legat, despre dispariþia acestuia. Rãspunsul promt al confratelui
literar a fost puternic mediatizat, scrisoarea fiind cititã mamei ºi
grupului, apoi copiatã dintr-o intuiþie superioarã a valorii documentului
dar ºi ca un act premonitoriu, fiindcã tot ce a aparþinut poetului, în
afara celor prezentate de noi în revista „Litere”, 2007, au dispãrut
fatalmente. Apoi, mama îndureratã, cu siguranþã cã va fi purtat aceastã
scrisoare la piept, în dreptul inimii ei însângerate timp de doi ani,
când, pe 10 noiembrie 1947, nepotul ei, Viºan Nicolae, se va deplasa
la Primãria Rãzvad spre a anunþa decesul acesteia – Joiþa Anton
Butucea (n. 1880). Scrisoarea (copia de acum 63 de ani este pãstratã
în condiþii bune) evocã direct personalitatea umanã ºi poeticã a lui
Petre A. Butucea ºi indirect starea nenorocitei mame, rãmasã singurã,
sãracã ºi bolnavã, stingându-se încet de durere. Desigur discursul
scrisorii mulat pe o anumitã percepþie a momentului dramatic relevã
starea femeii post-lecturã. Retorica este una care creºte din redundanþa
evenimentului traversat într-o gamã nuanþatã de trãiri. Tonalitatea,
modul de adresare, vin din proximitatea momentului tragic. Tensiunea,
dramatismul unei existenþe brutal întrerupte se resimt în documentele
pe care le deþine prof. dr. N. Scurtu ca ºi în aceastã scrisoare prevestind
stratul gros al tãcerii ce se va aºterne peste numele unui poet de
importanþã naþionalã.
* * *
Mult iubitã mamã a lui Petre A. Butucea!
Azi am primit o carte poºtalã de la Dl. I.I. Sãvoiu de la primãria
comunei Rãzvadul de Jos, în care înºtiinþeazã cã Petre A. Butucea
nu mai este viu! Îngrozitoare veste a morþii Scumpului D-voastrã
fiu mare ºi în veci Prieten al sufletului meu, pe care în aceastã
lume n-am avut fericirea sã-l vãd vreodatã, ah, a [cea]stã veste a
morþii lui mã cutremurã ºi mã doare [m]ai mult decât orice pe
lume! Mamã scumpã ºi îndureratã a lui P. Butucea, nu plânge,
cãci dacã Domnul Sfânt a voit sã-l cheme la El, apoi sã ºtii bunã
mamã cã „Scumpã este înaintea Domnului Isus moartea aleºilor
lui”. D. Isus sã-i odihneascã sufletul lui mare ºi sfânt cu drepþii ºi
sfinþii în Þara cea veºnicã de sus! Aºi fi dorit nespus de mult sã-l
vãd ºi sã-l cunosc în vieaþã pentru cã l-am iubit ºi preþuit foarte
mult pe scumpul Dtale fiu! Dar dacã nu ne-a fost dat acest lucru,
atunci rãmâne nepieritoare Dragostea mea pentru el ºi lacrimile
mele vor curge mereu pentru acel mare Suflet care a fost P.A.
Butucea. În þara Româneascã numai rar de s-a nãscut aºa oameni
minunaþi ca fratele Petriºor: Amintirea lui în lume v[a] fi una
dintre cele mai strãlucitoare! Mã îngro[zesc] la gândul morþii
acestui mare om ºi mare Poet [al]Neamului Românesc ºi nu vreau
sã cred niciodatã cã el e mort. Dar dragostea ºi dorul meu rãmân
eterne pentru el ºi lacrimile mele îl vor urmãri ºi dincolo de
mormânt. Simpt cã nici moartea nu poate sã ne despartã ci vom fi
iarãºi în lume doi fraþi nedespãrþiþi dar de nu în astã lume cu
siguranþã în – Þara Domnului Isus. Acolo nu e moarte nici durere.
Aºa dar, mamã întristatã ºi nemângâiatã a lui P.A. Butucea,
ridicã-þi ochii în sus cãtre Isus ºi în rugãciunile durerii tale, vezi
mângâiatã de Domnul nostru! Ai pierdut un fiu, iar eu am pierdut
un mare, nepreþuit de mare Prieten ºi frate. Singur, Cerul cunoaºte
durerea noastrã pentru El. Aºi dori sã pot merge odatã sã plâng pe
mormântul lui ºi s[ã] sãrut þãrâna care-l adãposteºte. Cât era în
via[þã] m-am înþeles cu dânsul prin scrisori cã dacã voi muri eu
înainte sã vin[ã] aici la Picleu ºi sã plâng[ã] trecerea mea din
lume apoi sã ridice toate Poeziile mele, sã le aducã la Rãzvad. Iar
el mi-a scris cã toate ale lui cãrþi ºi Poezii mi le va lãsa mie dacã
va muri înaintea mea. ªi vai cât de îngrozitoare e moartea aceasta,
cãci n-a cruþat o viaþã atât de fragedã ca a lui P.A. Butucea.
Mamã ºi Doamnã Butucea!
Cu sufletul meu întru cu viaþa ºi cu toate lacrimile mele mã
alãtur durerii nemãrginite care v-a ajuns în lumea asta pustie.
ªtiu cã suferi ºi plângi mult dupã sufletul ºi trupul rupt din viaþã
Dvoastre. Dar ce putem face[noi] oamenii în [fa]þa morþii, decât
sã plângem rãniþi pânã vom trãi. V[aº mulþumi] foarte mult dacã
e cu putinþã sã-mi scrieþi p[...] g[...] totul despre viaþa ºi moartea
lui Petriºor cel neuitat. Aºi vrea sã ºtiu dacã a fost pe front ºi din ce
cauzã a primit Pneumonie. A fost cãsãtorit? Vã promit cu toatã
sinceritatea ºi credinþa cã voi scrie mult despre fiul D-voastrã ca sã
ºtie o lume cã s-a stins un mare om al Neamului Românesc. Deci,
pentru ca sã nu mai necãjesc, prin aceste amare gânduri vã rog sã
credeþi cã Ilie Popoviciu ºi P.A. Butucea au fost doi fraþi buni ºi
adevãraþi. Iar Dtale Mamã cea bunã a lui P. vã doresc multã
sãnãtate ºi multã milã de la Bunul Dumnezeu. Rog pe Domnul
Isus sã vã dea mângâiere ºi ajutor în singurãtatea vieþii voastre!
Cu multã dragoste ºi lacrimi, Ilie Popoviciu.
Aceastã scrisoare induce ideea unui posibil transfer al operei
poetului Petre A. Butucea cãtre confratele sãu, poetul ºi eseistul
Ilie Popoviciu. Vor fi fãcut apropiaþii aceastã operaþiune? Apoi,
în arhiva lui Ilie Popoviciu au existat scrisorile, poeziile lui P.A.
Butucea. Va mai fi existând acea arhivã? Dar scrisori ºi opera
poetului rãzvedean?
37

38
NEGRU PE ALB
ªerban Tomºa
Povestiri fantastice
De fiecare datã când citesc o povestire fantasticã, am impresia
unei complicitãþi cu un narator care îmi promite dezvãluiri
senzaþionale, dar dovedeºte, în cele din urmã, cã nu ºtie nimic sau
se preface cã nu ºtie nimic.. Te face sã-l urmezi, mergi pas cu pas
pe urmele lui, asiºti la lucruri incredibile, el îþi face semn cã totul
are o explicaþie pe care o vei afla la momentul oportun, însã în
final ramâi descumpãnit când însuºi naratorul pare nedumerit ºi
confuz. Dacã este ºi personaj, lucrurile acestea sunt ºi mai bine
reliefate. O povestire fantasticã este povestea întrepãtrunderii a
douã lumi incompatibile. Personajul ºi, pe urmele lui, cititorul,
abil manevrat de cãtre narator, pãtrund pe nesimþite într-o altã
lume care îºi face sau nu simþitã prezenþa prin anumite „semne”.
Un exemplu edificator în acest sens este Frica de Guy de
Maupassant. Este un text care explicã perfect mecanismul unei
creaþii fantastice. Naratorul cãlãtoreºte noaptea cu trenul. În
compartiment se simte un puternic miros de fenol. Mai târziu
aflãm cã totul este dezinfectat datoritã pericolului de holerã. În
acelaºi compartiment se mai aflã un domn în vârstã, de condiþie
bunã. La un moment dat, cei doi vãd, din goana trenului, doi
oameni bãrboºi ºi în zdrenþe, stând într-o pãdure, în jurul unui
foc. Dornic de comunicare, domnul în vârsta remarcã faptul cã e
ora douãsprezece ºi cã ei au vãzut ceva bizar. Abia mai târziu
enunþã o idee care ar putea fi socotitã o emblemã pentru multe
povestiri fantastice: „Nu þi-e fricã decât de ceea ce nu înþelegi”. ªi
respectabilul domn relateazã douã întâmplãri pentru a-ºi
argumenta opinia. κi aminteºte cum marele scriitor rus Turgheniev
a povestit cândva, în casa lui Flaubert, cum, scãldându-se în apa
unui râu, s-a speriat îngrozitor când o creaturã semãnând a om, a
încercat sã-l ia în braþe ºi chiar l-a fugãrit o vreme, pânã când un
bãieþandru aflat cu vitele la pãscut a îndepãrtat monstrul cu
biciul.Bãiatul i-a spus cã era o nebunã care trãia la marginea
pãdurii. A doua întâmplare povestitã de domnul cel distins nu
mai are însã o explicaþie clarã. El relateazã cã, la un moment dat,
cãlãtorea prin Bretania. Era noapte ºi el mergea pe jos. Atmosfera
era stranie, noaptea era adâncã, nu se vedea nimic ºi nu se auzea
decât ºuieratul vântului. ªi atunci bãtrânul a auzit un zgomot
care se apropia. S-a dat la o parte din drum ºi a vãzut uluit o
roabã care mergea singurã, duruind peste pãmântul uscat. Evident
cã nu a putut gãsi o explicaþie raþionalã acestui fapt. Cred cã
acesta este principiul fantasticului : nu este fantastic decât ceea
ce nu are o explicaþie raþionalã, iar perspectiva narativã are un rol
esenþial în realizarea incertitudinii, ambiguitãþii, echivocului.
Aceste reflecþii mi-au fost prilejuite de apariþia cãrþii Plimbãri
cu Freud de Kocsis Francisko (Editura Ardealul, Târgu-Mureº,
2006), binecunoscutul poet ardelean, redactor la revista „Vatra”.
Nu este prima datã când un poet îºi incearcã puterile în proza
fantasticã. Prima impresie este cã nu gãsim aici nimic din nefirescul
povestirilor din Trântorul lui Emil Botta. Deºi fãrã lirismul
apãsat din prozele lui A. E. Baconsky, textele din Plimbãri cu
Freud sunt mai aproape de Echinoxul nebunilor decât de
realismul înºelãtor din prozele lui Mircea Eliade. Fiecare povestire
este construitã atent, cu o grijã deosebitã pentru detaliile
semnificative. Casa din grãdina japonezã prezintã o lume
ordonatã, care funcþioneazã dupã legi aparent normale. Descrierea
grãdinii îngrijite de un japonez este de o precizie geometricã: „un
rând de meri întâlnindu-se sub un unghi de patruzeci ºi cinci de
grade cu un rând de cireºi care primavara sunt numai floare, dar
nu rodesc niciodatã, consumându-ºi vitalitatea în aceastã superbã
risipã. Din vârful unghiului porneºte un rând de pruni spre zidul
dinspre stradã; cele trei rânduri, vãzute de sus, alcãtuiesc litera
Y.” În acest decor se întâmplã un lucru care sfideazã orice logicã.
Un necunoscut îl viziteazã pe proprietarul grãdinii ºi îi transferã
propria invaliditate. Vizitatorul mãrturiseºte cã a fost trimis de o
voce ºi cã va reveni peste un an, când lucrurile vor reintra în
normal. Ceea ce se ºi întâmplã, numai cã scena de la început se
repetã în oraº, cu un acelaºi invalid, ºi nu mai avem certitudinea
cã personajul afectat de aceste miracole inverse îºi va mai cãpãta
vreodatã capacitatea de a merge. Scenele sunt perfect motivate,
între ele existã o continuitate fireascã, iar finalul este reuºit.
Depãºirea limitelor umane ºi pãtrunderea într-o altã lume
formeazã tema povestirii Incredibila aventurã a domnului
Godeschal. În urma unor exerciþii îndelung repetate, personajul
reuºeºte sã zboare ºi sã se teleporteze în locuri îndepãrtate,
reuºind sã depãºeascã barierele timpului ºi ale spaþiului. Ulterior,
când se reîntâlneºte cu fiul sãu, el reintrã sub regimul temporal
pãmântesc ºi moare asemenea eroului din basmul „Tinereþe
fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”: „Când soarele va ajunge pe
floarea de mac sãlbatic din mijlocul covorului, voi porni sã-mi
strãbat anii. Voi ieºi în grãdinã ºi cu fiecare pas voi îmbãtrâni
vizibil. Va trebui sã mã urmezi. Când voi muri, sã mã ridici ºi sã
mai faci câþiva paºi în direcþia în care mergeam. În braþele tale vei
avea un schelet pe care va trebui sã-l îngropi. Acela voi fi fost.”
Existã, în aceste pagini, o subtilã pendulare între douã lumi, una
dintre ele rãmânând misterioasã ºi inaccesibilã. De altfel, fiecare
poveste operezã o deschidere cãtre un alt plan, însã doar atât cât
sã facã mai enigmatic universul paralel revelat. Este „o uºã abia
întredeschisã”, cum ar spune un celebru critic literar român, autor
ºi el al unor excelente povestiri fantastice. În „Searã vienezã”, un
strãin îl pedepseºte pe un jandarm ticãlos. Apariþia motanului
cenuºiu, în final, asigurã naraþiunii o desãvârºitã ambiguitate.
Vocea probeazã neobiºnuita dexteritate a autorului de a scrie
povestiri. Intervenþia „celui care scrie aceastã poveste” ºi care
întrerupe fluxul epic, la sfârºit, pare sã fie cel mai potrivit final,
dar bucata nu se numãrã printre cele mai reuºite din volum. În
orice caz, procedeul este ingenios, dar nu þine neapãrat de fantastic.
Pãducelul evidenþiazã gustul ºi educaþia artisticã a autorului.
Se simte ochiul ºi mâna celui care percepe lumea dintr-un punct
de vedere estetic. Descrierile sunt de un mare rafinament: „Frigul
nu pare prezent, doar o melodioasã compactare a stratului din ce
în ce mai gros de nea sub greutatea fulgilor care continuã sã cadã.
Rãzorul cu firele înalte de iarbã uscatã ºi tufa de mãceº cu spini
mari, în care s-au prins câteva frunze pe care pãianjenul le-a
îmbinat în arhitectura sa, rup ritmul monoton al unei coline
domoale...” Avem de-a face cu o evadare în esteticul pur,
personajul fiind o ipostazã modernã a meºterului Manole. Ceasul
de buzunar ºi O plimbare în amurg înclinã mai degrabã cãtre
straniu, dacã ne gândim la categoriile lui Tzvetan Todorov.
Decorul este schiþat, de fiecare datã, cu o mânã sigurã, de autentic
prozator. În sfârºit, cea mai reuºitã piesã este, în opinia mea,
Cantata profanã. Poetul ºi prozatorul îºi dau mâna pentru a
realiza un text cu un relief artistic excepþional. Muzica secretã a
oraºului este sugeratã într-un mod încântãtor, iar condiþia artistului
este evocatã cu mijloace proprii, originale. Cãlãtoria prin urbea
natalã, prilejuieºte naratorului pagini admirabile: „Am trecut pe
lângã paragina numitã Cocoºul de aur, cândva cel mai galonat
local al târgului, altfel o superbã clãdire în stil secession, cu
interioare spaþioase în pereþii cãrora s-a impregnat muzica unui
veac apus; dacã treci pe lângã ea noaptea târziu, când oraºul
doarme, poþi auzi aceste melodii de parcã în clãdirea întunecatã
orchestra nici n-ar fi observat cã uºa timpului s-a închis ºi ar
continua sã cânte pentru clienþi cãrora doar parfumul le-a mai
rãmas în preajma meselor.”
Scriam la început cã nu este prima datã când un poet român
scrie prozã fantasticã. Ba chiar putem spune, dacã judecãm
lucrurile cu atenþie, cã mai ales poeþii au izbutit în acest dificil
domeniu. Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi,
Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Emil Botta, Ion Minulescu, Adrian
Maniu, Al. Philippide ºi Mircea Cãrtãrescu sunt nume
prestigioase care au creat texte antologice, unele dintre ele adevãrate
capodopere, pentru specia literarã pe care am discutat-o. Este
evident cã hlamida de mag, cãutãtor ºi creator de mistere, i se
potriveºte ºi lui Kocsis Francisko.
39

ESEU
1. O fi bine?
Alexandru Bulandra
Mioriþa – povestea
unei capodopere*
Acum, când am încheiat cercetarea asupra originii textului baladei
Mioriþa scris de Vasile Alecsandri, înainte de a redacta raportul final
al acestei anchete literare pe care am început-o cu mult timp în urmã
fãrã sã fiu pus de cineva, nici mãcar de un gând îndrãzneþ, ci de acelaºi
vãl de mister ce i-a atras ºi pe ceilalþi curioºi, mã întreb, – împins de
efortul, pentru care nu mã simt încã pregãtit, de a comunica ce am
aflat, asemeni unui detectiv obligat sã schimbe intuiþia cu explicaþia,
ºi notaþia sinteticã, numai pentru mintea lui încordatã, cu prezentarea
detaliatã a fiecãrui pas, fãrã sã mai socoþi trimiterile bibliografice
º.c.l., care sã fie, pe deasupra, ºi atractive pentru un creier neconectat
la problemã, - de ce trebuie sã ºtim cum a lucrat Alecsandri pentru a
scrie textul Mioriþei? Cunoaºterea în amãnunt a originii textului scris
va schimba ceva din receptarea lui?
Am ajuns la liman dupã ce, ani de zile, nici nu am ºtiut ce caut.
Deþin adevãrul. ªtiu sã spun cui mã întreabã cum a compus Vasile
Alecsandri Mioriþa. ªi de ce. ªi de ce nu ºi-a asumat-o ca poem
propriu. Dar de ce sã spun toate acestea, încã nu am aflat.
O fi bine, n-o fi bine? Sã fie teama cã ceea ce ºtiu va surpa
temeiul altor cercetãri pe care s-au ridicat edificii spirituale intrate în
conºtiinþa naþionalã? Sau penibilul neluãrii în seamã, înghiþit de
indiferenþa aºa-zis mioriticã, pe care cuvântul atât de drag lui Alecsandri
a creat-o, articulându-i sughiþul?
Un folclorist autodidact, de ocazie ºi de birou, neavând ce face, se
apucã de o treabã pe care Alecsandri a oferit-o cu generozitate tuturor:
sã dezlege un mister, o tainã etalatã ziua în amiaza mare, un fals
labirint care te duce acolo unde vrei. ªi s-a vrut mult de la acest text,
cuvintele lui ducând în cârca lor literalã sensuri din ce în ce mai grele.
Dacã ar fi un lucru, aº spune cã Mioriþa a fost folositã pânã la urzealã.
Dar, în cazul nostru, tocmai aflarea urzelii a constituit scopul anchetei.
2. Subterfugii inocente
Multã apã a trebuit sã curgã pe Ialomiþa pânã am reuºit sã ies din
zona nãlucirilor emanate din sufletul înfierbântat al poetului, care
mã luau la vale pe nisipuri miºcãtoare. Urcat pe praguri mai înalte ºi
reci, am putut vedea pânã departe, cãtre izvoare, cursul textului scris
la un moment dat de Alecsandri. Istoria lui stã sub semnul mãºtii ºi
secretului. Se evitã, într-o formã sau alta, sã se spunã adevãrul. E ca
ºi cum un bun cunoscãtor al ascendenþilor unui individ i-ar studia
comportamentul în diverse situaþii ºi ar spune, ca dupã un efort
inutil, „aºa era ºi taicã-su.” Dar individul cercetat s-ar putea sã nu
ºtie acest lucru, ºi de aici apar adevãratele probleme.
ªtiu cã mã ia gura pe dinainte spunând ce vei gãsi scris pe îndelete
în raport, dar cred cã vei înþelege, cititorule – care acum zice-se cã mã
asculþi vorbindu-þi aºa, ca de la om la om, stând amândoi, cum îi plãcea
poetului de la Mirceºti, la gura sobei ºi depãnând poveºti fãrã sfârºit ºi
început, asemeni firului din lâna turmelor ascunse în baltã, dupã perdea,
la iernat –, oboseala ºi mulþumirea care mã inundã pentru prima datã,
dupã ce uitasem cu totul liniºtea cuibãritã a gândului lãsat liber, fãrã rost.
Abia acum îmi dau seama cã textul scris de Alecsandri prezintã
semnele unei vinovãþii ascunse, ca la oameni. Simte mereu nevoia sã se
justifice ºi faþã de sine ºi în raporturile sale exterioare. Autorul ºi
personajele îºi motiveazã cu grijã fiecare intenþie, iar Alecsandri,
care-ºi asumã numai partea de îndreptare ºi editare a Mioriþei, îl
comenteazã ca ºi cum textul însuºi nu este suficient pentru a fi înþeles
de cititor. Tânãrul Vasile Alecsandri se face, într-adevãr, vinovat, de
inducerea în eroare a cercetãtorilor, care nu ºi-au putut închipui, în
cazul acestui promiþãtor poet naþional ºi popular, colecþionar ºi editor
al cântecelor culese din gura poporului, cã datele de identificare, de loc
ºi timp ale culegerii erau simple tertipuri, care ascundeau… Ce?
* Fragment din volumul omonim, în curs de apariþie la Editura
Bibliotheca.
40
Folcloriºti ºi istorici literari, oameni care au mare încredere în
litera scrisã, au luat ca atare afirmaþiile lui, considerându-le adevãrate.
De la Iorga ºi Xenopol, pânã la cercetãtorii contemporani ai folclorului
literar – Gheorghe Vrabie, Mihai Pop, Adrian Fochi, Alexandru
Amzulescu – jocul poetului cu datele privind localizarea ºi timpul
descoperirii textelor folclorice a fost perceput ca reflectând întocmai
realitatea. Iorga îl crede atunci când spune despre Pãunaºul codrilor
cã l-a descoperit la Piatra în 1844, fãrã sã ºtie cã în ediþia finalã a
Poeziilor populare ale românilor, într-o notã la balada Vidra, editorul
recunoaºte cã ea seamãnã cu Pãunaºul codrilor poate pentru cã au
acelaºi autor ºi cã amândouã i-au fost cântate de un lãutar din satul
Mirceºti, anume Didicã, iar Xenopol – polemizând cu G. Dem.
Teodorescu, folclorist ºi culegãtor de literaturã popularã care afirmase
cã varianta Mioriþei culeasã de Alecsandri ar fi „înfrumuseþatã ºi
completatã” de acesta – era convins de adevãrul spuselor poetului cã a
auzit-o cântatã de un baci pe muntele Ceahlãu: „Oare aºa sã fie?” se
întreba el ofensat. „Sã fi dat d. Alecsandri drept creaþiune a poporului
român productul însuºi al fanteziei sale?”
Gheorghe Vrabie îl dã ca exemplu de folclorist „care a cãlcat
sate ºi vãi, s-a amestecat cu oamenii în bâlciuri ºi la hore, ca sã
asculte poezia lor de la cei mai destoinici cântãreþi”, nu ca
„mistificatorul” At. M. Marienescu, tânãrul bãnãþean care „a înþeles
sã adreseze apeluri ºi sã poarte o bogatã corespondenþã cu învãþãtori
ºi preoþi de þarã, adunând prin ei balade, colinde, basme.” Cercetãtorul
uitã însã cã în numele lui Alecsandri s-a dat „Anunþ” în „Propãºirea”
ºi „Gazeta de Transilvania” în 1844… Ce sã mai spun de cei mai
importanþi cercetãtori ai dosarului Mioriþa din ultimii 50 de ani,
Adrian Fochi ºi Al.I. Amzulescu, cei care, vei vedea, mi-au fost
mentori o bunã bucatã de drum din anchetã? Ei înaintaserã decisiv în
desluºirea cazului, dar nu duc lucrul pânã la capãt, împiedicându-se de
resturile rãmase în laboratorul poetului…
Despre descoperirea Mioriþei Alecsandri a fãcut, ca ºi în cazul
Pãunaºul codrilor, douã afirmaþii: prima, la 1 februarie 1850, în scrisoarea
cãtre Alexandru Hurmuzachi, care însoþeºte cea dintâi variantã a textului
scris al Mioriþei publicatã în revista „Bucovina”, unde spune cã „Aceastã
baladã mi-au fost adusã din munþii Sovejii de D.A. Rusu, care o descoperi,
împreunã cu multe altele, în vremea cât a fost exilat pe nedreptate la
mãnãstirea Sovejii.” Asta se întâmplase în 1846. În ediþia definitivã,
acelaºi Alecsandri descrie cu de-amãnuntul, într-o notã la balada Dolca,
cum a cules aceeaºi Mioriþã de la baciul Udrea, la stâna de pe muntele
Ceahlãu, într-o frumoasã searã de varã a anului 1842… Cei doi cercetãtori,
de bunã-credinþã, iau în serios ambele afirmaþii ºi decid cã cea mai demnã
de crezare e aceea cu Soveja, Russo, mãnãstire, martie 1846, deºi în
jurnalul þinut de acesta – descoperit ºi publicat de prietenul sãu dupã
moartea lui –Alecu, cel mai înfocat admirator al Mioriþei înainte de
Sadoveanu, nu consemneazã nimic despre un astfel de text. Ei nu s-au
întrebat de ce Alecsandri a schimbat locul, data ºi persoana celui care a
notat textul oral al baladei. Ca sã nu mai vorbim cã, prin aceasta, se
translata toatã întâmplarea într-o altã zonã geograficã ºi folcloricã, din
Vrancea în Moldova montanã. Cu un detaliu, ce a devenit semnificativ
pentru mine destul de târziu: amândouã se învecinau cu Transilvania…
Dacã ar fi avut în vedere cã aceste pendulãri în timp ºi spaþiu erau destul
de frecvente la poetul-editor, atât cu poeme originale cât ºi cu cele
folclorice, ºi dacã ar fi reflectat la motivaþiile puerile date de autor ºi
culegãtor atunci când gafá, încurcându-se în declaraþii, înaintaºii mei
ºi-ar fi dat seama cã afirmaþiile lui Alecsandri trebuiau puse sub un mare
semn de întrebare. N-a fost sã fie aºa! Soveja s-a transformat în leagãnul
copilãriei Mioriþei iar consecinþele pentru cercetarea originii textului au
fost acelea pe care cei doi exegeþi, în formule specifice, le dau glas: cã
balada Mioriþa se gãsea în circuitul folcloric în momentul descoperirii ei
– nu þi-am spus pânã acum, dar acest termen, descoperire, îmi dã frisoane!
–, cã este o baladã moldoveneascã ºi, ce era cel mai important pentru
ancheta deschisã de mine, trecerea de la colindul transilvan al pãcurarilor
la balada cu mioara nãzdrãvanã s-a realizat în mod spontan, ca urmare a
unei întâmplãri petrecute în timpul transhumanþei, spune Fochi, sau,
cum argumenteazã discipolul sãu peste un sfert de veac, Amzulescu, tot
pe cãile transhumanþei, dar sub efectul continuei desacralizãri a colindei…
…Pornisem de la credulitatea cercetãtorilor… Ce sã zic de abonaþii
„Gazetei de Transilvania” care citeau corespondenþe trimise din Iaºi,
alcãtuite de fapt de Alecsandri aflat la Braºov! Sau, ºi mai ºi, de relatãrile
despre desfãºurarea revoluþiei din Þãrile Române transmise pentru
parizieni, zi de zi, timp de ºase luni, dintr-un hotel din capitala Franþei?
De autorul Cântãrii României nu a ºtiut, în afarã de Alecsandri, Russo
ºi Bãlcescu, nici prietenul lor cel mai bun, Ion Ghica. Peste ani, Alecsandri
îºi va asuma aceste fapte, motivând cã „Pe atunci se întrebuinþau toate
mijloacele, chiar ºi subterfugii inocente, pentru a ne face cunoscuþi
Europei ºi de a interesa partea inteligentã a ei la soarta României.”
41

42
LECTURI
Rãzvan Davidescu
MODELUL CULTURAL
EUROPEAN (I)
Modelul cultural european este ultima lucrare apãrutã sub
semnãtura filosofului Constantin Noica. La noi este tipãritã întâi
în limba germanã în traducerea lui Georg Scherg, la Editura Criterion,
Bucureºti, 1988, sub titlul De dignitate Europae. În limba
românã, eseurile filosofice cuprinse în aceastã operã au fost
publicate în revistele: Ramuri, România literarã ºi Viaþa
româneascã, între anii 1986-1987. Ulterior, editura Humanitas
publicã volumul Modelul cultural european, în anul 1993, dupã
versiunea din revistele amintite mai sus, revãzutã ºi pregãtitã
pentru tipar de autor.
De-a lungul a nouãsprezece capitole, autorul analizeazã
într-un mod oiriginal ºi complex evoluþia culturii europene în
ultimele douã milenii. Interesant este faptul cã filosoful este de
pãrere cã naºterea modelului cultural european cu care ne
identificãm are loc odatã cu sinodul I Ecumenic de la Niceea, din
325. Deci Noica este de pãrere cã modelul cultural european este
unul prin excelenþã creºtin, ce are ca temei civilizaþia bizantinã,
atât de blamatã ºi ignoratã de cãtre occident. Opune aceastã
concepþie a sa celei a istoricilor filosofiei ºi culturii din Apus
conform cãreia cultura europeanã este de sorginte nordicã
(Spengler). Infatuitãþii ºi tendenþiozitãþii acestora, Noica rãspunde
pãrin argumente istorice ºi culturale ce aratã cã acceptarea unei
astfel de viziuni ar aduce în cultura europeanã un gol de aproape
un mileniu, ºtiut fiind faptul cã nordicii au dinamizat Europa abia
în jurul anului 1000. Ori aceastã realitate este relevantã dacã avem
în vedere faptul cã „Europa exista dinainte” (p. 65).
Cu privire la modul apariþiei culturii europene, filosoful
român afirmã cã acest act nu este efectul unui proces îndelungat, al
unei dospiri lente ºi fireºti ce ar fi permis apariþia culturii ca o
deprindere de naturã, ca o prelungire a ei în sintetic ºi autonom, ci
cultura europeanã ia naºtere printr-o rupturã intempestivã de
naturã, de antichitate ºi de oricare alt model cultural. Ori acest
eveniment implacabil ºi paradigmatic, ce prilejuieºte naºterea
culturii europene, este identificat de Noica ca fiind actul întrupãrii
lui Hristos, a eternitãþii care puncteazã istoria, aºa cum îl definea
pe Mântuitorul lumii, bunul sãu prieten, Þuþea.
Referitor la structura de ansamblu a culturii europene,
afirmã cã a cunoscut ºi parcurs, de-a lungul traiectului sãu, anumite
transformãri structurale, ce au dat identitate deosebitã perioadelor
ce o compun ºi definesc. Astfel, la baza culturii europene, se aflã
o perioadã a dogmatismului, a excepþiei care infirmã ºi contrazice
regula. Asta, deoarece, în acea vreme nu se concepea ca cineva sã
se situeze în afara principiului implacabil ºi fundamentalist al
regulei. El identificã o astfel de mentalitate totemicã în „intransigenþa
oricãrei reguli faþã de cea mai micã derogare de la ea, în demersurile
dogmatice, de ordin teoretic ºi practic, cele mai variate, de la cele
religioase pânã la cele politice; cãci dogmatismul se caracterizeazã
tocmai prin aceea cã nu admite excepþii faþã de regulã, el
sancþionându-le ºi cãutând sã le înlãture, dacã nu le-a putut evita”
(p. 13). Deºi aceastã perioadã sau însuºire a modelului cultural
european este plasatã de autor în ordine cronologicã la început (o
putem identifica ideal în primul mileniu creºtin al sinoadelor
ecumenice ºi Tradiþiei Bisericeºti), totuºi oricând astfel de
particularitãþi culturale pot fi regãsite ºi în alte perioade istorice,
aflate oficial sub tutela altor caracteristici ºi însuºiri.
Urmãtoarea etapã sau particularitate pe care o parcurge
modelul cultural european în avatarul sãu structural, este definitã
de Noica ca fiind aceea a excepþiei care confirmã regula. Aici
recunoaºtem toate acele aparente ºi iniþiale abateri de la regulã sau
lege, care ulterior vin sã confirme ºi solidifice regula. Exemplul
oferit este generic dar profund ºi antologic (parabola evanghelicã a
fiului risipitor).
O altã însuºire a culturii europene este aceea a excepþiei
care lãrgeºte regula ºi nu doar o confirmã. Deci, sub impulsurile
originalitãþii eurilor, însãºi regula devine flexibilã ºi interacþioneazã
neostil cu excepþia. În acest caz, „excepþia nici nu infirmã, nici nu
confirmã simplu regula, ci o modeleazã”. Noica justificã cele
afirmate mai sus prin realitatea culturii ºtiinþifice care are puterea
de a cizela legile, dar fãrã a le contrazice: „teoriile ºtiinþifice noi, nu
contrazic ºi înlãturã pe cele vechi, le lãrgesc numai pentru a le face
sã dea socotealã de abaterile de la ele. Spre deosebire de tipul
cunoaºterii trecute, care de fiecare datã venea sã arate cât de greºite
fuseserã cele anterioare ei, s-a ivit tipul de cunoaºtere prin integrãri
succesive. În anumite limite, cunoaºterea celor vechi nu fusese
greºitã; dar s-au ivit în zonele ce depãºeau aceste limite, excepþii
de la regulã, iar atunci, regula s-a transfigurat” (p. 17-18).
O nouã particularitate îmbrãþiºatã de cultura europeanã
este nominalizatã de filosof prin exemplul excepþiei care proclamã
regula, rãmânând totuºi excepþie. Îna cest caz excepþia nu se pierde
în regulã ºi nu poate fi asimilatã de aceastã. Ea rãmâne excepþie, cu
regulã cu tot. Argumentarea acestei inedite caracteristici, oferã
exemplul celor ce se raporteazã la exigenþele regulei, respectând-o
cu stricteþe, dar care rãmân totuºi excepþie (exemplul sfinþilor care,
deºi respectã regula, norma, ºi sunt ceea ce sunt, niciodatã nu vor
spune despre ei cã sunt sfinþi. Ei sunt sfinþi doar pentru alþii).
Urmãtorul ºi ultimul atribut dat culturii europene este cel al
excepþiei care substituie regula. În aceastã categorie este aºezat
geniul ca fiind cel care în dauna regulei, are dreptate ºi viziuni
viabile, care pur ºi simplu produc implozia regulei depãºite. Numai
cã aceastã genialitate, sub semnul cãreia îºi gãseºte finalitate evoluþia
modelului cultural european, se aflã în contradicþie flagrantã cu
firescul. Aceasta deoarece se ajunge la acea autonomie a culturii,
care îi permite omului sã impunã naturii ºi existenþialului (sub
toate aspectele sale), un ritm artificial ºi de aici, autodistructiv. În
acest sens, el spune cã „excepþia s-a prefãcut în regula terrei,
dominând în aºa fel viaþia ºi fãpturile de pe ea, încât a prescris ºi
prescrie legi noi firii. Astfel, excepþia a tins (chiar ºi în chip
primejdios ºi vinovat), sã se prefacã în regulã” (p. 23-24).
Concluzionând asupra acestor însuºiri particulare culturii
europene, de-a lungul vremii, Noica afirmã cã oricare dintre aceste
raporturi, excepþie-regulã, poate fi întâlnit în orice culturã, ca de
altfel ºi în fiecare destin individual. Totuºi, culturile ºi vieþile se
definesc numai prin acel raport dintre excepþie ºi regulã pe care îl
preferã ºi pe care îl pun în valoare în mod evident. Iar atunci când
se întreabã dacã este bine sau rãu, cã Europa, din punct de vedere
cultural a sfârºit prin a prefera ultimul raport (cel al excepþiei care
substituie regula), adoptând astfel o atitudine de demonetizare ºi
demititaze a fondului originar (care regulã), filosoful se aratã optimist,
crezând în ciclicitatea ºi repetabilitatea în perspectivã a
acestor raporturi. Astfel, este de pãrere cã din punct de vedere
cultural, Europa nu ºi-a trãit ultimul act.
Mai departe el alcãtuieºte ºi un tablou chematic al
culturilor universale, prevalându-se de anumite raporturi logice
pe care le numeºte fundamentale ºi prin care încearcã sã
desemneze tipurile de culturã. Astfel, enumerã cinci raporturi
dintre 1 ºi multiplu:
1. Unu ºi repetiþia sa, desemneazã în chip evident culturile
primitive de tip totemic (este analog excepþiei care infirmã regula).
2. Unu ºi variaþia sa. (corespunde excepþiei ce confirmã
regula. Oferã schema culturilor de tip monoteist, care aproape
toate pun divinitatea drept principiu al unitãþii.
3. Unu în Multiplu. (corespunde excepþiei care lãrgeºte
regula). Oferã schema culturilor de tip panteist în care zeitãþile par
sã nu aibã contur definit.
4. Unu ºi Multiplu. Desemneazã culturile de tip politeist,
în principal pe cea greacã.
5. Unu Multiplu, pe care îl atribuie culturii europene ºi care
stã la baza acesteia. (exemplul suprem, Sfânta Treime). În acest
raport divinitatea nu este alteratã ºi demonetizatã, iar omul nu-ºi
pierde personalitatea, între Unu ºi Multiplu, existând o interacþiune
vie, dinamicã, ºi care este consimþitã.
43

GEOCOVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
George Coandã
CARTEA VECHE
Gabriela Niþulescu
44
Istoria dupã Heliade (VI).
Sentimentul ºi sensurile umanitãþii
În sensul cel mai evident al cuvântului, Heliade este un
premergãtor al lui Mircea Eliade. ªi încã unul profund aplicat,
un axiolog care, prin avuabilitate tacitã, în „Istoria criticã
universalã” îºi începe demersul despre naºterea ºi evoluþia
sentimentului religios – istoriceºte privind lucrurile – cu o remarcã
logicã, într-o confinitate ideaticã cu marele istoric ºi filosof al
religiilor: „Umanitatea în genere (...) îºi are vârstele sale cã ºi
omul în parte ºi vârstele îi sunt cu atât mai îndelungi cu cât
existenþa ei strãbate secolii” (p. 1001)
Apoi desfãºoarã, pentru a ne face sã înþelegem acest aserþiune,
o demonstraþie interesantã, contaminatã de o anume tratare naivã
– am mai semnalat acest aspect –, dar nici decum în stare de a ne
face sã-l privim pe Heliade cu neîncredere. Pentru a ne determina
sã înþelegem demersul sãu, apeleazã la descoperirea treptatã, pe
vârste, a lumii de cãtre om, de la pruncie pânã când, pe la ºase ani
de viaþã, „a þine minte, facultãþile sufletului (...) încep a i se dezvolta
(...). Acum, când se sperie, când îi e fricã, ºtie cã s-a speriat,
când mã (iubeºti – n.n.), când urãºte, are conºtiinþa afecþiunii, a
urii”. („Istoria criticã universalã”, p. 103).
În ceea ce priveºte apariþia sentimentului religios, este convins
Heliade, tot astfel se petrec lucrurile, cãci, ca ºi în cazul copilãriei
ajunsã la vârsta conºtientizãrii lumii, omul, depãºind stadiul
începutului de existenþã preistoricã, „începu a cugeta la ceva ce nu
fu el”, de unde „Afecþiile lui primare se adresarã cãtre tot ce îi
susþinea viaþa, îl nutrea, îl adãpa, îl adãpostea, îl umbrea, ii
mulþumea vederea, auzul, odoratul, simþurile cu un cuvânt, cãtre
tot ce îl punea în mirare, în extaze iarba, arburii fructidori, florile,
fântânile, râurile, murmura apelor, ciripitul paserilor, înfioratul
frunzei, adierea vântului, ribombarea tunetului, vuietul mãrii îl
fãcea a cãdea în genunghe, a se prosterna, a adera cu un cuvânt
ºi a-l face a oferi din ale sale”. (Ibidem, pp. 104-105). Aºadar,
omul preistoric, este la vârsta primelor mitologizãri ºi sacralizãri.
Haideþi, acum, sã vedem ce ne spune Mircea Eliade cu rigoare
hermeneuticã modernã în comparaþie cu poetizãrile lui Heliade:
„Lucrând cu un silex sau cu un as primitiv, legând pici de animale
sau panouri de lemn, pregãtind o undiþã sau un vârf de sãgeatã,
modelând o statuetã de lut, imaginaþia deceleazã analogii
nebãnuite între diferite niveluri ale realului: uneltele ºi obiectele
sunt încãrcate de nenumãrate simbolisme, lumea lucrului –
microuniversul care confiscã atenþia meºteºugarului timp
îndelungat – devine un contur misterios ºi sacru, bogat în
semnificaþii” („Istoria credinþelor ºi ideilor religioase”, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981, p. 35)
În fond, gând la gând cu Heliade, dar exprimat altfel. Iar
acesta, urmãrind evoluþia sentimentului religios, decripteazã cã,
în starea sa de primitivitate, omul ºi-a creat, din fricã, mai mult
decât „din afecþie”, fetiºurile ºi zeitãþile. Fricile produse de
intemperiile meteorologice, de cutremure, de incendii, dar ºi de
sãlbãticiunile pãdurilor ºi câmpiilor, „tot ce era crud ºi astuþios”
ºi-au gãsit, mai târziu, în stãrile liminare ale civilizaþiei,
reprezentarea prin zeitãþi agresive – Moloh, Marte, Pluton,
Vulcan, Neptun, Mercur, ba ºi Minerva ºi Apollon – dar „fetiºele
plãcute, fãcãtoare de bine, blânde ca florile” – compensatoare
ale fricilor – au nãscut pe Flora ºi Pomona, „nimfe, zefiri, fauni,
pani, silvani”, însã acestea „nu abuzã nici onoruri, nici sacrificiuri
ca abjectivele ce inspirã mirarea ºi mai vârtos spaima”. (Ion
Heliade–Rãdulescu, op. cit., pp. 103; 105)
(continuare la pagina 46)
CARTEA ªI CIRCULAÞIA EI
A iubi ºi preþui cartea a fost, dintotdeauna, emblema celor
care s-au adãpat din înþelepciunea cuvântului scris, i-au înþeles
valorile ºi l-au înfrumuseþat cu mintea ºi cu inima. A trãi pentru
ºi prin carte a fost, în istoria omenirii, unul din elementele
fundamentale ale existenþei care ne-a situat pe primul loc în regnul
fiinþelor inteligente. A te dãrui cãrþii, ºi a o dãrui celorlalþi, a
însemnat trudã îndelungatã ºi anevoioasã, eforturi materiale
personale, multe renunþãri, uneori cedãri care nu erau plãcute,
sau chiar jertfiri grele. Dar în nici un moment, Omul Cãrþii nu
ºi-a uitat menirea ºi a luptat pentru ca rosturile ei bine închegate
sã fie cunoscute ºi apreciate de cât mai mulþi oameni.
M-am gândit la toate acestea, ºi la sacrificiul celor care au
preþuit cartea, rãsfoind din noua una din cele mai interesante ºi
incitante apariþii editoriale din ultimii ani, volumul Cartea ºi
circulaþia ei –tipãrit la Fundaþia Scrisul Românesc din
Craiova în 2005. Autorul ei – dr. Tudor Nedelcea, un renumit
om de culturã ºi un prestigios cercetãtor ºtiinþific al Academiei
Române – Institutul de Cercetãri Socio-Umane „C.S. Nicolãescu-
Plopºor” din Craiova, cel care nu a ezitat sã scrie o remarcabilã
lucrare intitulatã Eminescu ºi cugetarea sacrã, aduce în
circuitul informaþional o interesantã ºi ineditã lucrare asupra
cãrþii (în general, dar româneºti în special), cu o viziune proprie
asupra cãrþii, a rolului ºi vieþii ei. Realizatã cu sprijinul Agenþiei
Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã, lucrarea este deosebitã
din punct de vedere grafic, iconografia însumând hãrþi, tabele,
fotografii, reproduceri de facsimile, liste nominale, indice de
titluri ºi topografic. Fãrã a fi voluminoasã (are 170 de pagini),
lucrarea adevereºte din plin acel strãvechi „non multa sed
multum”, fiind o reuºitã sintezã culturalã ºi un inedit izvor
informaþional conceput în termenii cei mai moderni ºi rãspunzând
din plin acelei întrebãri pusã de autor în prefaþã ºi legatã de
actul comunicãrii, anume „cine, cui ºi pe ce cãi transmite”. Cu
atât mai valoroasã ne apare lucrarea în condiþiile actuale, când
dorinþa de a citi este inexistentã la un procent îngrijorãtor dintre
români, când lectura ºcolarilor se face incomplet ºi dirijat prin
automatismele impuse pe Internet, când marile capodopere ale
literaturii scrise sunt percepute la nivelul unor informaþii
distorsionate, trunchiate sau filtrate printr-o mentalitate lipsitã
de cele mai elementare noþiuni culturale.
Deºi autorul crede cã volumul nu este unul pretenþios –
fapt care ar putea fi real, dacã ne gândim la structura oarecum
dictatã a informaþiei (de altfel necesarã ºi în conformã unitate
cu scopul acestei lucrãri, menitã sã dea cititorului imaginea unei
lumi în care cartea este elementul definitoriu ºi viabil) – domnia
sa a reuºit sã realizeze un studiu competent, sintetic, bine
structurat, accesibil la nivel inter-relaþional ºi mai ales util nu
doar specialiºtilor în carte. Aceºtia din urmã vor gãsi în volum
informaþii care nu sunt, toate, inedite, dat fiind cã unele erau
deja puse în circulaþie sau se ºtia despre ele; vor gãsi însã aceste
informaþii sintetizate într-un concept unitar ºi complementarinformaþional,
elementul legat de tipar, carte, scris ºi autori
fiind excelent relaþionat cu informaþii luate din relatãrile
cãlãtorilor strãini, din cartografie, istoria artelor plastice, istoria
vieþii religioase a românilor etc. M-am bucurat citind textul
acestui volum, ºi m-am bucurat mai ales pentru faptul cã dincolo
de cercetãrile strict filologice asupra istoriei cãrþii, avem acum o
lucrare inter-relaþionatã, cu informaþii de naturã filologicã,
istoricã, memorialã ºi documentar-artisticã foarte bine puse în
context sau individualizate.
45

Chiar titlurile de capitole îl conduc pe cititor spre ceea ce s-a
dorit a fi o istorie a cãrþii ºi a scrisului, a cuvântului tipãrit, a
rolului pe care el l-a avut în viaþa omului, ºi îndeosebi în aceea a
românilor, o istorie în care elementele naþionale se împletesc
armonios cu cele universale. în Prolegomene la o istorie a
cãrþii (p. 5-26), incursiunea în istoria scrisului ºi a tiparului
reuneºte perfect documentul de arhivã cu mãrturia sãpatã în
piatrã, sistemul pictografic de scriere cu sistemul electronic al
secolului XXI; dincolo de densitatea textului, ilustraþiile vin sã
completeze complexitatea ºi diversitatea informaþiilor. Capitolul
II - Imagologia cãrþii ºi culturii româneºti (p. 27-75) ilustreazã
formaþia de istoric ºi sociolog a autorului, al cãrui merit nu este
neapãrat reunirea informaþiilor (de altfel cunoscute), cât
relaþionarea perfectã a lor ºi prezentarea dintr-un punct de vedere
original, inedit ºi modern. Urmãtoarele capitole, deºi în titlu se
referã la aspectul zonal, reuºesc sã includã particularul în spaþiul
naþional, aducând interesante ºi originale contribuþii (mai ales de
interpretare): Cartea manuscris în Oltenia (p. 76-92);
Predosloviile cãrþilor româneºti vechi (p. 100-129);
Tipãrituri râmnicene pentru sârbii ortodocºi (p. 130-146);
Constantin Lecca ºi tipografia sa (p. 147-151); Circulaþia
cãrþii româneºti (p. 152-167). Cronologic, volumul începe cu
prezentarea celui mai vechi sistem de scriere (cel pictographic,
din secolul IV î. Hr.) ºi continuã pânã la începutul secolului
XX, finalul constituindu-l o legendarã relaþionare a cãrþii
româneºti cu celebrul Badea Cârþan – colportor de cãrþi
româneºti care a trecut peste munþi 4 858 de opere în 76 261 de
exemplare, cãrþi destinate românilor transilvãneni. Ultimele
pagini cuprind un inedit (pânã acum, dupã câte ºtim noi) tabel
cronologic al tipãriturilor româneºti din anii 1688-1715, cu
circulaþie în Transilvania, Moldova, Þara Româneascã ºi
Dobrogea, pe ani ºi numãr de exemplare. M-am bucurat sã
regãsesc în paginile cãrþii multe lucruri despre cãrþile
târgoviºtene, o hartã cu circulaþia cãrþii brâncoveneºti (anexã la
lucrarea altor doi statornici cercetãtori olteni ai cãrþii, Aurelia
Florescu ºi Dinicã Ciobotea), cuvinte frumoase despre domnii,
cãrturarii, tipografii ºi cãrþile din vechea cetate de scaun a
Basarabilor. ªi m-am bucurat cã, deºi nu la Târgoviºte, cartea ºi
cultura vechii Cetãþi de Scaun sunt readuse la luminã pe alte
meleaguri, prin strãdania ºi pasiunea celor interesaþi.
46
Istoria dupã Heliade (VI).
Sentimentul ºi sensurile umanitãþii
(continuare de la pagina 44)
Mircea Eliade, beneficiind de o impresionantã contribuþie
investigatoare – adevãratã „bazã de date” – din secolul XX
(cercetãri arheologice, studii acribice asupra originilor diferitelor
religii) are un alt punct de vedere, mai complex, dar în fondul sãu
nu prea îndepãrtat de cel al lui Heliade, paradigma sa fiind
prelevatã din panteismul indo-european: „Ideea de zeu se vãdeºte
solidarã cu sacralitatea celestã, adicã de luminã ºi de
«transcendenþã» (înãlþime), ºi, prin extensie, cu ideea de
suveranitate ºi de creativitate, în sensul sãu imediat: cosmogonie
ºi paternitate (...). Deoarece hierofaniile celeste ºi atmosferice
joacã un rol capital, e normal ca un anumit numãr de zei sã fie
desemnaþi prin substantivul tunet (frica în sens heliadean –
n.n.)(...). În ce priveºte Glia, ea era consideratã o energie vitalã
opusã Cerului” (care a dat, conform lui Heliade, „fetiºurile
plãcute”). (Mircea Eliade, op. cit., p.p. 198-199).
Iar extrem de interesantã, de asemenea în conformitate cu
opiniile lui Eliade, este concluzia la evoluþia istoricã a
sentimentului religios, o concluzie anunþând (o premoniþie)
actualul dialog dintre religie ºi ºtiinþã: „Religia este unde e
adevãrul, adicã ºtiinþa, convicþia, unde e credinþã oarbã, acolo
se strecoarã astuþia, amãgirea, ºi iar cu cât se lumineazã credinþa,
cu atât devine ºtiinþã” (Ion Heliade-Rãdulescu, op. cit. P. 110).
Astfel cã, este indiscutabil, Heliade îºi depãºise hermeneutic
vizionar epoca.
JURNAL DE PRECREAÞIE
Corin Bianu
LITERATURA – CREAÞIE
COLECTIVÃ NEFOLCLORIZATÃ?!...
Sincer sã fiu, ca la spovedania cea din cãrþi, am iubit din
copilãrie scrisul, creaþia literarã, iar dacã ºi scrisul s-a comportat
reciproc cu mine, adicã m-a iubit ºi el, cât de cât, poate ieºi o
ecuaþie aproximativã, în care eu tot încerc sã ajung la un echilibru,
niciodatã atins, altfel de ce am mai fi oameni, vii ºi împãtimiþi?!
Dar nu despre mine vreau sã scriu, (cã în fondul teoriei literare ºi
în subtextul literar, orice aº zice despre alþii, tot pe mine mã
scriu), ci despre rostul scrisului, al literaturii beletristice (adicã
scrise, nu orale – folclor) în acest început de secol al XXI-lea ºi
mileniu, al treilea, concurat feroce de radio-televiziune, presa
scrisã ºi Internet!…
Cred cã s-a înþeles deja, din start, ce vreau sã spun! Da,
despre concurenþa beletristicii glosãm, dar vreau sã arãt (contrar
opiniei generale) de ce nu mã tem pentru soarta artei literare!
Încerc sã mã explic (mãcar cu modul nemaiîntâlnit de
argumentaþie, dacã nu cu argumentele în sine) ºi sã conving.
Dar mai întâi…
Mai întâi trebuie sã reamintesc caracterul public obligatoriu
al operelor de artã, oricare ar fi acelea! Caracterul public
reprezintã jumãtate din valoarea operei, prima jumãtate
aparþinând autorului, iar cealaltã, publicului! Ce ar însemna o
sculpturã genialã, neexpusã vreodatã publicului?! Nimic! Ne
putem imagina omenirea fãrã Pieta? Ori fãrã Capela Sixtinã
(picturã) ale lui Michelangelo? Dar o operã literarã, ca Divina
Comedie a lui Dante Alighieri, ori Mizerabilii lui Victor Hugo,
neaduse la cunoºtinþa omenilor? Sau românii, fãrã personajele
caragialeºti?! Zero! Numai confruntarea cu publicul dã
consistenþã esteticã ºi întregeºte valoarea operelor de artã!
Revenind la concurenþa acerbã a beletristicii, ne spunea…
(mai facem un ocol) un profesor (nu dau specialitatea, cã profesorii,
orice discipline ar preda, se definesc toþi prin aceleaºi calitãþi),
fãcând haz de necaz, cum cã, pe când era la rândul sãu elev, a
mâncat o mamã de bãtaie de la un dascãl al sãu, pentru… absenþa
celorlalþi! Exact – pentru absenþa altora! Aducerea aminte i-a fost
favorizatã de numãrul redus al elevilor din clasa noastrã, la ora
lui! Spunea el, cã, pe vremuri, ãhã, pe când era el ºcolar („dar se
învãþa carte, nu ca acuma” – frazã genericã), s-au nimerit o datã,
doar trei-patru copii la orã! De supãrare, profesorul, le-a tras
prezenþilor câte o mamã de bãtaie, dupã care unul dintre bãtuþi,
l-a întrebat, pedagogic, de ce i-a bãtut tot pe ei, conºtiincioºii
prezenþi ºi nu pe chiulangii?!
Cu tot optimismul meu în perspectiva literaturii, una dintre
variantele optimiste, cam aºa începe sã arate! Pãgubiþi sunt tot
cei puþini, care sunt prezenþi! Mã duc ici-colo, la întruniri literare,
invitat sau din proprie iniþiativã, ºi constat, cã noi, autorii, ne
citim între noi ºi cam atât! Alþi cititori ºi numãrul lor þin de
hazard, ba încã un hazard foarte zgârcit, care presupune nu numai
plata preþului cãrþii! Încã e bine! Dar mergând pe direcþia asta,
drumul trece cam obligatoriu pe la criticul literar – dacã te mai
bifeazã ºi câte un critic cu o recenzioarã, înseamnã cã ai fost
bãgat în seamã! ªi…
47

Mã pot lãuda cu prietenia (relativã) a câtorva critici literari,
dar nu despre aceastã relaþie a mea cu ei, vreau sã vorbesc acum,
ci de truda lor sisificã – fiecare are pe masa de lucru ºi în odaia de
lucru, în teancuri, sute de cãrþi pe care sã le citeascã, însã timpul
material (dacã poate fi material, timpul!) nu permite unui om,
oricât de cititor profesionist ar fi, sã lectureze decât un numãr
limitat de cãrþi, cu mult sub numãrul celor ce i le-au adresat ºi
continuã sã i le adreseze confraþii, din stimã, respect, prietenie la
cataramã, iubire confraternã, cunoºtinþe ultraextraordinare din
cartier etc. etc.
Aºadar, considerentele supraumane ºi extraordinare duc
drumul (tot ascensional) pe la „consilieri”, cãrora fauna literarã le
spune discipoli, sau emuli (când nu sunt negri!) ºi care, abia
acum îºi gãsesc utilitatea ºi explicaþia! Nu au oare toþi oamenii
publici – ºefi de state, parlamentari, miniºtri, avocaþi ºi toþi ceilalþi
– consilieri, care se documenteazã pentru ei, trag concluzii, emit
directive sau perspective, iar aceºtia le semneazã, asumându-ºi
responsabilitatea ºi arogându-ºi dreptul de autor? Spre exemplu,
Nicolae Ceauºescu, Opere complete, volumul al XXI-lea!
Vasãzicã, o speranþã în arta literarã s-a nãscut ºi existã mai de
demult, iar de-acum poate fi acceptatã, legitimatã! Cum sã nu
speri, cum sã nu fii optimist?! În fond, toata viaþa învãþãm ºi
preluãm unii de la alþii!
ªi-acum e acum! Câþi dintre emulii maestrului citesc tot ce le-a
dat el, tocmai pentru cã el nu va citi niciodatã ºi ca urmare, nici
nu-i va „controla”, lecturând el? Extrem de puþini, o spun eu, cu
optimism, ca sã nu spun cu pesimism, cã niciunul! Va sã zicã,
emulii citesc, scriu ºi dau maestrului sã semneze! Dar dacã nu
citesc nici ei ºi nici nu scriu, ci copiazã, plagiazã, din alte lucrãri
aparent asemãnãtoare ºi-ºi pun maestrul în situaþii jenante,
compromiþãtoare? Istoria e de partea înºelãciunii! În urmã cu
vreo trei decenii, necunoscutul Paustovski (mort de aproape o
sutã de ani la vremea aceea) a ajuns faimos peste noapte, graþie
travaliului unui negriºor de la Incognito!
Nu pun în discuþie sistemul de lucru cu negriºori, dar îl iau ca
argument în ce priveºte numãrul din ce în ce mai mic de cititori ai
operelor beletristice… Dacã nici aceºti oameni, negrii – sau
„consilierii” – care sunt interesaþi, fie material, fie onorific (fiind
susþinuþi ºi promovaþi) nu mai prezintã încrederea ºi siguranþa
lecturii, în cine sã mai speri?! Bãtaia, mama învãþãturii de pe
vremuri, ar însemna sã le-o dãm lor, care sunt prezenþi într-un fel
sau altul, nefiind în realitate!...
Dar unde e violenþã, mai este creaþie? Rezultã cã nu ne rãmâne
decât sã militãm susþinut pentru abolirea violenþei, ca o cale de
menþinere a numãrului constant de cititori ai creaþiunilor literare!
Am ajuns de unde am plecat, dar, în deplinã cunoºtinþã de cauzã!
Ca atare re-punem problema literaturii ca o creaþie colectivã (autor,
recenzor, discipoli de recenzori – cerc foarte restrâns, de-a dreptul
intim) ºi ajungem la concluzia cã, nefiind publicã, literatura ce se
va scrie în perspectiva apropiatã nu va avea nici calitãþile
elementare ale folclorului – îi lipseºte publicitatea, adicã jumãtatea
din întregul estetic!…
Va rãmâne astfel, scrisul literar în stadiul de pre-creaþie?!
Dacã evenimentele literare vor curge pe acest fãgaº, ar reieºi, în
perspectiva apropiatã, cã nu sunt speranþe; dar în perspectiva
mai îndepãrtatã, frumosul ºi luminosul viitor, cine mã poate
contesta în optimismul meu?...
Ca român ºi cititor, îmi spun în sinea mea, cã atâta vreme
cât va dãinui mitul Eminescu, literatura românã, ca obiect de
studiu ºi câmp de afirmare (musai, câmp), va supravieþui prin
acesta ºi prin mitologia aferentã. Iatã, de ce am fost ºi am rãmas
un optimist pe câmpia denivelatã ºi bãtutã de vânturi a
beletristicii!…
48
RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
„Versetele satanice”
- o capodoperã a dualitãþii ireconciliabile
(sau cronica afectivã a unei cãrþi atât de anunþate...)
(II)
Dupã aproape patru decenii, tot ce îmi amintesc este cã am
copiat câteva sure în funcþie de apãsatele deosebiri de religia
creºtinã, dar ºi cãlãuzit de... neaºteptatele, pentru mine,
similitudini sau afinitãþi, îndeosebi din zona, cutumiarã, a moralei
cotidiene. Rushdie, precum într-alt context socio-istoric ºi artistic,
un Borges, rescrie, reinventeazã operele capitale ale omenirii;
orgoliul sãu demiurgic este, totuºi, unul livresc, literar, ficþional
adicã, nicidecum unul strictamente politic ori religios. Invit pe
oricine sã-ºi aminteascã ce/câte controverse, condamnãri, fraze
patibulare a stârnit rockul-simfonic având ca protagonistinspirator
pe Iisus – totuºi, nimeni, atunci, n-a fost ameninþat cu
moartea, niciun regizor n-a fost asasinat, nicio staþie audio-tv n-a
sãrit în aer; pentru a nu divaga suplimentar, nu mai readuc în
discuþie ºi cãrþile în care sunt puse la îndoialã sau chiar tratate
eretic Cãrþile Sfinte; ortodocºii utilizeazã termenul „habotnic”
pentru eventualii fundamentaliºti ai creºtinismului, dar, dupã
câte cunosc, „fundamentaliºtii” Islamului nu se recunosc ca atare,
mai mult: aceºtia pãstoresc, încurajeazã ºi finanþeazã – pânzele
groase de petrol de sub paºii acestor profeþi reprezentînd de
fapt adevãrata justificare – atitudini liminare, letale însã ºi
sinucigaºe (cu concursul îndoctrinaþilor kamikaze), atitudini deloc
conforme cu „Coranul”, în fond, diforme în raport cu oricare alt
tip de sacralitate consemnatã în scris. Disting, într-asta, o aceeaºi
voinþã de putere – probatã cu vârf ºi îndesat de-un ayatollah
precum acel Khomeini care, pe de altã parte, ºcolit în Occident
în ceea ce priveºte efectul propagandistic-dizolvant al multimedia,
a ºtiut sã-ºi asigure jilþul mediatic doct ºi oportun întru tãmâierea
ºi îngenuncherea perºilor-de-astãzi cu un toiag electronic ºi tiranic.
Nu ºtiu dacã iranienii au trãit mai bine sau nu sub tirania
ºahinºahului, ºtiu doar cã sub domnia lui Reza Pahlavi nu s-a
aflat despre vreo fatwa, þintind cu gloanþe dum-dum un artist
sau altul, tot astfel cum viciul colecþionãrii de pantofi al unei
Imelda Marcos n-a cauzat, (in)direct, vreunui creator
revendicativ extra-intra muros.
Habotnicia serviciilor secrete, pânã la urmã, meritã „laurii”
performanþelor absurde ºi inumane obþinute ºi în arealul elitelor
artistice. Indezirabilii din ograda proprie pot sã fie eliminaþi
lesne – însã numai când notorietatea lor nu a trecut graniþa
(i)licit. Probabil cã doar naivii îºi mai imagineazã astãzi cã n-a
fost prompt informatã cancelaria hitleristã de... evadãrile unor
adversari iluºtri, nu mai puþin cancelaria kaghebistã (...salazaristã,
franchistã, horthystã, antonescianã, mussolinianã...). Diavolul
gândirii bolºevice, Lenin, a pledat-la-barã ºi a zgâriat hârtia ºi
neuronii microfoanelor cu discursuri inflamate contra
intelectualilor burghezi. Grosolanã eroare ejaculatã de una dintre
minþile fascinante ale epocii! Condamna, în fond, respectiv implicit,
ºi pe mult-stimatul sãu Aristotel, pe mult-stimatul sãu
Beethoven, pe mult-stimatul moºier Lev Tolstoi (etc.),
atribuindu-le o negativitate burghezã absolut himericã. Condamna
la urma urmelor pe toþi dascãlii care i-au nutrit fiinþa culturalã,
- pentru cã, orice ºi oricât ar clãmpãni detractorii, a avut una.
Seminaristul georgian supranumit Stalin (= în rusã, stal I înseamnã
„oþel”, iar adjectivul stal I noi „de oþel”; în definitiv, se numea
Iosif Djugajvilli sau Soso pentru intimii din tinereþe), „nu s-a dat
înapoi sã vie în conflict chiar cu Lenin, mergînd pânã la ruperea
relaþiilor personale”, cum consemneazã un contemporan. Ajutat
49

ºi de efectul imediat al maladiilor ruºinoase ale mentorului sãu,
viitorul dictator avea sã elimine, decenii de-a rândul, cu o cruzime
inchizitorialã o sumã impresionantã de artiºti (ºi, desigur, de
adversari politici) pânã la decesul sãu din 1953. De-a lungul aºaziselor
procese „publice”, se vor fi invocat, destul de probabil, ºi
motive cu o coloraturã religioasã – Stalin, cum se ºtie, s-a înþeles
bine cu Hitler în ceea ce priveºte exterminarea evreilor (ºi nu
numai a acestora...), diferind doar metodele... – totuºi, Istoria ºi
istorisirile nu consemneazã condamnarea expres-religioasã a cuiva;
ce-i drept, statul bolºevic, susþinînd ateismul, n-avea de câºtigat
documentînd dintr-o perspectivã eminamente religioasã un
rechizitoriu sau altul... Dar, rãsturnînd perspectiva, atunci când
o tiranie nu propagã ateismul (oricând pasibil de a deveni un
fundamentalism anti-religios) ci fundamentalismul religios, este
oare aceasta mai puþin o tiranie? Evident – nu.
...Pentru un cititor puþin mai visãtor, precizez cã fatwa
perºilor contemporani condamnã irevocabil nu pe un scriitor
anglo-indian, nãscut la Bombay (= Mumbay, conform atlasului
de ultim ceas) în 1947, dar libertatea de gândire, de creaþie.
Mai mult, nu condamnã pe un ideolog, pe un politician, pe un
filosof – altfel spus, pe un teoretician. Ci pe un doar plãsmuitor
de basme pentru lectorii adulþi!...
Asta nu înseamnã cã dacã ar fi
condamnat pe un ideolog, pe un
politician, pe..., – în absenþa unei
veritabile pe cât de necesare bãtãlii
teoretice, – ar fi fost mai puþin
indezirabilã (ºi meschinã ºi
absurdã)!...
G. G. Márquez în „Toamna
patriarhului”, A. R. Bastos în „Eu,
supremul”, A. Carpentier în
„Recursul la metodã”, E. Sábato
în „Abaddon, exterminatorul”,
Gr. Greene în „Comedianþii”, E.
Jünger în „Falezele de marmurã”,
M. V. Llosa în „Sãrbãtoarea þapului” (dar ºi alþii...) închipuiserã
totul despre dictatori/dictaturã. Uneori, însã, Istoria bate
Literatura. Ficþiunile au fost înfrânte în concretul imediat,
respectiv exact acolo unde, prin definiþie, se gãseau cel mai
vulnerabile, mai vulnerate de închipuiri ad hoc superioare
creaþiilor unor scriitori fulgeraþi de geniu. A fost sã fie încã o datã
dovedit faptul cã voinþa de putere (nu numai... „somnul raþiunii”)
poatã sã producã monºtri... Un fugar, frustrat ºi mãcinat de
gelozii deloc coranice, personaj istoric real, odatã ajuns ayatollah,
adicã un guru zeiesc al unei ideologii minimaliste, satanizeazã,
prin atitudini ºi gesturi funeste, istoric-reale, o creaþie livrescã,
adicã o ficþiune care, per definens, nu se poate raporta la realitatea
istoricã precum un reportaj foto sau audiovizual (nici acestea
lipsite de... regii subiective) sau precum un tratat de istoria
religiilor!...Dar nici în acest ultim caz doar prin a-l decreta pur
ºi simplu blasfemic!...
Un coleg, mai puþin norocos decât mine, neavînd la îndemânã
ediþia tradusã, îl parcurge (hmm...) pe Rushdie în englezã, pe
NET. A divizat ecranul computerului, în stânga ºi-a plasat glosarul
doldora de explicaþii (inclusiv unele rânduri scrise în hindi!), în
dreapta textul propriu-zis. Ritmul lecturii sale e unul sãltãreþ,
conjunctural, litotic. Apreciez, totuºi, tentativa. Deja mi-a
mãrturisit cã discerne multe... obscuritãþi. N-am vrut sã-l
descurajez spovedindu-i cã inclusiv în versiune româneascã
„Versetele satanice” nu constituie o lecturã lesnicioasã, angloindianul
provocînd cititorul sã (a)mestece nu doar o lecturã
omogenã ci ºi o sumedenie de lecþiuni sectare, prin care se poate
virusa tãlmãcirea cãrþii sau/ºi clarifica benefic. Cãci el cizeleazã
extrem de vigilent o harababurã din care se pot extrage, microscopic
sau en gros, detalii, tendinþe, arhetipuri, [ipo]teze de regãsit
în toate romanele sale ulterioare (v. supra, când observam cã e ºi
bizar, ºi [melo]dramatic, ºi concludent sã citesc primul mare
roman al lui Rushdie, elaborat anterior celorlalte cãrþi faimoase
ale sale, abia în siajul acestora...). Recursul la alegorii
halucinante, la meta-staze onirice, la metamorfoze ºi anamorfoze,
50
la hiperbole groteºti/patetice descalificã orice intenþie de a citi
aceastã carte fãrã ochelarii de protecþie ai unei anunþate generozitãþi
stilistice-ideatice neþãrmurite. Prin aportul halucinogen al lui
Salman Rushdie, eticheta comodã, adicã pasabilã, „subcontinentul
indian” (id est: colonia britanicã INDIA, iar nu actualul teritoriu,
nici acesta neglijabil..., care a fost fãrâmiþatã geo-politic permiþînd
ivirea unor state „noi” precum Pakistanul, Bangladeshul, Nepalul,
Bhutanul) se justificã, se îmbogãþeºte exponenþial ºi îºi aflã în
sfârºit (dupã Tagore ºi Nehru ºi Gandhi) purtãtorul de cuvânt
cel mai dotat.
Discursul narativ este continuu contrazis de contraziceri,
contrazise ºi acestea. O asemenea relativizare conduce la atenuarea
diferenþelor antinomice, uneori la confuzia totalã între real/ireal,
trup/spirit, cronologie/ucronie, deasupra/dedesubt, gol/plin, divin/
profan/ateu, adevãrat/fals/eleat, cosmopolitism/xenofobie, om/
arhanghel/satana, masculin/feminin/androgin/asexuat... Se þese
astfel o mãtase densã ca un atlaz sau ºantung ºi, concomitent,
seraficã precum un voal ºi inconsistent, ºi dezvãluitor. Piºicher,
autorul se joacã adesea cu rãbdarea (ºi disponibilitãþile) cititorului
ºi-i oferã „cârlige” explicative care, frecvent, nu sunt decât probe
ale unui histrionism livresc, flagrant diferite de veritabilele cârje
raþional-logice sperate... Sperate, respectiv descriptive,
decriptabile în spiritul devoalãrilor balzaciene, flaubertiene,
tolstoiene... Catehismul conceput de Rushdie conþine – ºiret,
nevricos, rebarbativ – o sumedenie de capcane, respectiv de citate
(periate, prelucrate ori brute) din cele mai diverse surse scrise/
orale creºtine, islamice, hinduse, arabe, nemaipunînd la socotealã
scrierile culte ne-religioase, din stogul cãrora scriitorul sustrage,
aluziv ºi abuziv, deopotrivã, sintagme (regionale, arhaice, argotice)
– locuþiuni-strofe-versete care-i oþelesc structura romanescã sau,
deliberat în rãspãr, i-o cutremurã prin rafinamente barochiste,
cam cum s-a fost fãcut vinovatã, mutatis mutandis, „Sagrada
Familia” conceputã de-un Gaudí.
Textele sacre, scripturile creºtine,
mozaice, musulmane, hinduse,
arabe sunt convocate – fiecare în
dreptul propriului pupitru cu
partituri – sã vocalizeze/
instrumenteze dimpreunã ºi într-o
armonie dizarmonicã (ce poate
trimite cu gândul la Berg, Schönberg,
Boulez, Xenakis...) cu ceilalþi
vocaliºti/orchestranþi, care pãgâni,
care proto-creºtini (proto-mozaici
º.ç.l.), care credincioºi ºi/sau atei.
Romanele de dupã „Versete”
pãstreazã ºi ele acest ditiramb
prozastic, greu digerabil, dificil de savurat fãrã concursul unor
note suplimentare sau glosare de termeni (îndeosebi)
extracomunitari; pentru cã, nu-i aºa, totuºi Salman Rushdie, chiar
ºi trãitor într-un limb cultural-psihologic ambiguu-fiindcompozit,
rãmâne un cetãþean al Uniunii Europene Lãrgite. Un
creator genial, odinioarã ca ºi astãzi ca ºi mâine, nu este un autor
consumabil în metrou, în snack-bar, pe-o bancã dintr-un aeroport,
într-un parc plantat cu pensionari plãpânzi... Fãrã un adaos de
maliþie, altminteri perfect inutil, sesizez cã faima scriitorului
anglo-indian i-au asigurat-o tocmai aceia care l-au defãimat cel
mai consistent, transformându-l într-un paria, în consens cu
fundamentalismul lor, ºi într-un martir, în consens cu viziunea
liberalã a extra-islamicilor. (Într-o proporþie minimalã, de un
tratament asemãnãtor se va fi simþit onorat ºi laureatul Nobel din
2006, Orhan Pamuk, unul dintre militanþii notorii pentru
dezvãluirea genocidului otoman asupra armenilor ºi a cãrui
prezenþã în Turcia natalã nu este doar nedoritã... Dar traducãtorii
ºi editorii sãi n-au fost ameninþaþi cu moartea ºi pe capul sãu nu
s-a aºezat coroniþa unei recompense oneroase!...). Mulþumesc în
gând ºi scriptural revistei „Litere” care s-a îndrãznit, acum niºte
ani, la o aniversare a zilei de naºtere a lui Rushdie, sã-mi publice
un pseudo-dialog prin chat cu acesta!... Pe-atunci, îmi pierdusem
speranþa cã cineva, în România, va reuºi sã publice „Versetele
satanice”, date fiind antecedentele nocive, chiar letale, – deºi
51

umbla zvonul cã existau deja douã tãlmãciri viabile, încã de la
începutul anilor ’90. Am bezmeticit, în acel dialog, reinventînd
sui generis un scriitor fundamental al epocii noastre, dar nu fãrã
sã fiu influenþat, la rându-mi, de cazuistica inflamatorie ce flutura,
flamboaiant dar ºi crud de concret, peste creºtetul cetãþeanului
european Rushdie în carne ºi oase. Doar Milan Kundera, alt
cetãþean european, – din câte am citit, – a tratat pe larg cazul
Rushdie.
Cu interferenþele prozaice de rigoare (7-8 ore la serviciu,
purtatul patrupedelor la plimbare, vizitele nefaste la un dentist
din cartier, mici cumpãrãturi, urmãrirea unor seriale sau meciuri
de fotbal brazilian...), reuºesc sã înaintez cât de cât în desiºul
livresc sãdit de Rushdie. Am trecut de jumãtatea cãrþii, dar ºi a
lui Ianuarie. În tot acest interval, sustrag de pe Net un articol de
paginã externã a ziarului „Cotidianul”. Mi s-a pãrut o coincidenþã
faptul cã, exact în zilele când fac pe pomicultorul „Versetelor
satanice”, sã aflu cã rezbelul cu Islamul continuã, acum nu
provocat de-un scriitor, dar de-un politician. Din nou viaþa bate
filmul?... Pentru a nu fi doborât de exagerãri „exegetice” – iar, pe
de altã parte, având ºi convingerea cã nu foarte mulþi cunosc de la
sursã evenimentul (cãci este, mai ales va fi unul), transcriu
versiunea Net-ului, semnatã de-un anume Rãzvan Ciubotaru:
„Extremiºtii austrieci îl fac pedofil pe profetul Mahomed...
Un membru al partidului lui Jorg Haider atrage mânia
islamiºtilor, care ameninþã cu atentate. Ministerul de externe de
la Viena a alertat ambasadele Austriei din þãrile musulmane, dupã
ce un politician al Partidului Libertãþii, de extremã dreaptã, a
fãcut mai multe afirmaþii dure la adresa Islamului ºi a profetului
Mahomed. Aflatã în cursa electoralã pentru un post în consiliul
local din Graz, Susanne Winter a declarat duminicã faptul cã
profetul Mahomed a scris versetele Coranului în timpul unor
crize de epilepsie ºi cã a copii, o aluzie la faptul cã
profetul s-a cãsãtorit cu o fetiþã de ºase ani. , a spus Winter, adãugînd cã va face ca Austria sã devinã pe
jumãtate islamicã în numai 30 de ani. La scurt, timp, Frontul
Islamic Media a trimis mai multor publicaþii o scrisoare de
ameninþare cu moartea adresatã naþionalistei austriece” (...ºi nici
nu ºtiu dacã s-a scurs un an de la „conflictul” iscat de publicarea
caricaturilor daneze – nu numai în Danemarca, ºi chiar pe Net...
Ca ºi în situaþia lui Rushdie, promptitudinea unor Servicii Islamice
probeazã mai curând slãbiciune decât vigoare, iar supãrãrile
nervoase aferente poartã nimbul unei crispãri nevolnice...). „La
fel, un clip postat pe YouTube” (sic) „înfãþiºeazã atentatele de la
11 septembrie 2001, însoþite de explicaþia:
Un purtãtor de cuvânt al Ministerului de Interne austriac a precizat
cã , iar Susannei Winter i-au
fost oferite mãsuri de protecþie. Procurorii austrieci au lansat o
anchetã pentru a stabili dacã declaraþiile politicianului constituie
incitare la urã rasialã, caz în care Winter este pasibilã de o pedeapsã
de pânã la doi ani de închisoare. Winter nu a renunþat la ofensiva
antiislamicã ºi a precizat, într-un interviu acordat luni, cã . , a declarat aceasta.
Comunitatea musulmanã din Austria a fãcut un apel la calm ºi a
cerut musulmanilor sã nu se lase provocaþi de . , a declarat totuºi un
purtãtor de cuvânt al comunitãþii musulmane, care nu a exclus
posibilitatea unor proteste violente. Principalele partide politice
austriece s-au distanþat de remarcile lui Winter. , a spus purtãtorul de cuvânt al Partidului
Popular, de guvernãmânt. Fostul lider al Partidului Libertãþii,
extremistul Jorg Haider, a lansat ºi el remarce” (sic) „antiislamice
în timpul campaniei electorale din 2006. , a declarat el”.
52
CONVORBIRI COLEGIALE
Petre Flueraº
ÎMI INVENTAM LUMILE...
– interviu cu Lucia Dãrãmuº –
Petre Flueraº: Ce înseamnã sã fii scriitor astãzi în România,
care sunt obstacolele ºi satisfacþiile acestui statut?
Lucia Dãrãmuº: E mult, foarte mult de povestit aici. A fi
scriitor astãzi în România înseamnã a muri de foame, a fi dispreþuit
de ceilalþi, a þi se spune cã nu faci nimic. Scriitorii sunt percepuþi de
ceilalþi ca niºte pierde-varã. Când sunt întrebatã cu ce mã ocup ºi
rãspund cã mã ocup cu scrisul, sunt privitã cu
suspiciune ºi amuzament. Abia dupã ce-i
„articulez”, din punct de vedere intelectual,
sunt luatã în serios. Dupã ceilalþi, dacã nu
produci nimic pentru a fi consumat, înseamnã
cã nu faci nimic. În societatea de astãzi, ca sã
fii luat în seamã, „sã fii cineva”, ar trebui sã
funcþionezi ca vaca Zoiþa, sã dai 60 de litri de
lapte pe zi. Poþi sã ai câte competenþe doreºti,
poþi avea creativitate maximã, poþi cunoaºte
limbi moderne ºi de culturã (latinã, greacã, aramaicã etc.), poþi avea
culturã, sã fi citit sute de cãrþi, sã faci conexiunile necesare rapid... le
ai degeaba în România, nu are nevoie nimeni de ele, un post acceptabil
îl deþii doar prin nepotisme, dacã eºti fiica, fiul cui trebuie, dacã eºti
nepotul (a), finul (a) cui trebuie. Am urmãrit ºi urmãresc fenomenul.
Obstacolele sunt multe, extrem de multe ºi vin în special din partea
celorlalþi scriitori, seniorii culturii noastre, care au pierdut trenul
gloriei universale la care aspirau, pentru cã, deºi se flateazã reciproc
ºi încearcã sã se impunã, nu au fãcut decât sã cânte prost pe scena
vieþii, lãsându-se duºi de valul comunist. Ei cred cã pot ºterge cu
buretele ce-a fost, primenindu-se, îmbrãcînd haine noi, convinºi cã
lasã în urmã doar ce fac de acum înainte, ascunzând mizeria trecutului
sub preº. Dar nu e aºa, pentru cã, deºi nu-ºi doresc acest fapt, noi, cei
tineri, avem timpul de partea noastrã ºi vom povesti, vom scrie,
mizeria n-are cum sã rãmânã sub preº.
Satisfacþiile acestui statut sunt ºi ele multe ºi se manifestã în special
în raport cu conºtiinþa proprie. Te poþi culca liniºtit noaptea cã ai
scris ceva din ce ai trãit tu sau alþii, cã tarele societãþii nu au rãmas
nemãrturisite, neamendate cu singura armã pe care-o deþii: scrisul.
P.F.: Cum ai început sã scrii?
L.D: Am scris din copilãrie. Evident, nu m-a lovit genialitatea
peste faþã la ºase-ºapte ani, când am scris prima poezie, spunându-mi
tu vei fi scriitoare. Pe atunci voiam sã mã fac pasãre, apoi am vrut sã
mã fac musafir.
Aveam ºase ani ºi m-am îmbolnãvit de hepatitã tip B. Lucrurile
s-au complicat din foarte multe puncte de vedere ºi am rãmas în
spital (preventoriu) câþiva ani buni. Sau am fost uitatã... nu ºtiu.
Întotdeauna mi-am inventat pãrinþii, apoi i-am cãutat în profesori
sau în cei apropiaþi... dacã erau adânci la minte. Acum mi-am gãsit un
tatã, tata Hermann l-am numit, dar numele lui adevãrat este Petru
Mircea. Sau am crezut cã l-am gãsit, pentru cã el, de fapt... Nu
comunicam cu nimeni, în schimb îmi inventam poveºti, vorbeam în
mintea mea cu oamenii pe care-i îndrãgeam, îmi coloram lumea (tot
în minte) în culorile pe care le doream, aveam o viaþã extrem de
activã ºi comunicativã, dar în interiorul meu. Dacã se apropia careva
de mine ºi mã deranja din globul meu, deveneam violentã; îi muºcam.
Aºa am ajuns la psihiatrie, crezându-se iniþial cã aº fi retardatã. Nu
eram. Medicul care s-a ocupat de mine a ºtiut cum sã-mi „smulgã”
aceste lumi inventate ºi în care funcþionam eu. Scriam poveºti, versuri
ºi aveam talent ºi la desen, adicã nu inventam desenele aºa cum îmi
inventam lumile din minte, poveºtile, versurile, cum coloram în alte
culori tot ce exista, ci, când medicul îmi aducea vreo picturã o
reproduceam fãrã prea mult efort. Dar n-am fãcut din asta un scop,
pentru cã m-a atras întotdeauna cuvântul, m-au atras cãrþile. Am
avut o relaþie specialã cu cuvintele de când mã ºtiu. Cam tot prin acea
perioadã, aveam ºapte ani, am început sã-mi rostesc numele, mai
53

întâi ºoptit ºi silabisit, apoi din ce în ce mai tare, ºi cu rapiditate, de
zeci, sute de ori, pânã când nu m-am mai perceput în el, pînã când
n-am mai ºtiut ce e cu el, îl descãrcasem de semnificaþie. Dar eu n-am
ºtiut ce se petrecuse, îl simþeam cã a plecat, cã s-a dus, cã erau niºte
litere doar, iar eu eram despãrþitã de numele meu... nu mai aveam
nume, nu mai eram nici eu eu, ºi-am început sã plâng. Ceilalþi credeau
cã plâng din senin, fãrã motiv ºi normal cã m-au privit cu suspiciune.
Relaþia mea cu cãrþile a fost la fel de specialã. Le-am iubit
întotdeauna, obiºnuiam (ºi obiºnuiesc) sã le privesc minute întregi
înainte de a le citi, sã le mângâi. Stau cu ele în braþe.
În astfel de conjuncturi, îmi amintesc doar de câteva versuri
dintr-o poezie a mea din copilãrie. Mie îmi plãcea (ºi-mi place)
verdele. Aºa cã lumina pentru mine era verde... ºi cam tot era verde.
Versurile sunau cam aºa:
Lumina, iarba pãmântului
Se zbenguie pe ramuri
În pletele-mi verzi
ªi-n verdele vântului
Poezia spunea mai departe cã o oaie verde mãnâncã iarba, o
vacã mânca o oaie ºi devenise ºi ea verde, cã un om mânca vaca ºi era
tot verde. Toþi se mâncau unii pe alþii, era o foame generalã, de care,
îmi amintesc, mi se fãcuse fricã...ndoar lumina verde rãmânea în
jocul ei cuminte. Cam aºa am început sã scriu.
P.F: Literatura se luptã astãzi cu televiziunea ºi cu Internetul
pentru a-ºi câºtiga publicul. Crezi cã scriitorii trebuie sã se adapteze
pentru a reuºi sã reziste astãzi pe piaþã?
L.D: Nu, nu cred cã se luptã cineva cu cineva. Cred cã televiziunea
îºi are rostul ei, cã internetul îºi are rostul lui, cã cititul din cãrþi îºi are
locul lui. Nu ºtiu cum va fi peste câþiva ani, dar acum sãlile de lecturã
din biblioteci sunt pline ochi. Cel puþin în bibliotecile pe care le
frecventez eu, de aici, dar ºi din strãinãtate. Pentru a scrie un material,
dezvoltând o anumitã temã, pentru o lucrare de master sau de
doctorat, pentru a scrie o carte de specialitate, desigur, stai în
bibliotecã ºi consulþi sute de cãrþi. Însã, pentru a afla o ºtire de ultimã
orã, pentru a afla ce se mai întâmplã în Irak... etc. îþi este mai de
folos televizorul, te uiþi la ºtirile CNN. Pentru a comunica rapid o
idee, o descoperire, apelezi la internet. Se completeazã, nu se sucombã
unele pe altele. Desigur, selectezi, iar ca sã poþi selecta ai nevoie de
prima treaptã, adicã educaþia, care se face la ºcoalã, în bibliotecã, nu
la internet sau în faþa televizorului.
Scriitorul român trebuie sã se adapteze nu pieþii, ci societãþii, sã
nu mai aibã impresia cã e o sfântã monadã, intangibilã, persoana în
faþa cãreia trebuie sã se închine toþi. De fapt, de aceastã meteahnã
suferã toate domeniile. E o reminiscenþã a comunismului. Medicul se
crede buricul pãmântului ºi-ºi permite sã dispreþuiascã omul, îþi dai
seama din modul în care se adreseazã celuilalt: „mãi, tataie”. Pentru
el „domnule” e prea mult, pentru cã l-a bãgat pe celãlalt într-o
pijama ºi are autoritate (putere) asupra lui. Doar la noi întâlneºti
dispreþul acesta medical. În Belgia, Austria, Germania, Anglia...
pacienþii sunt consideraþi oameni ºi respectaþi. O simþi din modul cum
se poartã cu tine, cum îþi vorbeºte, cum þi se adreseazã, cum te
priveºte, îþi zâmbeºte... etc.
În societãþile civilizate omul e respectat pentru cã e om.
Scriitorul român trebuie mai întâi sã înveþe sã respecte, sã-l
respecte pe celãlalt scriitor, sã-i respecte pe ceilalþi. Scriitorul român
are o gravã problemã de moralitate. Nu mã refer la operã. O operã e
bunã sau proastã, nu poate fi judecatã ca fiind moralã sau imoralã, mã
refer la autor. E de ajuns sã ne întrebãm doar retoric mãcar de ce nu
suntem competitivi în afara þãrii. Pentru cã existã gãºti, afaceri de
familie, interese pecuniare ºi politice... Desigur, sunt excepþiile care
s-au impuns, dar nu pentru cã au rãmas în þarã, ci pentru cã au plecat:
Nemoianu, Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, Matei Cãlinescu,
Andrei Codrescu, Alexandru Ecovoiu, Herta Müller etc...
Vor mai fi ºi alþii care vor reuºi sã se impunã în afarã, dar nu
rãmânând aici, ci dacã pleacã. ªi eu plec, o fac nu pentru cã mi-ar
merge bine aici, ci pentru cã am primit destule palme.
P.F: ªtiu cã ai fãcut ºi televiziune ºi radio. Cum se împacã toate
astea cu literatura?
L.D: Nu, nu am fãcut televiziune. Am fãcut doar radio ºi doar
emisiuni culturale. Dar, mãrturisesc, îi apreciez pe jurnaliºtii de rãzboi.
Eu nu am terminat jurnalism, ci filologie, limbi clasice. Am fost
profesoarã de latinã, greacã-veche, trebuia sã alerg la vreo 3 licee ºi 2
ºcoli generale, sã-mi fac norma de bazã de 18 ore. Apoi s-au tot
restrâns orele de latinã, pentru cã domnul Marga (din timpul lui a
început) a considerat cã viitorii filosofi n-au nevoie sã-l citeascã pe
54
Cicero în latineºte, nici pe Platon în greceºte. Sã nu mai vorbim de
Porfir ºi alþii! Am ºi tradus, dar de plãtit m-au plãtit doar cei de la
Editura Paralela 45, în rest a fost muncã pro bono. Ultima datã, cineva
de la Institutul de Istorie din Cluj mi-a cerut sã verific ºi sã traduc
câteva pagini dintr-un manuscris medieval, desigur tot pro bono. Nu,
n-am mai acceptat. Cenaclul tinerilor în Cluj l-am þinut tot pro bono.
Un recital de poezie tot aºa... traduceri pentru diferiþi lingvisti sau
explicaþii etimologice le-am fãcut tot pro bono... colegi de-ai mei,
foarte mulþi, au plecat în lumea largã, unde au reuºit, pentru cã lumea
largã i-a primit, i-a apreciat, nu i-a dispreþuit. Apoi am avut seminarii
la facultate, am fost ºi redactor în presa culturalã (la o revistã de
culturã), redactor radio, dar realizam doar emisiuni culturale. Pentru
presa scrisã, presa culturalã, am dat articole de specialitate, cronicã de
carte, interviuri, prozã, poezie, traduceri, am fãcut-o în special pro
bono, doar cei de la revista Steaua m-au plãtit când le-am dat câte
ceva, cei de la Tomis, când au avut bani, revista „Vatra”, prin criticul
Alexandru Cistelecan, mi-a trimis o scrisoare, scurtã, oficialã ºi
civilizatã de mulþumire. Întotdeauna am apreciat gradul de eleganþã al
lui Alexandru Cistelecan. În televiziune nu am lucrat. La radio
intervievam scriitori, pictori, muzicieni, profesori, critici, actori...
realizam cronicã de carte, film, teatru, operã... prezentam mici
fragmente din istoria literaturii noastre, dar ºi universalã.
P.F: Crezi cã în literatura românã este nevoie de un sistem de
reprezentare (agenþii de impresariat, agenþi literari) bine pus la
punct?
L.D: Da, cred acest lucru. Aºa funcþioneazã sistemul cultural din
Occident ºi funcþioneazã foarte bine. Mai e un aspect, cel care þine de
transparenþã.
P.F: Premiul Nobel este una dintre obsesiile mediului cultural
din România. Crezi cã existã astãzi un scriitor român care sã merite
acest premiu?
L.D: Eu personal nu am o astfel de obsesie. Aº acorda acest
premiu Hertei Müller, lui Paul Goma, lui Alexandru Ecovoiu, lui
Bujor Nedelcovici.
P.F: Ce pãrere ai despre conceptul de entertainment cultural,
crezi cã este o alternativã viabilã la cultura de tip tradiþional?
L.D: Orice ar putea ajuta cultura este de bun augur. Tradiþia ºi ea
e bunã, nu însã tradiþionalismul care þine pe loc, sucombã o culturã. Mai
e un aspect totuºi, nu cred cã superficialitatea, care poate fi întâlnitã
ºi în manifestãrile de tip tradiþional, dar ºi în cele moderniste, e beneficã
deschiderii culturale, creativitãþii, istoricitãþii culturii. Oricât de genial
ai fi, oricâtã avangardã ai face, ca sã te delimitezi de ceea ce a fost,
trebuie mai întâi sã cunoºti bine ce-a fost. Nu poþi propune ceva nou,
în necunoºtinþa celor câte au existat. Cu prostia, aºa brutal spus, nu am
fost niciodatã de acord. Necunoaºterea înseamnã ignoranþã iar ignoranþa
aduce moarte de cele mai multe ori. Nu e de condamnat sã nu ºtii, ci sã
nu ºtii ºi sã nu întrebi. De partea mea, a celor spuse, stã istoria. Am
adãugat acestea, pentru cã este un curent printre unii scriitori tineri,
promovaþi puternic de anumite edituri cu bani, tineri care considerã cã
de la ºcoalã, culturã etc... nu înveþi nimic. Accept orice, orice tip de
creativitate, oricât de liber s-ar manifesta, dar nu pot accepta prostia
ºi necunoaºterea. Accept sã arunci la gunoi tot ce-a existat de la
Homer pânã la noi, cei mai proaspeþi în culturã, dar argumentat. Iar
pentru a argumenta, trebuie sã cunoºti.
P.F: Se poate trãi în România din scris?
L.D: Doar dacã eºti Liiceanu ºi faci câteva „acrobaþii” dupã
revoluþie, ca sã-þi pui pe picioare o afacere cu cartea, doar dacã eºti
Cãrtãrescu sã fii atât de mediatizat, încât sã fie dispusã Editura
Humanitas sã-þi publice orice semnat Cãrtãrescu, inclusiv prostia aia
de carte De ce iubim femeile, care mi se pare misoginã.
P.F: Este adevãrat cã ai primit ameninþãri, cã au fost oameni
care au încercat sã te facã sã nu mai continui volumul la care
lucrezi acum?
L.D: Da, dar nu au fost ameninþãri directe. Aºadar, vreau sã cred
cã suntem încã civilizaþi ºi cã o carte, oricât adevãr trãit existã în ea,
rãmâne o ficþiune. De fapt, mi s-a spus, într-o manierã de glumã, cã
„maºina poate merge din greºealã ºi pe trotuar. Cã sã mã potolesc.”
Au mai fost ºi altele... încercãri de a mã compromite, însã au fost
ratate. Oricum, încã lucrez la carte... pot introduce tot ce mi s-a
întâmplat în ultimul timp.
În carte am fragmente care redau perioada (scurtã, e drept, cã
m-au dat afarã, pentru cã spuneam lucrurilor pe nume, nu eram prea
diplomatã, nu linguºeam, nu îmi manifestam supunerea de tip monahal,
55

cã aºa era condus acest post care-ºi zice cultural; oricum în culturã nu
poate fi vorba de supunere monahalã) în care am fost redactor la
Radio Renaºterea. Capitolul nu flateazã, ci dimpotrivã. Cu privire la
acest aspect al cãrþii, mi s-a spus, pe un ton serios de data aceasta, „ai
de grijã, securiºtii bisericii sunt mai rãi ca ceilalþi de la USR.”
Cartea deranjeazã pe extrem de multe personalitãþi culturale,
religioase, medicale. Un scriitor nu are voie sã tacã. Dacã nu scrie el
ce se petrece în jur, atunci cine?
Deºi, cu adevãrat, cartea n-ar trebui sã deranjeze chiar atât de
mult, pentru cã am fãcut într-aºa fel, încât, printr-o nebunie asumatã,
plecând de la un fapt real de stare psihologicã, am relativizat toate
întâmplãrile.
Într-o primã variantã am vrut s-o propun Editurii Humanitas,
însã þi se spune de pe site dacã nu eºti Cãrtãrescu... slabe ºanse. Am
trimis-o totuºi prin e-mail, rugându-i, cel puþin, s-o citeascã. Mi s-a
transmis cã cititul pe calculator îi oboseºte ºi sã fac bine s-o trimit pe
suport de hârtie. N-aveam bani nici sã-mi cumpãr un bilet de autobuz...
aºa cã nu le-am mai trimis-o.
Am propus-o Editurii „Cartea Româneascã”. Redactorii de acolo
au apreciat-o, „plãcându-le mult” (am e-mailul ºi acum), însã s-a
opus Manolescu, pentru cã prea spuneam direct unele lucruri, inclusiv
povestea cu excluderea din USR a lui Paul Goma. Personajele din
romanul meu sunt reale... scriitori, medici, preoþi, ÎPS Bartolomeu
Anania cu perioada lui americanã ºi instructor de ideologie în
penitenciar, apoi episodul Anania - Valerian Trifa. Cartea supãrã nu
doar lumea ortodoxã, ci ºi pe cea neoprotestantã, pentru cã am fãcut
beletristicã ºi din personaje religioase ca Iosif Þon ºi perioada lui de
informator etc...
Îi mulþumesc domnului Manolescu, pentru cã mi-a dat ºansa sã o
rescriu cu mai mult curaj, sã introduc ceea ce lãsasem neintrodus din
varii motive, sã o rescriu cu nebunia creatorului, aº putea spune. Vã
daþi seama cã nu prea sunt iubitã în Cluj. Pentru a scrie cartea am stat
de vorbã cu politicieni, cu prostituate, cu preoþi, cu scriitori, cu
medici, am cercetat, am scris scrisori în þarã ºi strãinãtate, am pus
întrebãri, am înregistrat, înregistrãrile nu le þin în casã, sunt date spre
pãstrare... cuiva.
P.F: Care este ultima carte pe care ai citit-o?
L.D: Îmi place sã citesc mai multe cãrþi în aceeaºi perioadã. Una
dintre ele este Confesiuni, Henri Wald. Este o carte de convorbiri
între lingvist ºi Alexandru Singer. Am citit-o cu extrem de multã
plãcere, descoperind la Henri Wald latura umoristicã. Îi citisem studiile
lingvistice în studenþie, dar acum i-am citit amintirile. Din nefericire,
umorul vine din tragediile personale... fiind dat afarã de patru ori din
diferite locuri de muncã etc.
Altã carte este Talmudul, A. Cohen. E o carte grea, dar mie îmi
plac astfel de cãrþi, pentru cã mã provoacã intelectual, mã trimit la
alte lecturi ajutãtoare. Talmudul, cuprinzând Miºna ºi Ghemara, se
referã la gândirea religioasã evreiascã, dar se suprapune pînã la un
punct ºi cu istoria evreilor.
O carte de istorie ºi criticã literarã, pe care tocmai am
terminat-o, dar n-am citit-o din bibliotecile noastre, este A serious
Character: The Life of Ezra Pound, apãrutã la Houghton Mifflin, în
1988. Aºa am aflat despre simpatia lui Pound faþã de fascism, în
timpul rãzboiului fãcând propagandã radio în favoarea lui Mussolini.
La terminarea rãzboiului a fost acuzat de trãdare, însã cercurile literare
americane influente reuºesc sã-l absolve, dar este internat într-o
clinicã de psihiatrie, apoi pleacã în Italia. Desigur, valoarea literarã
e operei lui Pound este indiscutabilã. Tot în aceastã perioadã am citit
(încã n-am terminat-o) Viaþa lui Adolf Hitler, John Toland. O carte
care mi-a plãcut, pe care n-am terminat-o de mult, este Ochi-depisicã,
Margaret Atwood, în traducerea, vreau sã subliniez traducãtorul,
lui Virgil Stanciu. E o carte care atacã feminismul, în special miºcarea
care se revendicã din cea americanã, vernisajul pictoriþei fiind doar
un pretext pentru a introduce în prezent toate tarele trecutului,
ochiul de pisicã, ochiul care vede uneori cu rãutate, fiind într-o stare
aproape latentã în femeie (femeie în sens generic), încã din perioada
copilãriei. E o carte despre putere, despre cel care dominã, despre cel
care este dominat, despre stãrile psihologice ºi întregul traseu al
vieþii care decurge de aici.
Nu citesc doar beletristicã, istorie ºi criticã literarã, doar cãrþi de
istorie, ci ºi din alte domenii.
P.F: La ce ar trebui sã se aºtepte cititorii tãi în viitorul apropiat,
existã vreo surprizã plãnuitã?
L.D. Da, dar fiind surprizã ºi mai fiind ºi plãnuitã, o þin momentan
pentru mine.
56
PRIMÃVARA POEÞILOR
Dac’ aº convinge pânã nu adorm
Nu pomenesc nimic din ce-a fost ieri.
E ca o brumã neagrã peste lucruri.
Am angajat o mânã de dulgheri
sã-þi limpezeascã ziua, sã te bucuri.
Dac’ aº convinge pânã nu adorm
profesorul cu-nscrise-n hieroglife
cã în amurgul trist ºi uniform
pianul scoate note apocrife,
dacã, sã zic, un timp aº cuteza
sã mã implic în sãrbãtori de galã
mi-ai mai putea, desãvârºit, ierta
ora de vârf atât de colosalã?
Cer un rãgaz, un martor insolit
trãgând la zaruri numerele nule.
ªtii? Dintre toþi doar tu mi-ai primenit
zãpezile de gânduri din globule.
E-aproape trist
Se scuturã, sub viscol, bagdadia.
Stãm singuri de cu searã pânã-n zori.
La colþul strãzii moare bãcãnia,
tu stai la geam ºi-absentã te-nfiori,
þi-e foarte greu în noaptea dezlânatã
sã suni din creºtet pânã-n temelii...
...Era, demult, un trup superb, de fatã
de care ai uitat?...ori poate-l ºtii?...
A mai rãmas un jar nestins în vatrã.
Inelul vechi te-ajutã sã suspini.
E-aproape trist s-auzi cum molii latrã
ºi cum îmbãtrânesc, în noi, delfini.
Doare poarta de spital
Din auzul strâmb de ploi,
de din frunþi cu mir ºi pete
ai putea sã vezi în noi
amintiri ca dulci secrete?
Rareori te vezi întreg
ºi mai rareori te-nghite
rama unui geam strateg
strânsã-n clipsuri potrivite.
Somnolent, priveºti pe dos
peste torsul tãu cu noapte.
Ah! de-ar arãta frumos
roþile de ora ºapte!
Nu uita cã la semnal
sfinþii te mãnâncã iute.
Doare poarta de spital
ºi-ngrijatã face cute.
Nicolae Neagu
57

LE PRINTEMPS DES POÈTES
Emil Stãnescu
PRIMÃVARA POEÞILOR
Florea Turiac
Hierofanie
Veneam cu greu, pe ape în parte cunoscute;
mãri strãbãtuserãm cu-o navã nouã scumpã.
Acum, sleiþi, mai plãnuiam, în umbrã
sã prindem firul vieþii; visam un viu curent!
Simþeam sub noi împunsãtura moartã
a unor prea subþiri miºcãri de din adâncuri.
Eram însã, acolo, aºa spuneam cu toþii
sub zodii faste: vuietul ºi morþii
câþi pânã atunci ne-ndoliarã,
sau rãsucirea vânturilor grele,
toate acestea, aspre, ca niºte lungi suspine
nu ne zdrobiserã pe toþi, pe de-a întregul.
Eram la ceasu-acela, în loc cumva abrupt
din care rãzbãturã spre noi, prin limpezi ape
chipuri de neºtiuþi ºi nenãscuþi ce-n valuri
o clipã-abia-apucarã sã strige-n sus ceva
ºi furã ºterºi din orizontul verde
de un delfin complet tãiat în douã;
se înroºea lumina prin ape-adânci trecând.
Vãzurãm mai apoi o mare lunã albã
ce ne þinea privirile-n puteri;
din neguri selenaro – pãmântene, încet,
spre noi vãzurãm
albastrã ºi ciudat-alcãtuire:
venea, cu ager pas, fantoma unui zeu.
Un animal multicolor
Existã un animal cu care sufletul meu se aseamãnã
nu are nici colþi imenºi
nici gheare încovoiate.
Este un animal fãrã blãnuri sau pene
strãlucitoare ca smaraldul:
nu-i nici balena, nici leopardul!
Existã acel animal
în sufletul meu încât nu ºtiu
care este primul sosit în casa noastrã,
într-atât îmi seamãnã, într-atât
se confundã.
Adesea e calm sau dormiteazã
dar câteodatã se sãlbãticeºte
ºi parcã-mi plesneºte în faþã
cu o limbã otrãvitã sau o coadã
neroadã.
Sufletul meu, animalul acesta al meu
doreºte sã scape printre degetele raþiunii
ºi urlã ºi necheazã ca un cal sãlbatic
într-o câmpie – unde fulgerã apusurile roºii –
el are doar colþi mici ca o salbã,
o limbã ascuþitã
ºi o privire leneºã ºi bleagã.
Existã acest animal sãlbatic,
un animal de care mi-e tare dor...
Printre sferele rotunde ºi neîntinate,
aº vrea sã-l iubesc ºi aº vrea sã-l omor!
Frunzele neliniºtii
Mai ostenesc în gânduri un cârd de nevãstuici
Ce lunecã prin sânge sã-ºi caute culcuºuri
Încât le simt în carne dând iama ca prin puici
Pândind vioara minþii ce-ºi cautã arcuºuri
În sãrbãtoarea zilei frumoase,-n calendar
Înscrisã cu tuº roºu ca pentru lume zestre –
Ca sã dezleg tãcerea ce încã-i sunt pândar
Când voi vorbi cu miere sã ºuiere orchestre
De muzici sã încarce tot dulcele destin
Pe frunze de neliniºti cu versuri ca podoabã –
Pãstrând în traista vremii un rai cât mai deplin
Vânez doar adevãrul sã-l vând de pe tarabã
Focul armoniei
Deºi iar se aprinde o parte-a mea isteaþã
Nu ard cu limbi de fulger pe tinerii-n pãcat
Dar ning cu flori de milã pe cei ce sunt în ceaþã
Cãci rugul pedepsirii de jar l-am dezbrãcat –
Vreau gândul meu sã uite de cruda vânãtoare
C-aud strigând copilul sã stau cuminte,-n loc
Sã nu-ntinez cu sânge o viaþã în splendoare
Ce-ºi plimbã puritatea pe-o pleoapã de noroc
Doar cerul sã îmi punã iar palma lui pe frunte
Cu-albastru-i sã m-alinte sã simt în el un rai,
Sã creascã bunãtatea în mine cât un munte
ªi în grãdini de cântec sã mã topesc în grai
Sã nu se mai audã urlând fiara prostiei
Cã-n menghinele urii eu doar luminã-am prins –
Sã înfloreascã versuri pe ramura hârtiei
Ca focul armoniei sã nu mai fie stins
Farmecul luminii
Voi fi eu vânãtorul sau clipa mã vâneazã
Când poate din eroare m-am pomenit copil
Moºit de macii roºii ce-obrajii îmi orneazã
Cu sângele ce-aleargã prin pielea mea, subtil
ªi vi-l strecor cuminte ca pe comori de aur
Sã vi se parã timpul cã îl dresez din hãþ
Cãci eu, adolescentul dar cu puteri de taur
Vã îndulcesc vestirea cu mierea din rãsfãþ
Cã-n mine-aleargã tigrul mereu ºi devoreazã
Naturii frumuseþea ºi tot ce e de preþ –
Prin iarba înverzitã un înger mã vegheazã
Sã nu tratez iubirea cu ace de dispreþ
Numai spre-a vã surprinde maºina mea din minte
Vâneazã fiara urii sã nu ucidã des
Cãci rãbdãtoarea milã mereu mi-o ia-nainte
Cântându-ºi simfonia unui destin ales
Nimicurile vremii sã le arunc departe
Sã nu uit de norocul sub care-am fost adus
Cãci templul amintirii este clãdit pe carte
Când farmecul luminii prin mine l-am transpus
58
59

LE PRINTEMPS DES POÈTES
George Coandã
PRIMÃVARA POEÞILOR
Grigore Grigore
1.
În frunze mã cuminec toamna mã-nveºmânt
în aurãrii se bat pe rotund fructele
un abur de pãsãri în dimineaþã
poate nu pleacã se-ntorc în sine
Stau la deal nu mã miºc cuget
în spate mã unge lumina pãrinþilor
îi aud cum rãstoarnã brazda la nuci
ei umblã sub câmp albi de timp
Râzând mã strigã tata din de demult
îi vãd ochii albaºtrii înflorind de ploi
aleargã sã îl prindã-nspre copilãrie
Eu alerg în altarul lui de pãmânt
trecem unul într-altul la octombrie
în aurãrii se bat pe rotund fructele
2.
O, mari apostile de ploi nubile
certificând rodul în pârguire
la ora seceriºului ieºim curaþi
din aghiazmatarele primãverii
Grâul strigã în azur aur
plezneºte de miere crudã
înnebuneºte pãmântul de facere
cumpene subþiri jinduiesc apa
Ci le amiazã pe tipsii de frunzã
frângem acest soare aburind
ºi femeile ne mângâie arºiþa
ªi acum trieratul vuind
aleargã mari cohorte de snopi
ºi ciocârlii de boabe þâºnesc
3.
Te depãrtezi – îmi spui – plâng
ºi alergi despletindu-þi trupul
istovit de ceaþa unui amurg
pe plaja lui iunie un strigãt
ªi dacã mori mã prefac
eu nu-mi mai chibzuiesc lacrima
o pãdure de jad arde
în ochii care strivesc singurãtate
Alungã-mã cu pietre de lunã
mâna ta vâsleºte într-un trandafir
ºi eu stau la marginea clipei
ªi tu eºti luntre în derivã
în existenþa mea un naufragiu
ºi sufletul mi-l iei amanet în vecie
* * *
Doar dincolo de viaþã ºi de moarte
Doar în fiinþa care þi-e pe cale
Sã-þi fie suflet - apã, deal sau vale
Doar pãrticica-n care suntem parte
Ne e retina. Valuri ideale
Vor sta cu noi când vom citi o carte
Vor fi frumoase ºi urâte foarte
Precum lumina alergând agale
ªi peste cruci dar ºi peste morminte
O altã viaþã ne va da ºi-un alt
Prilej de-a face-n alt tãrâm un salt
Tãrâm pe care nu-l vom þine minte
ªi-atunci ne vom întoarce mi se pare
La ceea ce am fost cândva: Uitare.
* * *
De parcã am îmbãtrâni! ªi-aºa
Cu spatele de spate ne-am lipi
ªi din iubirea care-a fost cândva
Nici lacrimi n-am avea a risipi
De-aceea-s trist.
ªi-n mine mã închid
Cã ploile m-au pus, mã pun la zid.
* * *
Strigã la mine tãcerea sã tac
Din coiful de foc al speranþelor ei
„Nu-mi spune mie ce vrei, ce nu vrei,
Eu vreau cu tine acum sã mã-mpac”.
Strigã la mine iubirea sã plâng
Sã vadã o lacrimã de-a mea într-a ei
„Nu-mi mai vorbi niciodatã de zei
Pe oameni la piept îmi doresc sã-i mai strâng”.
Tu, de departe, din mine, te miri
Ce singur mã simt ºi ce singurãtate
Gãseºti ºi-n colibe dar ºi în palate
ªi-aºtepþi ca din muntele meu de-amintiri
Sã-mi þes o cãmaºã în care sã-nvãþ
Ce-i clipa de liniºte ºi de rãsfãþ.
* * *
Ah, curge sângele
Venele plesnesc
Sub piele
Cei ce iubesc
Dorm sub stele
Nãtângele...
Stelele mor
Una câte una
În câte-un fior
Doar luna
Ah! luna ºi sângele
ªi lacrimile
Plânge-le.
60
61

LE PRINTEMPS DES POÈTES
George Toma Veseliu
PRIMÃVARA POEÞILOR
Andrei Gheorghe
62
Baladele cavalerului rãtãcitor (III)
(traducere liberã pentru copiii de la 5 la 95 de ani)
Tãlãngi înalþã cerul ºi aerul se-nmoaie
Mugind pe pajiºti vite cu ugere þâmfloaie
Aºteaptã în tropot viþelul cu ochii umezi blând
Cutremurat de lapte posteºte Sancho stând
Îi tremurã ºi buza ºi maþele-s turbate
Mâncarea zace-n hanuri, plãcerile-s surpate
Doar Rocinante roade un pai în câmpul gol
Mãgarul, ºtie Sancho, nu sporeºte cireada în ocol
De demnitate sfântã e don Quijote trist
Întors pe spate doarme ca rãstignitul Christ
Privind cu-un ochi felice la el celãlalt întors
Ascultã dedesubtul ºi al lumii caier tors
O pastoralã rozã un vis duios de miere
În care Dulcineea ofranda grea îi cere
Desigur Sancho Pansa mai trebuie strunit
Trimis din nou la dona ce el au fost peþit
Mai trebuie întoarsã de pe acum o cale
Cãtatã-n întuneric amarnic de cavaleri în zale
Umblând în patru vânturi aºa cum se cuvine
Fãrã paraua chioarã prin þãrile strãine
Cu hanuri înþesate de furi înverºunaþi
Unde muieri plãpânde deplâng pe-ncornoraþi
Cu pulpele flãmânde de dor ºi-ndemn crescut
Pe paturi cu albele cearceafuri la pântecosu-avut
Trozneºte carul lumii plãcerea se-nconvoaie
Sfaiogul cavaler din amorþire lungã se dezdoaie
E-nfrigurat de gânduri aprins în flãcãri-nalte
Dã bice Rocinantei de jaru-i sã tresalte
Genunchiul sfarmã glodul în dezmierdãri icnind
În Dulcineea acasã de dragoste rãcnind
Declamã ºi suspinã sublima lui smintealã
Sub ploaia de ciomege iubirea-i o ferealã
Femeia îi croieºte cu milã spinarea-i dreaptã þintã
Îl blestemã, îl scuipã întruna cu zbierete-l alintã
Din pulberea de aur fãºii-fãºii e trasã Dulcineea
Suavã îngereascã îi pare-n veci femeia
– Stãpâne, zice Sancho, de sânge e câmpia ºi verdele dã-n copt
Fereºte-þi cotonoaga cã te-a-ndoit în opt
– O, scumpa mea stãpânã, iubirea nu-i deplinã
Durerea ºi plãcerea cotropitoare din mine or sã vinã
– Auzi la dânsul cã-i floarea lui de mai
ªi fleoarþã eu, scutierul, îl trag de poale scai
De-s pierdevarã în cuget stau mai bine
Fereascã-mã, Fecioara, când fãtãlãul vine
– Stãpâne catã-n lãturi cã Dulcineea þi-e dulcele mormânt
Eu sunt infam în fapte ºi-n glasul care cânt
Mã dibuiºi, Segnore, pitit îþi stau chiorâº
Sunt umbra care creºte în dosul tãu târâº
– O, ticãlos abject, te-ai îndoit în gând
Cã Dulcineea scumpã e-o flacãrã arzând
Castelul e castel ºi hanul hangiu are
Mãgaru e mãgar fãcut sacalele sã care
Sã-ndrept aceastã lume turbatã ºi îndoitã
Cu poezia vremii în doruri altoitã
Noianul de pãcate stau zdrumicate în clãile de fân
Þi-e sufletul beteag, bãiete, o piatrã ai în sân
Asinul roade dulce în grajd obida sfarmã
Iubirea-i doar o ºoaptã în neguroasa larmã
– Stãpâne, umil în urmã-þi caut urma
C-obidã ne-nfrânatã lui Christ sporindu-i turma.
În lanul de floarea soarelui
Moto: „It’s just an empty cage if you kill the bird”
Tori Amos
într-o zi ca aceastã cãldurã interminabilã
sudoare pe inelarul meu tata a plecat
n-a mai spus nimic n-a mai scos nici
un sunet din frunza pe buze ca o coasã
eu l-am împins acolo l-am învãþat
sã coasã pânã în partea cealaltã
a locului nostru acum vândut
cu oasele lor cu tot ale celor
ce ºi astãzi îºi mãnâncã terra de sub unghii
scriind frumos pe pãtura roºie femeie
de sub unghii
þi-a fost cãlãtoria scurtã ai vãzut
combinele înclinând în soare oase
de floarea soarelui cu un râs metalic
de prânz când taci ºi strângi
singur un codru de pâine
fãrã sã te rogi fãrã sã speri
într-o zi ca aceastã cãldurã interminabilã
în râpile de la capãtul locului nu
se consumã nimic doar celãlalt tatã
pentru care din nou nu mai conteazã
nimic
astãzi iar eºti duºmanul meu ºi îþi mai fac
încã o datã bine aºa m-a învãþat
tata sã respir când nu mai e nici o
respiraþie de dat la schimb
când ºtim precis cã nu se va mai schimba
locul cu cearta, moartea cu poarta, tu însã
sã nu te schimbi sã nu-þi pui întrebãri
locurile acestea cu bolovani trepidând
ca niºte bucãþi de carne sub un satâr
sunt fãcute din lovituri de satâr
pentru asta nu are rost sã strigi
nu e de învãþat am sa-þi dau lumea
mea la schimb duºmanul meu ca sã-þi
mai fac bine aºa spunea tata
mergând printre stâlpii de floarea
soarelui retezatã deºi nu vorbea deºi nu se
mai miºca ci se uita la mine cu
cei mai frumoºi ochi pe care i-am
vãzut vreodatã
a început tori amos sã ne încânte doina
pe care noi o ºtiam demult
o frãmântasem din pietre o smulsesem din vin
doina acea femeie care nu ne-a vrãjit
– aºa ar fi spus femeile – dar e mai mult
decât atât, dacã nu taci am sã-þi
micºorez încet camera pânã ce pereþii
îþi vor apãsa ca niºte pumni pe cap
cãci nu mã pot despãrþii de aceºti pumni aºa cum
mã pot despãrþi de tine doina mea este
ceea ce se mai gãseºte în râpele acelea
necunoscute dintr-o þarã apropiatã
am început sã bem amândoi
mamutul de vin înroºindu-ne ochii
dacã nu taci de doina asta un dor îþi va þâºni
pe gurã pe ochi ºi prin unghii
mamutul de vin trãind cu noi
înmulþindu-se cu noi
63

LE PRINTEMPS DES POÈTES
Alexandra Tomºa
PRIMÃVARA POEÞILOR
Dan Gîju
64
Dimineaþa devreme
Dimineaþa devreme mã trezeºte
foºnetul de aºternuturi
„citite” în ajun.
Eu ºi iubita mea ne scriem
în fiecare zi
jurnalul fericirii
pe trupuri.
Paginã cu paginã, aºternuturile
ne descoperã povestea.
O privesc îndelung: e naufragiatã
pe cealaltã jumãtate a patului.
– O Robyn Crusoe somnoroasã, îmblânzind
o insulã întreagã în vis.
Mã gândesc s-o salvez numaidecât
ºi leg de piciorul unui sãrut
o telegramã:
„Stop. Happy-Ending. Stop” – pe care i-o trimit.
Jurnalul nostru nu este încã complet...
Când o sã-mi priveascã sufletul –
prin ochelarii ei aurii
ºi absolut nepotriviþi,
Atunci jurnalul fericirii noastre se va sfârºi...
undeva prin 2600,
Când, bãtrâni ºi îndrãgostiþi,
ne vom transforma
Eternitatea în animal de casã.
Noi ne privim în ochi ca-n douã oglinzi.
Ne iubim în oglindã ca doi copii,
Care joacã ºotron pe Magheru
pânã-ºi rup ghetele
de atâta fericire.
Fericirea noastrã, o consumam
cu un polonic imens,
ca pe o farfurie de supã caldã.
Suntem flãmânzi unul dupã altul.
Ne devorãm visele.
Iubita mea este un cântec de leagãn
Pe care viaþa mi-l fredoneazã dimineaþa devreme.
Iubita mea nu are sfârºit... o gust, o încep,
o devorez
în frumoasa mea nebunie.
Îi încep gura cu o foame nebunã,
ca pe un mic dejun la pat.
Sunt un naufragiat fericit pe trupul iubitei mele,
Ce se va transforma pânã la urmã într-un festin.
Foarte somnoroasa, Robyn Crusoe se trezi
ºi citi telegrama mea,
Legatã de piciorul unui sãrut.
„Stop. Happy-Ending. Stop.”
Dimineaþa devreme mã trezesc,
îmi sãrut iubita cea fãrã sfârºit,
Dau drumul la duº – soarele îmi curge pe piele.
Soarele îmi ºterge de pe trup
ultima paginã din jurnalul fericirii
Scris împreunã cu iubita mea asearã.
Sunt un Robinson Crusoe bolnav ºi mut...
Aºtept sã vinã, cãlare
pe o „dimineaþã devreme”
ºi sã-mi învingã singurãtatea.
„Dã-mi mâna ta, iubito!
Ale mele sunt strivite de emoþie...”
1. Dacã ar fi…
Danielei N.
NOIEMBRIE
Dacã ar fi sã-i aleg un chip lunii mele de naºtere,
chipul tãu l-aº alege.
Dacã ar fi sã-i aleg un nume norocului meu,
numele tãu l-aº alege.
Dacã ar fi sã-i aleg o culoare visului meu,
culoarea ochilor tãi aº alege-o...
Un singur lucru nu mi-aº dori de la tine!
Ghici, ce?
27. Destine
M-am nãscut într-un final de noiembrie,
când urma cocorilor era ºtearsã, deja, de pe cer,
dar m-am nãscut ca sã Te caut în fiece clipã,
sã Te gãsesc ºi sã mã prosternez la picioarele Tale,
Doamne…
M-am nãscut într-un final de noiembrie
auster ºi barbar, ca un cântec de vânt peste vii,
ca sã cad în genunchi ceas de ceas,
zi de zi, an de an, viaþa toatã, în faþa ta…
Frumuseþe!
(Târgoviºte,
12 martie 2008)
M-am nãscut într-o zi oarecare, de toamnã,
ca atâtea altele, de altminteri –
o simplã zi din peste trei sute posibile, da…
Dar m-am nãscut ca sã cad împuºcat pentru tine oricând…
Libertate!
(Bucureºti,
10 martie 2008)
30. În fine…
În fond ºi la urma-urmei –
apropo de ceea ce-þi spuneam mai deunãzi,
pe-ntâi ale lunii –,
ºtii ce nu mi-aº dori nicicum de la tine?
...Nu, nu aº refuza sã muºc din ionatanul
roºu ºi plin, zemos ºi parfumat ca buzele tale.
Dupã cum nici otrava picuratã-n cafea, dimneaþa,
odatã cu apariþia ta pe micul ecran,
nu i-o refuz ei,
temnicerei cu vorba rea ºi tãioasã
precum coasa aceea celebrã..., ºtii tu!
Pentru nimic în lume n-aº accepta de la tine, însã –
ca, de altminteri, de la nicio altã fiicã a Evei –,
sã-mi dai de pomanã câteva din fãrâmele rãmase
din prima ta noapte de... dragoste.
(Bucureºti,
14 martie 2008)
65

LE PRINTEMPS DES POÈTES
Cristina Matache
PROZÃ
Adrian Georgescu
66
Ewigkeit
Sinucigaºul acesta care
îºi frânge inima doar
din orgoliul de-a fi
primul sinucigaº din anul acesta
mi-a fost bun prieten.
L-am cunoscut întâmplãtor
rãtãcind pe aleile Tartarului,
cu Cerberul de mânã.
Îmi amintesc ºi acum cã
se afla într-o cãlãtorie
de recunoaºtere.
Mi-a atras
atenþia înfãþiºarea
de greier cu
viori în toate mâinile.
Avea
o singurã mânã liberã pentru
firul pe care-l depãna
în urma lui. M-a învãþat
tot ce ºtiu.
Sensucht
Lacrima lui,
plinã de durerea de a
nu o putea înghiþi
s-a izbit de pernã
spãrgându-se în miliarde
de punctuleþe neastâmpãrate,
furioase,
în expansiune
spre mirosul din perna vecinã...
Nu mai aparþine nimãnui,
existã prin simpla lui întâlnire
cu amintirea ei ºtearsã.
Mirosul fãrã nume, parfumul
tandru, sãrat, ascuþit,
îngheþat
în singurãtatea patului
pentru doi.
Dimineaþã
Rodise soarele pe cer,
iar ploaia sãpase
hãrþi pe obrajii tãi.
Creºteau
din ochii tãi mângâieri senzuale,
din gândurile tale creºteau
frunzele copacilor.
O razã
tãcutã de soare
se aºezase pe genunchii tãi
în locul cald pãrãsit de mine...
Care alergam înapoi
trecând
prin mii de ferestre deschise,
ca sã ajung
într-o altã dimineaþã
seninã.
Asta a fost.
Iubi-te-voi!*
Înlãturându-ºi umbra – de deasupra dunei apãrurã
Andromeda rotundã albã strãluminându-ºi non-culoarea pe valuri
vaporoase plutind retrãgându-se sus
oare se va mai întoarce din dispariþia trosnind impunându-se
sufletului pãrãsit – fãrã umbrã – chibzuindu-ºi pierzania fiindcã ce
rost are sã se mai chinuie menþinându-se în condiþia de suflet –
precarã sub oasele albe ale calotei craniene saltã pe mandibulã în
absenþa buzelor le sãrutasei cândva bucurându-te frãgezimea lor
bucurie ºi-acum
Pasãrea Paradisului se întrupeazã din aproape nimic
sau
n-o vãzusei; uite: te bucuri iar înveselindu-þi trupul ºi ce þi-a mai
rãmas din minte
iubita mea creaþã între Câinele Mare ºi Câinele Mic încape pe
cer ºi alaiul întreg se dã peste cap se roteºte împrejurul vertebrelor
cervicale – farul cãpãþânii îºi trimite sãgetarea departe
ºi n-o vezi
ºi n-o simþi
pentru cã eºti deja învins; nãvãleºte Centaurul rãscolindu-þi
durerile ºi te dovedeºte –
îndureratul: constelaþii în cutia toracicã a iubitei tale creþe –
de acolo izbucnirã odatã ºi
se-napoiazã acolo sporind intensitatea luminii descoperite ºi
înþelesul nãpãdindu-te sensuri din învãlmãºeala nimicului pe întinziºul
mãrii negre îºi tremurã valurile atâtea cuvinte le zici desfãcându-þi-le
dintre lãcrimãri –
înnoratule de actualitate – pe umãrul Casiopeei întrupare de
tot nebuloasã: privind-o de jos o pierzi rãzgândind-o în singurãtatea
te-mpinge pe þãrm – poartã-þi paºii pe nisip rãsfirându-i stringenþi
în contemporaneitate pe cerul vioriu ºi albastru pe mov suprafaþa
boltitã îºi sunã coastele ºi vertebrele lombare: tu chibzuind încã
– sã mori –
ba sã trãieºti: îþi e la îndemânã ceva care se aseamãnã vieþii
nici mãcar pe atât nu eºti stãpân ºi-þi licãreºti în gând o pierdere
ºi o pierzanie: îndoiala sã fie sau nimicul cu tot înadinsul ori gândul
tãu ºovãielnic despre ziua de mâine; apucã-þi în mâini viitorul:
Cefeu – constelaþia cu ochii aprinºi de-nnoptare – te prãbuºeºti
la picioarele ei în chip straniu: cobori pe o frânghie invizibilã ºi
regreþi cã scobori – habar n-ai dacã te vei reîntoarce
unde în întomnarea actualã ºi foarte târziu în vara deplinã: în
pãrul Berenicei îþi zici despre tine planarea de aripi adunã sub zbor
strãveziu vãzduhul traversat de douã clavicule sprijinã vertebrele
iubitei creþe ºi þeasta: Îþi pregãtesc întruchiparea iubito – mi te
închipui ºi te sãvârºesc din ce îmi aduc aminte; îþi retrãiesc înfãptuirea
– tu dovedindu-mi curajul de a fi.
Îþi sufãr absentarea ºi umbra alungindu-mi-se la picioare bezneºte
þãrmul configurând constelaþii deºirare în minte ordonându-se
alfabetic le contemplu sensurile ºi celelalte umbre iscate din
contopirea constelaþiilor se separã acum urmându-ºi singurãtãþile
conduc în sâmbãta începãtoare la
– adicã azi debuteazã totul în trecut: eu afirm cã Asta se întâmplã
acum. Dar deja fusese.
– acum centura ta scapularã zornãie pe cer îmi atrage atenþia
mã cheamã sã înconjur Coroana Australã ºi pe cea Borealã cu
nostalgia bucuriilor preºtiute
* Fragment din romanul Iubi-te-voi!
67

ele sunt;
ochii le pipãie dar nu le strãvãd – le scornesc: noi coexistãm ºi
nu ne excludem ºi ne suntem
pierduþilor
ºi
rãzpierduþilor ne întomnãm laolaltã; sensibilul Corb pe Crucea
Sudului ºi
Delfinul
ºi
Lebãda:
între coastele timpului iubita mea creaþã un schelet dezmembrat
al lui
a fost
ºi al lui
va fi;
uite:
este –
Asta nu se va întâmpla niciodatã; n-are îngãduinþa sã fie.
Ceea ce se desfãºoarã trosnit la jumãtatea distanþei dintre mare
ºi cer nu-þi înfãptuieºte realitatea dinlãuntru deoarece lucrurile se
întâmplã pe alte teritorii nefiind decât
aparenþe
pãreri
ºi
iluzii.
Peºtele de Aur Dragonul Calul Mic Eridonu-ºi deschid
cuprinsurile porþi prin care intri în iubita ta creaþã neînfãptuitã
încã se construieºte de sus cãtre jos pânã la stern ºi mai jos n-am
fost în stare sã te nãscocesc pãstrându-þi luminozitatea osuarã în
suflet ºi sentimentul în inima mea – periclitându-mã timpul
învârtejindu-se constelaþiile se rãsucesc în coliziunea din înaltul
cerului chiar mai sus
una deasupra alteia pe urmã oglindindu-se se rãsucesc ºi se
împreunã totuºi nu se contopirã Indianul cu ªopârla Leul cu Leul
Mic Iepurele cu Lupul cu Linxul cu gândurile tale despre iubirea mea
actualã deºi petrecutã pentru cã
68
Asta a fost.
zisesei cu gura pânã la urechi mângâind cu palma albe transversale
pe cerul mov configurând cutia toracicã coastele iubitei tale creþe.
– peste dunã apãru iubita mea creaþã.
Ceva ia sfârºit. Altceva e pus irevocabil în miºcare: se rostogolirã
vertebrele lombare de la o umbrã la umbra ºi te ridicã dincolo de ea
– iubito: umbrele îþi înfãºurarã pelvisul îngust ºi-l legãnarã în inima
Hidrei ºi Nu mi-e fricã; deºi –. – oare ai zis nesigurã pe oasele tale.
zdrenþuire
incendiu
cremaþiune: tremurã gândul la tine dezumbrindu-te.
Calule-Calule îþi scânteiazã copitele eliberând orizontul: osul sacru.
ªi mai luminã gândurile se-nvolburarã gând-luminã: bubuie oasele
albe cumpãnesc cerul echilibrându-i planetele ºi configurând
constelaþiile. Coccisul iubitei mele creþe se îndepãrteazã pãrãsindu-ºi
întregul – se va înapoia sã mã distrugã: un punct nodal o rãscruce
despãrþind ce este de ceea ce nu va fi niciodatã-n lumina descoperitoare.
– nu; aºteaptã; nu-i chiar aºa: se prefigureazã ºi altceva vãdindu-se
acum exclude realitatea adevãratã ºi
Indianul
Licornul
Iepurele
se aleargã se ciocnesc ricoºeazã ºi constatând nepotrivirea te
dumereºti cã þi-ai pierdut constelaþia dupã cum însãºi iubita ta creaþã
îþi dãduse semn cã te va pierde asumându-ºi marea neagrã – cu
marea-ntre coaste construindu-se pe mãsurã ce o identific – ea se
este pe sine iubita mea creaþã.
Femurul umbreºte pasul lung îndrãznit pe cer neînfãptuindu-l
încã iubita mea creaþã vine la mine sã mã cuprindã între humeruºi ºi
radiuºi – nu cumva aceastã iluzie îmi e pierzãtoare.
Omul se temu: de-nfricoºare avu parte desluºind ce a fost
învârtoºându-se în ceea ce avea sã vinã; totul se coaguleazã în
previzibilul sfârºit: nemaiînvierea.
Între tibie ºi femur se impune rotula ºi strãlucind ca o þestoasã
îºi leagãnã strãluminarea pânã-n departele zilei astãzi
– vânt: pe invizibilitatea vântului particule de nisip þãndãri
aºchii izbesc oasele albe scrâºnesc între falangele iubitei tale
creþe; metacarpiene carpiene falange zgâlþâindu-le o mânã
nevãzutã le zuruie;
nisipul lunecã pe panta descendentã a calotei craniene a iubitei
tale creþe; pulverizat de pe spinarea Taurului îþi prevesteºte
încãpãþânarea animalicã iubito creaþã cu timpul stingher cu toamna
în oase vãdindu-þi-se prefigurãri din cer ca întâmplãri pe mare –
despre care nu se ºtie nimic: bãnuindu-se învârtejiri ºi furtunile;
vãluriri ºi acalmii;
totdeauna jinduindu-ºi adâncul ºi fiindu-l – nãpustindu-se-n
soare: omul ãsta îºi bâjbâi constelaþia – vreo þandãrã din scheletul
iubitei lui creþe în pãrul zburlit al acestui drac ºi scame din ce va fi
carnea ei strãvezie îi poposesc pe buze pânã ce limba nãvãlind în
afara gurii înºfacã ºi trage între maxilare: În gust derizoriu mi se
lãfãie iubita creaþã dar nu moare. Oh: eu deja te-am mâncat. –
întemeiat vãzduhul sub aripile dracului. Zãrile dedesubt. Mergi pe
mare. Vii la mine.
Iscat dintre alge omul ãsta ºi-o închipuie pe iubita lui creaþã ºi o
insistã clinchetindu-ºi pe palme vertebrele ei ºi falangele ºi o cheamã
însã nu o numeºte: o surprinde plutindu-i asupra mãrii pe o creastã
de val îl întâmpinã scheletul ei aburatic: oare se va înveºmânta
curând în carnea realitãþii mortuare subjugându-ºi constelaþia care-i
este semnul.
Se fãcu tot mai târziu în conºtiinþa dracului ºi foarte târziu în cea
a iubitei lui creþe nedevenitã încã oglinditoare a realitãþii adevãrate
transfigurând-o
mãsluind-o
tu – umbrã albãalbã nu i te opui: omul ãsta te spune pe tine lui
– astfel te înfãptuieºte din materie gazoasã stelarã ºi te chibzuieºte
iubire.
îl luã vântul pe omul ºi-l duse departe învecinându-l
Sãgetãtorului pregãtit sã þinteascã prin atoateluminarea: întru luminã
sãvârºi-te-voi iubito ºi voi striga din rãrunchi
te voi chema
ºi
te voi cânta;
tu nu-mi vei rãspunde
eu negãsindu-te: cu atât mai vârtos crezându-te în jurul
scheletului ºi te sunt – eu fiindu-mã. – îºi închipui dracu despre cea
cu sternul golaº nu-ºi gudurã sânii prezumaþi jucãuºi luminoºii.
Înnorându-se ziua oculteazã ce se întâmplã sus. Planetele îºi
pãrãsesc constelaþiile ºi aleargã bântuite de nerãbdarea însingurãrii
care-i o stare de groazã:
se-nsufleþi animatul;
muri ceea ce trãieºte. Coexistã contrarii. Înminunându-se de
moartea a toate ºi necrezând-o o instaureazã dominatoare ºi rea
– adevãratã îndrãcire a omului când îi e fricã sã dãinuiascã:
omul ãsta îºi întrupã din oase iubita lui creaþã.
din orbitele goale ale iubitei mele creþe puritatea mortalã îmi
devine viaþã; îngerul mã iubeºte tocmai pe mine ºi mã elibereazã de
cel ce sunt: dracu.
Privindu-ºi îngeru-adânc omul ãsta se-ndepãrteazã de sine:
pretutindeni marea.
Ursa Micã
Ursa Mare
Triunghiul
Telescopul
ca niºte oase dezbinate din întregul scheletului cerului
clãtinându-ºi nerostul irosindu-ºi luminoasele dâre strãpung valuri:
cumva lãturalnic ºi cu capul plecat; legãnându-se de pe dreptul pe
stângul; privindu-ºi degetele ca ºi cum abia ºi le-a regãsit dracu ãsta
cumva bãtrâior se impuse uitãturilor scrutãtor întâmpinãtoare: dau
buzna sau îl ocolesc ºovãind; se îndepãrtarã fãrã sã-l vadã ºi-l pierdurã
în nebãgarea de seamã.
Nimeni sã nu fie surprins cã ce se întâmplã nu-i tocmai adevãrat
– sãvârºindu-se catastrofal la nivel subconºtient unde – colcãind –
rãul îºi constituie iadul.
69

INFO
CLIO
REGULAMENTUL FESTIVALULUI-CONCURS
NAÞIONAL DE CULTURÃ ªI LITERATURÃ
„PRIMÃVARA ALBASTRÔ
2-3 mai 2008
Pucioasa judeþul Dâmboviþa
Festivalul-Concurs „Primãvara albastrã” are drept scop
descoperirea, stimularea ºi promovarea creaþiei literare a tinerilor
cu vârste cuprinse între 18 ºi 35 de ani, nemembri ai vreunei
uniuni sau asociaþii scriitoriceºti, respectându-se libertatea
democratã a exprimãrii literare, marcatã de o relevantã valoare
esteticã ºi ideaticã. Din punct de vedere al iniþiatorilor ºi
organizatorilor, concursul vine sã-ºi aducã contribuþia la fãurirea
literaturii române de la acest început de mileniu, dorind sã
rãspundã nevoilor fireºti de afirmare a importantului potenþial
creator pe care îl reprezintã tinerii.
Condiþii de participare:
Concursul este organizat pe urmãtoarele secþiuni: poezie (5
lucrãri), prozã (3 lucrãri a 3 pagini), teatru scurt (2 piese de un
act), jurnalism (reportaj; 2 lucrãri a 4 pagini).
Lucrãrile, dactilografiate sau culese electronic, vor fi expediate
pânã la 20 aprilie anul curent,
data poºtei, cu indicaþia „pentru
concurs”, pe urmãtoarea adresã:
Centrul Cultural „Ioan
Alexandru Brãtescu-Voineºti”,
strada Republicii, numãrul 48,
Pucioasa.
Lucrãrile vor purta un
motto, iar într-un plin închis
vor fi trecute acelaºi motto,
numele ºi prenumele concurentului,
data ºi locul naºterii,
adresa ºi numãrul de telefon/
mobil. Juriul concursului va
fi alcãtuit din membri ai
Uniunii Scriitorilor, ai Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni, ai
Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti
din România, Direcþiei pentru Culturã Culte ºi
Patrimoniu Cultural Dâmboviþa, Centrului Creaþiei Populare
Dâmboviþa, Teatrului „Mihai Popescu” Târgoviºte, Centrului
Cultural „Ion Alexandru Brãtescu-Voineºti” Pucioasa, Alianþa
pentru Pace din România.
În cele douã zile ale festivalului vor avea loc: Seara de poezie
de pe Patrana, spectacole ºi drumeþii la obiective turistice (istorice,
eclesiale ºi naturale) din judeþul Dâmboviþa, dezbaterea „Literatura
românã în contextul european al milenarismului”.
Vor fi acordate aceleaºi premii la toate secþiunile – 1, 2, 3 ºi
Trofeul „Primãvara albastrã” al oraºului Pucioasa, la care se vor
adãuga premiile unor instituþii de culturã ºi ale unor ziare, reviste,
posturi de radio ºi televiziune.
Câºtigãtorii vor primi din timp invitaþii la momentul festiv de
înmânare a premiilor, dar ºi la alte manifestãri din festival.
Cheltuielile de cazare (2 nopþi) ºi de masã vor fi suportate de
cãtre organizatori.
Eventualii însoþitori ai premianþilor (nu mai mult de o persoanã)
îºi vor susþine cheltuielile de cazare ºi masã.
Manifestãrile din festival vor avea loc în oraºul Pucioasa ºi în
alte localitãþi ale judeþului.
Relaþii suplimentare la telefon: 0245/760688.
(Rodica Cojocaru)
Mihai Gabriel Popescu
Mihail Kogãlniceanu apãrãtor
al integritãþii statului român
Mândru de originea sa româneascã, fãlindu-se cã: „de pe tatã ºi de pe
mamã, din moºi strãmoºi, sunt român moldovean ºi cu mândrie recunosc, cã
familia mea, nu a cãutat niciodatã originea sa în þãri sau neamuri strãine”,
patriotul, istoricul, literatul s-a nãscut la Iaºi în 18 septembrie 1817 din
pãrinþii Ilie Vornicu ºi Caterina Stãnilã. Studiazã în þarã, apoi la Paris ºi
Berlin dedicându-se studiului literaturii ºi istoriei românilor, timp în care
îºi face cunoscute lucrãrile: Limba ºi literatura româneascã; Istoria Valahiei,
Moldovei ºi valahilor transdanubieni. O schiþã asupra moravurilor ºi a
limbii þiganilor; lucrãri apreciate în cercurile ºtiinþifice din Franþa, Germania
ºi Þãrile Române. În þarã publicã studii în revista „Alãuta româneascã”
condusã de Gheorghe Asachi, scoate revista Dacia literarã, revista de istorie
Arhiva româneascã. Se gãseºte în primele rânduri ale revoluþionarilor de la
1848, se dedicã Unirii, sprijinind apoi toate acþiunile reformatoare ale lui
Alexandru Ioan Cuza, fiind parlamentarul ce declarã independenþa þãrii, el
însuºi semnând intrarea în rãzboiul din 1877-1878. * Dupã încheierea
ostilitãþilor, în urma victoriilor obþinute de ostaºii români în luptele de la
Griviþa, Plevna, Vidin, Smârdan, României îi este interzisã participarea la
lucrãrile tratatelor de pace de la San-ªtefano ºi Berlin. Totuºi, o delegaþie
condusã de I.C. Brãtianu din care fãcea parte ºi Kogãlniceanu este admisã la
lucrãrile Congresului de la Berlin, acesta susþinând cauza României printr-un
vibrant ºi documentat discurs ce a rãmas celebru datoritã argumentelor
istorico-ºtiinþifice de naturã sã apere integritatea tânãrului stat românesc care
printr-un mare tribut de sânge ºi-a cucerit independenþa ºi cãruia Imperiul
Þarist îi smulgea o parte din teritoriu cãlcând prevederile tratatului de la
Paris din anul 1856. * Mihail Kogãlniceanu aratã cã: „Tratatul de la Kuciuc
Kainargi (1774 – ruso-turc n.n.) recunoaºte domnilor Moldovei ºi Þãrii
Româneºti (Muntenia, n.n.) calitatea de suverane ºi stabilesc cã Basarabia
face parte din Moldova (...) Nici la 1878 precum nici la 1812 nu se poate
cere României Basarabia, pe baza unui fapt sau unui drept de cercetãri. Ea
aparþine unui principat pe care însãºi Rusia, în tot cursul ultimului sãu
rãzboi cu imperiul turcesc l-a privit ºi l-a tratat ca pe un stat independent
ºi aliat. De altminteri chiar de la începutul campaniei, Rusia a încheiat cu
România o Convenþie (4-16 aprilie 1877) prin care i-a garantat foarte
lãmurit integritatea actualã a teritoriului românesc... S-a invocat (de
delegaþia rusã n.n.) spre a susþine retrocedarea Basarabiei, amintirea de
glorie ºi izbânzi militare. Dar într-un aºa lung ºir de rãzboaie, armatele
ruseºti s-au distins pe multe câmpuri de bãtaie ºi ºi-au preumblat gloria
pânã sub zidurile Adrianopolei.” * ªi cu toate acestea, nu li se recunoaºte
un drept de proprietate asupra regiunii Balcanilor. România nu poate uita
cã de la Petru cel Mare pânã în ziua de astãzi, ea a fost rând pe rând ºi
simultan baza operaþiunilor militare ale Rusiei, grânarul unde se
aprovizionau armatele ei, chiar atunci când ele operau dincolo de Dunãre
ºi teatrul, prea de multe ori, ales chiar de Rusia, pentru cele mai groaznice
zdruncinãri. * Ne pare, cã ar fi drept, ca pe baza titlurilor ei seculare
(România) sã reintre în posesiunea insulelor ºi a gurilor Dunãrii cuprinzând
între acestea ºi Insula ªerpilor. * La peste 130 de ani de la acest discurs, un
alt mare istoric, George Ciorãnescu, va arãta în lucrarea: „Basarabia disputatã”,
apãrutã la Münhen în 1985, tradusã ºi publicatã în România în 1993, cã:
„Basarabia este pãmânt românesc ºi ea nu poate constitui vreodatã obiect
al unor perfide negocieri politice, drepturile românilor asupra ei fiind
sfinte certificate cu documente ºi probate în fiinþa naþiei care este limba ce
se vorbeºte încã de la întemeiere”.
Revistã lunarã de culturã
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Redacþia:
Tudor Cristea (Director) • Mihai Stan (Redactor-ºef) • Ion Anghel (Secretar
de redacþie) • Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu,
Mihai Cimpoi, Nicolae Neagu, Mircea Constantinescu, Henri Zalis, Florentin
Popescu, Liviu Grãsoiu (Seniori editori) • Daniela-Olguþa Iordache, Dumitru
Ungureanu, Margareta Bineaþã, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, George
Coandã, Nicolae Scurtu, Emil Stãnescu, Corin Bianu, George Toma Veseliu,
Iulian Filip – subredacþia Chiºinãu (Redactori asociaþi) • Ion Anghel
(Tehnoredactor) • Cosmin Sîrbu (procesare computerizatã)
70 71

Revista revistelor
Optimism ºi încruntare
Criticul Daniel Cristea Enache respinge decis ideea existenþei
unei crize literare la noi, dar mai ales a unei crize poetice: „Nu poþi sã
nu surâzi sau, dacã eºti o fire mai deschisã, sã nu râzi cu toatã inima
vãzând discrepanþa comicã dintre teoriile «criziºtilor» literaturii ºi
realitatea artisticã propriu-zisã, care se ambiþioneazã în a le infirma.
Pretinsa crizã a poeziei de azi (...) pare un mediu extrem de fertil
pentru autori din toate generaþiile de creaþie, de la Constanþa Buzea,
Emil Brumaru ori Angela Marinescu ºi pânã la Dan Sociu, ªtefan
Manasia, Claudiu Komartin plus nume încã mai fragede din ultimul
lot liric”. În aparenþã, criticul are dreptate, pentru cã se scrie mult. În
realitate, ne confruntãm cu o gravã crizã a lecturii, care se extinde
asupra literaturii. Totuºi sunt de admirat autorii care înfruntã realitatea
ºi continuã sã scrie. Dar, în sfârºit, e bine cã un tânãr critic poate
crede cã, în criza generalizatã din România de azi, poezia o duce bine
mersi . Chiar volumul de versuri pe care-l comenteazã (în România
literarã, nr. din 7 martie 2008) D.C.-E („Ultima patrie”, de Mariana
Codruþ) se nutreºte din ideea unei crize pe care, scriind, poeta o
învinge. Nu existã altã soluþie. Dar am reþinut articolul cu pricina în
special pentru a reproduce o foarte frumoasã poezie din volumul
comentat: “Niobe, leoaica virginã din savanele Africii, a furat/ un
ied de gazelã. (sunt sigurã,-mi spun, sunt sigurã cã-l va hali/ dupã ce-o
sã se joace câteva zile cu el...)// nu vâneazã, Niobe, nici n-adoarme,
din ochi sã nu-l scape./ vie de muºte cãpãþâna îºi lasã pe burta lui
suptã/ sau merge-ncet dupã el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încã
moi: dacã poate, mama ocoleºte câmpul deschis,/ supurând de turme
ºi prãdãtori; dar, dacã fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmeazã, cu ochii
sticloºi ºi gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu danseazã
fericit cã Dumnezeu/ a venit pe pãmânt sã cunune cãlãul cu victima!)/
/ în ziua a ºaiºpea a poveºtii ei de amor pãrintesc, Niobe aþipise/ la
umbrã. iedul porni numai el ºtia unde - moartea ascunsã în burta/
lipitã «hai, liberareeee!» zbiera, bãtând darabana. nici sã tremure n-a/
apucat fecioraºul când masculul a þâºnit din tufiºuri,/ mare cât casa ºi
coama o pãlãlaie. din botul regal, iedul lãsa/ sã se scurgã-n pãmânt,
odatã cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea sãgeþi în inima
beatã a mamei. dar pititã-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru
neputincioasã...// pe urmã Niobe-a vânat, a mâncat ºi la greu a dormit/
sã prindã puteri pentru altã telenovelã grotescã, timp în care,/ pitit
între ierburi, Dumnezeu o pândea ºi cãsca mulþumit”. * În aceeaºi
revistã (nr.8 din 29 februarie 2008 ), în cadrul rubricii sale pline de
vehemenþã, dl Mircea Mihãieº face observaþia cã efectul Kosovo a
fost resimþit în România mai abitir ca-n oricare altã þarã ºi-i ia la
refec pe obiºnuiþii sãi clienþi Vadim ºi Funar, socotind cã „miturile
naþionaliste (pe care asemenea personaje le cultivã, n.n.) sunt prin
excelenþã suicidare”. De aceea se întreabã cum de-au ajuns pe micile
ecrane asemenea inºi, iar nu alþii, mai îndreptãþiþi, ca Stolojan ori
Boc. * Îþi vine sã ºi râzi: pãi ce-ar fi avut de spus cei doi membri PD-L,
având în vedere cã mai marele lor, preºedintele Bãsescu, a respins
printr-un nu hotãrât (asemãnãtor cu al Rusiei) ceea ce mai toatã
Uniunea Europeanã a acceptat?!
LECTOR
REVISTA APARE CU SPRIJINUL
ADMINISTRAÞIEI FONDULUI CULTURAL NAÞIONAL
ªI AL CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii
Române • în Târgoviºte, la librãriile Gaudeamus ºi Le Point.
Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la
librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.
Redacþia Târgoviºte - Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian,
bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245.212241, 0765.453089
e-mail: biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti - str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa,
telefon 0245.713234, 0722.686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Tiparul:
S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L.
Târgoviºte
72 pag. • 4,20 RON