Lupii moraliºti

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ 

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI 

Anul XIV, Nr. 6 (159) – iunie 2013 

Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal 

ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte 

Lupii moraliºti 

Nu mai ºtiu dacã am evocat undeva un episod plin de tâlc petrecut la Adunarea Generalã 

a Uniunii Scriitorilor din primãvara anului 1990. Lucrãrile s-au desfãºurat la Sala Palatului, 

într-o atmosferã relativ calmã, toatã lumea fiind de acord cã „a lipsit obiectul urii”. Dar încã din 

acele momente s-a putut sesiza o apucãturã care va deveni, în timp, aproape o molimã: aceea 

de a te prezenta drept ceea ce n-ai fost, de a te da fatã mare, când tu, în realitate, fãcuseºi 

trotuarul! Lista înscriºilor la cuvânt a fost lungã ºi, dupã oarece tatonare, unii au prins a 

încerca efectele retoricii caragialeºti, arãtând cum au luptat ei în contra regimului, a guvernului, 

a oprimãrii comuniste, a cenzurii ºi a tot ceea ce încerca sã-i încorseteze, dar mai ales împotriva 

Odiosului ºi Odioasei. Tocmai se lansase, sforãitor, în etalarea admirabilei sale atitudini 

anticomuniste, un respectabil fost tovarãº, când, din salã, s-a ridicat un poet cam rebel ºi, 

întrerupându-l, i-a citit dintr-o ediþie a acelui voluminos „Omagiu”, care conþinea prinosul de 

dragoste ºi recunoºtinþã al scriitorilor faþã de conducãtorul iubit, un la fel de sforãitor precum 

cuvintele de o ideologizare întoarsã rostite de la tribunã, poem pe care vorbitorul i-l dedica 

strãlucitului erou între eroii neamului, urmaº al lui Mircea, Mihai ºi ªtefan, mult stimatul ºi 

iubitul tovarãº Nicolae Ceauºescu. Rezultatul imediat a fost cã omul ºi-a întrerupt discursul 

ºi, întors în salã, s-a prãbuºit, roºu la faþã de parcã se afla în pragul unei congestii cerebrale, 

pe un fotoliu. Dar cum bãrbosul poet a ciocãnit cu degetul coperta cartonatã a „Omagiului”, 

avertizând cã îi are acolo pe toþi demagogii, dupã-amiaza, când cuvântãrile s-au reluat, mulþi 

dintre cei chemaþi la tribunã au fost de negãsit. 

Tentativa de a te arãta drept ce n-ai fost se afla abia la început. Nu e deloc lipsit de 

semnificaþie faptul cã, în ciuda încordãrii ºi nesiguranþei zilelor decembriste, una dintre primele 

acþiuni manipulatoare (dar ºi mãsuri administrative) a fost incitarea populaþiei contra cãrþilor 

„odioase”, precum acel „Omagiu” sau numeroasele documente de partid, care au fost scoase 

numaidecât din biblioteci ºi date la topit. La fel cum se va fi întâmplat ºi cu unele dosare de 

securitate. Pe de altã parte, neruºinarea, demagogia, cinismul, oportunismul, ipocrizia, uneori 

în alianþã cu timpul, care a mai estompat conturul faptelor, s-au dovedit mai eficiente decât 

distrugerea cãrþilor. Fabula lupului moralist rãmâne, ca ºi cea a vulpii liberale, de mare 

actualitate. Am avut ºi avem, în acest sens, exemple ilustre, dar ºi ilustrãri obscure. ªi, ca sã 

concretizez, mã voi referi, în câteva rânduri, la una dintre acestea din urmã. 

Într-o revistã piteºteanã (am numit „Cafeneaua literarã”), unui recenzent mediocru, pe 

numele sãu ªtefan Ion Ghilimescu, i s-a nãzãrit, în urmã cu vreo câteva luni, cã el ar fi insul 

chemat a-i lua la refec pe alde Mircea Horia Simionescu, G. Cãlinescu (pe care-l nominalizeazã, 

dispreþuitor, prin porecla „varzã cãlitã”), Sadoveanu, Jebeleanu ºi alþii pentru colaboraþionismul 

lor. N-am putea sã-i gãsim automat o vinã pentru asta (deºi o face în chip grobian!), numai cã, 

atunci când îi acuzi vehement pe alþii, ar trebui sã fii tu, dacã nu imaculat, mãcar curãþel. Or, 

acest Ghilimescu este cu totul altceva decât vrea sã parã. Profesor de liceu într-un orãºel, a 

fost concediat pentru relaþia cu o elevã. În fond, a sãvârºit o faptã penalã, dar organele de 

partid ºi de stat, blânde cu omul nostru (nu se ºtie din ce motiv), nu l-au trimis dupã gratii, ci 

l-au admis ca metodist la o casã de culturã, sã se ocupe de omagierea regimului ºi a 

conducãtorului iubit, de brigãzi artistice de agitaþie, de poezia angajatã, de recitaluri patriotice 

ºi altele asemenea. ªi a fãcut-o cu sârg, timp de peste un deceniu ºi jumãtate. Rãmânând la 

atât din existenþa-i deloc luminoasã ºi neluând în discuþie aºa-zisa lui criticã, pentru cã insul 

nu meritã mai multã atenþie, te întrebi ce îndreptãþire moralã ar putea avea un asemenea 

ipochimen sã-l condamne vituperant pe G. Cãlinescu pentru atitudinea, faptele ºi vorbele lui! 

Dar cum neruºinarea sa nu e singularã, ºi, vorba poetului, poate fi observatã „Începând 

la talpa însãºi a mulþimii omeneºti/ ªi suind, în susul scãrii, pân la frunþile crãieºti”, nu-þi 

rãmâne decât sã zâmbeºti cu dezgust! Pentru cã, a le mai arãta unor asemenea indivizi obrazul 

(sau „Omagiul”!) a devenit inutil! 

Tudor Cristea

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ 

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR 

TÂRGOVIªTENI 

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur 

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010) 

REDACÞIA 

Marcã înregistratã OSIM 

ISSN 1582-0289 

DIRECTOR 

Tudor Cristea 

REDACTOR-ªEF 

Mihai Stan 

SECRETAR DE REDACÞIE 

Ion Anghel 

SENIORI EDITORI 

Barbu Cioculescu 

Mihai Cimpoi 

Mircea Constantinescu 

Henri Zalis 

Florentin Popescu 

Liviu Grãsoiu 

George Anca 

Radu Cârneci 

Ioan Adam 

Iordan Datcu 

Sultana Craia 

REDACTORI ASOCIAÞI 

Daniela-Olguþa Iordache 

Dumitru Ungureanu 

Margareta Bineaþã 

Victor Petrescu 

George Coandã 

Nicolae Scurtu 

Corin Bianu 

George Toma Veseliu 

Ion Mãrculescu 

Dan Gîju 

Niculae Ionel 

In memoriam: 

Mircea Horia Simionescu, Mihai Gabriel Popescu 

Agnes Erich 

Ana Dobre 

Alexandru Pompiliu 

SUBREDACÞIA CHIªINÃU 

Iulian Filip 

Vasile Romanciuc 

Ianoº Þurcanu 

Aurelian Silvestru 

TEHNOREDACTOR 

Ioan Alexandru Muscalu 

GRAFICÃ – Iulian Filip 

Alexandru Coman 

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã 

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii). 

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) 

Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã 

fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor. 

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã 

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv 

semnatarilor acestora ca persoane individuale. 

ISSN on-line 2284-600X 

Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa 

www.bibliotheca.ro/reviste/litere 

IORDAN DATCU – 80 

Istoric ºi critic literar, editor ºi jurnalist, profesor de 

limba ºi literatura românã, redactor la edituri prestigioase 

(Editura pentru Literaturã Bucureºti, Editura Minerva), 

doctor în filologie al Institutului de Teorie Literarã „G. 

Cãlinescu”, secretar, timp de mai mulþi ani, al 

„Dicþionarului general al literaturii române” (7 volume, 

2004-2008), deþinãtor al unor nenumãrate premii ºi 

distincþii, culminând cu Ordinul Meritul Cultural în grad 

de Cavaler, A. Literaturã, conferit de Preºedinþia 

României, autor a peste 30 de cãrþi, editor pentru zeci 

de volume, IORDAN DATCU este unul dintre „cei mai 

însemnaþi cercetãtori contemporani ai literaturii populare 

româneºti, cel mai harnic ºi mai priceput editor ºi redactor de carte de folclor pe care 

l-a produs cultura noastrã”. Senior-editor la „Litere”, unde deþine o rubricã permanentã 

care a ridicat considerabil prestigiul acestei publicaþii de culturã, la 20 martie 2011, 

ne-a fãcut onoare de a se alãtura celor 168 de scriitori, membri ai Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni. Redacþia „Litere”, Consiliul director al SST, cititorii ºi numeroºii prieteni 

târgoviºteni îi ureazã Maestrului, la împlinirea a 16 luºtri, sãnãtate, putere de muncã 

pentru o prezenþã neîntreruptã în „Litere” ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. La 

mulþi ani pentru felul cum „a trãit”, ºi va trãi ani mulþi, „printre ºi pentru cãrþi”! 

(Consiliul director al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni) 

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

CUPRINS 

EDITORIAL: Tudor Cristea – Lupii moraliºti ................................................................... 1 

BREVIAR: Barbu Cioculescu – Un om se apleacã ........................................................ 5 

VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Spiritul întemeietor ............................................. 8 

RECITIRI: Henri Zalis – Privind printr-un ochean la dezlegãri întârziate .......................11 

CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea – Echilibru ªi comprehensiune ........................... 14 

UN VERS DE EMINESCU: Alex ªtefãnescu – „Ruptã de miªcãri de valuri/ 

ca de bulgãri de luminã” ....................................................................................... 15 

EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Ce reprezintã universul 

literar eminescian .................................................................................................. 16 

LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Gala Galaction – misterul personalitãþii 

ºi „mania goncourt”. Omul din spatele operei ....................................................... 18 

REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – De la o carte la alta ........................................ 20 

ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu – Cititorii altui secol ............................................... 23 

INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Zian, dacul ............................................................. 26 

MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu – Gãeºti – Oraºul meu de suflet ............. 27 

EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – La ce serveºte o istorie de familie ...........30 

STUDII COMPARATISTE: Marian Popa – Anca .............................................................. 32 

NOTE DE LECTOR: Corneliu Vasile – Corelaþii ale presei ºi istoriei .............................. 34 

ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu – Generozitatea poeþilor .......................... 35 

DEGUSTÃTOR DE POEZIE: Emil Lungeanu – Un meºter în aºteptarea 

atestatului de calificare .......................................................................................... 37 

NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel – Cartea unei confrerii literare ................................ 39 

ESEU: Daniel Tache – Don Quijote ºi proba labirintului ................................................ 41 

LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Cristian Bãdiliþã, sound liric .................................... 43 

ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – D-ale scriitorilor .......................................... 45 

DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Eminescu ºi divinitatea ........................................ 46 

MARI POEME INDIENE: George Anca – Shankaracharya. Sundarya Lahari ................... 48 

MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Kahlil Gibran. Grãdina Profetului ................... 50 

RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Când blamul public se reduce 

la o... literã stacojie ................................................................................................ 52 

OPINII: Victor Atanasiu – Poveste despre Tolstoi ......................................................... 55 

MERIDIANE: Alexandru Ioan Despina – Milan Kundera, un scriitor 

pentru Premiul Nobel ............................................................................................ 57 

POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Luca Cipolla. Poetul dintre cãrþile 

de credit ºi celelalte cãrþi ....................................................................................... 59 

POEZIE: Ion Iancu Vale – Un copac undeva, cândva... ................................................. 60 

DEBUT: Alexandra Bondoc – Geea mea ....................................................................... 62 

TINERI POEÞI: ªtefania Carmen Luca – La un moment dat ......................................... 64 

RIDENDO: Corin Bianu – Bâlici la „o mie ºi una”! ........................................................... 65 

RIDENDO: Corneliu Berbente – Epigrame ºi comentarii satirice .................................. 67 

PROZÃ PENTRU COPII: Vasile Romanciuc – Leonida Lari ........................................... 68 

PROZÃ: Adrian Munþiu– Mãrturia unui învins perpetuu ................................................. 70 

PROZÃ: Iarman Popaart – Uncubus ............................................................................. 72 

TEATRU: George Toma Veseliu – Lãcrimând visa Alexa. 

Dramã într-un act ºi douã tablouri în ramã ........................................................... 74 

FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Întregiri la bibliografia 

poetului Bogdan Istru ............................................................................................ 76 

CARTEA DE FILOSOFIE: Pompiliu Alexandru – Imaginaþia ºi creierul .......................... 77 

CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Caietele „Litere” ................................................. 81 

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã – Starea de românitate. 

Etnogeneza românilor, între mit ºi realitate .......................................................... 85 

PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu – Artistul cu douã vocaþii ............................ 87 

DICÞIONAR: Victor Petrescu – Elena Vãcãrescu, liant între douã culturi .....................89 

ARS LONGA...: Dan Gîju – De la porþile Severinului la porþile uitãrii. 

Ion Grecea (1924–1999) ....................................................................................... 92 

ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI: Agnes Erich, Radu ªtefan Vergatti – 

Stolnicul Constantin Cantacuzino ºi pasiunea sa pentru carte ............................ 94 

CULTURÃ LOCALÃ: Bogdan Stoica – Primul Istoric al Bisericii 

„Sfânta Treime” din Gãeºti ..................................................................................... 96 

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ............................................................... 98 

CALIGRAFIA CU LUMINÃ: Ion Mãrculescu – Alexandru Bellu ....................................... 101 

REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – La stãpân....................................................... 104 

Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013 

3

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 

2.VI.1949 - S-a nãscut Pârvan Dobrin 

3.VI.1947 - S-a nãscut Mihail I. Vlad (m. 2006) 

4.VI.1945 - S-a nãscut Cornelia Atanasiu 

5.VI.1943 - S-a nãscut Florea Turiac 

5.VI.1957 - S-a nãscut Nicolae Calotescu 

6.VI.2011 - A murit Mihai Gabriel Popescu (n. 1933) 

7.VI.1716 - A murit Constantin Cantacuzino-Stolnicul (n.1640) 

8.VI.1952 - S-a nãscut Mihai Dorel ªanga 

10.VI.1932 - S-a nãscut Vasile Zamfir (m.1991) 

11.VI.1943 - S-a nãscut Grigore Arbore 

12.VI.1998 - A murit Ioan Alexandru Durac (n.1924) 

13.VI.1920 - S-a nãscut George Colfescu (m. 1985) 

17.VI.1961 - S-a nãscut Virginia Mateiaº 

17.VI.2009 - A murit Nicolae Neagu (n. 1931) 

18.VI. 2004 - A murit Toma Biolan (n. 1941) 

19.VI.1977 - S-a nãscut Radu Maniþi 

20.VI.1991 - A murit Vasile Zamfir (n. 1932) 

21.VI.1946 - S-a nãscut Corin Bianu 

21.VI.1961 - S-a nãscut Aniºoara Tolea-Burlea 

22.VI.1912 - A murit I.L. Caragiale (n. 1852) 

23.VI.1924 - A murit George Grigore Caïr (n. 1876) 

24.VI.1989 - A murit Ion Ruºeþ (n.1945) 

25.VI.1988 - A murit ªerban Cioculescu (n. 1902) 

26.VI.1905 - S-a nãscut Emanoil Dumitrescu (m. 1998) 

28.VI.1901 - S-a nãscut ªtefan Oprea (m. 1957) 

29.VI.1951 - S-a nãscut Petre Gheorghe Bârlea 

30.VI.2003 - A murit Sandu David (n. 1923) 

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie 

1. George Theodor Popescu, Fiul dropiei, 

Colecþia Opera Omnia – Poezie 

contemporanã, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 

2012, 514 pag.; 

2. Emil Lungeanu, Singur în noapte. Versuri 

târzii / Seul dans la nuit. Vers de trop 

tard, [versuri], ediþie bilingvã românãfrancezã, 

Editura Antim Ivireanul, 

Râmnicu-Vâlcea, 2013, 98 pag.; 

3. Emil Lungeanu, Cãlãtor în Parnas. Odiseea 

literarã a lui Florentin Popescu (ediþia a 

doua revãzutã ºi comentatã), Editura 

Rawex Coms, Bucureºti, 2012, 146 pag.; 

4. Florentin Popescu, Cafeneaua literarã ºi 

boema din România, Editura Bibliotheca, 

Târgoviºte, 2013, 380 pag.; 

5. Eugeniu Cazan, Femeia oniricã, Editura 

Tracus Arte, Bucureºti, 2013, 128 pag.; 

6. Ioan Barbu, Constelaþia dalmatã, Editura 

Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 2013, 

212 pag.; 

7. Ioan Barbu, Lauri pentru aleºii mei, Editura 

Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, 108 pag.; 

8. Dumitru Istrate Ruºeþeanu, Fericirile dupã 

Dumitru, [versuri], Editura Editgraph, 

Buzãu, 2012, 102 pag.; 

9. Lili Balcan, Momente din viaþa oamenilor 

simpli de provincie, de ieri ºi de azi, 

Editura Helis, Slobozia, 2013, 104 pag.; 

10. Valentin Iacob, Colonelul Elf, [versuri], 

Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2013, 96 pag.; 

11. Alex Vâlcu, Prietenii copilãriei, [versuri], 

Editura Amurg sentimental, Bucureºti, 

2013, 24 pag.; 

12. Florin Iordache, Criminalii, Editura Zip, 

Bucureºti, 2013, 176 pag.; 

13. Marilena Dumitrescu, Învãþãturile lui 

Zaharia Trahanache cãtre fiul sãu Zãhãrel, 

Editura Zip, Bucureºti, 2012, 98 pag.; 

14. Stan V. Cristea, Valori arhitecturale din 

Judeþul Teleorman, Editura Aius, Craiova, 

2012, 156 pag.; 

1. Nord literar, anul XI, nr. 6(121), iunie 2013; 

apare sub egida Consiliului Judeþean 

Maramureº, Baia Mare, director Gheorghe 

Glodeanu; 

2. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã 

lunarã, anul III, nr. 6(21), iunie 2013, 

Bucureºti, fondatori Coman ªova – director 

ºi Florentin Popescu – redactor-ºef; 

3. Convorbiri literare, anul CXLVII, nr. 6 

(210), iunie 2013, revistã a Uniunea 

Scriitorilor din România, fondatã de 

Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, 

redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redactor-ºef 

adjunct Dan Mãnucã; 

4. Revista Nouã, anul X, nr. 3(76), 2013, 

Câmpina, editatã de Cercul Literar „Geo 

Bogza” al Casei Municipale de Culturã 

Câmpina, redactor-ºef Florin Dochia, 

secretar de redacþie ªtefan Al-Saºa; 


BREVIAR 

Barbu Cioculescu 

Un om se apleacã * 

asupra trecutului tãu era titlul uneia 

dintre cãrþile din colecþia „Energia” a Fundaþiilor 

Regale, de sub îndrumarea unchiului Radu. 

Întrucât la revista aceluiaºi for conlucrau fraþii 

Radu ºi ªerban – tata avea o rubricã 

permanentã –, adversarii de extremã dreapta 

denunþau prezenþa la Fundaþiile Regale a 

„dinastiei Cioculeºtilor”. Cu ºi mai mare vâlvã 

când, plecând Radu Cioculescu în concediu, îl 

lãsase în loc pe Mihail Sebastian – ºi nu pe un 

bãºtinaº arian. Junele Barbu Cioculescu n-a 

apucat sã se adauge dinastiei, lotul de versuri 

prezentat Caietului Fundaþiilor, în unul din 

ultimele numere ale acestuia neprimind viza lui 

Camil Petrescu, nemulþumit de refrenul uneia 

dintre poeziile înfãþiºate: „Lie, blândã Lie...” 

care-i amintea de o altã „Lie, blondã Lie...” 

Cartea insului aplecat asupra trecutului 

sãu n-a îmbãtrânit în biblioteca mea, pe atunci 

procedam cu cruzime, vânzând cãrþi, ca sã 

cumpãr altele. În acei ani nimeni ºi nimic nu mi-ar 

fi dat de înþeles cã va veni vremea când mã voi 

apleca la rându-mi asupra propriului trecut. 

Pe atunci, liber ca pasãrea cerului, în 

plinãtatea puterilor ºi încãrcat de speranþe, 

izgoneam pânã ºi din gând ideea oricãrei 

înregimentãri, gustând, în schimb, toate orele 

zilei. Numai cã o slujbã, o slujbuºoarã, o 

slujbuliþã trebuia gãsitã. Oaia neagrã avea sã 

behãie pe la porþi. Deviza defunctului nostru 

chiriaº Andrei Bonyhady, cum cã oriunde e o 

necesitate apare o posibilitate se verifica, însã 

cu amendamente. Privind trecerea de la 

posibilitate la probabilitate. Totuºi, bunul meu 

prieten Alexandru Missirliu aflã în lungul zid 

al paradisului o spãrturã, pentru el ºi prietenii 

lui: „ªcoala de norme”, direcþia poduri ºi ºosele 

a Sovromconstrucþii nr. 6, din Capitalã. Care 

primea candidaþi fãrã cine ºtie ce afundare în 

dosarul de cadre. Fãrã nici una, chiar. 

Ca elev normator se chema cã sunt în 

câmpul muncii – obsesia acelor vremuri – 

aveam o indemnizaþie de o sutã cincizeci de lei 

pe lunã, concurând „renumeraþia” lui Pristanda 

– ºi luam cu osârdie note dupã explicaþiile 

profesorului, Vintilã Cocâlteu pe nume – fãrã 

nici o legãturã cu omonimul sãu poet. Lumea 

din bãnci aduna ambuscaþi din categoriile 

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca 

intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de 

memorialisticã, vol. II. 


sociale pe care le-ar fi respins oricare ºef de 

cadre responsabil, tineri ºi mai bãtrâni, bãrbaþi 

ºi femei, un fost secretar general în Ministerul 

de Externe, grupul de excluºi de la Facultatea 

de Drept – ºi poate de la încã alte instituþii de 

învãþãmânt, dar ºi o fugarã de acasã – Ifigenia 

– Figi, între amici. De acasã, în caz cã avusese 

aºa ceva. Dudui cu unghii fine, totdeauna 

ojate, partenere la masa de bridge, ºi, poate 

chiar ºi vreun personaj bizar, cu vocaþie de 

constructor de drumuri ºi ºosele. Odrasle ale 

vechii elite se întruneau într-un pod de locuinþã, 

trecând printr-un coridor unde atârnau 

ciozvârte de osânzã, puternic mirositoare, 

pãstrate pentru vreo cantinã. Sosit acasã, dupã 

orele de curs, scoteam cojocelul pe care mi-l 

fãcuse mama dintr-o vestã mai largã de stofã, 

ºi-l puneam pe balcon, sã piardã mirosul de 

mascur, peste noapte. Unui normator i se 

cereau cunoºtinþe de matematici, spre a calcula 

cantitãþile de pãmânt scoase, cele de asfalt 

aºternute, volume, aceleaºi cunoºtinþe care-mi 

torturaserã zilele în liceu. Nici aici nu mi le-am 

însuºit ºi dacã tema de examen final nu ne-ar fi 

ajuns cu o noapte înainte în faþa ochilor, 

printr-un exces de bunãvoinþã al secretarei 

ºcolii – fiica profesorului de drept administrativ, 

la facultate, nu ºtiu ce s-ar mai fi întâmplat. O 

foaie de hârtie, care împãturitã intra în buzunar, 

a fost Diploma. Cea de la bacalaureat avea în 

efigie chipul regelui Mihai. Nu numai cã mi s-a 

înmânat diploma – o adeverinþã, de fapt, dar 

mi s-a suflat cã aº putea sã mã angajez ºi în 

altã parte. Sovromul n-avea nevoie chiar de 

toþi absolvenþii. ªi deloc de poeþi. 

A fi normator era mai mult decât a fi 

pontator, foºti popi, inspectori financiari, 

diplomaþi, magistraþi, militari deblocaþi, de la 

infanterie, mateloþi, mai tineri, mai copticei 

pãtrundeau în paradisul acestei bresle, unii, 

precum admirabilul meu amic ºi strãlucit genealogist 

Jean-Nicolas Mãnescu, pe întreaga 

perioadã a vieþii. Aºa cum, în posesia unei 

diplome juridice, n-aº fi fost un judecãtor pe 

mãsurã, procuror, grefier ºi nici mãcar arhivar, 

nici în meseria de normator n-am pus suflet. 

Deºi noua calificare de referent tehnic II 

asigura un salariu de opt sute cincizeci de lei 

pe lunã, cu prime trimestriale de câte alte trei 

sute – pe o scarã unde alþi lefegii se 

mulþumeau cu trei sute cincizeci de lei, iar un 

salariu de ºase sute nu era de refuzat. 

5

Profesiunea oferea avantaje aproape 

notabile: nu-mi punea la încercare onestitatea, 

nu mã silea la compromisuri politice, nu mã 

osândea la epuizante eforturi. Mai presus de 

toate, ieºeam din bolgia celor socotiþi iremediabil 

pierduþi pentru inserþia socialã. Aºa cã voi trece 

uºor peste micuþa maºinã de calculat, din staniu, 

care se încãlzea repede, blocându-se, prin a cãrei 

mijlocire normatorul oficia cele douã operaþii 

matematice necesare profesiei sale, adunarea ºi 

scãderea. Când apãrea nevoia de regula de trei 

simplã, o datã o nimeream, o datã socoteam 

bãbeºte. Era problema mea. A plãti unui colectiv 

muncitoresc de mai multe sute de suflete salariile 

dupã fiecare produs realizat de fiecare în parte 

poate pãrea o muncã herculeanã, pe când, în 

realitate se apropia mai de grabã de aceea a 

muºtii la arat. Toatã atenþia se concentra asupra 

capacitãþii de a nu transfera pe propriii umeri 

eventuala tensiune din cadrul întreprinderii. 

Aceasta, pe nume „Presajul”, bunãoarã, 

producea cuie, sârmã, perii, lighene ºi alte 

obiecte de uz general din tablã ºi fier, tovarãºul 

Rãchitã, preºedintele ei, era ºi membru al Marii 

Adunãri Naþionale. De meserie tâmplar. Scurte, 

nefericite confruntãri cu acest energic bãrbat, 

care accepta comenzi peste comenzi extraplan, 

dar nu accesa ºi fonduri pentru ele, m-au dus 

la o cooperativã auto, savantele mele 

cunoºtinþe în materie de automobile au operat 

cu succes aici, o vreme. De pe bulevardul 

Titulescu, unde-ºi avea sediul cooperativa, 

undeva în spatele Casei Scânteii, un câmp de 

zãpadã mi se deschidea în faþa ochilor – cel 

care i-a fost fatal scriitorului Nicolae Velea 

într-o iarnã cu zãpezi peste zãpezi. 

Cu toate cã am avut motive, nu m-am. gândit 

sã scriu „Peripeþiile pe uscat, în vãzduh ºi pe 

ape ale normatorului Nemo”, ºi nici „Cum sã 

devii – ºi cum sã faci ca sã rãmâi normator”. 

Sau, mãcar, „Manualul perfectului normator – 

cu ilustraþii, tabele ºi anexe”. Cu o prefaþã de 

profesor, doctor inginer, Yucteu Ygrecan, 

membru cor. al Academiei RSR. Epoca nu era 

favorabilã apariþiei unui asemenea best-seller. 

ªi, de altfel, lucrurile au fost ceva mai complicate. 

Drept vorbind, simpatice lector, simt un 

fel de ruºine consumându-þi timpul cu poticnirile 

trecutului meu, neinteresante, în realitate, într-un 

grad suprem, ca sã nu zic absolut. Scuza cã ele 

zugrãvesc o epocã nu stã în picioare. Dacã mã 

gândesc mai bine, scumpe lector, cazul tãu e 

disperat ºi oricum, dacã ne vom încruciºa pe 

stradã, nu ne vom recunoaºte. 

Normator, zic, – iar dacã n-am spus-o, o 

repet, cum bine zicea Manolescu-Strunga –, 

normator, neaparþinând nomenclaturii, ci 

sistemului, cu sarcina de a obþine cât mai 

multã ºi mai eficientã muncã de la puternica 

ºi conducãtoarea clasã muncitoare, însã cu 

cât mai puþine cheltuieli. Profesiune întru care 

se obþin derogãri de la Dosar. Normator, stilizator, 

corector, cercetãtor, scriitor, toate 

profesiunile pe care le-am exercitat – cu o 

singurã excepþie – s-au terminat în „or”, mai 

puþin delator, dictator, conducãtor, dirijor. Iar 

deasupra tuturor, aceea de literator. Un destin, 

o vocaþie, ce sã spun. ªi puþin „ist”: editorialist. 

Iar la final, într-o restrânsã grupare de spirite 

ale fraternitãþii: excelenþã. 

Începuturile au fost promiþãtoare, însã 

modeste, auzeam: „Îþi trimit un corector” sau 

„Are sã vie un normator”. Excelenþa sa nu se 

preteazã la asemenea trimiteri. Altfel, trãind 

departe de Spania, cu care nici nu existau relaþii 

diplomatice, n-aº fi putut fi toreador, trãind în 

RSR, nu am acceptat sã devin turnãtor. Pot 

susþine cã mã înfãþiºez biniºor, dupã ce am 

azvârlit de pe mine rânduri rânduri de piei. Or, 

dupã ce miriade de neuroni m-au pãrãsit, conform 

strictei conformaþii a Cosmosului, iar 

ultimii îºi fac bagajele – parcã n-aº ºti, în clipele 

când îmi caut ochelarii de pe nas. 

Un om se apleacã asupra trecutului sãu, 

momentul de flexiune pretinde o anumitã 

solemnitate, ocazie de a butona televizorul la 

„Mezzo”. Un bas intoneazã cu patos susþinut 

„Volga-Volga”. E înveºmântat în haine negre 

de galã, cum ºi cele trei rânduri de coriºti din 

spatele lui, care se ºi clatinã, rândul unu ºi trei 

invers primului, spre a da senzaþia legãnãrii 

mãreþului fluviu pe care tocmai vâslesc luntraºii. 

E mare diferenþa de la discul cu 78 de turaþii, cu 

ªaliapin, din copilãria mea. Prin câte aºternuturi 

a mai trecut Volga-Volga, pânã sã ajungã iar la 

urechea mea – ar fi de socotit când mi-aº lua 

curajul de a desface aceleaºi aºternuturi, de care 

mã tot feresc sã vorbesc. Unde afurisita epocã 

a luptei de clasã, aceea care se ascuþea pe 

mãsurã ce duºmanul slãbea, ºi-a avut 

compensaþiile ei. „– Ce vremuri frumoase am 

trãit!”, ofta micuþul scriitor Petru Vintilã, în 

plãcuta grãdinã-restaurant a Uniunii Scriitorilor. 

„– Va fi fost plãcutã pentru dumneata!”, i-am 

ripostat. „– Ba nu, pentru toþi: eram tineri”. 

Tudor Arghezi atrãgea atenþia cã 

afirmaþia „am fost tânãr” nu e valabilã în gura 

oricui. În „Anii de ucenicie”, Mihail 

Sadoveanu povesteºte cum, în timp ce el, 

adolescent, grãbea cãtre o baltã la care voia 

sã pescuiascã, pe strada principalã trecea, la 

patru ace, cãtre cofetãrie, un alt adolescent, 

Eugen Lovinescu. Incompatibilitate. 

Am fost tânãr, pot aduce mãrturii, foarte 

tânãr, prea tânãr – iar câteodatã neaºteptat de 

matur. Lipsa oricãrei tentaþii suicidare, 

capacitatea de a reîncepe de la zero, ar fi merite, 

dar ºi dovada unei sensibilitãþi medii, cu 

lapsusuri existenþiale trãgând dupã ele laºitãþi, 

cusururi – Octavian Paler ºi le mãrturisea dintru 

început, cu aceastã rezervã cã se ferea sã 

exemplifice. Când îi aduceau alþii exemple, era 

excedat – ca unul care nu le ascunsese, cum zic, 

de la început. Dar le lãsa în lumea categoriilor. 

Cât mã priveºte, cum destinul nu mi-a scos în 

faþã ticãloºii, fapte/nefapte descalificatoare, mã 

simt jefuit de meritul de a le fi respins. Bunãoarã, 

oferta de a deveni informator, prin 1966, a cãzut 

într-un moment de fermã stabilitate pe post, aº 

fi fost nu numai lipsit de caracter s-o accept, dar 

ºi tâmpit. Cã refuzând mâna întinsã n-am avut 

parte de un fotoliu în faþã, ºi asta e adevãrat. 


Ca adeverinþa de normator în buzunar, 

Sovromconstrucþii 6 mi-a lãsat alternativa de 

a mã prezenta la post, unde ar fi fost nevoie 

de mine, sau a-mi cãuta de lucru în altã parte. 

Un gest generos – sau poate manevra practicã 

de a scãpa de un nepriceput. Dudui cu mijloc 

de viespe, tot cercul de amici, ambuscaþi ai 

învãþãmântului universitar, ºi-au lua în primire 

posturile, fãrã sã se mire deloc cã nu i-am 

urmat. Degeaba n-am stat: m-am prezentat la 

un concurs pentru locul de stilizator, anunþat 

în presã de cãtre Editura pentru Culturã Fizicã 

ºi Sport. M-am înfãþiºat la concurs, înarmat 

cu diploma de arbitru de baschet. Testul a 

constat în stilizarea unor texte-capcanã de 

genul: „Prima bicicletã cu douã roþi a fost 

inventatã de maestrul iobag Ivanov, din satul 

Verhoturie din Ural.” O joacã. 

Am câºtigat concursul ºi mi-am luat, cu 

onor, primul meu post în primire. Sediul editurii, 

într-un cartier rezidenþial cu liniºte asiguratã, 

într-o epocã cu circulaþie micã, colegii, de o extremã 

cordialitate, textele de stilizat care nu-mi 

ridicau nicio problemã, programul confortabil, 

cu toatele îmi prevesteau un viitor fericit. Cele 

mai multe probe ce-mi veneau în lucru erau traduse 

din limba rusã de cãtre persoane care poate 

cunoºteau bine limba matcã, dar nu ºi pe cea 

românã. ªi care, cum zicea Mark Twain, 

avuseserã cele mai multe prilejuri în viaþã de a 

nu afla nimic despre culturã. Mi se încredinþa 

traducerea unui manual de gimnasticã, unde se 

punea întrebarea la ce vârstã pot adolescenþii 

sã practice sportul de performanþã. Þinând 

seama de modificãrile care tocmai se produc în 

organismul lor. În tãlmãcirea brutã: „La acea 

vârstã fetelor li se umflã þâþele ºi le cresc flocii”, 

sub creionul meu: „Fetelor li se dezvoltã 

mamelele ºi le cresc perii pubieni”. Directorul 

editurii, cam de acelaºi nivel intelectual cu 

traducãtorul, ceru sã vadã corectura mea ºi fãcu 

o strâmbãturã. Lipsa de experienþã profesionalã 

mã împiedicã sã intuiesc cã nu e întotdeauna 

profitabil sã ai dreptate. 

Estimp, redacþia lupta eroic cu un 

obstacol ce pãrea de neînvins: la un manual 

de fotbal venea vorba de lovitura în minge, 

numitã cu ristul. Cele douã cuvinte alãturate 

dãdeau un altul, de ruºine. Dar oricum ai fi 

spus altfel trãdai sensul loviturii – pe rist, din 

rist. A nu veni cu soluþia salvatoare începu a 

pune sub semnul îndoielii familiaritatea mea 

cu lumea sporturilor, în uriaºa ei varietate. 

Bunãoarã, într-o zi mare forfotã: ne viziteazã 

campionii! Chiar eram curios. Ei sosirã, i-am 

zãrit urcând cu greu scara de stejar, cãtre etaj, 

a vilei burgheze. Unul ºchiopãta, altul 

dezvelea braþe scheletice. Erau maeºtrii 

ºahiºti. ªahul era trecut printre sporturi. Dacã 

nu cumva ºi astãzi. Manualul de tenis puse 

pe jar întreaga redacþie, puþinul ajutor pe care 

i l-am putut da în privinþa loviturii de rever, 

lãmuri ºi care era limita mea, în lumea 

sporturilor. Necazuri mi-a adus ºi un manual 

de vânãtoare a lupilor din avion. Era vorba 

de haite atacând copiii sovietici care, în drum 


cãtre ºcoalã, aveau de parcurs mari distanþe 

pe cãi de zãpadã. Acolo unde scria „lupi, 

mâncând copii sovietici” am lãsat „atacând 

copii”, cuvântul ºters fiind „sovietici”. Am 

fost chemat sã mã explic. Argumentele mele 

l-au convins numai pe jumãtate pe directorul 

editurii. Îmi lipsea încã minima experienþã într-o 

lume a suspiciunii de care nu aveam habar. 

În redacþie mai sosi, fãrã concurs de astã 

datã, un cãpitan deblocat, cãruia i se 

încredinþa ºi lui munca de stilizare a textelor. 

Chemat din nou la direcþie mi se comunicã 

noutatea: nu exista loc pe schemã pentru doi 

stilizatori, unul trebuia sacrificat. Dar nu de 

tot: tovarãºul Barbu fãcuse o ºcoalã de 

normatori? Gospodãria Economicã Sportivã, 

de care þinea editura avea în subordine ºi o 

fabricã de aparate de gimnasticã. ªi ce sã vezi? 

Aveau nevoie de un normator. Se punea, prin 

urmare, problema doar a unei detaºãri. ªi 

iatã-mã la poarta atelierului – cãci de un atelier 

era vorba – din strada Ceres numãrul 8, 

din cartierul Uranus, adeverind strãmoºescul 

proverb cã de ce þi-e fricã nu scapi... 

În fapt, normatorul în funcþie se mutase la 

o subsecþie, de prelucrat frânghii – sportive, 

bineînþeles. În grabã, fostul preot îmi încredinþã 

frontul, atrãgându-mi atenþia cã la secþia de 

fierãrie lucreazã numai þigani, cãrora sã le dau 

douãzeci de procente, pentru depãºiri de 

normã. Am înþeles cã era fericit cã luându-ºi 

tãlpãºiþa, se descotorosea de o belea. Poate 

cã la secþia de frânghii lucrau lipoveni... 

Un tânãr energic, curat în cuget, în ciuda 

originii lui sociale, – nu toatã, dar, în fine – 

apasã clanþa porþii ºi pãtrunde, cu paºi 

mãsuraþi, dar siguri, pe aleea de pietriº a fabricii 

de aparate de gimnasticã, dintr-un oraº de 

câmpie. Va gãsi în halele de lucru oameni puºi 

pe muncã ºi pe alþii demobilizaþi, apatici, pe 

punctul de a nu se mai recunoaºte în rolul de 

clasã conducãtoare, rezultate în muncã mediocre, 

lipsuri – destule – rutinã. ªi asta în ciuda 

faptului cã societatea pretinde tot mai multe 

aparate de gimnasticã, prãjini de sãrit, capre, 

suliþe de tot mai înaltã calitate ºi, bineînþeles, 

la preþuri de cost cât mai scãzute. 

Focosul tânãr se pune numaidecât pe 

treabã, înlãturã mulþumirea de sine a 

colectivului, setea de abandon, interesatã a 

câtorva, necinstea unor hoþi, nepãsarea, 

incuria, adversitatea chiar ºi a unora, cinstiþi 

altfel, dar care nu-i înþeleg mãsurile, strângerea 

de norme, cam umflate, câte altele, – unde, nu-i 

aºa, nu se strecoarã duºmanul? Ei bine, pe 

acesta îl pune cu botul pe labe, îl înlãturã. 

Producþia sporeºte, creºte bunãstarea 

muncitorilor, frumoasa gitanã Cocoº numitã, 

se îndrãgosteºte de el. El îi întinde o floare. 

„Eu însãºi sunt o floare”, îi rãspunde ea. 

Un roman ce s-ar fi putut scrie ºi, desigur, 

tipãri în acei ani glorioºi. Cum nu s-a întâmplat 

aºa, trei luni mai pe urmã eram din nou un om 

liber, stãpân pe întregul meu timp. De ce aºa 

ºi nu altfel, mã tot întreb. Piesa de succes a 

vremii se numea „Iarbã rea!” 

7

VALENÞE LITERARE 

Mihai Cimpoi 

SPIRITUL ÎNTEMEIETOR* 

Literatura românã cunoaºte, ca oricare 

dintre literaturi, o fazã auroralã, care este, 

esenþialmente, a întemeierii. În acest context 

al începuturilor fondatoare, devine 

perceptibilã o stare pre-morficã, de 

nebuloasã genezicã pornitã sã se 

lãmureascã, sã „se desfacã în fâºii”, vorba 

lui Eminescu. Personalitatea ei începe sã se 

constituie, cu toate formele de nesiguranþã 

ºi incertitudine psihologicã, fiinþialã. 

Vom privi, de aceea, literatura românã, 

urmând sugestiile noii critici, ca pe un 

proiect de existenþã, axat pe o unitate 

identitarã, reprezentatã, indiferent de 

aportul valoric (mai mare sau mai mic), 

de toþi scriitorii din cadrul ei. 

George Cãlinescu preciza cã un bloc 

de marmurã nu e o sculpturã ºi cã 

descripþia lui nu va cuprinde exaltãri critice 

de felul celora generate de opera lui 

Michelangelo. Formele culcate în bloc pot 

fi scoase numai de cel care cunoaºte 

structura marmurilor ºi rezistenþa lor. 

Cultura veche este, în viziunea marelui 

critic, un astfel de bloc în care stau încã 

nenãscuþi Eminescu ºi Creangã, Caragiale 

ºi Sadoveanu. A descifra prezenþa lor 

virtualã în acea materie simplã privind din 

prezent spre origini, aceasta e marea 

misiune a unui adevãrat istoric literar. 

Istoricul literar veritabil va privi, cu 

persuasiune, spre origini, spre esenþa 

temeiurilor, rezervând un spaþiu 

considerabil întemeietorilor. Iar esenþa 

temeiului în ce constã, dupã Heidegger? 

Temei înseamnã, în accepþia lui, 

posibilitate, teren, legitimare, iar 

întemeierea ca atare se distribuie în trei 

forme palpabile: „1. Întemeierea ca ctitorie 

(Stiften). 2. Întemeierea ca dobândire-deteren 

ferm (Bodennehmen). 3. Întemeierea 

ca întemeiere-justificativã (Begründen)” 

(Martin Heidegger, Repere pe drumul 

gândirii, Bucureºti, 1988, p. 166). 

Ctitoria ºi dobândirea-de-teren-ferm nu 

sunt posibile fãrã manifestarea unei 

conºtiinþe de sine ºi a unei conºtiinþe 

* Fragment din volumul Esenþa temeiului. Scriitori 

târgoviºteni, în pregãtire la Editura Bibliotheca 

artizanale, fãrã existenþa unei psihologii a 

profesionistului. Iancu Vãcãrescu este 

primul care are deja psihologia unui poet 

profesionist: „Are ironie, are siguranþã” 

(Eugen Simion, Dimineaþa poeþilor, 

Bucureºti, 1980, p. 45). Vaietul bunicului 

întemeietor nu se mai aude în poemele 

sofisticate ale nepotului („obosit de prea 

multã ºtiinþã”), Iancu neavând îndoieli 

asupra limbajului ºi asupra posibilitãþilor de 

a rosti fiinþa ºi firea („Orice glas mie-mi 

vorbeºte, / Orice ton eu înþeleg”). 

Primul factor este, bineînþeles, limbajul 

ºi Ienãchiþã îºi dã seama de acest lucru, 

adresându-se Muzei sã-l facã sã înþeleagã 

„Cum sã arãt mai pã-nþeles în grai curgere 

bunã,/ Cugete frumoase, cu poetice faceri”. 

Aºadar, chiar la primii poeþi români 

putem descoperi un mod propriu de a 

gândi, ei înþelegând cã scrisul „implicã un 

proiect spiritual”, o „stare a sensibilitãþii”. 

„Pentru Heliade, constatã Eugen 

Simion, a scrie înseamnã, în modul cel mai 

hotãrât, a înfiinþa, a crea în sens biblic” 

(op. cit., p. 9). 

Ctitorirea este înþeleasã de poeþii 

începuturilor ca o ctitorire a fiinþei, ca 

rostire a acesteia, rostire esenþialã (în 

termenii lui Heidegger). Heliade Rãdulescu 

va scrie un panhimniu al fiinþei, iar 

Grigore Alexandrescu va tinde sã surprindã 

„însuflarea” fiinþãrii. 

În literatura întemeietorilor se 

instaleazã conºtiinþa cã scrisul este facere, 

poien (conform sensului etimologic), 

conºtiinþa fabricãrii artizanale de care 

vorbeºte Roland Barthes (dedublare în 

obiect în acelaºi timp privitor ºi privit, 

reflecþie asupra propriei esenþe, rostire de 

sine, literatura – obiect ºi metaliteraturã 

structurate pe un meta-limbaj). 

Grigore Alexandrescu îi pune în ecuaþie 

pe Dionysos ºi Apollo, cei doi poli 

nietzscheeni, obþinând o fuziune statutarã 

a însuflãrii (= inspiraþiei) ºi facerii (= 

poien) ºi o unitate între Viaþã ºi Text, între 

Adevãr ºi Text. Conºtiinþa artizanalã apare 

limpede în adresarea cãtre Donici, în care 

spune cã îºi iubeºte talentul, fiindcã prin el 


ni se-nfãþiºeazã „tot ce e mai sfânt, mai 

nobil, în duh, inimi omeneºti” ºi în Prefaþa 

la volumul Poezii în care exprimã 

convingerea cã talentul e dator sã asigure 

„neapãrata condiþie de a plãcea, condiþie a 

existenþei sale”, dar ºi sã „exprime 

trebuinþele societãþii” ºi „sã deºtepte 

sentimente frumoase ºi nobile care înalþã 

sufletul prin idei morale ºi divine pânã în 

viitorul nemãrginit ºi în anii cei vecinici”. 

Un alt factor întemeietor este, dupã 

Cãlinescu, occidentalizarea, ale cãrei prime 

semne apar în jurul anului 1700. Fuga fiilor 

lui Ipsilanti „înlãuntru”, adicã în Europa ºi 

plecarea lui Ienãchiþã Vãcãrescu dupã ei la 

Viena „aratã punctul acut al nerãbdãrii de 

a pãºi pe faþã în Occident”. Deocamdatã, 

vreme de un secol, pregãtirea pentru 

intrarea în sfera culturalã a Occidentului 

se face prin limbã, Cãlinescu referindu-se 

la procesul intens de neologizare, 

observabil la Miron Costin, Neculce, Axinte 

Uricariu, D. Cantemir, Radu Popescu, 

Greceanu ºi Ienãchiþã Vãcãrescu, la care 

pe lângã sumedenia de turcisme ºi grecisme 

se întâlnesc ºi o mulþime de elemente 

lexicale occidentale, îndeosebi italiene: 

aleat, armada, ambasador, amor, asolut, 

abondaþã, archivii, anale, asediu, articol, 

asamblee, condiþione ºi multe altele. „De 

vreme ce intrarea în Occident se produce 

în veacul al XVIII-lea, conchide 

Cãlinescu, este firesc ca începuturile 

literaturii noastre sã aibã o puternicã 

întipãrire de clasicism decadent” (op. cit., 

p. 65). Vãcãreºtii sunt primii care asigurã 

aceastã deschidere spre Occidentul cultural 

prin contactul modelator ºi catalitic cu 

poeþii europeni, care favorizeazã 

intelectualizarea discursului poetic, apariþia 

poeziei de idei (Gedankenlyrik), prin 

reflexie asupra producþiei sale, adãugate, 

precum cerea Hegel, exerciþiului ºi 

îndemânãrii în producere. 

Dan Horia Mazilu preia de la Gérard 

Genette, iar acesta de la formaliºtii ruºi, 

ideea de sistem care se prezintã nu ca „o 

suitã de forme ce se substituie unele altora, 

ci ca o variaþie continuã a funcþiei estetice 

a procedeelor literare”. Importante, în 

sistem, sunt evoluþia funcþiilor, ºi nu cea a 

elementelor, cunoaºterea relaþiilor 

sincronice care precede procesele ca atare. 

În epoca româneascã a întemeietorilor, 

începând cu secolul al XVI-lea, are 

loc o încercare de depãºire a limitelor 

(literare, culturale) ale Evului Mediu prin 

valorificarea culturii bizantine, a tradiþiei 

artei rãsãritene, dar, mai cu seamã, prin 

deschiderea spre Occident. Literaturile est 

– ºi sud-est-ice, între care ºi cea 

româneascã, se orienteazã, în efortul de a 

se înnoi spre o „Prerenaºtere de facturã 


proprie ºi de a se îndepãrta, prin „genurile” 

ºi „speciile” de spiþã bizantinã, de 

medievalitate. „Formele literare” (genurile) 

cultivate de scriitorii români (exemplul citat 

este Viaþa patriarhului Nifon, în care 

Gavriil Protul face, de fapt, multã „istorie” 

valahã ºi „publiciteazã faptele ilustre ale lui 

Neagoe Basarab, patronul sãu”) „nu mai 

aparþin mediavalitãþii bizantine, ci secolului 

al XVI-lea, un secol românesc ºi 

deopotrivã european” (Dan Horia Mazilu, 

Literatura românã veche, 1, Bucureºti, 

1994, p. 227). 

E cazul sã aplicãm, aºa cum postuleazã 

Gérard Genette, „o viziune unificatã a 

câmpului literar, care este „o utopie”, care 

seduce, cãci „...literatura nu e numai o 

colecþie de opere autonome sau 

„influenþându-se unele pe altele printr-o 

serie de întâlniri fortuite ºi izolate; ea este 

un ansamblu coerent, un spaþiu omogen 

în interiorul cãruia operele se ating ºi se 

întrepãtrund; ea este de asemenea o piesã 

legatã de altele în spaþiul mai vast al 

„culturii”, unde propria valoare este în 

funcþie de ansamblu. În aceastã dublã 

calitate, ea þine de un studiu al structurii, 

atât internã cât ºi externã” (Gérard Genette, 

Figuri, Bucureºti, 1978, p. 80). 

Fireºte, o epocã întemeietoare are 

nevoie de instrumente literare ºi culturale 

necesare, precum sunt „sbornicele”, 

adevãrate „biblioteci la purtãtor”. Viziunea 

unificatoare e determinatã, acum, de 

necesitatea de a rãspunde înseºi 

comandamentelor întemeierii, cercetãtorul 

nostru venind cu argumentul plauzibil cã 

modificãrile pe care le suferã sunt 

importante pentru precizarea mutaþiilor ce 

se produceau în mediul cultural, în starea 

de sensibilitate ale epocii. 

Lumea româneascã a cãrþii, care precede 

diacronic lumea româneascã literarã, 

reprezentatã, la începuturile ei, de „inspiraþie 

purã”, pregãteºte statutul de autor prin 

impunerea unei noi poetici („genus 

dithyrambicum”), care vine în locul 

desuetului deja „genus hymnicum”), prin 

exerciþii de producere a unor texte proprii 

„estetice” (epiloguri, postfeþe, predislovii, 

tratate chiar, precum Despre generozitate 

atribuit lui Udriºte Nãsturel) care „acoperã 

o zonã neaºteptat de întinsã – de la rosturile 

cãrþii, ale cãrþii în lumea vernacularã ºi ale 

limbii acesteia ridicate la rangul de vehicul 

cultural, pânã la discuþii filosofice de 

subtilitate” (op. cit., p. 231). Apare, în 

acest context al rãspunsului la 

comandamentele culturale ale epocii, 

demersul publicistic, ilustrat prin memoriile 

lui Mihai Viteazul, Neagoe Basarab (cu 

pisaniile sale), Gavriil Protul, Macarie de 

Roman, Eftimie de la Cãpriana. Genul 

9

eminamente literar este „vorbirea morþilor, 

testamentul voievodal adresat succesorului”. 

Modelul este, precizeazã Dan 

Horia Mazilu, Rugãciune a lui Io(an) 

Neagoe voevod care au fãcut la ieºirea 

sufletului sãu. 

Încetul cu încetul, cel care 

antologheazã ºi traduce, compune el însuºi 

stihuri „la stema þãrii” ºi rugãciune pentru 

bunul mers al lucrurilor în þarã, expune 

testamentul voievodului cãtre succesor sub 

forme de „vorbire a morþilor”, devine 

autor, scriptor, „scrietor” (cu termenul lui 

Slavici preluat de Eugen Simion). 

Cartea se impune ca „o condiþie 

fundamentalã a vieþii culturale” (Al. Duþu), 

cronicarii sunt cei care vãd în ea „prietenul 

cel mai bun”, îndemnând la cetitul cãrþilor, 

„cã nu ieste alta ºi mai frumoasã ºi mai de 

folos zãbavã decât cetitul cãrþilor” (Miron 

Costin în Pildele filosoficeºti din 1713), 

Dosoftei vorbeºte despre calitatea cãrþii de 

„a îndulci sufletiaºte”, episcopul Chesarie 

noteazã în prefaþa la Mineul pe Noiemvrie 

(Râmnic, 1778) cã slava cãrþii „nu se 

supune vremii, pre cum zidurile 

mânãstiriceºti stricãciuii, ci aduce vreame 

ºi stã împreunã cu curgerea soarelui 

înnoindu-se cu tiparul, care stricãciunea 

fiind din fire ºi dupã alcãtuire, dã 

nestricãciune la lucrurile lumii ceale 

stricãcioase”, Þichindeal vede în cãrþi „un 

nepreþuit dar ceresc” („Iale acuma pre 

pãmânt ºi pre mare împãrãþesc. ªi înþelepte 

preleji dau. Iale bat rãzboae biruiesc. Iale 

slujba norodului celui bine noroc, tocmai 

pânã la stele o rãdicã ºi o înalþã”). 

Poetul apare târziu în cultura româneascã 

fiind continuator al tradiþiei grecobizantine 

ºi sinonimizat cu rapsodul 

Antichitãþii eline sau romane. „Când apar 

primii stihuitori culþi, este socotit poet cel 

care ºtie sã scrie versuri dupã o tehnicã 

învãþatã”, gloseazã Leon Volovici, fãcând 

trimitere la E. R. Curtius care constatã cã 

în Evul Mediu poesis, poema, poetica, 

poeta se întâlnesc rar, Homer fiind socotit 

„cântãreþul divin”, iar poetul roman un 

„vates”. La Miron Costin poetul este 

dascãl, la Macarie creator, la Budai- 

Deleanu ºi la alþii izvoditor (dar ºi poeticul 

ºi poet). În gramatica din 1787 a lui 

Ienãchiþã Vãcãrescu atestãm forma poeta 

ºi varianta poetã. Poetic sau poetec ca 

substantiv apare la Miron Costin, Dosoftei, 

Cantemir, Nicolae Costin („Poiaticul 

Ovidiu”), Macarie (fãcãtor ºi „poetãciþa” 

Sappho) ºi la foarte mulþi alþii dupã 1800. 

Cercetãtorul ieºean ne aminteºte cã 

Nicolae Vãcãrescu se numeºte poeticul, 

precizând cã e silit sã compunã nu pentru 

„trebuinþa sa”, ci „rugat de un scump 

prieten al sãu” ºi cã alte stihuri, „purtãtoare 

ale strãlucitului nume” (Rucsandra) „S-au 

fãcut de înfocatul poetic aflându-se ascuns 

de frica vrãjmaºilor într-o cãsuþã (...) ºi 

ieºind de acolo le-au lãsat spre pliroforie”. 

Tradiþia anticã stimuleazã ºi primele 

definiþii ale poeziei pe care le gãsim la 

Ienãchiþã Vãcãrescu („Grecii au obicinuit 

foarte mult poezia. (...) Întâi le-au obicinuit 

spre laude dumnezeieºti, dupã aceasta ºi 

spre laude omeneºti”), Miron Costin, I. 

Cantacuzino ºi Budai-Deleanu. Ienãchiþã 

Vãcãrescu însoþeºte regulile gramaticale ºi 

cu elemente de prozodie, Conachi dã 

indicaþii de metricã ºi versificaþie în 

Meºteºug al stihurilor româneºti. „A scrie 

versuri, remarcã cercetãtorul, devine un 

„meºteºug” care trebuie deprins ºi exersat 

cu rãbdare de artizan, o tehnicã în care 

trebuie iniþiat ºi cititorul. Apar acum primele 

definiþii ale poetului” (L. Volovici, Apariþia 

scriitorului în cultura româneascã, Iaºi, 

1976, p. 36). 

Ion Budai-Deleanu, temeiul culturii 

cãruia îl formeazã, dupã Cãlinescu, 

clasicitatea ºi literatura italianã ºi care este 

singurul dintre latiniºti care, dedicat 

„frivolitãþilor artei”, explicã într-un Prolog 

la Þiganiada de ce nu recurge la poezia 

epiceascã – aceasta „pofteºte un poet deplin 

ºi o limbã bine lucratã” („nesocotinþã, dar 

ar fi sã cânt fapte eroiceºti, mai vârtos când 

nice eu nu mã încredinþâz în putere, iar 

neajungerea limbii cu totul mã dezmântã”) – 

ci la poezia comiceascã, o adevãratã 

metaliteraturã (zice Eugen Simion). 

Autorul Þiganiadei are conºtiinþa cã nu 

poate fi decât un întemeietor al „poeticeºtii 

alcãtuiri” în limba românã, care trebuie sã 

urmeze un model sub o laturã ce-i poate 

face faþã: cea parodicã, metaliterarã. El 

cere, asemenea lui Ienãchiþã Vãcãrescu, 

„dulcea-însuflare” de la Muzã ºi Apollon, 

se joacã liber cu vorbele, „bârfeºte ºi spune 

neºte pozne”, se nebuneºte (cãci poeticii 

sunt „un feliu de nebuni ce nu vorbesc ca 

oamenii”). Este elogiat, în Prolog, poetul 

care „cu supþirimea ºi gingãºia condeiului 

sãu” „au ºtiut într-atâta frumusaþã” sã-i 

prezinte pe eroii lor. Simþind cã s-a revãrsat 

în el „neºte scântei din focul ceresc al 

muselor”, el se dedicã unui fel de a scrie 

diferit de cel epicesc: „Cu toate aceste, rãpit 

fiind cu nespusã poftã de a cânta ceva, am 

izvodit aceastã poeticeascã alcãtuire, sau 

mai bine zicând jucãreauã (subl. în text – 

n.n.), vrând a forma º-a introduce un gust 

nou de poezie româneascã, apoi ºi ca prin 

acest feliu mai uºoare înainte deprinderi sã 

se înveþe tinerii cei de limbã iubitori a cerca 

ºi cele mai rãdicate ºi mai ascunse desiºuri 

a Parnasului, unde lãcuiesc musele lui Omer 

ºi a lui Virghil!... (Ion Budai-Deleanu, 

Opere, Bucureºti, 2011, p. 6). 


RECITIRI 

Henri Zalis 

PRIVIND PRINTR-UN OCHEAN 

LA DEZLEGÃRI ÎNTÂRZIATE 

Decedat în anul 1993, în plinã 

efervescenþã post-decembristã, Eugen Barbu 

rãmâne încã un scriitor umbrit de propriile 

erori, de falimentul revistei „Sãptãmâna”, dar 

ºi de bucuriile obscure ale rãzbunãrii pe un 

creator polivalent. Deºi receptarea lui 

presupune planuri inegale, suita de meditaþii 

pe care o propun invitã la o curiozitate 

vigilentã, premergãtoare smulgerii din zone 

de indiferenþã, infuzate cu mult orgoliu negativist. 

Cei care nu-i recunosc originalitatea, 

talentul literar îl judecã prin prisma cercului 

de colaboratori xenofobi de care a fost asaltat, 

la focul cãrora s-a încãlzit în vremea dictaturii 

ceauºiste. Ceilalþi, nu puþini, considerã 

imprudentã ieºirea în arenã, deºi sunt atâtea 

lucruri de lãmurit, detaliu cu detaliu. 

Aºadar, cât mã priveºte, sunt conºtient 

cã aspecte de naturã negativã deranjeazã ºi 

astãzi pe bunã dreptate, însã consider 

necesarã despãrþirea lor de opera parcã tot 

mai depãrtatã, lovitã în duºmãnie, paroxistic. 

Aleg, pentru a împãrtãºi unui cerc mai larg 

de posibili iniþiaþi o impresie de lecturã relativ 

recentã ca sã le câºtig adeziunea. Descoperim, 

în viaþa plinã de privaþiuni a deceniilor confiscate 

de totalitarism, pe exploratorul destinelor 

scoase din atenþia cenzurii pentru cã merg pe 

firul timpului înapoi, mult înapoi, ca prin 

fereastra „Sãptãmânii nebunilor” ºi tristelor 

moravuri din „Principele” sã ne lãmurim cine ºi 

cum ne reprimã în mediul social tot mai strãin 

de noi înºine. De ce, oare, nu s-a reþinut acel 

act de curaj? Doar era o probã de obrãznicie la 

adresa nebunilor, vizibili, la putere, violenþi în 

materie de efecte pe pielea noastrã! 

În biografia lui Eugen Barbu mai 

depistãm ºi alte confruntãri cu autoritatea, 

înainte ºi dupã ce prin trudã, agonisise mica 

lui avere de reporter ºi evocator stãpân pe 

sine, construit metodic, în multe privinþe 

protestatar, peste slãbiciunile omului ei în 

rãspãr cu notele de facil pitoresc la care l-au 

redus vajnicii lui detractori. 

Principala problemã rezidã azi în ieºirea 


din acest contratimp, profund neproductiv 

pentru lupta cu tendinþele de demistificare, 

strict personale. 

Cu atât mai mult cu cât Eugen Barbu a 

fost un scriitor de prim ordin, deranjant în mare 

mãsurã, susþinut de viziuni, dezbrãcat de orice 

umanitate în isteria ce i-a sãpat groapa. 

Nu revendic pentru mine calitatea de 

apãrãtor al patronului revistei „Sãptãmâna”. 

Cei care m-ar percepe astfel fac o regretabilã 

confuzie. Condamn ferm toate manifestãrile 

antidemocratice, xenofobe, de promovare a 

naþionalismului iraþional, negaþionist pe care 

s-a sprijinit, ani în ºir, acest periodic în atâtea 

privinþe rudimentar, obscurantist. Un mai mare 

control analitic ne-ar permite sã scoatem din 

impas recunoaºterea personalitãþii lui Eugen 

Barbu, cu sancþiunile critice cerute de zona 

sa de sensibilitate metaliterarã, ca sã vedem 

ce îi datorãm pentru legitimarea vorbirii vii, 

descifrãrii linilor de gândire ºi de legãturi 

psihologice, largi, minuþioase cu „fierberea” 

popularã de o parte, pe de alta cu diversitatea 

de material uman salvat din mlaºtina 

locului comun. 

Procedând astfel putem preþui cum un 

autor nãscut sã recompunã spectacolul nostru 

social divers circulã din feudalism cãtre resortul 

proletar ºi suburban, indicã destul de exact 

hotare de senzualitate, furã naturii corespondenþe 

între canalii, pune în valoare 

curiozitãþi intelectuale, rebusuri de inteligenþã, 

nu în ultimul rând laºitãþi, acte de bravurã, 

forme de seducþie în relaþia cu banalitatea 

cotidianã. Gustul special pentru deplasarea de 

la elementar la excesul de rafinament a 

desemnat în Eugen Barbu pe autorul de mare 

virulenþã, apt sã fie deopotrivã digresiv ºi 

încordat de imediatul incidental, în plinã vervã, 

însufleþit de violenþã verbalã cum ºi predispus, 

uneori, la facilitãþi de expunere. 

Apropierea ºi distanþarea de personaje, 

de crime sau orgii, de motivãri, definiri, soluþii 

rãsucite presupune un bun control al 

ambivalenþei. Pendulãrile, derivele, fracþiile de 

11

ealitate ca parte din caleidoscopul delirantei 

policromii imaginate de naratorul cu mare 

debit auctorial ies dintr-un anumit perimetru, 

închipuie vasta etalare de umanitate trecutã 

în dexteritatea cu care ficþiunea coopereazã 

cu istoria, dacã aliajul are de suferit în 

„ªoseaua Nordului”, tabloul de epocã din 

„Princepele” sunã convingãtor. Epidemia de 

ciumã, apucãturile de satrap, sãrãcirea 

oamenilor de rând fac parte din tipul de 

conglomerat ce i-a reuºit în mod cu totul special 

lui Eugen Barbu, a fãcut din el tehnicianul 

celor mai întinse traiecte biografice, al 

eclipselor de normalitate de care dispunem, 

dominate de inegale decantãri ca ºi de viziuni 

eruptive, câteva unice în proza româneascã. 

Simt nevoia sã repet: vorbim de o ambivalenþã 

tragicã, succesiv transpusã în determinãri 

fatale, reconstituiri crude, înalt rezistente. 

Omul Eugen Barbu, torturat singur de 

atâtea irepresibile complexitãþi, intrã în cadrul 

literaturii sale, îi împrumutã ambiguitãþile, o 

strãbate, o angajeazã existenþial. Nu am cum 

sã uit scena, petrecutã aevea când, citind cu 

glas tare o anume secvenþã, m-a întrebat dacã 

nu este „prea tare”. Fãrã sã aºtepte, rãspunsul 

meu a replicat: „Nici vorbã, mã regãsesc pe 

mine însumi în misterul ei obsesiv”. Mã ºi 

întreb dacã în unele comportamente nu s-a 

luat la întrecere cu sine însuºi, dacã variaþia 

de planuri, alternanþa revelãrilor nu-l includ 

subconºtient, revelându-l în înfrângeri, ca ºi 

cum în pãienjeniºul de uneltiri regãsea propria 

sa nevoie de rãzvrãtire, de înfumurare, 

poate de intempestive premeditãri. 

Atat „Sãptãmâna nebunilor” dar ºi 

„Princepele” sunt, printre altele, nu mã sfiiesc 

s-o spun, acte de insurecþie. Cele douã scrieri 

sfâºie valul de abordãri angajant „realiste”, de 

un „realism” pe cât de nerealizat pe atâta de 

repetitiv. Amintesc doar în treacãt de câte ori 

în „Caietele Princepelui” autorul condiþioneazã 

declasarea de abrutizãri. Este un subiect care 

ar trebui aprofundat spre a întãri impresia cã 

suntem pe terenul tragicului, al tragismului 

tulburat de vexaþiuni, de unde inovativ Barbu 

ºi-a luat repere personale, implicat în lupta cu 

zãgazurile ce i-au stat în cale. 

Pozatorul ºi-a dorit sã intre într-o 

categorie de învingãtori. Nu ºtiu dacã 

domesticiri aferente omului modern nu au 

devenit suport la senzualismul sangvin ca 

parte din exaltarea forþei primare. Neliniºtea, 

agitaþia, brutalitatea întregesc un capitol 

cosmotic la mãºtile puse pe metaforele 

materiei. În ultimã instanþã, soluþii de acest 

gen au devenit sursa exceselor care s-au vrut 

supliment la plasticitatea iluminãrilor de zile 

mari. Ale impulsurilor decisive pe drumul 

erosului malefic, al comuniunii cu tentaþia 

plãcerii, cu integrarea în teluric. 

Dacã revin la „Princepele” o fac pentru 

cã, pe lângã cele enumerate mai sus, ficþiunea 

în tuºe cromatizate atinge aici cotele perfectei 

încifrãri. Nu putem citi ampla metaforã ca simplã 

cãlãtorie prin peisaj levantin. Curtenii din jurul 

domnitorului sunt, pe lângã amatori de ospeþe, 

beneficiarii demenþei ce urcã spre cote 

demonice. Oare epoca se opreºte la un prag al 

morþii sau prin abuzurile ºi cruzimile ei devine 

un sabat al terorii, sabat al infernului totalitar? 

Nu cred cã ne aflãm numai în timpul 

Bizanþului, deºi s-a afirmat cã modele mateine 

impregneazã orgiasticul pamfletar cu subtext 

alegoric. Care ar fi acel subtext dacã nu unul 

gravitând în jurul atmosferei de apãsare 

sinistrã pe care o trãiam în calitate de 

contemporani cu neantul ceauºist? 

Un act de clarificare se impune. Cel mai 

adesea suntem în faþa unor percepþii 

regretabile dacã tot ce conteazã þine de 

negarea literatului Eugen Barbu. Identificarea 

lui cu publicistul ºi patronul revistei 

„Sãptãmâna” vine ca o prãbuºire derutantã 

în inexactitate. Nu tot ce a dat tiparului 

multilateralul scriitor îl reprezintã ca fapt de 

viaþã ºi de gândire. Îl regãsim însã fecund 

printre oamenii ºi vremurile tulburi, 

dezechilibrate în care s-a proiectat. Mi se pare 

suficient sã-i deschidem cãrþile ca sã 

constatãm cã aparþin unui autor remarcabil. 

Cãderea lui în uitare ne sãrãceºte. Fãrã 

îndoialã procese de conºtiinþã ºi-au precizat 

sensul, altele sunt în curs de sedimentare. 

Este de dorit sã nu facem erori, sã-l evacuãm 

pe Eugen Barbu spre un univers deformat de 

strigãte de foc. Dacã mi-e îngãduit eu vãd în 

formula sa de creaþie un artist al forþelor 

primare, al farmecului exacerbat de contradicþii 

incitante, suferind de pãtimiri îndurate în 

copilãrie ºi adolescenþã. 

În prezent, cu o generaþie care nu l-a 

cunoscut în carne ºi oase pe prozatorul de 

excepþiei, nu l-a citit decât întâmplãtor sau 

deloc, nu a gãsit în vitrinele marilor librãrii 

bogata lui operã de ficþiune se ridicã o 

problemã. Ce s-a întâmplat cã este condamnat 

fãrã apel, rãpus de rãni nevindecabile? 

Personal ºtiu bine cã în paginile revistei 

„Sãptãmâna” ºi-au gãsit loc texte lamentabile. 

Tabla de materii a publicaþiei a alternat numere 

la rând infamii xenofobe cu ireparabile atacuri 

la adresa multor scriitori ºi artiºti contemporani. 

Când deschid acele pagini pentru 

verificãri ºi precizãri nu confund temeiurile 

lui Eugen Barbu – creatorul cu fanatismul 

fumegos din periodicul de care m-am despãrþit 

dupã ani de curatã colaborare. Multã vreme 

nu am dorit sã mã pronunþ despre excesele 

antisemite ale câtorva colaboratori, menajaþi, 

încurajaþi, înlãnþuiþi de Eugen Barbu. O fac 

acum. Pregãtesc un ciclu memorialistic, pe 


care l-am intitulat „Aplecarea trestiei”, ºi trec 

în revistã anii, vreo douãzeci la numãr, când 

m-a legat de omul, împãrþit între un temperament 

tumultuos ºi o concentratã vigoare 

emoþionalã, genul de prietenie prin care ne-am 

descoperit reciproc. 

Încerc sã privesc la cazul Eugen Barbu, fãrã 

prejudecãþi. În portretul pe care i-l dedic mã 

lovesc de cãutãri, dispute ºi crize care m-au adus 

în pragul ireconcilierii. Fãrã sã trag din amplul 

material adunat o concluzie simplificatoare, 

sunt decis sã nu cultiv o singurã clipã mutilãri 

ºi eliminãri, sã nu pierd pe drum delimitãri care 

ne-au încãierat (vorbind la figurat). 

Nici laude neaºteptate, nici rezerve 

neavenite nu modificã linia acestor 

consideraþii. Refuz, în contextul schiþat, sã 

cedez tentaþiei de a-l nega pe E.B. pentru ce 

nu a realizat. Mã las condus dupã principiul 

cã performanþele literare nu pot rãmâne un 

privilegiu de care au parte numai câþiva autori 

asociaþi bibliografiilor statice, concepute din 

impulsuri fãrã susþinere desluºitã. 

În luna mai 2007, la Sibiu, în cadrul unei 

mese rotunde, s-a auzit opinia cã în literatura 

românã actualã nu toþi scriitorii de valoare 

trãiesc esteticeºte pe pãmântul care le-a hrãnit 

apetenþele, proiectele. 

Ar fi Eugen Barbu genul de scriitor mai 

puþin confirmat de incisiva lui inspiraþie decât, 

sã zicem, Constantin Þoiu, George Bãlãiþã, 

Augustin Buzura, Octavian Paler? Rãspunsul 

care se cere dat este unul singur. Nu golurile 

fac o literaturã. Ca atare mi se pare indicat sã 

epurãm exegezele de confuzii. Una, neîndoielnic, 

þine de politica deciziei greºite potrivit 

cãreia, intransigenþe dizolvante legitimeazã 

orizontul, ne scuteºte, chipurile justiþiar, de 

nume incomode, cu miros de fum ºi mucegai. 

Debutul lui Barbu nu anunþa cariera de 

mai târziu, fiind în bizar contrast cu subiectele 

ºi scriitura volumelor care vor urma. Naraþiuni 

simple, pe teme sportive, „Tripleta de aur” 

(1955) e un exemplu de prozã fãrã veleitãþi, ca 

ºi naraþiunea „Munca de jos”, din acelaºi an. 

Sunt apariþii oarecare, le pomenim ca sã 

marcãm ieºirea bruscã din banalitate cu 

„Groapa”, romanul venit din altã matrice, 

explozivã, maturã. 

Omul trebuie judecat la fel. Nu are sens 

rãtãcirea în consideraþii colaterale fãrã sã 

observãm cum, în literatura sa, condeiul 

prozatorului preferã delimitãri netede de 

„romanþare”. Deºi, chiar în domeniul delicat 

al „subiectelor mici”, ca „Pe ploaie”, angajeazã 

varietatea de sentimente cu care le-a asigurat 

diversitatea, forma lui de a polemiza cu o 

cohortã de critici rãuvoitori. Numai în trecere 

ºi fãrã sã insist, „povestea” la Eugen Barbu 

face parte din viziunea picturalã, decisiv fiind 


fermentul, propulsorul de energii, þesut între 

esenþialitatea epicã ºi complicaþiile aventurii, 

nevoia acesteia de descãtuºare. 

Cert, publicul l-a primit – în primul rând – 

pe romancier. Printr-o serie de influenþe a 

marcat, în anii ’60-’80, filonul parabolic, 

geografia atmosfericã, plinãtatea de lexic a 

unor categorii de personaje simultan 

indecente ºi, pe alte planuri, sublime. Ascuns 

în plãmada abil susþinutã, amãnuntul 

controleazã pitorescul, îl ajutã sã fumege, 

oferã lui Barbu puterea de demistificare ce l-a 

ferit de convenþional. 

Valoarea literaturii în discuþie provine din 

inventivitatea cu care autorul surprinde 

dezmãþul, decapitarea simþurilor, aureola 

ceremonialã din pricini politice, din 

intoleranþã, ca suiºuri de imagine, atingeri de 

clape strânse într-o plasmã unicã. Am avut 

demult impresia cã Eugen Barbu a pus cel 

mai înalt accent pe imagologie, pe efluvii 

obsesionale, caracteriale în intenþia edificãrii 

acelei ierarhii de identitãþi simbolice potrivite 

cu umbrele rotitoare ce populeazã un autentic 

dialog real-ireal. 

Cred cã scriitorul nu este singur în 

aceastã etapã cu cerinþe explicite. 

Din fericire, ca sã rãmânem în acelaºi 

registru, am renunþat la abordarea pasionalã 

ºi în cazurile, evident respectabile, dar sub 

raport moral cu „impuritãþi”: Mircea Eliade, 

Dan Botta, înaintea lor Octavian Goga. 

Francezii nu au procedat altfel tot în situaþia 

unui „colaboraþionist” cu ocupanþii germani, 

Louis Ferdinand Céline. Au separat opera de 

erorile omului public, fãrã sã se opunã 

exigenþei strict estetice. 

Sub calmul exprimãrii neutrale sã ieºim, 

pãstrând controlul motivãrilor, din rãceala 

mortificantã faþã de artistul Eugen Barbu. El este 

acum în lumea umbrelor. Ne-a rãmas, în schimb, 

lumea pe care a creat-o, cu obstinaþiile, izbãvirile 

de osândã, incertitudinile ei chinuitoare. 

Este, mai presus de orice, vremea 

regãsirii valenþelor valabile din literatura 

nervoasã, abil construitã, în tipar pregnant, a 

celui care, cum spunea Mihai Sebastian 

despre un coleg de breaslã, nu a fost un accident 

ci un destin. Pentru valabilitatea 

argumentelor mele stau mãrturie cele câteva 

scrieri absolut reprezentative: „Groapa”, 

„Princepele”, „Sãptãmâna nebunilor”. Nu 

doar acestea ne stau la îndemânã, Eugen 

Barbu a mai semnat cinci culegeri de nuvele, 

reportaje, abundente intervenþii polemice. 

Locul lor este în actualitatea esteticã, aparþin 

unei etape de adâncime, indiferent ce cred 

detractori, prin definiþie, expropriabili. 

Rezumând: Eugen Barbu ne-a dãruit 

scrieri ce rãmân. Am pierde mult sã nu le facem 

loc, la vedere, în rafturile bibliotecii. 

13

CRONICÃ LITERARÃ 

Tudor Cristea 

ECHILIBRU ªI COMPREHENSIUNE 

DUPÃ CE a dat, în 2006, un prim volum 

de „Lecturi empatice”, Mihai Stan îºi strânge 

producþia criticã ºi publicisticã într-un al 

doilea, intitulat, cu îndreptãþire, la fel*. Este 

deja aproape superfluu sã precizez cã autorul 

acestuia este un distins editor, cã editura sa, 

Bibliotheca, este cunoscutã la nivel naþional, 

cã este un excelent cunoscãtor de literaturã 

ºi un profesor plin de har, alcãtuitor de bune 

cãrþi dedicate ºcolii, dar mai ales un dãruit 

prozator, autor a douã romane SF bãtând spre 

parabolã („Clone” ºi „Exodul”), ca ºi al altor 

douã, cu tentã autobiograficã, 

panoramând infernul comunist 

ºi purgatoriul postcomunist 

(„Paradis” ºi „Ieºirea din 

paradis” – de fapt, douã volume 

ale unui ciclu ce va continua, 

dupã cât se pare); cã a 

dat, de asemenea, un excelent 

volum de convorbiri cu Mircea 

Horia Simionescu („Rãtãcirile 

unui caligraf”) ºi un altul, 

„Confreria”, cu scriitori grupaþi 

în jurul revistei „Litere” ºi în 

cadrul „Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni” (al cãrei 

preºedinte este, de la fondarea ei, în 2005). 

Dar, menþionând cã ar mai fi ºi alte lucruri de 

reamintit (antologii – mãcar „Poezia acasã. 

Poeþi contemporani din Basarabia”, realizatã 

împreunã cu Iulian Filip ºi apãrutã în douã 

ediþii, apoi documentatul dicþionar 

„Societatea Scriitorilor Târgoviºteni” (2013), 

realizat în colaborare cu Victor Petrescu ºi 

George Coandã, multiple proiecte editoriale), 

cartea de acum trebuie legatã de activitatea 

sa de editor ºi de redactor-ºef de revistã. Un 

editor care se respectã (iar Mihai Stan este 

unul) exprimã judecãþi critice implicite prin 

standardul impus editurii sale. Iar dacã o face 

ºi explicit, fie cã vorbeºte despre volume 

apãrute în propria-i editurã, fie despre cãrþi 

tipãrite de alþii, atunci este cu atât mai bine. 

Mai ales dacã empatia, care, în cazul sãu, este 

ºi strategicã, dar ºi structuralã, nu altereazã 

obiectivitatea. 

DACÃ nu mã înºel, toate textele din 

prezentul volum (ca ºi majoritatea celor din 

primul) au fost publicate în revista „Litere”, din 

2006 pânã în momentul întocmirii sumarului. 

Revista „Litere” are o redutabilã echipã de critici. 

Ei aparþin unor generaþii diferite (de la Barbu 

Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi, Iordan 

Datcu, la Alex ªtefãnescu, Liviu Grãsoiu, Dorina 

Grãsoiu, Ioan Adam, Victor Petrescu, Nicolae 

Scurtu ori Florentin Popescu ºi, desigur, 

semnatarul acestor rânduri...empatice, pânã la 

tinerele Ana Dobre ºi Margareta Bineaþã), 

ilustrând o varietate de stiluri ale 

receptãrii. Între ei, Mihai Stan 

ocupã un loc distinct, prin 

generozitatea lecturii, dar ºi prin 

echilibrul aprecierilor. Formula sa 

pare a îmbina critica ºi publicistica, 

acordând, deopotrivã, 

atenþie textului ºi contextului, 

cãrþii ºi autorului. Într-un fel, 

Mihai Stan este ceea ce indicã 

ºi titlul cãrþii sale – un lector 

avizat ºi dispus sã evidenþieze 

reuºitele acolo unde le aflã, mai 

curând decât un critic scorþos 

ºi pedant, înarmat cu grile ºi 

concepte, gata sã sancþioneze cu asprã 

tranºanþã neizbânzile. Într-un fel, editorul, 

încrezãtor în posibila evoluþie a autorilor, 

dubleazã criticul circumspect. Tot el stimuleazã 

interesul pentru o paletã mai largã a 

manifestãrilor auctoriale, astfel cã, chiar în 

volumul de faþã, vom afla interesante opinii 

asupra romanelor lui Dan Gîju, Titi Damian sau 

Emanoil Toma, dar ºi asupra criticii lui H. Zalis, 

a lui Victor Petrescu ori a Sultanei Craia, asupra 

publicisticii lui Iulian Filip din volumul „Când 

pe morþi îi strâng pantofii, cum e mersul celor 

vii?”, dar ºi asupra memorialisticii lui Florentin 

Popescu din „Un mesteacãn rãtãcit în câmpie”, 

asupra „Sonetelor lui Petru Cercel”, scrise de 

George Toma Veseliu, dar ºi asupra câtorva 

„monografii ºi monografi” (Mihai Gabriel 

Popescu, George Coandã, George Toma 

Veseliu, Victor Negulescu, Victor Davidoiu, 

Niculae Ionel sau Ion Bratu). 

* Mihai Stan, Lecturi empatice 2, Editura Bibliotheca, 

Târgoviºte, 2013, 232 pag. (continuare la pagina 17) 


UN VERS DE EMINESCU 

Alex ªtefãnescu 

„RUPTÃ DE MIªCÃRI DE VALURI/ 

CA DE BULGÃRI DE LUMINÃ” 

Eminescu poate descrie orice: interiorul 

camerei sãrãcãcioase a unui poet, iatacul în 

care doarme o fatã de împãrat, alunecãri 

cu viteza luminii în spaþiul cosmic, agitaþia 

insectelor în iarbã, câmpuri de luptã cu mii 

de oºteni, apusuri de soare, pãduri aplecate 

de vânt, fete care se oglindesc în apa unui 

lac, norii de pe cer, cu deplasarea lor lentã 

ºi, în general, tot ce miºcã-n 

lumea asta. Foloseºte în 

acest scop, cum s-a demonstrat 

matematic, puþine 

cuvinte, pe care însã le combinã 

ingenios ºi le exploateazã 

la maximum. 

Poetul descrie ceea ce 

a vãzut, dar ºi ceea ce a 

visat. Peisajele din poezia sa 

sunt reale, dar ºi imaginare. 

Iar prin descriere, Eminescu 

poate face ca peisajele reale 

sã parã imaginare, iar cele 

imaginare sã parã reale. În poemul Crãiasa 

din poveºti un peisaj cu un lac obiºnuit, 

înconjurat de trestii, de genul celui real, 

din apropierea casei sale pãrinteºti din 

Ipoteºti, este descris astfel încât pare ireal, 

de o frumuseþe paradisiacã. 

Poemul începe cu o imagine luatã de sus, 

ca ºi cum un operator TV s-ar afla într-un 

elicopter ºi ar roti lent camera de luat vederi: 

„Neguri albe, strãlucite/ Naºte luna 

argintie,/ Ea le scoate peste ape,/ le întinde 

pe câmpie.” 

Ideea de „neguri albe” nu este produsul 

ambiþiei de a combina cuvinte cu sensuri 

opuse, pentru a-l uimi pe cititor, ci un 

mijloc de a descrie ceva foarte greu de 

descris ºi anume ceþurile nopþii. Deºi 

strãlucesc luminate de lunã, ele rãmân 

opace. Sunt un întuneric alb, materii 

rarefiate care obtureazã privirea chiar dacã 

sunt luminiscente. Ca de obicei, Eminescu 

înregistreazã esenþa a ceea ce ne încântã 

din lumea înconjurãtoare. 

Poemul începe deci cu o imagine luatã 

de sus. Apoi operatorul TV celest strânge 


cadrul, prin transfocare, ºi aduce în primplanul 

atenþiei noastre lacul ºi fata de pe 

malul lui: 

„Lângã lac, pe care norii/ Au urzit o umbrã 

finã,/ Ruptã de miºcãri de valuri/ Ca de bulgãri 

de luminã,// Dându-ºi trestia-ntr-o parte,/ Stã 

copila lin plecatã,/ Trandafiri aruncã roºii/ 

Peste unda fermecatã.” 

Scena cu fata care stã 

aplecatã asupra apei ºi aruncã 

în ea trandafiri roºii risca sã 

parã convenþional-romanticã, 

dacã poetul n-ar fi 

descris în prealabil, cu o 

precizie de artist iluminat, 

întinderea de apã. Pe luciul 

lacului - scrie Eminescu - 

norii au urzit o umbrã finã, 

ruptã de miºcãri de valuri ca 

de bulgãri de luminã. 

Priveliºtea naturalã are ceva 

dumnezeiesc, deºi poetul nu 

i-a adãugat nimic. A ºtiut doar sã o vadã. 

Realismul de fond al reprezentãrii face 

verosimilã ºi atitudinea teatralã a fetei. 

Un istoric astãzi la modã, Lucian Boia, 

face afirmaþia exorbitantã ºi falsã cã 

Eminescu ºi-a cucerit cititorii doar prin 

muzicalitatea versurilor lui. Când este 

tradusã, poezia eminescianã îºi pierde – 

susþine Lucian Boia – singurul ei atu, 

muzicalitatea, ºi nu spune nimic strãinilor. 

Nimic mai departe de adevãr. Lãsãm la o 

parte faptul cã mulþi traducãtori talentaþi 

reuºesc sã reconstituie în alte limbi muzica 

limbajului lui Eminescu. Dar, cu sau fãrã 

muzicã, poezia eminescianã seduce prin 

noutatea uimitoare a viziunii asupra lumii. 

Norii care filtreazã lumina lunii, imaginea 

lor reflectatã în lac asemãnãtoare cu o 

pânzã finã ºi ruperea acestei pânze de 

miºcãrile apei ca de bulgãri de luminã 

compun o priveliºte care nu pierde aproape 

nimic prin traducerea poeziei într-o altã 

limbã. Când citim „bulgãri de luminã” 

auzim o muzicã a ideilor care nu are nicio 

legãturã cu sonoritatea versurilor. 

15

EMINESCIANA 

Dumitru Copilu-Copillin 

CE REPREZINTÃ UNIVERSUL 

LITERAR EMINESCIAN 

Într-o viziune mai nouã, se apreciazã 

cã istoria unei ºtiinþe din orice domeniu ºi 

epocã se constituie din douã componente, 

care o definesc ºi care se interfereazã: 1 – 

Faptele propriu-zise (marile descoperiri, 

evenimente ºtiinþifice sau culturale, produse 

materiale sau creaþii spirituale), recunoscute 

pe plan naþional ºi internaþional ca valori 

universale; 2 – Opinia despre ele, care le 

poate reconstitui, evalua, demonstra 

valoarea ºi prognoza destinul. 

În domeniul ºtiinþei literare, aceste 

douã componente pot fi: 1 – Operele literarartistice, 

în versiunea lor originalã, dar ºi în 

cea tradusã în alte limbi (se ºtie cã 

aproximativ 50% din patrimoniul unei literaturi 

naþionale o reprezintã traducerile din alte 

literaturi); dar, numai luate împreunã 

asemenea creaþii de vârf, originale ºi 

traduse, dintr-o literaturã naþionalã, în 

totalitate, reprezintã momentul naþional în 

patrimoniul literar-artistic mondial; 2 – Opinia 

despre ele, adicã istoriografia literarã care le 

reconstituie ºi le consemneazã, dar ºi teoria, 

istoria ºi critica literarã care le identificã ºi 

le evalueazã valoarea esteticã, semnificaþia 

literar-artisticã ºi le consacrã destinul literar 

ºi social-istoric. 

Privitã din aceastã perspectivã, 

eminescologia româneascã ºi strãinã, 

corelatã cu procesul de preluare ºi evaluare a 

valorii ºi semnificaþiei creaþiei eminesciene, 

originale ºi traduse (prima componentã) ºi 

comentate (a doua componentã), dupã mai 

bine de un secol de cãutãri ºi soluþii, mai 

impune o întrebare. Aºadar, în contextul actual 

de bilanþ al investigaþiilor ºi rezultatelor 

dobândite timp de peste un secol despre 

Eminescu, se justificã întrebarea Ce 

reprezintã universul literar eminescian, mai 

simplu, Ce este Eminescu? 

Pentru a încerca sã formulãm rãspunsul 

la aceastã întrebare, vom recurge la o analogie 

cu alþi scriitori naþionali de rezonanþã 

universalã, care simbolizeazã conºtiinþa de 

sine a poporului din rândul cãruia s-au ridicat, 

aidoma lui Eminescu. 

De pildã – sub îndemnul aserþiunii 

argheziene, „O trinitate: Homer, Goethe, 

Eminescu” – ne întrebãm Ce este Homer, de 

la care nu s-au pãstrat manuscrise ori urme 

materiale directe, Iliada ºi Odiseea fiind 

publicate târziu peste secole dupã o versiune 

oralã care circula în epocã. Sunt prin urmare 

Iliada ºi Odiseea, pentru noi românii, 

versiunea oralã (într-un idiom, ºi aici existã 

controverse, ionic, iliric sau doric, puþin 

cunoscute ºi înþelese de chiar conaþionalii lui 

Homer) sau versiunea în neogreaca contemporanã, 

ori numai tãlmãcirile româneºti, 

înþelese numai de noi românii? Tot în acest 

înþeles, ne întrebãm Ce este Cervantes care, 

de asemenea, ºi-a scris capodopera Don 

Quijote într-un dialect greu accesibil azi 

spaniolilor, vehiculându-se opinia cã astãzi 

întreaga lume îl poate citi ºi admira, datoritã 

traducerii, dintr-o primã versiune francezã, 

realizatã dupã o ediþie princeps spaniolã, 

din care se pare cã nu se mai pãstreazã nici 

un exemplar. 

Prin urmare, Ce sunt un Homer, Goethe, 

Eminescu, precum un Cervantes, Dante, 

Shakespeare? Reprezintã ei pentru omenire 

însemnul rãmas sub formã manuscrisã (de 

altfel, produsul cel mai propriu ca simþire ºi 

expresie) sau opera originalã, editatã în 

timpul vieþii, ori numai în versiunea originalã 

„modernizatã” a limbii literare actuale, iar 

pentru cititorii în alte limbi, poate numai 

versiunile traduse în limbile pe care aceºtia 

le cunosc? Dacã pentru fiecare categorie 

amintitã de cititori, într-o anumitã limbã 

naþionalã, marii scriitori reprezintã o „faþã” 

particularã naþionalã corespunzãtoare, pentru 

exegeþii istoriei literaturii universale aceºti 

scriitori reprezintã esenþa tuturor ipostazelor, 

„faþa” lor întoarsã spre universalitate, 

constituitã preponderent în timp din suma 

operelor perene (în original ºi în versiunea 

tradusã), mai precis, suma esenþializatã 


valoric, adicã invarianta ca medie a tuturor 

variantelor, originale ºi traduse în alte limbi, 

receptate ºi estimate ca bunuri comune, 

intrate cu trecerea timpului în conºtiinþa 

artisticã a omenirii. 

Revenind la întrebarea noastrã, se poate 

aprecia cã, pentru istoria literaturii române, 

Eminescu este suma esenþializatã valoric a 

tuturor ipostazelor deveniri sale, de la 

expresia iniþialã a manuscriselor tuturor 

creaþiilor, proiectelor ºi manuscriselor sale, 

cu tot ineditul ºi inefabilul lor, ºi pânã la opera 

publicatã fie în dulcele grai moldovenesc, 

din vremea sa (în reviste) ori din zilele noastre 

(într-o ediþie recentã în 8 volume, publicatã la 

Chiºinãu), fie în limba literarã actualã (din 

ediþia Perpessicius). Pentru istoria 

literaturii universale însã, Eminescu este 

atât originalul românesc, cât ºi versiunile 

acestuia în alte limbi (potrivit ultimului 

nostru bilanþ, cel puþin 80 de limbi din peste 

250 de þãri ºi teritorii geografice), care l-au 

preluat, multiplicat, receptat activ, asimilat 

chiar, prin aceasta sporind zestrea 

patrimoniului cultural mondial cu o 

contribuþie româneascã de primã valoare. 

Eminescu este, aºadar, creaþia sa 

originalã multivariatã, în limba românã ºi 

în cea tradusã în limbi strãine, complinitã 

prin contribuþiile de istorie ºi criticã 

literarã, de evaluare ºi promovare ca valoare 

naþionalã de dimensiune universalã. 

Cercetãtorul de azi, dornic sã cunoascã 

aceastã faþã integratoare a creaþiei 

eminesciene, implicit în raporturile ei 

internaþionale, gãseºte numeroase variante 

ale acesteia în limbi strãine, de asemenea 

exegeze cu explicaþii subtile ºi multiple, în 

anumite privinþe dobândindu-se rezultate 

aproape definitive, dovadã cã mesajul major 

al poetului ca ºi al învãþatului erudit nu s-a 

vestejit peste vreme, din adâncimea lui 

continuã sã se lãmureascã alte ºi alte 

înþelesuri, adresãri noi, prinse în epoci 

succesive, bucuroase sã le rãspundã. 

Mirajul eminescian continuã sã 

fascineze astãzi mai mult ca oricând printr-o 

faþã relativ nouã, anume prin puterea cu 

care se afirmã ºi se integreazã în 

patrimoniul universal – în formã scrisã 

tradiþionalã, mai nou prin variate forme online, 

poetul român cunoscând în prezent, 

comparativ cu predecesorii sãi clasici ai 

literaturii universale cele mai multe accesãri 

pe canalele on-line – fenomen la care 

asistãm îndeosebi în ultimele decenii, când 

tãlmãcirea operei din ce în ce mai aproape 

de original, precum ºi ecourile acesteia în 

alte literaturi cunosc o circulaþie ºi o 

rezonanþã cu adevãrat universalã. 

(urmare de la pagina 14) 

Echilibru ºi 

comprehensiune 

ªi, în fond, tot editorul îi furnizeazã 

criticului ºi publicistului (dublat, de aceastã 

datã, de un istoric literar ºi chiar de un memorialist), 

un subiect care aici abia începe, dar 

va putea genera sumarul unui alt volum, care 

ar fi nimerit sã poarte chiar acest titlu: „Cãrþile 

Bibliothecii”. Aici, în locul textului, a cãrui 

valoare nu mai trebuie demonstratã, este lãrgit 

contextul, în aºa fel încât, deopotrivã, omul ºi 

opera ies în câºtig. Primul text de aceastã 

facturã, publicat în revista „Litere” (nr. 1/ 

2008), îi este consacrat lui Mircea Horia 

Simionescu, determinat, dupã lungi insistenþe 

ºi dupã ce, s-ar pãrea, s-a convins însuºi cã 

meritã, sã susþinã rubrica „Literaturã dusîntors” 

în liliputana (pe atunci) publicaþie 

gãeºteano-târgoviºteanã. Spre a ieºi, prin 

aceasta, dintr-o crizã de creaþie ºi a încredinþa 

spre tipãrire editurii Bibliotheca toate cãrþile 

pe care le-a scris pânã la regretabila sa 

dispariþie: „Cum se face” (2002), „Literaturã 

dus-întors” (2005), „Rãtãcirile unui caligraf. 

Mircea Horia Simionescu în dialog cu Mihai 


Stan” (2006), „Vârstele” (2007). ªi, mai apoi, 

în 2010, masivul volum „Versete de unicã 

folosinþã”, o surprizã chiar ºi pentru 

cunoscãtorii operei marelui scriitor. Dar 

contextul apariþiei acestui volum, ca ºi a altora, 

precum antologia „Poezia acasã. Poeþi 

contemporani din Basarabia”, antologia de 

poezie „Târgoviºte-India”, în românã ºi 

englezã, ori cea în românã ºi rusã intitulatã 

„Târgoviºte – Chiºinãu – Sankt Petersburg” 

este evocat într-o serie de articole care apar 

începând cu numãrul pe ianuarie 2013 al 

revistei „Litere”. Valoarea documentarã a unor 

asemenea texte este dincolo de orice îndoialã, 

ele îi vor interesa, în mod sigur, pe istoricii 

literari care se vor ocupa, peste ani, fie de 

autorii luaþi în parte, fie de fenomenul cultural-literar 

ivit în jurul revistei „Litere” ºi în 

cadrul „Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni”. 

Acelaºi interes va fi suscitat de volumul de 

acum în întregul lui, cãci Mihai Stan susþine 

un discurs deopotrivã competent ºi 

comprehensiv, preocupându-se, cu un cert 

simþ al mãsurii valorice, atât de „vârfuri”, cât 

ºi de autorii, aºa-zicând, de fundal. 

Stilul fluent, decrispat, gustul sigur, 

judecata echilibratã, dar ºi ironia de bunã 

calitate asigurã demersului critic ºi publicistic 

al lui Mihai Stan o indiscutabilã credibilitate. 

17

LITERE ªI SENSURI 

Ana Dobre 

GALA GALACTION – misterul 

personalitãþii ºi „mania goncourt”. 

Omul din spatele operei (2) 

Vorbind despre prietenie, Socrate 

spunea cã în aceastã relaþie existã trei 

aspecte. Îþi faci prieten pentru cã te simþi 

superior, inferior sau egalul lui. Care este 

adevãrata prietenie? Cei mai mulþi vor opta, 

teoretic, pentru cel de-al treilea aspect; ºi 

pentru cã o astfel de prietenie este rarã, 

eºti tentat, atunci când o întâlneºti, fie sã 

o priveºti mefient ºi sã te îndoieºti, fie sã o 

accepþi ca pe un dar al zeilor. Acesta este 

secretul longevitãþii ºi trãiniciei prieteniei 

acestor oameni – Gala, 

Theo, Cocea. Fiecare l-a 

slujit pe celãlalt, deºi ªerban 

Cioculescu lãsa sã se 

înþeleagã cã Gala Galaction 

a avut aceastã vocaþie într-o 

mãsurã mai mare decât Tudor 

Arghezi: „Dacã aº fi 

întrebat, care din doi (Gala 

ºi Theo, n.n.) avea o mai 

caldã vocaþie a prieteniei, aº 

rãspunde fãrã ºovãire: Gala 

Galaction. Sã nu mi se cearã 

însã motivele; ele nu mai sunt de ordinul 

judecãþilor literare, ca sã fie obligatorii. Rog 

sã fiu crezut pe cuvânt” (ªerban 

Cioculescu, Argheziana, Editura 

Eminescu, Bucureºti, 1985, p. 432), ceea 

ce ar însemna cã unul a fãcut concesii ºi 

pentru celãlalt pentru ca prietenia sã se 

bucure de cele ºase decenii de viaþã... 

Fire deosebit de întortocheatã, dificilã, 

nici Tudor Arghezi nu este lipsit de o 

afecþiune realã ºi lucidã faþã de Gala, 

prietenul Piºco din adolescenþã. Astfel, în 

1946, când Gala Galaction ia iniþiativa 

sãrbãtoririi lui Tudor Arghezi cu prilejul a 

* Din volumul „Litere ºi sensuri” în pregãtire la 

Editura Bibliotheca 

50 de ani de literaturã, Arghezi, la rându-i, 

semnaleazã jubileul pentru Gala însuºi. 

Între bãrbaþi care se respectã ºi se 

preþuiesc, astfel de manifestãri de 

curtoazie sunt tulburãtoare. Gala Galaction 

scria La jubileul poetului Tudor Arghezi. 

În iulie 1896 (publicat în Adevãrul, LXII, 

14 iunie 1946, p. 1, apud Gala Galaction, 

Jurnal, III, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note 

de Teodor Vârgolici, Editura Minerva, 

Bucureºti, 1980, p. 240): „A recunoaºte 

dupã cincizeci de ani de 

muncã literarã, cã unul 

dintre noi a sporit comorile 

noastre sufleteºti ºi cã i se 

cuvine loc de cinste între 

principii culturali ai popoarelor 

– este, în primul loc, o 

faptã de înþeleaptã pedagogie 

naþionalã. Generaþia care 

vlãstãreºte azi trebuie sã se 

înveþe sã priveascã în sus, 

cu admiraþie, stejarii bunici 

ºi strãbunici. Aºteptãm 

pãrerile ºi propunerile celor ce, în aceastã 

orã de culturã ºi de conºtiinþã româneascã, 

au la dispoziþia lor mai mult decât ideea ºi 

cãlimara”. Tudor Arghezi rãspunde prompt 

cu articolul Un jubileu (în Adevãrul, LXII, 

21 iunie 1946, p. 1, apud idem): „Mi-a venit 

cam pe dos... Ce bine mã simþeam când 

mã insulta toatã lumea cu pana academicã! 

Contrastul mã îngrijoreazã. Lovitura de 

anul trecut cu Premiul naþional nu o mai 

uit. Mi se pare cã încep sã capãt dreptul 

sã nu mai fiu în stare de nimic ºi sã evoluez 

candidat la o clasificare socialã de trândav 

cu idei ºi de nulitate cu fotografie în faþã, 

din spate ºi profil... Dar nu mã voi lãsa de 

scula din chilia mea. Încât jubileul e prea 

timpuriu. Încã n-am isprãvit. Îmi mai 


lipsesc vreo alþi cincizeci de ani...” 

Totuºi, jubileul devine o sãrbãtoare de 

care se bucurã amândoi, în 29 decembrie 

1946, exemplul emoþionant de prietenie 

reuºind, probabil, sã mobilezeze alte 

conºtiinþe ºi sã facã armele sã tacã. Gala 

nota în Jurnal, cu inflexiunui lucid-lirice: 

„Mi-este drag gândul cã Tudor Arghezi ºi 

N.D.Cocea au pornit spre zãrile de 

literaturã ºi de slavã, care îi aºteptau, fãcând 

din cãmãruþa mea martora etuziasmului de 

la ºaptesprezece ani ºi a primelor lor 

ofrande literare”. 

Aceeaºi caldã afecþiune transpare din 

scrisorile lui Tudor Arghezi în care 

apelativul Piºcu, Piºcule, Piºco, lasã loc 

imaginãrii unei relaþii afective, intelectuale, 

comprehensive, tolerante. Iatã o scrisoare, 

transcrisã de Gala Galaction în jurnalul sãu, 

datatã Cernica, 12 februarie 1900, când 

aveau douãzeci de ani, niºte copii la porþile 

vieþii, emoþionaþi ei înºiºi în anii senectuþii 

de frumuseþea ºi longevitatea relaþiei, 

încântaþi, fiecare, de norocul de a fi fost 

puºi de destin alãturi, „oameni care sparg 

cu capul tavanul timpului lor”: „Iubite 

Piºco, atingem douã spãtãmâni de când, 

între noi, a cãzut, tãcerea morþii, al cãrei 

întuneric l-am alimentat eu. Pentru aceasta, 

mã iartã (...) Ce mai gândesc, ce mai simt, 

ce am mai scris?... Ceea ce poate cineva 

sã gândeascã, dacã ploaia îi rãscoleºte 

sufletul câteva zile în ºir ºi când un vânt 

cu braþe de fier îi zguduie pereþii... Ce îþi 

închipuieºti cã simt când, în obscuritatea 

utreniei, trei ore în ºir, vãd un zid de spectre 

negre, intonând imnuri de mântuire, 

când noaptea mã cuprinde subt catapetesme 

ca într-un clopot de tuci? Ce sã simþi când 

tu trosneºti, ca un brad uscat, când fiecare 

fibrã a ta ironizeazã pe cealaltã ºi când vezi 

clar cã, în faþa lui Dumnezeu, te ºtergi ca o 

linie de cãrbune? (...) Primeºte, scumpe 

Piºco, îmbrãþiºãrile ºi sãrutãrile mele. Fie 

ca Dumnezeu sã ne conducã unde visãm. 

Al tãu, cu totul, Theo”. 

Prin prietenia lor exemplarã, Gala ºi 

Theo, cum îi apropie când scrie despre ei 

ªerban Cioculescu, se situeazã între istorie 

ºi legendã. Partea de legendã este 

explicabilã prin cantitatea de neobiºnuit ºi 

excepþie într-o lume zbuciumatã ºi confuzã 

în care orgoliile fac ca relaþiile sã se 

schimbe mereu, sã evolueze, uneori, pe 

treptele degradante ale dispreþului ºi urii. 

În momente diferite ale existenþei sale, 

marcate de dramatism, dar nu de tragedie, 


cãci viaþa i-a încercat pe amândoi pentru a 

le trasa destinul, Tudor Arghezi are în Gala 

Galaction un adevãrat prieten. Acceptat ca 

nonconformist, Tudor Arghezi este înþeles 

ºi iertat de omul ºi preotul Galaction, deºi 

nu poate fi de acord cu renunþarea la 

diaconie a acestuia. În aceastã atitudine, 

se disting, cred, admiraþia pentru 

personalitatea lui Arghezi, care are curajul 

de a-ºi asuma ºi înfrunta prejudecata prin 

astfel de gesturi demiurgice care-l ridicã 

deasupra mediei, a banalului. 

Altãdatã, când îl viziteazã, dupã 

Eliberare, la Mãrþiºor, pe 16 aprilie 1945, 

dupã o lungã absenþã: „Am vãzut azi pe 

amicul Tudor Arghezi, dupã un alt an ºi 

mai bine de despãrþire. Casa lui, deºi grozav 

de zguduitã de bombele cãzute în 

preajmã, totuºi pare întreagã. Arghezi stã 

fãrã de lucru. Foaia lui este cvasi-prohibitã 

(e vorba de Bilete de papagal, care a 

apãrut câteva luni doar în 1945; n.n.). 

Oamenii mari sparg cu capul orice tavan 

contimporan. Copiii lui Arghezi, Domnica 

ºi Baruþu, sãpau în grãdini sub cireºii 

porniþi sã se scuture de floare”, imaginea 

unui Arghezi domestic, gospodar, îl 

integreazã universului mãrunt al operei, 

îl plaseazã sub vremi ºi-l ridicã, totuºi, 

deasupra lor: „Poetul, neuitând nici un 

moment cã era viþã de oltean, a ºi 

precupeþit personal din recoltele lui, 

ridicând în poezie cobiliþa regionalã la 

simbol al vredniciei ºi al destoiniciilor”. 

De aceea, poate, trecutul îi apãrea „duios, 

viitorul de dorit, peste mãsurã, iar 

prezentul: searbãd ºi cu un avant-goût 

de trecut...” 

Omul din spatele operei transpare din 

cioburile propriei memorii, din fragmentele 

pe care se hotãrãºte sã le scoatã din 

anonimatul timpului ºi sã le dea nume ºi 

legendã. Între misterul personalitãþii, inefabil 

care þine de trãirea firii ºi a vieþii, ºi „mania 

Goncourt” se instaleazã ficþiunea oricãrei 

nonficþiuni. Omul spune pentru a se 

ascunde, deºi lasã impresia dorinþei de a 

se revela. Taina spovedaniei rãmâne, Gala 

Galaction nu dezvãluie totul, iar din ceea 

ce a ales sã restituie, portretul nu se 

deseneazã aºa cum ºi l-a dorit. Ceva se 

reveleazã, ceva se ascunde, în acelaºi timp. 

A-l cãuta în operã ºi-n spatele operei pe 

omul Gala Galaction este o provocare. 

Poate aceasta îl va apropia pe cititorul 

grãbit ºi internaut ºi-l va determina sã-l 

redescopere ºi sã-l preþuiascã. 

19

REVELAÞIILE LECTURII 

Iordan Datcu 

DE LA O CARTE LA ALTA (II) 

LAZÃR ªÃINEANU, „Ielele sau 

zânele rele. Studii folclorice” 1 

Dupã reeditarea, în 1973, de cãtre 

Ruxandra Niculescu, cu prefaþã de Ovidiu 

Bârlea, a amplului studiu Basmele române 

în comparaþiune cu legendele antice 

clasice ºi în legãturã cu basmele 

popoarelor învecinate ºi ale tuturor 

popoarelor romanice (1895) 

ºi în 2003 a celeilalte cãrþi a 

lui ªãineanu, Studii folclorice 

(1896), aceasta editatã de Al. 

Dobre, cu prefaþã de Dan 

Horia Mazilu, reputatul istoric 

literar, etnolog ºi editor I. 

Opriºan a inclus în ediþia sa 

volumul din 1896, Studii 

folclorice ºi alte studii de 

folclor, publicate în limba 

românã, altele inedite, în fine 

studii publicate în limba 

francezã (reproduse în original 

ºi în traducere). Într-o 

Addenda a inclus versiuni franceze ale 

unor studii apãrute în limba românã. Ediþia 

se încheie cu un capitol de Note ºi 

comentarii (p. 503-522). Editorul a inclus 

în aceastã ediþie „tot ce a scris autorul în 

acest domeniu, atât în limba românã, cât 

ºi în francezã (afarã de marea sa lucrare 

Basmele române...), întrucât majoritatea 

cercetãrilor sale oferã încã sugestii, mai 

ales în perspectivã metodologicã, pentru 

eventualele abordãri actuale ale culturii 

populare româneºti.” Introducerea la 

ediþie, Destinul frânt al unui folclorist (p. 

5–20), caracterizeazã opera savantului, 

apãrutã în þarã ºi în Franþa (unde, în urma 

refuzului Senatului român de a-i confirma 

cetãþenia românã s-a stabilit în martie 

1901), regretând cã autorul cãrþilor 

amintite a pus capãt studierii folclorului 

românesc, folcloristicii în genere, pe care 

el n-o socotea o disciplinã constituitã. 

„Dar folcloristica universalã a pierdut, 

scrie I. Opriºan, – prin actul de drasticã 

negare a întregului domeniu de cãtre Lazãr 

ªãineanu, una dintre personalitãþile care 

ar fi apropiat-o mai repede de standardele 

ºtiinþifice la care specialiºtii ºi chiar 

negatorul însuºi visau.” Un tabel 

cronologic reface periplul vieþii ºi operei 

savantului. Urmeazã o bibliografie criticã 

extrem de sãracã. Articolul 

Lazãr ªãineanu din 

Dicþionarul general al 

literaturii române, vol. 

S-T, Univers Enciclopedic, 

Bucureºti, 2007, p. 533- 

535, nu este semnat de 

Gabriela Danþiº, ci de 

Gabriela Drãgoi. N-ar fi 

trebuit sã lipseascã studiul 

lui Perpessicius, Lazãr 

ªãineanu ºi folclorul, 

apãrut iniþial în Studii ºi 

cercetãri de istorie literarã 

ºi folclor (an IV, 1955, p. 

27–47) ºi apoi în volumul autorului 

Menþiuni de istoriografie literarã ºi 

folclor (ESPLA, 1957, p. 348–385). N-ar 

fi trebuit sã lipseascã Tribuna (nr. 12, din 

22 martie 1979), cu numãrul închinat 

ediþiei din 1978 a Basmelor române..., în 

care scriu despre ªãineanu, Constantin 

Noica, Ruxandra Niculescu, Dumitru 

Pop, Nicolae Bot, Ion Taloº, József 

Faragó, Ion Cuceu, Ion ªeuleanu, I. Mãrii 

º.a. În fine, n-ar fi trebuit sã lipseascã 

lucrarea lui George Voicu, Radiografia 

unei expatrieri: cazul Lazãr ªãineanu, din 

Caietele Institutului Naþional pentru 

Studierea Holocaustului din România 

„Elie Wiesel” (nr. 1, 2008, 83 p.), studiu 

care a apãrut ºi în broºurã. L-am recenzat 

în revista Litere (2009, nr. 4), ºi recenzia 

am inclus-o în volumul meu, Pagini de 

istorie literarã ºi etnologie (Târgoviºte, 

Ed. Bibliotheca, 2011, p. 24-26). 

1 

Ediþie criticã ºi studiu introductiv de I. Opriºan, Editura Saeculum I.O., 2012, 528 p. 


PAMFIL BILÞIU, MARIA ªERBA, 

MARIA BILÞIU, 

„Folclor de pe Valea Cosãului” 1 

Consacratã Vãii Cosãului, care are „o 

lungime de 25 km, de la Culmea Sermeteº 

pânã la Berbeºti” ºi doar câteva localitãþi, 

cele explorate fiind Budeºti, Cãlineºti (de 

unde au fost înregistrate cele mai multe 

texte), Cosmeºti, Sârbi ºi Vãleni, 

monografia despre acest areal 

care, ni se spune, „se individualizeazã 

ca o microzonã distinctã, 

de un conservatorism aparte”, 

contribuie la mai ampla prezentare 

a cântecelor ºi obiceiurilor 

ei, cele douã volume fiind cu atât 

mai necesare cu cât mai vechile 

colecþii, realizate de Tit Bud, 

Tache Papahagi ºi Tiberiu 

Brediceanu au „cuprins un 

numãr restrâns de piese din 

spaþiul acestei microzone”. De 

aceea, volumul întâi cuprinde 

poezia obiceiurilor tradiþionale, poezia 

epicã, lirica popularã, genul aforistic ºi 

enigmistic, proza popularã, iar cel de al 

doilea, mitologie, magie, credinþe, 

superstiþii ºi medicinã popularã. În regres 

se aflã, în aceastã microzonã, balada, proza 

popularã ºi descântecul. Între alte 

preocupãri ale celor trei autori ai 

monografiei, trebuie semnalate cu 

deosebire grija pentru reproducerea 

formelor graiului popular ºi atenþia 

acordatã „contextelor folclorice, furnizând 

informaþii celui interesat legate de viaþa 

speciilor folclorice, condiþiile ºi 

momentele în care se interpreteazã, cele 

legate de adresanþi, de categoriile de actanþi 

etc.” Cei trei autori cunosc bine 

microzona, Pamfil Bilþiu ºi Maria Bilþiu au 

dat creaþii populare culese de acolo în 

Folclor din Þara Maramureºului (I–III) 

iar Maria ªerba ºi-a alcãtuit, în 1971, 

lucrarea de diplomã cu titlul Monografia 

Vãii Cosãului. 

GHERASIM RUSU TOGAN, 

„Tinereþea, cãtãnia, rãzboiul. 

Pagini din istoria neamului” 2 

Colectarea poeziilor, a cântecelorscrisori 

din rãzboi are o tradiþie, între cei 

care le-au acordat atenþie fiind de amintit 

1 

Studiu introductiv de Pamfil Bilþiu, Editura Eurotip, 

Baia Mare, 2012, I, 310 p., II, 300 p. 

2 

Editura Premier, Ploieºti, 2012, 136 p. 

3 

Editura Premier, Ploieºti, 2012, 324 p. 


D. Cioloca, G. Þãranu, Simion Ivanovici, 

Victor Morariu, Aurel Esca, Iosif ªchiopul, 

Emil Precup, C. Rãdulescu-Codin, P. V. 

Haneº, Mihai Costãchescu, acesta, 

mobilizat în timpul Primului Rãzboi Mondial 

la cenzura militarã, a notat din scrisorile 

soldaþilor multe cântece-scrisori, 

Constantin Brãiloiu cu Poeziile lui 

Vasile Tomuþ din rãzboiul 1914–1918. 

Institutul „Arhiva de 

Folclor a Academiei 

Române” a publicat 

Cântecul de cãtãnie (I-II, 

1997-2002). 

Gherasim Rusu 

Togan a inclus în cartea 

sa nu doar poezii, ci ºi 

tulburãtoare mãrturii ale 

unor supravieþuitori ai 

celui de al Doilea Rãzboi 

Mondial. Cartea se adreseazã 

tinerilor, pentru cã 

universul scrisorilor 

ostaºilor ºi amintitele 

mãrturii se retrag „tot mai accentuat în 

sfera legendarului ºi chiar a mitului, dacã 

nu a ºtergerii fãrã urmã!” 

GHERASIM RUSU TOGAN, 

„Hasdeu ºi Iorga. Culturã 

ºi civilizaþie tradiþionalã” 3 

Ceea ce caracterizeazã cartea este 

încercarea de a nu repeta ceea ce s-a mai 

scris. Despre Nicolae Iorga au scris, spre 

exemplu, Gh. Vrabie, N. Iorga ºi 

literatura popularã (1965), Adrian 

Fochi, N. Iorga ºi folclorul (1966), C. 

Turcu, N. Iorga ºi folclorul românesc 

(1971), Dinuþa Marin, N. Iorga ºi creaþia 

popularã, tezã de doctorat (1986), 

Ovidiu Bârlea, Efigii (1987, p. 9–49). 

S-a accentuat mai mult asupra folclorului 

literar. Gh. R. Togan abordeazã alte 

aspecte tratate de N. Iorga, precum: casa 

româneascã, sistemul de culã la români, 

ornamentaþia 

casei, meºteºugurile, 

ceramica, 

arta iconograficã 

º.a. Aceeaºi 

preocupare de a 

surprinde aspecte 

puþin comentate 

în critica 

anterioarã ºi în 

studiul despre 

B.P. Hasdeu. 

21

VASILE V. FILIP, MENUÞ 

MAXIMINIAN, „Cultura tradiþionalã 

româneascã din Bistriþa-Nãsãud. 

Riturile de trecere” 1 

Primul volum dintr-o serie, al doilea 

urmând sã prezinte obiceiurile ciclului social 

ºi calendaristic, iar cel de al treilea 

literatura popularã, este semnat de doi 

autori: Vasile V. Filip (s-a nãscut la 20 

septembrie 1953, în comuna Chiuza, 

judeþul Bistriþa-Nãsãud), doctor în filologie 

la Universitatea din Cluj, profesor asociat 

la Universitatea de Nord Baia Mare, autor 

al cãrþilor Universul colindei româneºti 

(Din perspectiva unor structuri de 

mentalitate arhaicã) (1999) ºi Eseuri 

etnologice (2008), ºi Menuþ 

Maximinian (s-a nãscut la 10 

iulie 1979 la Timiºoara, cu 

copilãria petrecutã în satul 

natal al pãrinþiior, Dumbrãviþa, 

comuna Spermezeu, 

judeþul Bistriþa-Nãsãud), 

autor al unui numãr apreciabil 

de cãrþi, nu-mi dau seama de 

ce profil dupã titlurile lor. 

Pentru autorii cãrþii 

„cultura tradiþionalã existã 

încã, chiar dacã formele ei 

de manifestare se schimbã 

radical ºi într-un ritm 

neliniºtitor.” Încã de la prima secþiune a 

cãrþii, Naºterea ºi copilãria, semnatã de 

Vasile V. Filip, este prezentã impresia de 

lucru bine fãcut, capitolul fiind alcãtuit pe 

o bogatã bibliografie, dublatã de culegerile 

efectuate prin metoda interviului 

semistructurat, filmat la faþa locului. Fapt 

de asemenea semnificativ, au fost 

cercetate rãspunsurile la chestionarul lui 

Ion Muºlea, directorul Arhivei de folclor 

a Academiei Române, despre Naºtere, 

botez ºi copilãrie. Mai mult decât atât, au 

fost folosite ºi informaþiile dintr-o serie 

de lucrãri de licenþã/ diplomã. O bogatã 

ºi expresivã iconografie însoþeºte toate 

capitolele cãrþii, celelalte douã, care ºi ele 

lasã impresia de temeinicie, fiind Nunta 

(semnat de Menuþ Maximinian) ºi 

Moartea ºi înmormântarea, semnat de 

Vasile V. Filip. Un CD însoþeºte cartea. 

În douã fotografii din carte am avut 

bucuria sã-l vedem pe PS Macarie, 

episcopul Europei de Nord, nãscut la 

Spermezeu, judeþul Bistriþa-Nãsãud ºi autor 

al unor lucrãri celebre, precum: 

1 

Eikon, Cluj-Napoca, 2012, 468 p. 

2 

Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2012, 

488 p. 

Spermezeu, sat românesc de la poalele 

Þibleºului (2001), Folclor poetic din 

Spermezeu (2005). 

NICOLAE BUCUR, CONSTANTIN 

CATRINA, „Tezaur de etnografie 

ºi folclor în judeþele Covasna 

ºi Harghita” 2 

Dr. Nicolae Bucur dã, în prima parte 

a cãrþii, studii despre unele balade populare 

harghitene, despre folclorul pãstoresc din 

Harghita ºi Voineºti-Covasna, despre flora 

în folclorul românesc din zona Harghitei, 

despre imagini ºi simboluri în folclorul 

pãstoresc harghitean, despre simbolistica 

apei, despre încondeierea 

ouãlor, despre creaþiile ºi 

tradiþiile populare ale satului 

Fãgeþel-Harghita. În partea a 

doua a cãrþii, Folclor ºi 

folcloriºti, dr. Constantin 

Catrina este prezent cu 

pagini foarte documentate 

despre George Bariþiu, 

revista Transilvania, 

Dimitrie Cioflec, I.G. 

Bibicescu, Andrei Bârseanu, 

Alexandru Bogdan, N.I. 

Dumitraºcu, Horia Teculescu, 

Matei N. Jurebiþã. Cea 

de a treia secþiune, Bibliografie generalã 

selectivã, semnatã de ambii colaboratori, 

are secþiunile: I Etnografie Generalitãþi, 

II Istorie etnograficã ºi folcloricã, III 

Etnografie, etnologie ºi antropologie 

culturalã, IV Artã plasticã popularã, V 

Muzee etnografice ºi expoziþii. Colecþii 

speciale, VI Studii, articole ºi monografii 

de localitãþi rurale ºi urbane, B Folclor, 

VII Generalitãþi, VIII Modalitãþi de 

valorificare a artei populare ºi creaþiei 

artistice tradiþionale. Rezumatele în limba 

maghiarã ºi limba englezã, indicele de 

nume ºi indicele de localitãþi sporesc 

posibilitãþile de utilizare a lucrãrii. O notã 

specialã meritã iconografia. 

Este o bibliografie regionalã. Mai multe 

ca aceasta ne-ar face sã nu mai resimþim 

atât de acut absenþa bibliografiei generale a 

etnografiei ºi folclorului românesc, rãmasã 

la anul 1904. Bibliografi ca domnii Nicolae 

Bucur ºi Constantin Catrina sunt tot mai 

puþini. A fost uitat, se pare, exemplul de 

profesionalism ºi devotament pentru aceastã 

disciplinã al lui Ion Muºlea ºi Adrian Fochi, 

care nu numai cã au alcãtuit bibliografia 

generalã, pânã la 1918, dar au colaborat ºi 

la bibliografii internaþionale. 


ACCENTE CRITICE 

Dorina Grãsoiu 

CITITORII ALTUI SECOL (3) 

Dupã cum am vãzut, cei ce împrumutau 

cãrþi erau oameni cu o anume 

culturã, odatã ce puteau citi direct în 

francezã. Atunci, ce anume determina 

publicul cabinetelor sã consume o 

asemenea producþie subliterarã? 

Operele ce se vehiculau prin cabinete 

satisfãceau nevoia de romanesc a 

cititorului, de rãsturnãri spectaculoase de 

situaþii, corespundeau aspiraþiilor lor 

„bovarice” de a trãi într-un ritm trepidant, 

ameninþaþi de pericole la tot pasul; e o 

literaturã de consumaþie ºi de 

compensaþie. Ea furnizeazã „surogatul 

unor ficþiuni cu caracter romanesc cât 

mai violent” (Dinu Pillat, Romanul de 

senzaþie în literatura românã din a 

doua jumãtate a sec. al XIX-lea, 

Bucureºti, 1947, p.4), dând iluzia unei 

trãiri efective în alt spaþiu ºi alt timp. În 

aceastã perioadã, deci, literatura începe 

sã însemne ºi altceva decât numai 

povestiri moralizatoare, care sã educe ºi 

sã instruiascã ea începe sã fie luatã drept 

mijloc de amuzament ºi destindere. 

Înlocuirea utilului cu plãcutul se produce 

tot mai decis în gustul publicului: 

„Povestirile moralizatoare plictiseau, 

oamenii voiau sã se amuze, iar supapa 

odatã deschisã, prin efectul supralicitãrii, 

vechile criterii restrictive se prãbuºeau” 

(Paul Cornea, De la Alexandrescu la 

Eminescu, EPL, 1966, p.68). 

Nu trebuie uitat, de asemenea, un alt 

fapt; cititorul e atras, de multe ori, de autor 

ºi numai dupã aceea de operã. Astfel, 

dupã romanele sociale ºi umanitare, 

amintite în cazul lui G. Sand, publicul n-ar 

mai fi trebuit sã înghitã acea „chef 

d’oeuvre du genre idyllique en France” 

(G. Lanson, Histoire de la littérature 

française, Paris, 1924, p.997), cum 

numea Lanson romanul François le 

Champî, propus spre citire lectorilor 


români în chiar anul apariþiei lui (1850). 

Abonatul cabinetului doreºte operele 

lui W. Scott, Al. Dumas, G. Sand fiindcã, 

la acel moment, ei sunt scriitorii lui favoriþi. 

E de ajuns ca autorul respectiv sã se fi 

impus, prin câteva lucrãri, ca apoi tot ce 

va scrie sã fie citit de public, indiferent 

de genul literar pe care-l abordeazã. 

Numele sãu gireazã acum cartea. Un 

exemplu, în acest sens, îl constituie cazul 

lui W. Scott. Dupã cum se ºtie, acesta 

debuteazã cu versuri, având norocul sã 

fie considerat unul dintre cei mai mari 

poeþi ai Angliei (e drept, numai pânã la 

apariþia lui Byron). Din 1814, simþind cã 

are un rival, ºi încã unul victorios, Scott 

renunþã la poezie ºi se decide sã scrie 

romane. În primul catalog din 1838 

autorul englez e reprezentat prin 35 de 

titluri, toate romane. În schimb, în 1843, 

apar ºi volumele de poezii care, dupã cum 

am vazut, fuseserã scrise cu mult timp în 

urmã. Le Lai du dernier Ménestrel, La 

Dame du Lac, Marmion, poème de la 

bataille de Flodden Field, La vision 

du Don Rodrigue etc. Multe dintre 

acestea sunt solicitate în continuare, dar 

chiar de n-ar fi fost, faptul cã figureazã 

în cataloage ilustreazã creditul acordat de 

receptor autorului favorit. 

În privinþa preferinþei publicului 

pentru memorii ºi note de cãlãtorie, ea 

se datoreazã aceluiaºi nivel de ieºire din 

cotidianul tern ºi dorinþei de a realiza în 

planul imaginaþiei, aspiraþia secretã cãtre 

o existenþã aventuroasã, cu totul ieºitã din 

comun. În astfel de lecturi se cautã tot 

neobiºnuitul, primejdia. În plus, acest 

public era extrem de curios, avid de a 

cunoaºte locuri ºi întâmplãri care-n viaþa 

de toate zilele îi erau refuzate. Orice titlu 

care începe cu „confession”, „mémoire”, 

va fi cerut consecvent în toate cabinetele 

de lecturã. 

23

Pare surprinzãtor faptul cã numãrul 

studiilor literare este mai mare decât al 

pieselor de teatru. Dar, în cazul celor 

dintâi, foarte rare sunt situaþiile când se 

repetã în douã cataloage; în schimb, multe 

dintre piesele citite într-un cabinet, sunt 

apoi solicitate succesiv în cadrul tuturor 

celorlalte. (Ex. studiu ca „L’influence des 

passions sur le bonheur des individues et 

des nations”, sau „Lettres sur les écrits 

et le caractère de J.J.Rousseau” ale 

Mmei de Staël nu apar decât în catalogul 

din 1838. În schimb, piesele lui V. Hugo: 

„Marion Delorme”, „Le Roi s’amuse”, 

„Angelo”, figureazã în cel puþin trei din 

cele patru cataloage.) 

Studiile erau aduse de negustori, 

probabil, ºi pentru prestigiul cabinetelor, 

dar vãzând cã nu sunt solicitate, ei nu 

reînnoiesc oferta. 

În privinþa teatrului se mai ridicã o 

problemã: multe dintre piesele ce ar fi 

putut fi citite prin cabinete, se reprezentau, 

la acel moment, pe scenele teatrelor, de 

cãtre companiile franceze. Astfel, în 

stagiunea 1838-1839 se jucau, în 

Muntenia ºi Moldova, piese ca: „La Dame 

Blanche” par Scribe, „L’Interdiction”, par 

E. Souvestre, „Un de plus” par P. de 

Koch în stagiunea 1840-1841 – „Le 

page de régent” par Scribe, „L’ombre 

d’un amant” par Scribe etc., în 

stagiunea 1842-1843 „Louise ou la 

Réparation” par Scribe, „Philippe” – par 

Scribe, „La visite à Bedlam” par Scribe, 

„Le caporal et la payse” par Paul de Kock 

etc. (Vezi T. Burada, Istoria teatrului 

în Moldova, vol.I, p.235-239 ºi I. Horia 

Rãdulescu. Teatrul francez în 

Muntenia în prima jumãtate a sec. al 

XIX-lea, cap.III). Nici una din piesele 

citate mai sus nu figureazã în vreunul din 

cataloage. Mai mult, un dramaturg jucat 

insistent ca E. Scribe e prezent în 

cabinete cu 6 opere, dintre care una 

singurã e piesã de teatru („La calomnie”), 

restul – romane („Piquillo Alliago ou les 

Maures sous Philipp III”, – 9 vol.). 

Poezia e reprezentatã prin 54 de titluri 

(acestea nu înseamnã cã automat, sunt 

ºi 54 de volume. Aºa cum am arãtat, un 

titlu poate sã însemne uneori ºi 6,7 chiar 

10 volume). Ca întotdeauna, genul liric e 

receptat mai greu; romanul are 

capacitatea de a reface cu uºurinþã o 

lume imaginarã, populatã cu oameni ºi 

întâmplãri ce dau senzaþia de viaþã, 

dezlãnþuind fantezia cititorului, 

proiectându-l într-un univers strãin lui, dar 

cu atât mai mult dorit. Cei ce considerã 

literatura un excitant al fanteziei, nu spre 

poezie (ce presupune meditaþie ºi reverie) 

îºi vor îndrepta deci, opþiunile. 

Oricum, remarcabilã în cataloage 

este selecþia riguroasã a volumelor de 

poezii, care mai toate sunt de o valoare 

excepþionalã: Lord Byron, Oeuvres 

complètes, 6 vol. Lamartine, La chûte 

d’un ange, Jocelin V. Hugo, Les 

feuilles d’automne, Ode et Ballades, 

Poésies – 6 vol. etc. 

Nivelul publicului cabinetelor poate fi 

dedus nu numai din preferinþele sale 

literare sau din carenþele de gust, ci ºi 

din informaþiile referitoare la lumea 

literelor, la schimbãrile survenite, la 

numele noi ce apar etc. 

Cataloagele oferã multe exemple ce 

dovedesc o anume dezorientare în 

privinþa atribuirii paternitãþii unor opere. 

Aparent, astfel de consideraþii ar privi 

exclusiv pe patronul cabinetului, dar cum 

erorile se perpetueazã de la un cabinet la 

altul, fãrã ca intervenþia cititorilor sã se 

facã simþitã în vreun fel, e de presupus 

cã acesta era nivelul general de 

informaþie la acel moment. 

În mai toate cazurile, erorile se 

datoreazã coincidenþei de nume, când, în 

mod obligatoriu, autorul mai cunoscut îl 

suprimã pe celãlalt, rãpindu-i, în ochii 

lectorului român, calitatea de scriitor. E 

cazul lui Al. Dumas-fils, al cãrui nume 

nu e menþionat, dar în schimb La Dame 

aux camélias e trecutã cu dezinvolturã 

în contul celor 66 romane ale lui Dumaspère. 

Într-un fel, acelaþi destin l-a avut, 

la noi, þi Alfred de Musset pânã la 1843, 

deoarece în primele douã cataloage 

operele sale Confession dun enfant du 

siècle, Un spectacle dans un fauteuil, 

Le fils du Titien, figureazã în dreptul 

numelui Paul de Musset. În cabinetele 

din 1846 ºi 1850 el înceteazã de a mai fi 

confundat, intrând în posesia propriei 

identitãþi. Aici este ºi mai vizibilã 

atitudinea cititorilor: atâta timp cât Paul 

de Musset, literat ºi frate mai mare, a 

fost cel cunoscut, poetul Nopþilor a trebuit 

sã sufere tutela unui nume fals, ce a fost 

înlãturatã numai dupã ce Alfred de 

Musset a devenit o personalitate 

marcantã chiar pentru cititorii dintre 

Dunãre ºi Carpaþi. 


Cãrþile vehiculate în cabinete au 

direcþionat, într-o mãsurã, ºi traducerile 

apãrute la noi dupã 1850. Confruntarea, 

bineînþeles selectivã a acestora (Pentru 

confruntare am folosit Bibliografia 

analiticã a periodicelor româneºti, Ed. 

Academiei, 1966, vol.II, p.21) cu titlurile 

din cataloage permite constatarea cã o 

bunã parte din operele citite în cabinete 

n-a satisfãcut numai gustul unei minoritãþi 

spirituale ci, prin traducere, s-a rãspândit 

ºi-n celelalte pãturi ale societãþii. 

Al. Dumas – 1851 – Acte (trad. De C. 

Gane) figura în cataloagele din 1843, 1846. 

1856 – Iacobinii ºi Girondinii (trad. 

De G.A.Baronzi) figura în cataloagele 

din 1846, 1850. 

W. Scott 1856 – Fidanþata din 

Lamermoor (trad. De G.A.Baronzi) 

figura în cataloagele din 1838, 1843, 1846. 

G.Sand – 1855 – Lacul dracului (tr. 

De G.A.Baronzi) figura în cataloagele 

din 1846, 1850. 

E.Sue – 1853 – Artur (trad. De P. 

Teulescu) figura în cataloagele din 1843, 

1846, 1850. 

E.Sue – 1857 – Comandorul de 

Malta (trad. De Nicu Racoviþã) figura 

în catalogul din 1843. 

Paul de Kock – 1852-1853 – 

Bãrbierul din Paris (trad de T. Vartic) 

figura în toate cataloagele. 

1856 Lãptãriþa din Montfermèil 

(trad. De I.M.Bujoreanu) figura în 

cataloagele din 1838, 1843, 1846. 

1856 Sora Ana (trad. De M.T. 

Orãºanu) figura în toate cataloagele. 

1857 Madalena (trad. De I.M. 

Bujoreanu) figura în toate cataloagele. 

Jules Sandeau – 1856-Mariana 

(trad. P.Teulescu) figura în cataloagele 

din 1843, 1846, 1850. 

E. Souvestre – 1856 – Avutul ºi 

sãracul (trad. De A. Pelimon) figura în 

cataloagele din 1838, 1846. 

Clémence Robert – 1857 – Tribunalul 

secret (trad. De C.Zãgãnescu) figura în 

catalogul din 1846, 1850. 

În plus, cabinetele de lecturã au 

dezvoltat plãcerea de a citi ºi, ceea ce 

este ºi mai important, au declanºat forþe 

interioare ºi imbolduri în domeniul creaþiei 

originale, care se resimte în aceastã 

perioadã, mai ales în ceea ce priveºte 

romanul, de invazia senzaþionalului ºi a 

tenebrosului, a eroticii lacrimogene ºi a 

aventurii. 


Între 1860-1870 unii dintre autorii 

români (mai toþi traducãtori ai romanelor 

mai sus pomenite) autohtonizeazã 

romanul de mistere, complicând ºi mai 

mult acþiunea, multiplicând urzelile ºi 

mizând încã mai serios pe senzaþional. 

Printre ei se numãrã I.M.Bujoreanu 

(Mistere din Bucureºti, 2 vol., 1862), 

G.Baronzi (Misterele Bucureºtilor, 2 

vol., 1863) care creeazã având vizibil 

modelul în faþã: E.Sue cu Misterele 

Parisului. C.D.Aricescu prin Misterele 

cãsãtoriei (1869) se îndepãrteazã de 

Sue, combinând maniera lui Balzac cu 

cea a lui Paul de Kock. 

Un boem român (1860) romanul lui 

Pantazi Ghica, precum ºi Don Juanii din 

Bucureºti (1861) (bãnuit a fi fost al lui 

Pantazi Ghica, apoi a lui Ion Ghica, ºi, mai 

de curând, al lui Radu Ionescu) încearcã sã 

fie „roman de obiceiuri”, care sã reprezinte 

o parte din posibila la noi comedie socialã. 

Dar primul roman de tip balzacian, 

prima creaþie obiectivã este Ciocoii vechi 

ºi noi sau ce naºte din pisicã ºoareci 

mãnâncã (1862-1863) al lui N.Filimon. 

Paralel cu romanul de mistere se 

dezvoltã la noi, în aceeaºi perioadã, ºi 

romanul sentimental, cu exaltãri erotice 

ºi complicate intrigi amoroase, plasate în 

decoruri bizare, de tipul celor scrise de 

G.Sand la început: Indiana, Lélia, 

Mauprat, Leone-Leoni. 

Pe aceastã linie evolueazã 

Bolintineanu cu Manoil (1855), imitat de 

Gr. Haralambie Grandea (în Fulga), apoi 

cu Elena, unde abundã situaþiile 

neverosimile, cu eroi dispuºi continuu la 

tirade sentimentale. 

Doritorii nebuni (1864) publicat de 

Bolintineanu în foiletoanele Dâmboviþei 

– este o ciudatã îmbinare între romanul 

sentimental ºi cel de mistere. 

În concluzie, cabinetul de lecturã, soluþie 

de compromis plasat la jumãtatea drumului 

dintre librãrie ºi biblioteca publicã, a reuºit, 

într-un anume moment al dezvoltãrii culturii 

noastre, sã satisfacã necesitãþile de lecturã 

ale unui public ce trebuia sã îndeplineascã 

douã condiþii sã cunoascã limba francezã 

ºi sã achite costul unui abonament. Gustul 

pentru aventurã, pentru melodramã, pentru 

pasiunile violente ºi momentele limitã ce 

caracterizeazã acest public a orientat 

traducerile de dupã 1850 la noi ºi a 

influenþat în parte – cum s-a vãzut – ºi 

creaþia originalã. 

25

INTARSII 

Daniela-Olguþa Iordache 

ZIAN, DACUL 

„E de neînþeles cum nu simte omul 

cu sufletul cã a ieºit din omenie…” 

(Arsenie Boca) 

Pe Arsenie Boca pãrinþii l-au botezat 

la început Zian, nume dacic semnificând 

dublurã zeiascã, asemenea sânzienelor sau 

cosânzenelor, ºi ele dubluri ale Sanctei 

Diana pe pãmânt, nãzuind s-o egaleze pe 

exemplara zeiþã în frumuseþe dacã nu în 

perfecþiune, calitate de altfel atât de rarã 

între fãpturile terestre. 

Deºi împãtimit închinãtor la dogmele 

dar ºi la persecuþiile creºtine, pe care le 

considerã un dar, o „luare în seamã” din 

partea lui Dumnezeu, Arsenie Boca rãmâne 

în esenþa lui un dac, solomonar ºi druid, 

practicând o rugãciune perpetuã care, în 

ceea ce-l priveºte, aduce, fãrã nici o 

falsificare, cu celebra „Rugãciune a unui 

dac” a lui Eminescu. 

Pentru Arsenie Boca, omul trebuie 

refãcut pentru a scãpa de greºelile sale 

inerente, primul om refãcut prin calvar ºi 

prin fecioara Maria fiind însuºi Isus. 

Boca se vede pe sine „prins” între cei 

doi fii ai lui Dumnezeu – Isus eternul ºi 

omul vremelnic, îndurerat fiind cã „acesta, 

al doilea, a ajuns rãu, a ajuns slãbãnog”. 

Slãbãnogul, fie dupã trup, fie dupã 

minte, nu l-a putut înþelege niciodatã pe 

primul ºi nici BINELE pe care acesta era 

dispus sã i-l facã. 

Dar în ce ar fi constat acest bine? 

„L-ar fi iertat de pãcate, de greºelile 

sãvârºite împotriva vieþii, împotriva firii sale”, 

ºi i-ar fi dat porunca sã fie iar OM, rudenia 

lui Dumnezeu, cãci refacerea omului este 

refacerea acestei înrudiri pierdute. 

Pentru dacul Zian este însã de neînþeles 

de ce omul cere ajutorul lui Dumnezeu 

numai pentru durerea sa trupeascã ºi nu se 

gândeºte aproape deloc la rãnile adânci de 

care-i sângereazã sufletul. 

Toate acestea se petrec poate pentru 

cã Dumnezeu a oprit pentru sine 

vindecarea rãnilor trupeºti, lãsând 

duhovnicului sã se ocupe de refacerea 

sufletului ºi oferindu-i acestuia puterea de 

a vindeca prin iertare aceste atroce dureri. 

Tulburarea duhovnicului însã, ºi el un 

fel de Isus trecut în mod samavolnic prin 

calvar, sortit sã renascã prin ascezã ºi iubire 

ºi trecând prin succesive rãstigniri pentru a 

atinge în smerenie „curãþia sufletului 

fecioarã”, este cã unii dintre suferinzi nu 

se vindecã prin iertarea oferitã de el, ci 

continuã sã sufere, la fel de împãtimiþi, 

deoarece nu sunt capabili sã creadã în ea. 

În ceea ce-l priveºte pe dacul Zian, el îi 

simte aproape pe vechii sãi daci, deoarece toþi 

jertfesc unui unic Dumnezeu, învingãtor al 

morþii (fiindcã nici dacii nu mor), ce le oferã 

privilegiul de a renaºte în cer, alãturi de zeu. 

„ªtiind Dumnezeu nãtângia noastrã”, 

ne mai spune Zian, ne-a dat nu numai 

semne ºi prooroci ci mai cu seamã 

durerea-cruce drept prilej de a-i mulþumi. 

„Mulþumiþi lui Dumnezeu de toate 

durerile” deoarece „cei care au dureri ºi 

suferinþe sunt cei distinºi” iar fericirea vine 

ºi ea din „nebunia crucii” sau din calvar. 

Dacul lui Eminescu, deºi un rãzvrãtit 

amar, traduce mila creºtinã prin rãsplãtirea 

divinã a celui care provoacã rãstignirea 

producând astfel un om nou, renãscut prin 

suferinþã. 

„Gonit de toatã lumea prin anii mei sã 

trec/ Pân ce-oi simþi cã ochiu-mi de lacrime 

e sec/ Cã-n orice om din lume un duºman 

mi se naºte,/ C-ajung pe mine însumi a nu 

mã mai cunoaºte(…)/ Strãin ºi fãr’ de lege 

de voi muri atunce/ Nevrednicu-mi cadavru 

în uliþã l-arunce,/ ª-aceluia, Pãrinte, sã-i dai 

coroanã scumpã,/ Ce-o sã asmuþe cânii ca 

inima-mi s-o rumpã./ Iar celui ce cu pietre 

mã va izbi în faþã,/ Îndurã-te, stãpâne, ºi 

dã-i pe veci viaþã! (…)/ Astfel numai, 

pãrinte, eu pot sã-þi mulþumesc/ Cã tu mi-ai 

dat în lume norocul sã trãiesc.” 

(continuare la pagina 31) 


MEMORIALISTICÃ 

Ileana Iordache-Streinu 

GÃEªTI – ORAªUL MEU DE SUFLET (1) 

M-am nãscut în Gãeºti, în 1930, 

chinuind-o trei zile pe mama, eram prea 

mare, aveam peste patru kilograme. Am 

fost adusã pe lume de o moaºã localã, de 

bunica mea paternã ºi de un forceps mânuit 

de Dr. Ionescu, medicul urbei, care mie 

mi-a zdrelit obrajii ºi pe mama a cam 

sfârtecat-o. Când într-un sfârºit au reuºit 

sã mã scoatã, bunica m-a luat într-un 

ºtergar tras în rãzboi de dânsa special 

pentru acest nou nepot, pentru cã, în bunã 

tradiþie þãrãneascã, un nepot îºi doreau. 

Dupã ce m-a ºters ºi spãlat, dupã ce mi s-a 

legat ºi tãiat cordonul ombilical, mi-a pipãit 

tãlpile ºi întinzându-le creþurile, a spus tatei: 

„O sã fie ’naltã, fata”. Tata moºtenise 

printr-un act încã din 1923 o casã ºi un 

teren aflate în spatele gãrii – str. Gãrii nr. 

54, astãzi str. Vladimir Streinu nr. 34. Când 

pãrinþii mei au hotãrât sã se mute în Gãeºti, 

au refãcut-o din temelie, cu ziduri din 

cãrãmidã ºi într-un stil specific zonal. Avea 

un fel de terasã-verandã deschisã, susþinutã 

de trei coloane boltite la care se ajungea pe 

o micã scarã din piatrã cioplitã, cu o singurã 

ºi clasicã „mânã curentã” care începea cu 

o rãsucire melcoidã, pe care era aºezatã o 

glastrã mare, tot din piatrã, în care uneori 

creºtea o plantã ornamentalã ºi pe care 

iarna eram urcatã sã fiu fotografiatã. Din 

acea verandã deschisã, în stânga, printr-o 

mare uºã gen glasvand, se intra în 

sufrageria cu o mobilã masivã ºi foarte 

nedefinitã ca stil, de unde, tot pe stânga, 

se intra în marele dormitor al pãrinþilor mei, 

o camerã foarte luminoasã, cu un ºemineu 

între ferestrele de la stradã, ºi o alta cãtre 

curtea din faþã. Dormitorul comandat la 

faimoasa fabricã Szekely Rety, impresionant 

ca mobilier, într-un perfect stil 

cubist, tãiat numai din rãdãcinã de nuc, 

peste ani, când mã uitam la el, la robusteþea 

lui, mi se suprapunea imaginea întregului 

copac, ca o metaforã a acestei atât de 

puternice legãturi dintre pãrinþii mei de-a 

lungul întregii lor vieþi. 


În 1990, dupã ce sora cea mai micã a 

mamei, cu care locuia, a murit, am adus-o 

la mine ºi, atunci am fost nevoitã sã 

lichidez eu, o casã, o viaþã... Pentru 

întreaga mobilã din casã l-am chemat pe 

renumitul expert Radu Ionescu ºi el mi-a 

spus cã acel masiv dormitor, dacã ar fi 

existat la noi un muzeu al mobilelor de-a 

lungul timpului, dormitorul pãrinþilor mei 

ar fi ilustrat stilul cubist, atât de la modã 

cândva. Dar sã revin la casã. Din holulsufragerie, 

la dreapta, printr-o uºa normalã 

se intra într-un spaþiu care prin uºi ºi ziduri 

împãrþea ºi despãrþea douã încãperi mai 

mici: la stânga camera mea ºi la dreapta 

biroul tatei, care, printr-o uºã de data asta 

din lemn solid ºi compact, dãdea pe terasa 

prin care se intra în casã. 

Casa avea parchet din stejar, sobe mari 

cu cahle lãptoase, serile se aprindeau seturi 

de lãmpi cu gaz – de altfel mirosul gazului 

ºi al gãrii de vis-a-vis au fost amprente 

olfactive prezente puternic în viaþa mea. 

Evident nu exista apã curentã, apa se 

scotea din fântâna din curte, cu gurã mare, 

ciuturã ºi capac. 

De la camera mea ºi biroul tatei casa 

continua cu un spaþiu care, în lungul lui, 

pe stânga, avea patru încãperi, iar pe 

dreapta, de-a lungul lui, un geamlâc. Prima 

încãpere avea o cadã metalicã, o sobã de 

tablã burtoasã ºi cu un cazan deasupra ei, 

în care se punea apã la încãlzit. Asta era 

baia. A doua, ceva mai mare, era destinatã 

oamenilor de serviciu, în general un cuplu, 

apoi bucãtãria care avea o imensã sobã de 

gãtit, un fel de locomotivã ºi, în capãt, acel 

loc cãruia mica burghezie îi spunea, retiratã, 

spaþiu total necunoscut mie, eu având 

asigurat dreptul la oliþa mea. 

Din acel culoar cu geamlâc se ieºea în 

curtea de serviciu printr-o mare uºã, jos 

cu tablii din lemn ºi sus cu ochiuri mari de 

geam. Casa nu avea gratii ºi practic, în 

afara acelei uºi din lemn de la biroul tatei, 

toate celelalte intrãri în casã, o combinaþie 

27

de lemn ºi geamuri, erau cam vraiºte ºi la 

îndemâna oricui dacã ar fi vrut sã intre. 

Probabil cã nu exista nici un fel de teamã 

de vreo primejdie, deºi timpurile nu erau 

total idilice, nelipsite de evenimente cel 

puþin riscante, chiar periculoase. 

Viaþa unui oraº de provincie, în anii 

când m-am nãscut, obliga la opþiuni 

politice iar cele douã partide care începeau 

sã se înfrunte vehement ºi contondent în 

campaniile electorale, erau cel liberal, reprezentat 

în judeþ prin marea familie a 

Brãtienilor ºi Zamfireºtilor – alãturi de care 

se gãsea ºi bunicul meu patern ªerban 

Iordache, cãruia i se mai spunea ºi „Vodã 

ªerban” fiind foarte „avut” – ºi cel al þãrãniºtilor, 

reprezentat prin pãtura þãrãneascã, 

de intelectualii satelor, învãþãtori, preoþi 

ºi profesorii de la oraºe, avându-l pe Ion 

Mihalache ca lider absolut. Topolovenii, 

de fapt la Dobreºti unde locuia, erau 

punctul cãtre care se îndreptau þãrãniºtii 

zonali, era centrul politic al acestei pãrþi a 

þãrii, de unde porneau directivele politice 

ce trebuiau îndeplinite. 

De ce tatãl meu a optat pentru acest 

partid, de ce nu a vrut sã fie alãturi de 

pãrintele sãu, de ce ªerban Iordache a 

considerat cã locul lui era lângã marii liberali 

din zonã, toate aceste întrebãri cred cã ar 

putea fi descifrate doar de un psihanalist. 

Întâmplarea pe care încerc sã mi-o 

reamintesc a avut loc în anii când tata era 

deputat þãrãnist – cel mai tânãr deputat din 

Parlament, abia împlinise 30 de ani, cãruia, 

bucurându-se de un mare prestigiu moral 

ºi intelectual, i s-a încredinþat discursul de 

deschidere, difuzat ºi la radio, ºi care, 

auzindu-l, a fãcut-o fericitã ºi mândrã pe 

bunica mea maternã. 

Într-una din zilele în care îl aºteptam 

pe tata sã vinã de la Bucureºti, dupã agitaþia 

din casã, am înþeles cã se întâmplã ceva 

neobiºnuit când Anghelina, bucãtãreasa, ºi 

bãrbatul ei, tot mutau diverse mese ºi lãzi, 

încercând un fel de blocare a acelor intrãri 

în casã, care, aºa cum am spus, erau de 

fapt niºte foarte mari ferestre. Cocoþatã 

pe biroul tatei – acum se aflã în Casa 

memorialã din Teiu –, turnul meu de control, 

þinându-mã cu mâinile agãþatã de 

stinghiile ferestrei, încercam sã vãd ceea 

ce auzisem cã se întâmplã: „Coniþa a luat 

puºca ºi a ieºit în stradã sã-i împiedice pe 

nenorociþii care vor sã-l batã pe Domn’ 

profesor când se întoarce de la Parlament”. 

Ce s-a întâmplat n-am putut sã vãd, 

se petrecea undeva mult în dreapta casei, 

dar, din cele povestite mai apoi, atât de 

mama, dar mai ales de Anghelina, cu 

foarte multã ºi zgomotoasã admiraþie, am 

înþeles cã mama a fost un fel de eroinã, 

care cu puºca în mânã a ieºit din casã în 

stradã ºi i-a înfruntat pe „nenorociþi”, o 

ceatã de bãrbaþi beþi – mardeiaºii. Se pare 

cã erau ºi foarte întãrâtaþi de faptul cã-l 

rataserã pe tata când plecase cãtre 

Bucureºti, tata reuºind sã se strecoare 

prin fundul curþii, prin curþile vecinilor. 

Apoi, culcat ºi acoperit cu un þol într-o 

cãruþã, a reuºit sã ajungã la garã, iar 

„nenorociþii ãia”, pândind curtea din faþa 

casei, îl rataserã... 

Astfel de manifestãri ºi argumente 

politice erau obiºnuite în acele timpuri atât 

þãrãniºtilor cât ºi liberalilor. 

Au trecut mulþi ani pânã când am avut 

o imagine închegatã a acelei scene 

întâmplatã între garã ºi casa noastrã, a 

înfruntãrii dintre oamenii angajaþi pentru 

ceea ce astãzi se mai cheamã „reglare de 

conturi” ºi o femeie care n-a pregetat sã-ºi 

apere bãrbatul. Trebuie sã fi fost destul de 

tulburãtoare aceastã înfruntare dintre forþa 

fizicã a mardeiaºilor bine aburiþi ºi hotãrârea 

„cocoanei” din faþa lor care, pe deasupra, 

era atât de frumoasã. 

Tot mult mai târziu, am aflat din 

povestirile, desigur mult înflorite ºi însoþite 

din ce în ce de mai multe detalii, am aflat cã 

în momentul în care mama a vrut sã încarce 

arma, pentru a fi cât mai convingãtoare în 

hotãrârea de a-i goni înaintea sosirii trenului, 

când sã armeze, cartuºele erau de alt 

calibru... Între timp, atât bãrbatul Anghelinei 

cât ºi vecinii, alergaserã pânã la cârciumã 

ºi, în timp ce mama se muncea din ce în ce 

mai ameninþãtoare sã armeze puºca, dinspre 

mahalaua gãrii au început sã aparã mardeiaºii 

adverºi, hãulind ºi agitând bâtele... 

Cu strigãri, iniþial cu iz politic, cu bâtele 

agitate ameninþãtor, cu apostrofãri reciproce 

cu trimiteri foarte personale – fiecare se ºtia 

cu fiecare – în sfârºit, cu cele mai straºnice 

înjurãturi, ambele pãrþi se împrãºtiau care 

încotro, cu sentimentul datoriei împlinite. 

Curtea casei noastre era împãrþitã în 

trei: o parte cuprindea terenul care o 

înconjura, care avea nelipsitul chioºc în 

stânga cum priveai cãtre garã – avea la 

stradã un gard din beton ºi lemn, nu prea 

înalt ºi, în faþa casei, dincolo de el, pe 

partea cãreia nu i se putea spune „trotuar” 

în sensul cunoscut astãzi, strãjuiau plute 

mari, uriaºe pentru mine. Când peste ani 

le-am vãzut pe cele de pe ºoseaua cãtre 

Piteºti – vechea ºosea – cum se îmbrãþiºau 

ocrotitor deasupra acestui vechi drum 

domnesc, mi-am dat seama cã ºi cele aflate 

în faþa casei noastre erau la fel de 


ocrotitoare, existenþa lor oferea un plus de 

securitate vieþii noastre. 

Nu-mi amintesc de alte flori în aceastã 

primã curte, decât de cele ale zorelelor care 

se împleteau cu sârg ºi spornic pe grãtarele 

încruciºate, vopsite în verde, ale chioºcului. 

Uneori, ronþãiam gâtul pâlniilor albastremov, 

era uºor dulce ºi parfumat ºi, foarte 

des pocneam între buze ºi dinþi acele 

balonaºe prelungi care pregãteau înflorirea. 

Aceastã parte a curþii se oprea acolo 

unde printr-un gard scund din lemn prevãzut 

cu o poartã dublã, care la nevoie se putea 

deschide atât cât sã poatã sã treacã o cãruþã, 

trãsurã sau docarul bunicului. În aceastã a 

doua curte, pe dreapta, se afla fântâna, sursa 

de apã a casei, ºi în stânga un ºopron, unde 

se stivuiau lemnele sortate, de la surcele la 

buºtenii pentru ºemineu ºi cazanul de baie, 

pentru încãlzirea casei ºi pentru gãtit. Aceste 

lemne netãiate, buºtenii – adevãraþi copaci 

decapitaþi, lemn rotund de cer pentru jãratec, 

lemn de fag ºi de salcâm pentru focul iute – 

erau trimise de la Teiu luate din partea de 

pãdure ce aparþinea tatãlui meu. 

Tãierea acestor trunchiuri de copac era 

pentru mine un eveniment. Maºina de tãiat 

lemne era „ceva” aproape viu, care mã 

speria dar mã ºi fascina. Stãteam cu nasul 

turtit de geamlâcul pãrþii de serviciu al casei 

cãtre curtea nr. 2 ºi urmãream cum acea 

roatã mare cu zimþii ei pãtrundea urlând în 

trupul copacului... 

În aceastã a doua curte era ºi pivniþa 

adâncã sub trupul casei iar la limita ei, pe 

stânga, exista acel loc cãruia în oraºele 

de provincie, dar mai ales la þarã, i se 

spunea „privatã”, loc folosit strict de 

personalul de serviciu, uneori destul de 

numeros. (Existau bucãtãreasa Anghelina 

ºi bãrbatul ei cãruia i-am uitat numele ºi 

jupâneasa. Aceastã „jupâneasã” era de 

fapt fosta mea doicã, aleasã cu mare grijã 

de mama, tânãrã, albã ºi pufoasã ºi, pentru 

cã „biata fatã” nu avea unde sã se ducã ºi 

pentru cã era un obicei al timpului sã ai 

pentru treburile mãrunte o „fatã în casã”, 

dupã ce a fost hotãrâtã înþãrcarea mea 

„biata fatã” a devenit jupâneasa casei. 

Mama profesoarã ºi directoare, tata mai 

mereu plecat la Bucureºti, având ºi ore la 

ºcoalã, o jupâneasã era absolut necesarã 

mai ales pentru a sta cu „copilul”. Numai 

cã înþãrcarea a fost total ignoratã de „biata 

fatã” care a continuat sã mã alãpteze pe 

furiº, putându-se bucura trupeºte fãrã 

riscuri, cu o bunã parte din corpul 

jandarmeriei oraºului, „biata fatã” ºtiind 

cã o femeie care alãpteazã nu rãmâne 

însãrcinatã. Când a descoperit însã mama 


cã spuzeala de care eram umplutã era 

consecinþa unei hrane nepotrivite vârstei 

mele, pufoasa mea fostã doicã a încasat 

cea mai straºnicã bãtaie din viaþa ei ºi a 

rãmas ºi fãrã noul ei loc de muncã. Mama 

avea niºte foarte frumoase mâini, dar era 

iute la mânie ºi avea palma grea). 

În cea de a treia curte lângã o micã 

grãdinã de zarzavat se afla ºi Gheþãria, o 

construcþie subteranã, adâncã, având la 

vedere doar acoperiºul, în douã pante 

evazate, acoperite cu stuf gros. Înlãuntrul 

acestei forme simple dar eficiente de 

„frigider”, pe un strat gros de paie curate, 

în fiecare an schimbate, erau aruncate 

sloiuri de gheaþã, aduse de la Teiu, atunci 

când crãpau plesnind zgomotos plãcile de 

gheaþã care acopereau bãlþile, iazurile ºi 

chiar Neajlovul care tãia în douã 

pãmânturile lui ªerban Iordache. 

Dinspre Teiu, la datele cardinale ale 

anului, soseau cãruþe încãrcate cu tot ce 

era necesar într-o gospodãrie, de la lemnele 

pentru gãtit ºi încãlzit, la sãpunul fãcut de 

bunica, galben pe margini ºi verde în interior, 

la fãina ºi mãlaiul mãcinat în moara 

fratelui tatãlui meu, Anton, la carnea de 

porc – porcul – conservatã în garniþe cu 

unturã, la untul topit ºi întãrit în vase de 

pãmânt ars, la putinile cu brânzã. 

Nu eram conºtientã de toate câte le 

vedeam, toate mi-au rãmas întipãrite pe cea 

mai sensibilã peliculã, cea a memoriei unui 

copil. Totul ºi toate le-am dedus, descifrat 

mult mai târziu, sau le-am auzit povestite; 

atunci eu doar vedeam, vedeam forfota 

oamenilor, a cãruþelor, vedeam ºi auzeam 

agitaþia unor oameni îmbrãcaþi altfel decât 

tatãl meu, vedeam, auzeam, ºi poate chiar 

simþeam cã „ceva” se întâmpla. Înfãºuratã 

ca un cocon de grija pãrinteascã, începeam 

sã cresc... 

Peste foarte mulþi ani – începuse 

marea sãrãcie, boala tatei îºi pusese deja 

amprenta pe trupul ºi pe chipul lui – un 

ultim convoi de cãruþe s-a înºirat pe 

aleea în care am locuit în Bucureºti, venite 

de la Teiu. Erau încãrcate cu lemne ºi tot 

ceea ce era necesar într-o gospodãrie ºi 

care, pentru un timp urma sã uºureze 

sãrãcia noastrã, fãrã niciun venit (tata 

fusese „licenþiat” din învãþãmânt, exclus 

din noua structurã a Uniunii Scriitorilor, 

fãrã drept de semnãturã). Era în toamna 

anului 1948 (ultima oarã când a fost la 

Teiu ºi ultima datã când l-a mai vãzut în 

viaþã pe pãrintele sãu). Ce a urmat se ºtie. 

Numai cã atunci nici tatãl meu nici nimeni 

nu bãnuia pânã unde se poate ajunge ºi 

nici cât va dura… 

29

EXERCIÞII DE REGÂNDIRE 

Sultana Craia 

LA CE SERVEªTE 

O ISTORIE DE FAMILIE 

Existã în societatea româneascã 

temerea cã apartenenþa la regulile ºi 

structurile europene, aºa cum sunt ele 

standardizate azi, va duce inevitabil la 

pierderea identitãþii. Dar, încã înainte de 

aderare, cine avea curiozitatea ºi 

posibilitatea sã facã anchete printre 

studenþi, putea constata cã aceºtia nu 

puteau sã spunã nimic sau foarte puþin ºi 

foarte impersonal despre propria familie 

ºi locul de provenienþã. Aceºti tineri nu 

au ºi nu aveau nici în anii ’90 o identitate, 

alta decât ataºamentul pentru echipa 

naþionalã de fotbal într-un meci cu o 

echipã din altã þarã. 

Pentru mulþi, obligaþia de seminar de 

a-ºi intervieva bunicii ºi pãrinþii cu privire 

la originea ºi trecutul familiei a adus 

surprize, întrucât pânã atunci nici nu li se 

povestise ºi nici nu se gândiserã sã întrebe 

ceva în legãturã cu ascendenþa personalã. 

ªi atunci, despre ce identitate vorbim? 

În fond istoria unei naþiuni nu se reduce 

la rãzboaie, tratate, încoronãri ºi 

cronologia evenimentelor de acest fel. Mai 

existã ºi „mica istorie” a vieþii cotidiene, 

a faptului mãrunt, cea care poartã 

amprenta fiecãrui loc ºi a fiecãrei epoci. 

Istoriografia noastrã chiar face primii paºi 

în aceastã direcþie. Este ºi greu sã scrii 

sinteze despre trecutul românesc aflat în 

spatele actelor oficiale, pentru cã puþine 

au fost familiile care ºi-au format arhive 

private, care ºi-au transmis cãtre 

descendenþi tradiþiile, care au conservat 

sau/ºi publicat istoriile. Sigur, existã 

memorialistica, ºi dupã 1990, publicarea 

multor asemenea scrieri a introdus 

perspectiva istoriei neoficiale. Suntem, 

aºa dar, într-o perioadã de recuperare. 

S-au restituit documente memorialistice 

ale unor personalitãþi politice ºi culturale, 

ale unor familii numite „istorice” ºi prin 

aceasta s-au reînnodat linii identitare ale 

trecutului românesc. 

De curând s-a lansat, la Muzeul 

Satului, o asemenea carte care aduce la 

luminã ºi un fragment din componenþa 

nu aristocraticã sau intelectualã a „micii 

istorii”, ci din aceea burghezã, mai puþin 

ilustratã pânã acum. Anca Lazãr, 

absolventã a Politehnicii bucureºtene, 

descendenta unor moºieri ºi avocaþi cu 

proprietãþi în jurul Capitalei, a publicat 

la Editura Maiko o carte-album, „Familia 

Dan ºi urmaºii sãi”. Este un volum 

imprimat în format A4, pe hârtie de cea 

mai bunã calitate, care ne prezintã o carte 

în toatã puterea cuvântului, realizatã nu 

doar la standarde tipografice foarte 

ridicate, ci chiar artistic, în concepþia 

graficã remarcabilã a lui Iosif Varga ºi 

în îngrijirea redacþionalã a dr. Mihaela 

Varga. Fotografii mici, carte-de-vizitã, 

fotografii pe carton, uzate, au fost 

reproduse cu o acurateþe incredibilã, 

într-o operã de restaurare cu mijloace 

tehnice ºi a rezultat un album admirabil, 

cu imagini din ultimul sfert al secolului 

al XIX-lea, din anii 1900 ºi din perioada 

interbelicã, fãcând perfect pandant cu 

povestea familiei. 

Familia Dan îºi are obârºiile în zonele 

locuite de aromâni în Grecia, mai precis 

în Munþii Pindului, ºi a pãstrat de-a lungul 

generaþiilor particularitãþi morale moºtenite 

de la ciobanii aromâni întreprinzãtori ºi 

gospodari, crescuþi în cultul familiei. 

Strãbunicii Vasile ºi Bojia Dan provin 

din comuna Nevesta din Macedonia 

greceascã. El era fiul unor proprietari de 

oi care practicau transhumanþa. Ea, de 

origine rusã ºi nobilã, este unica 

supravieþuitoare, nou-nãscutã ºi în mod 

miraculos cruþatã de turcii care îi ucid în 

scop de jaf familia. Tatãl ei era diplomat 


us. Crescutã de familia Dan, la uºa cãreia 

este lãsatã în toiul nopþii în care ia fost 

omorâtã familia, Bojia se cãsãtoreºte cu 

fiul familiei adoptive ºi, în 1865, tânãrul 

cuplu cumpãrã în 1877 o moºie întinsã ºi 

un conac la Bâcu. Muncitori, gospodari 

ºi întreprinzãtori, îºi sporesc averea ºi au 

ºase copiii, iar în 1909, când moare, 

Vasile Dan lãsa în urmã o proprietate 

bogatã ºi bine întreþinutã. 

Bunica autoarei, Maria, cãsãtoritã în 

1909 cu avocatul Constantin Romanescu, 

va muta centrul vieþii familiale la 

moºia ºi conacul Arcuda, cumpãrate în 

1898. Pãrinþii autoarei, Rodica ºi 

Constantin Dumitrescu, vor duce mai 

departe gospodãria. Ei refac clãdirea 

dupã cutremurul din 1940 ºi organizeazã 

o fermã-model. Deºi avocat, Constantin 

munceºte efectiv, ca ºi soþia sa, la aceastã 

fermã, iar proprietatea este un paradis. 

Dar, când rodul muncii de generaþii pare 

ajuns la apogeu, cei care au realizat toate 

acestea sunt ridicaþi în plinã noapte a lui 

3 martie 1945, lipsiþi de libertate ºi 

deposedaþi brutal. În deceniile urmãtoare 

întreaga familie, descendenþii clanului 

Dan ºi al familiei Zega vor trãi în sãrãcie 

extremã, dar împreunã, în casa din 


Zian, dacul 

Dupã moartea lui Arsenie Boca, 

survenitã în 1989, o mulþime tãcutã de noi 

pelerini cautã din ce în ce mai insistent 

mormântul dacului renãscut în cer întru 

duhovnicie. 

Te miri de gloata amestecatã de 

bãtrâni, copii ºi tineri care vin sã cearã 

duhovnicului din cer alinarea sufletului. 

Te uiþi. O poianã fragedã semãnatã cu 

smerite cruci din lemn de stejar. Lângã 

fiecare strãlucesc flori de toate culorile, 

numai la mormântul lui Zian se remarcã, 

pe lângã ele, un brâu gros de flori albe, 

amintind de SMERENIE, în special crini 

cu narcotice parfumuri. 

Sã fi descoperit ºi aceºti pelerini tânjirea 

dupã „sufletul fecioarã”, nevoia de tãmãduire 

ºi de calvar, sau poate sunt aduºi aici de 

„crucea” ultracunoscutã a „stareþului” prin 

vocaþie ºi de prea modernul lui calvar? 

Da, a pãtimit mult acest Zian! 

Nãscut într-o modestã aºezare pierdutã 

prin Munþii Apuseni, a urmat Facultatea 

de Medicinã dar ºi Institutul de arte 


strada Gramont a doctorului Atanase 

Zega, soþul ultimei nãscute, Victoria, a 

perechii-fondatoare Vasile ºi Bojia. 

Familia traverseazã solidarã infernul, 

luptând pentru supravieþuire cu eroismul 

cotidian ºi anonim al atâtor alte destine 

similare. 

Când, în 1995, dupã ani de procese, 

mai norocoasã decât alþii totuºi, autoarea 

reuºeºte sã reintre în posesia conacului de 

la Arcuda, gãseºte un dezastru absolut. 

Proprietatea înfloritoare care fusese 

naþionalizatã, a devenit o ruinã într-o junglã 

de bãlãrii. Arbori, livezi, acareturi, clãdiri 

au fost cu totul distruse. 

Este o poveste multiplicatã în fond de 

mii de ori, istoria distrugerii unei clase de 

mijloc educate, serioase, muncitoare ºi 

socialmente utile, a cãrei tragedie a marcat, 

din pãcate, indelebil, istoria þãrii. 

Nu este, prin urmare, datoritã 

semnificaþiei sociologice, un document de 

interes pur privat, ci un document social, 

care meritã cunoscut ca o parte a istoriei 

naþionale, ce meritã recuperatã. ªi care ar 

merita sã serveascã drept model ºi altor 

familii, instituþii, ºi comunitãþii locale 

dornice sã-ºi conserve ºi sã-ºi facã 

identitatea cunoscutã. 

plastice, interesându-se, ca pictor ºi cãlugãr 

de anatomie, fiziologie ºi geneticã. 

A dobândit astfel arta de a gãsi în ochii 

suferindului date esenþiale despre aºezarea 

sufletului”. El a fost stareþ „prin vocaþie” 

dar nu ºi oficial. 

Dupã 1948 a ajuns la Mãnãstirea Prislop 

unde a rãmas pânã-n 1959 ºi unde odihneºte 

astãzi. Apoi a fost arestat, persecutat, þinut 

în temniþe ºi trimis la muncã forþatã la 

Canalul Dunãre – Marea Neagrã. 

Mai târziu a lucrat în atelierele 

Patriarhiei ca pictor de icoane. 

În timpul vieþii, pãrintele nu a publicat 

nimic, deºi astãzi însemnãrile sale 

personale, gândurile ºi experienþele i-au fost 

consemnate în mai multe cãrþi de cãtre 

martorii existenþei sale. 

Dacul Zian vorbea ºi despre sora 

moarte ce „ne dezleagã de toate de aici – 

de ispite, de cãderi, de pãmânt…de 

necazuri”. Ea este menitã, de vrem sau nu, 

sã ne arate adevãrul. 

Arsenie Boca, Zian, referindu-se la 

tristeþea lui Isus dar mai cu seamã la a sa, 

ne mai încredinþa urmãtoarele sale gânduri 

– „ªi nu e decât o tristeþe, aceea de a nu fi 

stea, de a nu fi sfânt”. 

31

STUDII COMPARATISTE 

Marian Popa 

ANCA (8) 

8. Tipuri de redactare 

Redactarea stenogramaticã. 

Notaþiile rezumative, concise, sincopate, 

secvenþate, bazate pe sau reductibile la un 

Schwerpunkt, cu aparenþã de titluri sau 

table de materii uneori, cu caracter de for 

get me not alteori, au devenit încã pe la 

sfârºitul secolului 19 un soi de specie. 

Anca pare a scrie tot timpul ºi oriunde, se 

evocã mereu caietul ºi pixul, ba începute, 

ba terminate, ba pierdute. Un procedeu al 

notaþiilor de carnet e prescurtarea. „Dar 

sã notez aici, pe scurt, ce mi s-a mai 

întâmplat în leg. cu ac. cãlãtorie.”; „La 

un mom. dat, era f. multã lume.” 

(Roboam). Desigur, acest tip de redactare 

este propriu cãlãtorului, dar Anca noteazã 

parcã pentru a trãi notaþia, nu pentru a 

pãstra informaþia: „Ce canonire retro. laºi, 

vedem ºi de Cluj, ºedeai pe scaun, tichie 

mov. Ne-om fi cunoscut. Te ferisei 

Moldovei, Coziane. Crasna scrisã. Non 

calende. Cãlãtorii ca vedere, pe tãiate. 

Spre Vest, ca sã ajungi ºi Rãsãritul. Ieºi 

din tine ca sã te (re)vezi. Plecare-ducereajungere, 

cãlãtoria egalã cu destinaþia, ba 

încã, dinainte-dinapoi-din loc-vreme. 

Cancer spiritual de voie. Cãlãtor pe brânci, 

practicant nevãzutului, netulburatului. 

Ce-am scris aici?” (Rechinuri) 

Redactarea stenogramaticã are 

aparenþe haotice pentru cel aflat dincolo 

de executant; Anca implicã ºi termenul 

„scrisul grafitti”, util poate pentru 

diagnosticarea dodierãrii. „Izlaz greu de 

iarbã nesecatã scufundat în vãi de platinã. 

Cel prefãcut în talangã. Þânþari uciºi câte 

trei timp de 12 nopþi, arhanghel în biserica 

dãrâmatã din Izbãºeºti, râs, mãrãcine, 

privighetoare în podul Odãii, barbã în nas 

la schitul Slãnic, pãr de câine în podul 

grajdului, urs în groapa din Valea Cârstei, 

ºarpe în Dealul Meriºoarelor, peºte” 

[Sfinþi în Nirvana) 

Comprimarea cu renunþarea la 

conjuncþii ºi semne ortografice este adesea 

vizibilã, unele pasaje sunt totuºi destul de 

clar secþionabile: „marghidan de Bihor de 

pe la noi/lasã-mã cu Allah/bãrbiereºte-te 

dã cu apã de colonie fã duº/martiri 

ascultare/climax/victorie/ultima noapte/ 

nuntã în cer bravo Eliade/furtuni de nisip/ 

Precious Sapientia/Orban în Oradea/ 

uraniu/Linteº nici la minciuni/Mercur 

retrograd/fighting words/ºi-aºa apare 

statul Palestina unde ºi plecaseþi/Lali ºi 

Toto” (Sanskritorium, Sanskritikon) 

Concizia este performantã când 

valorificã mono- ºi bisilabismul lexical. 

Tangoul Tigrului: 

Nu s-aude, pe undeva prin spate, nu 

conteazã, da’ s-o vãd, s-a prins ceva, a 

luat-o spre stânga, s-o ia mai pe dreapta, 

mã laºi da’ tu sã þii lumânarea, s-o apuc, 

ai bãgat lumânarea, ia stai, cã nu se vede, 

eu vãd ceva, da’ sã nu-þi închipui cã sunt, 

dã, lasã, dã mâna, fã ºi semn, hârj, unde 

masa o mai vezi, stai sã bag mâna, daþi-vã 

la o parte, aoleo, ...aþi da, ã, l-am agãþat, 

de tot, am agãþat-o, am scos-o, aia e, a, 

ce, hai cã þin eu de ea, trebuie sã ajungã în 

partea ailaltã, þineþi de ea, trag, poate iese 

goalã, a ieºit capul deja, trageþi, ia uite, sã 

nu ziceþi cã n-am tras, am zis de 3 m am 

luat de 4 m, mai bine raftul de sus, ai altele 

da’ treaba ta, trage tu asta, fãraºul, ia uite, 

o bucatã de gresie, stai sã vedem unde e 

balamaua, adicã dacã mi-o tai, uite de aici 

exact pânã aici. Raport tãierea dulapului. 

Similare sunt emisiile de oralitãþi 

dialogate: 

– Dormi? – Nu dorm. – Mã doare capul. 

– Dormi. – Mã doare. – Puneþi-l pe-al meu. 

– E greu. Nu-l schimba, suie-þi-l. – Nu se 

miºcã. – Explozie. – Nici atât. – Bombardã. 

– Îmi crapã. Þine-te. – Furnica înãuntru. – 

Pe ea. – Mi-a cãrat crabul. – Chef. – De 

moarte. – Þþ. – Pune-þi tu capul. Se rãceºte 

târna. – Nu doare? – Ba-ncã. – Mi-a smuls 

pantoful pãrul. – Îl doare. – Cine? – Crabul. 

– În târnã. – Doare. – Nu chiar. – Auzi? – 

Furnica. – N-aud. – Mâine. – Când? – 

Oricând. – Acum. – Liniºte. – Ce cap? – 

Târna. Nuiele retezate. – Furnici. – Foarfeci 

tropicale. – Apã. – Vapor. – Vaporenii. – 

Stropii. – O zânã. – Baba-oarba. – N-o vãd. 

– Orbii furnicilor. – ªi târna? – Se mai taie. 

– Taie capul? – Capul meu? – Pe-al meu? – 


Nu-l pot miºca. – Se rãceºte târna. – 

Probleme. – ªi tot nu te doare. – Nu încã. – 

Pe mine de ce? – Pe tot. – ªi pe tine de ce 

nu? – Cap problema? – Problema cap. – 

Furnica din capu-þi. – Capu-þi în târnã. – 

Pe târnã. – ªi capul meu. – Pe nimica toatã. 

– Þarã. – Piatrã. – Caldã. – Dupã zbor. – 

Nu mã pot miºca. Durerea, – Nu mã 

încãlzeºte. – Suflã. – Furnica. – Pe ea. – Nu 

încap. – Suflã. – Am gura rea. – De foame. 

– Capul. – N-am mâncat. – Furnica. – 

Mâncatã de crab. – ªi? – Nimic. – Nimic? – 

Pãi ce? – Pantoful. – Pãrul doare. – La el. 

– N-are târnã. – Sã mai zboare. – Nu e timpul. 

– Capul. – Mai stã. – Stau. – Capul. – Rabdã. 

Lapidaritate cândva a normalitãþii unui 

Hemingway; ceea ce nu e cazul aici, dacã se 

iau în seamã obiectele vorbirii. 

Concizia marcatã sau nu dialectal sau 

subcultural citadin e proprie unor indivizi 

presaþi afectiv ºi grãbiþi sã livreze cât mai 

multe informaþii rãmase incomplete ºi 

încleiate, precum ºi celor care ignorã regulile 

retorice asimilabile prin ºcoalã (deja Caragiale 

în Justiþie, Tudor Muºatescu în 

Posterestante). „nãscutã aicea la 

Râmnicu Vâlcea a luat toate viciurile lui 

Tibicã firm dã mort’ dã la izmana la pãlãrie 

coºciuguri bune mãi pãrinte îþi spui ca la 

copilu’ mieu pãcat de pruncu ãla care ãla 

a suferit în viaþã ce rãu e ca sã sã bage un 

pãrinte la copil a venit cu o fufã cu 

BMW-ul da’ frumuºicã ºi aia tot tinericã 

brunetã cu ochii negri ea conducea ce cruce 

mã cã n-a murit ca taicã-meu cã ia cam e 

obsidatã de chestii tortucheate s-a 

demoralizat are 3 vaci sterpe bã fratele s-a 

sclintit Nica ea aratã de nu se poate e curva 

oraºului te ajutãm pune mâna pe ea femeie 

moartã ºi un bãiat pe mine...” (Rechinuri). 

Sintagme cu termeni jucaþi în formaþii 

diferite: „... speculant mai cãrãm balena 

oceaneant penta punte panto viþelar în 

spirt cã nu mai e cale singurului birt ce 

tristeþe saltã ºaua nici de munte frunte pe 

sub funte panto penta punte pune-te pe 

rimã panseao bacanto sever Ahasverus 

punte penta panto” (Sanskritorium, 

Sanskritikon). 

Dodii prin liste ºi enumerãri. Se 

cunosc liste ºi enumerãri celebre din Evul 

Mediu încoace, cele create de Rabelais 

vizând chiar procedeul în utilizarea lui 

serioasã. Umberto Eco s-a ocupat în ultima 

vreme de liste ºi sensurile lor: „Wir haben 

Grenze, eine sehr entmutigende, 

beschämende Grenze. Das ist der Tod. 

Deswegen mögen wir alles, wovon wir 

annehmen, dass es eben keine Grenze und 

kein Ende hat. Das ist eine Möglichkeit, 

dem Gedanken an den Tod zu entfliehen. 

Wir mögen Listen, weil wir nicht gerne 

sterben wollen.” („Unwiderstehlicher 


Zauber”, Der Spiegel, nr. 45, 2009) Lista: 

sursã a tuturor culturilor, pasiunea 

colecþionãrii ºi a numãrãrii. În aceste condiþii, 

de ce nu dodierea acestei pasiuni, oricum 

imposibil de liniºtit? Anca porneºte undeva 

de la ceea ce este listat, dar nu dodiat: 

pomelnice ºi alte forme ritualice. „împãrãþia 

cerurilor se aseamãnã cu un grãunte de 

muºtar/împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu 

un aluat/Voi vorbi în pilde voi spune lucruri 

ascunse de la facerea lumii/Cei neprihãniþi 

vor strãluci ca soarele în Împãrãþia/Tatãlui 

lor cine are urechi sã audã/împãrãþia 

cerurilor mai seamãnã cu un negustor/ Sofia 

Genaru Matteo Maurizio Pio Pacifico 

Oreste/ Ermellinda Lucilla Silvia Leonardo 

Ernesto/Giocondo Margherita Oddone 

Benigno Flora Massimo/împãrãþia cerurilor 

seamãnã cu un nãvod”... „Ce alþi sfinþi 

decât înºiºi însuferitorii suferiþilor 

suferitorii însuferiþilor/Sfânt criminal sfânt 

cãlãu sfânt irod sfânt comunist sfânt turc 

sfânt liliac/Sfânt dac sfânt creºtin sfânt 

decapitat sfânt uitat sfânt cenzurat sfânt 

scris/Rimam a sonet un an alkyoni în 

persoana pescãruºilor omnivori (Matei ºi 

Sfinþii italieni, Sfinþi în Nirvana). Fãrã 

unitate tematicã sau problematicã înºiruirile 

aparþin vorbirii în dodii. 

Unele listãri adeveresc lucruri identificate 

de simþuri, în funcþie de un criteriu oarecare, 

de întâmplare, de ºansa categorializãrii, prin 

hazard acustic: „Ibrahim Abraham Lut Lot 

Sulaiman Solomon Trãznetul Albina Marian 

Pelerinajul Lumina Criteriul Poeþii Imperiul 

Roman înþeleptul Adoraþia Luna 

Evenimentul inevitabil Dominionul 

Realitatea sigurã Evidenþa clarã Cei ce 

aleargã Elefantul Abu Lahab Tatãl 

Flãcãrii toate sunetele îngenuncheazã în 

Faþa Sa scris continuu spre nedeconspirare...” 

(Rechinuri) 

Pentru alte liste se apeleazã la rimã: 

„plecarã la denie /fãr’europenie/arsenic 

Arsenie//Zamfira Pissiota/a Frosei papiota/ 

/Saon metoc monahe/mierluþã fãrã Bach e/ 

Niculiþel ce ah e/garafelor valahe//Ciolanu 

din Smãrãndeni /Sihastru din Ploscuþeni/ 

Zenia din Alexeni/arieni iranieni// iar 

Poiana Mãrului/muþunoaie omului/Lepºa 

Maica Domnului//Valea Neagrã Vãrzãreºti/ 

Buciumeni Vladimireºti//Gologanu 

Mãxineni/Adam Eva Buciumeni/ Agapia 

Bistriþeni/Horaiþa Cetãþeni//cnuta cã nu ºtii 

de bãþ /Capsa Hlincea Dobrovãþ//numai 

toacã numai schit/ Sihãstrie Neamþ Nechit/ 

Gorovei nelãcruit//Ceahlãului la carâmb/ 

Pângaraþi Bucium Hadâmb?/Verona Almaº 

pe gâmb” (Ce-am pierdut, Partea 

nimãnui). În aceste cazuri, o dublã dodiere: 

prin apropierea unor lucruri cu relaþii dincolo 

de relativ, graþie liantului de nãclãire a datelor 

secvenþializate care este rima. 

33

NOTE DE LECTOR 

Corneliu Vasile 

CORELAÞII ALE PRESEI ªI ISTORIEI* 

Cunoscut publicist ºi om de culturã, cu 

o producþie editorialã cuprinzãtoare („Grãdina 

cu bulgari”, „Istoria presei buzoiene ºi 

râmnicene în date, 1839-2008”, „Univers spiritual 

buzoian”, „Presa ºcolarã din judeþul 

Buzãu”), Viorel Frîncu este ºi un 

conducãtorul unui cenaclu de umor, iar, de 

curând, a fost distins cu titlul de cetãþean 

de onoare al Buzãului. 

Cartea face parte din seria 

„Scriitori buzoieni pentru 

literatura românã”, iar prefaþa, 

semnatã de scriitorul Dumitru 

Ion Dincã, scoate în evidenþã 

perseverenþa cercetãrii jurnalistului, 

descoperirea poetului 

Nicolae Panait, ineditul 

articolelor despre rãzboiul din 

Balcani ºi despre frontul de est 

ºi prezentarea româncei care a 

fost soþia mareºalului german 

Friedrich Paulus, care a 

capitulat în episodul Stalingrad 

al ultimului mare rãzboi. 

Capitolul „Din istoria 

presei buzoiene ºi râmnicene” menþioneazã, 

la zece ani dupã apariþia „Curierului 

românesc” al lui Ion Heliade Rãdulescu, 

primul ziar tipãrit în limba românã, tipãrirea 

foii „Vestitorul bisericesc” (1839), prima 

publicaþie buzoianã. De altfel se ºtie cã Buzãul, 

alãturi de Govora, Braºov ºi Târgoviºte, este 

unul dintre primele centre tipografice din 

spaþiul românesc. 

Un capitol al acestei cãrþi se ocupã de 

editurile ºi tipografiile de ieri ºi de azi 

(Bãlãnescu, Oprescu, Lumina) din aceastã zonã. 

Sunt înregistrate numeroase publicaþii 

periodice apãrute de-a lungul timpului, cum sunt 

cele de culturã: „Opinia literarã”, „Renaºterea 

culturalã”, „Albatros”, „Vitralii” etc., inclusiv cele 

cu caracter economic sau militar. 

Publicaþiilor ºcolare le dedicã nu numai 

o secvenþã, în acest volum, dar ºi o carte 

întreagã, în urma unei intense munci de 

* Viorel Frîncu, Consemnãri publicistice. Articole, 

comunicãri, studii. Cuvânt de întâmpinare Dumitru 

Ion Dincã. Buzãu, Editura Editgraph, 2012 

cercetare în biblioteci, arhive ºi instituþii de 

învãþãmânt, ceea ce nu au multe judeþe. 

Promotorii ºi colaboratorii publicaþiilor 

sunt, în primul rând, scriitorii ºi oamenii de 

culturã originari de aici: Ion Caraion, Horia 

Furtunã, George Macovescu, Nicolae Tãutu, 

Alexandru Averescu, George Pâslaru, reporter 

de rãzboi pe frontul de vest, tatãl 

actriþei ºi interpretei Margareta Pâslaru. 

Partea a II-a, „Studii de 

istorie localã ºi naþionalã”, 

cuprinde articole despre 

participarea militarilor buzoieni 

la rãzboaiele balcanice, mulþi 

uciºi nu în urma unor lupte, ci 

victime ale holerei, un jurnal de 

front al Regimentului 8 

infanterie, prezentarea unui 

monument înãlþat în onoarea 

soldaþilor români, la Teliº, în 

Bulgaria. Sunt interesante 

date, extrase din arhivele 

militare, despre evenimentele 

ºi urmãrile celui de al Doilea 

Rãzboi Mondial, ca asaltul 

asupra Odesei, unde au murit mai mulþi soldaþi, 

ofiþeri români ºi preoþi, ocupaþia sovieticã, cu 

jafurile ºi pângãrirea bisericilor etc. 

Un interesant articol se ocupã de existenþa 

unei pãsãri domesticite, vulturul Ilie, ajuns pe 

peronul gãrii locale, un altul despre necunoscutul 

poet Dumitru Iliescu, deþinut politic. 

Marelui poet Vasile Voiculescu îi sunt 

dedicate mai multe pagini, prezentându-se 

activitatea sa ca medic pe frontul balcanic ºi 

în rãzboiul de întregire naþionalã. Fiul sãu, 

Ionicã Voiculescu, pilot erou la Stalingrad, 

unde a salvat multe vieþi din încercuire, a 

suferit ºi el persecuþii din partea regimului 

instaurat la încheierea rãzboiului. 

Un articol prezintã cartierul Mihai 

Viteazul, din zona gãrii, unde localnicii au fost 

împroprietãriþi în diferite perioade, ºcoala 

Zangopol, biserica Sfinþii Arhangheli Mihail 

ºi Gavriil, cartier unde au activat cu succese 

notabile câteva societãþi culturale. 



ROMÂNUL A RÃMAS POET? 

Liviu Grãsoiu 

GENEROZITATEA POEÞILOR 

Editura MNRL din Bucureºti a publicat 

la sfârºitul lui 2012 o carte emblematicã 

pentru psihologia acestor literaþi ºi artiºti 

între artiºti care sunt cei subjugaþi de 

slujirea imperiului fãrã limite spaþiale ºi 

temporale care este Poezia. Cultivarea ºi 

închinarea la el, la acest imperiu mai 

înfloritor prin frumuseþea expresiei, prin 

nobleþea ideilor ºi, nu în ultimul rând, prin 

locul privilegiat ce-l ocupa în 

sufletul ºi inima cititorilor, 

s-a materializat prin generozitate 

bilateralã în volumul 

de interviuri Carte cu poeþi, 

loc de întâlnire propus de 

Lucia Negoiþã unui numãr de 

21 de confraþi întru îmblânzirea 

avântului ºi aºezarea lui 

cuminte în versuri, strofe ºi 

poeme oglindind cvasitotalitatea 

formulelor estetice 

contemporane. Autoarea este 

o binecunoscutã membrã a 

marii familii a poeþilor români 

din ultimul deceniu care, în loc sã-ºi 

petreacã timpul în compania mulþimii de 

cãrþi rãmase necitite de fiecare dintre noi 

(iar fiecare jurând cã se va reîntoarce la 

lecturile visate ºi mistuitoare prin locul din 

biblioteca individualã) ºi-a reamintit cã, mai 

bine de trei decenii, a fãcut publicisticã în 

domeniul cultural la cel mai înalt nivel, ca 

redactor ºi realizator de emisiuni la 

Radiodifuziunea Românã, apoi la 

Televiziunea publicã. De altfel, reuºitele 

i-au fost recunoscute în 2003 când 

Uniunea Scriitorilor i-a acordat „Diploma 

de excelenþã pentru jurnalism cultural”. 

Lucia Negoiþã probeazã acum, când 

nimeni nu o mai obligã, ataºamentul 

profund faþã de colegii din generaþia sa, 

abordându-i cu tact, eleganþã în expresie 

ºi cunoaºtere în amãnunt a vieþii ºi operei 

oricãruia dintre invitaþi. Reporterul ºtie tot 

despre partenerii de dialog dar acest 

„amãnunt” pare a fi estompat de grija ca 


cititorul sã afle cât mai multe, iar poetul sã 

se mãrturiseascã firesc, neinhibat de 

uneltele tehnice necesare înregistrãrii ºi sã 

fie convins cã rãspunsurile sunt date cu 

maximã seriozitate într-o discuþie purtatã 

parcã pentru eternitate. Se înþelege cã 

paginile oferite iubitorului de poezie au în 

egalã mãsurã valoare de document istoric, 

moral ºi artistic. Prin arta sa de a pune 

întrebãri, de a puncta momentele 

cheie ale discuþiilor, 

prin provocarea permanentã 

prin întrebãri inteligente, 

vizând profunzimile psihologiei 

artistului, Lucia 

Negoiþã prezintã o lecþie de 

profesionalism ºi totodatã de 

generozitate în slujba dezvãluirilor 

urmãrite, realmente, 

cu sufletul la gurã, chiar ºi de 

aceia familiarizaþi cu biografiile 

contemporanilor. Selecþia 

este ºi ea inspiratã ºi 

dovedeºte afinitãþile elective 

ale poetei-reporter, nici unul dintre invitaþi 

nefiind introdus în volum pentru sporirea 

numãrului de pagini, ci doar pentru adevãrul 

ºi sinceritatea celor afirmate. 

Replicile primite de Lucia Negoiþã sunt 

pe mãsura chestionarelor sale, ºtacheta 

fiind mereu sus, fãrã a intra în preþiozitãþi 

sau atitudini þinând de snobism, de intenþia 

(vizibilã adesea în alte ocazii) de a epata 

receptorul prin teribilisme de tot soiul. 

Opiniile au fost exprimate în anii din urmã, 

adicã între 2009-2012, unele fiind publicate 

în „România Literarã”, „Acolada” ºi 

„Însemnãri ieºene”. 

Aceastã într-adevãr importantã carte 

de interviuri este deschisã de Ileana 

Mãlãncioiu, de curând academician ºi se 

încheie cu moºierul postrevoluþionar 

Mircea Dinescu. Plasarea celor doi în 

sumar nu poate fi întâmplãtoare, ci þine de 

echilibrul gândit de Lucia Negoiþã între 

gravitatea ºi adâncimea gândirii Ilenei 

35

Mãlãncioiu ºi spumoasa cozerie oferitã 

frecvent de fosta tânãrã speranþã a liricii 

deceniilor trecute. Între cei doi, nume 

cunoscute precum Ion Pop (poet, cãrturar, 

prestigios profesor universitar) Constanþa 

Buzea, ªerban Foarþã (personificare a 

ludicului ºi a ºansei în artã ºi în viaþã), Ana 

Blandiana, Nicolae Prelipceanu (poetul care 

scrie „pentru cã are încotro”, dar se 

descurcã admirabil), Gabriela Melinescu 

(impunând încã prin iubirea cu Nichita 

Stãnescu, pe când era tânãrã ºi stârnea 

admiraþia reporterului prin frumuseþe 

fizicã), Victoria Dragu-Dimitriu, Radu 

Ulmeanu (singurul care nu se închinã lui 

Mircea Zaciu), Monica Pillat (continuatoare 

pioasã a tradiþiilor vechii familii Pillat, 

moºtenind sumedenie de calitãþi intelectuale 

de la bunicul Ion Pillat, de la bunica Maria 

Brates, de la pãrinþii Dinu ºi Cornelia Pillat), 

Adrian Popescu (ardeleanul colindãtor prin 

Italia, descoperitor al câtorva taine creºtine 

ºi stabilit solid la „Steaua”), Ioana Ieronim 

(poeta neaparþinând, dupã cum declara, nici 

unui grup literar, nici unei generaþii); Ioana 

Diaconescu, Ion Mircea (crede cã Poezia 

este una dintre amprentele lui Dumnezeu- 

Cuvântul în lume. „Deci nu avem a ne 

teme”).; Grete Tartler (talentele ºi 

activitatea sa l-ar complexa pânã ºi pe 

Dimitrie Cantemir); Ion Zubaºcu (regretatul 

maramureºan afirmã cutremurandu-ne: 

„Literatura s-a scris cu sânge de om în 

familia noastrã”); Iolanda Malamen (crede 

cã pe N. Ceauºescu „îl speria de moarte 

cuvântul scris”); Liviu Ioan Stoiciu, Doina 

Uricariu (superbã pledoarie pentru libertate 

ºi democraþie, susþinând ideea) ºi Cassian 

Maria Spiridon (emoþionând prin constanþa 

recunoºtinþei sale faþã de cei apropiaþi ºi 

prin amãrãciunea de a fi venit „întotdeauna 

dupã festin”). 

Dacã ar trebui descoperitã o trãsãturã 

dominantã a mãrturisirilor celor amintiþi, 

aceasta ar fi, fãrã nici o îndoialã, 

sinceritatea. Absolut toþi se confeseazã cu 

înaltã responsabilitate ºi respect faþã de 

propriul statut, faþã de publicul de azi ca ºi 

faþã de cel ce va veni. Generozitatea lor mi 

se pare maximã ºi se cuvine salutatã cu 

adâncã gratitudine cãci se parcurg capitole 

de istorie literarã trãitã ºi se desprind 

contururile unde personalitãþi definitorii 

pentru epoca noastrã. Ileana Mãlãncioiu 

rãmâne în registrul tragic prin luciditatea 

ºi înþelepciunea unor dureri declarate: „Nu 

am fost un copil dorit. N-am fost prietenã 

cu mama. […] nimic nu este mai trist decât 

casa pãrinteascã rãmasã fãrã pãrinþi. 

[…]Dacã moartea a constituit o obsesie 

când nu mã privea în mod direct, pe 

mãsurã ce se apropie, parcã aº încerca 

s-o opresc din drum, vorbind din ce în ce 

mai puþin despre ea.” 

Greu încercatã de viaþã, Constanþa 

Buzea spunea cu aparentul ei calm: „Mã 

simt obositã ca ºi când nu viaþa mea aº fi 

trãit-o. ªi nu neapãrat cã am trãit viaþa 

altuia, ci pe a nici unuia.” 

Ana Blandiana îºi retrãieºte momente 

de coºmar ale copilãriei, ale adolescenþei 

marcate de agresivitatea regimului 

comunist, surprinde prin afirmaþii 

neaºteptate („…întotdeauna am visat sã fiu 

un numãr dintr-o mulþime”) ºi considerã 

iniþiativa concretizatã la Sighet „aproape o 

sinucidere provizorie”. De remarcat din nou 

solidaritatea de care a avut parte, vreme 

de mulþi ani, din partea soþului sãu, 

Romulus Rusan. În mod cert, Ana 

Blandiana îi datoreazã enorm. 

Exemplu din toate punctele de vedere, 

interviul cu Victoria Dragu-Dimitriu. 

Fosta sa colega de redacþie de la Radio 

evocã atmosfera specialã dintr-o instituþie 

care a supravieþuit în vremuri grele prin 

norocul de a avea redactori bine ºcoliþi, 

profesioniºti capabili sã strângã, cu 

eforturi ºi riscuri, cam tot ce avea mai 

bun cultura românã în anii ’60, ’70, ’80. 

Despre lumea Bucureºtilor atât de 

apropiatã inimii sale, Victoria Dragu- 

Dimitriu declarã cu modestie cã 

personajele au venit spre ea, ºi nu invers, 

iar viitorului îi acordã „o noua ºansã” 

„precum oricãrui copil nou venit”. 

Ioana Diaconescu se declarã fascinatã 

„de document”, experienþa „coborârii în iad” 

prin munca de la CNSAS, rãsplãtind din plin 

iubirea ei pentru adevãr ºi pentru cei ce s-au 

jertfit slujindu-l. ªi totuºi poezia „este aerul 

meu fãrã de care viaþa nu poate fi”. 

Impresionanta biografie a lui Liviu Ioan 

Stoiciu (evocatã ºi în alte rânduri de poet) 

cu experienþe existenþiale limitã, pare a fi 

dictatã de voinþa Celui de Sus, dar ºi de 

continua rãzvrãtire a celui de la Cantonul 

248 pornit la un fãrã de sfârºit rãzboi cu 

monºtri de tot felul ce ne înconjoarã. 

Câteva cuvinte zguduitoare prin francheþe: 

„Am suferit toatã viata din acest motiv, al 

singurãtãþii”, continuat firesc: „Rãmân 

pânã la moarte un însingurat, izolat de 

colegi, contestat ºi pentru ceea ce nu sunt, 

antipatizat.” A trãit din plin „blestemul 

scrisului”. ªi prin asemenea superficiale 

însemnãri, cartea Luciei Negoiþã îºi 

dovedeºte, sper, nu doar utilitatea, ci poziþia 

de moment de referinþã în înþelegerea vieþii 

literare actuale. 


DEGUSTÃTOR DE POEZIE 

Emil Lungeanu 

UN MEªTER ÎN AªTEPTAREA 

ATESTATULUI DE CALIFICARE 

Cândva, dintr-o statisticã, aflam cu 

consternare cât viseazã în total un om pânã 

la vârsta de ºaizeci: ªAPTE ANI! „La vida 

es sueño”... Dar parcã e de mai puþinã 

mirare cã pierdem o treime din viaþã 

dormind? ªi încã e mizilic în comparaþie 

cu alte specii, mult mai somnolente. Leii 

dorm pânã la douãzeci de ore 

zilnic, adicã peste 80 % din 

existenþa lor, fiindcã regii îºi 

permit, nu ca noi ãºtia 

pãlmaºii cu plaivazul, de 

þinem stelele aprinse toatã 

noaptea pentru o paginã în 

plus. Mai dorm de sting cicã 

ºi ursuleþii koala, dar nu de 

plictisealã, ci de nãuceala 

produsã de toxicitatea 

frunzelor de eucalipt. 

Constantin Kapitza are 

destul temei, aºadar, sã-ºi facã din acei 

ºapte ani de vise fundaþie pentru o întreagã 

trilogie (Strãin lângã vise – Granada, 

2011, Meºterul visului de apã – Antares, 

2011, Memoratorul de vise – Granada, 

2013), cu aceeaºi autoritate cu care 

construcþia oricãrui individ îºi are sau ar 

trebui sã aibã ca piatrã de temelie „cei 

ºapte ani de-acasã”. Nu înseamnã însã, 

de aici, cã meºteºugul sãu ar avea ceva 

în comun cu fosta breaslã a „oniriºtilor” 

noºtri subversivi (din care a mai rãmas 

pânã azi printre noi, dacã nu mã înºel, 

doar Iulian Neacºu) ori cu anarhismul 

deºãnþat al manifestului suprarealist. Cãci 

pentru Kapitza facerea de poezie nu 

înseamnã deloc vreo „uºurare pentru 

intelect” ºi o pauzã în gândire, ci chiar 

dimpotrivã, o socotealã sapienþialã de care, 

fãrã nici o îndoialã, pe monsieur Breton l-ar 

fi durut în frezã. Artizan sofisticat, cu o 

schelãrie a discursului elegiac montatã 

aproape cu responsabilitatea unui argument 


filozofic, Constantin Kapitza nu scrie 

nimic la întâmplare. Metoda cu care-ºi 

preparã substanþa versurilor face din lirica 

sa o farmacie a sufletului, nicidecum o 

clismã a intelectului dupã reþeta lui 

Lautréamont din Cânturile lui Maldoror 

(un fel de negativ sonor al Scrisorilor cãtre 

Dorador semnate de 

Cârneci), acea salubrizare 

menitã sã le vinã de hac 

tenebrelor, aducând mai 

degrabã cu o versiune 

profanã a slujbei Sf. Vasile 

cel Mare decât cu un 

demers literar. ªi poate cea 

mai simplã dintre distincþiile 

ce trebuie aici fãcute este 

efectul stilistic prin întrebuinþarea 

timpului verbal. În 

acord cu incipitul-standard 

al povestitorilor de vise „Se fãcea cã...”, 

meºterul Visului de apã îºi conjugã 

îndeobºte discursul prin aorist, 

distanþându-se astfel de realitatea imediatã. 

Contrastul e ºi mai puternic atunci când 

se recurge la enalagã ºi la alternanþa 

timpurilor sau, cum ar fi spus Vianu, la 

scrierea „în basorelief”. Compoziþia ce dã 

titlul volumului Meºterul visului de apã 

oferã chiar ea un exemplu, prin 

diacronismul acestui triptic al vorbirii la 

trecut-prezent-viitor corespunzãtor celor 

trei strofe: „Venise cu gândurile cãlcate 

de vise, / de imagini sãtule de nenorocul / 

ce lãsase urme de foc ºi cenuºã,/ dar 

þãrmurile curgeau,/ amestecându-se cu 

apele mãrii / ºi nu ºtia sã le opreascã. // 

Dã-i, Doamne, ºtiinþa sã le prefacã / pe 

toate în apã de ploaie,/ sã le amestece 

într-o apã mare / de spume ºi cercuri de 

liniºte, / sã se scalde oamenii,/ cu punþi ºi 

poduri în iubire. // Atunci vom vedea 

izvorul,/ ºi meºterul viselor de apã / nu 

37

va fi un gropar,/ ºi moartea va pluti 

întreagã,/ neºtiind unde sã se aºeze.” 

Acest grandios tablou al unei morþi 

flotabile ºi veºnic în derivã pe un ocean 

universal fãrã de þãrmuri, ca o corabiefantomã, 

nu e deloc suprarealism, ci pur 

ºi simplu o versiune a cosmogoniei sacre 

din Bereºit sau a miniaturii sale mai 

plastice din Scrisoarea I („Fu prãpastie? 

genune? Fu noian întins de apã?”), a 

singularitãþii topologice fluide de la 

originile lumii pe care o reproduce creaþia 

artisticã însãºi. Iatã cum începea, spre 

comparaþie, originalul mesopotamian din 

Enuma elish: „Pe când sus cerul n-avea 

încã nume ºi nici jos pãmântul, iar Apsu 

atotgenitorul zeilor cel fãrã de început 

[principiul acvatic masculin, apa dulce – 

n.n.] ºi Tiamat atoatenãscãtoarea 

[principiul acvatic feminin, apa sãratã – 

n.n.] îºi amestecau toate apele în una 

singurã...” etc. Apa, izvor al Vieþii ºi principal 

ingredient al ei (însuºi creierul uman, 

fie el mai mult sau mai puþin 

încreþit de gânduri, este apã 

în proporþie de 90 %), apa 

„mai bunã ca orice” lãudatã 

odinioarã de Pindar, combustibilul 

în stare sã punã în 

miºcare întreaga lume, 

dupã cum ºi s-o înece – în 

ipostaza diluvianã, cataclismicã 

– dizolvând-o la loc, 

va condiþiona aºadar cu titlu 

de sine qua non ºi ºansele 

oricãrei viitoare renaºteri. ªi ce altceva 

se vrea, în fond, Facerea-de-poezie dacã 

nu o rescriere demiurgicã a cãrþii Creaþiei? 

Poetul nostru tânjeºte dupã refacerea unei 

lumi deja compromise, în care sacramentul 

Apei Vii de altãdatã a decãzut pânã 

la postura pluvialã derizorie din buletinele 

meteo sau chiar pânã la nevroza acvafobã 

a simboliºtilor – apa devenind „materia 

disperãrii” (Bachelard). ªi ca dovadã, doi 

ani dupã publicarea Meºterului, sintagma 

titlului avea sã contamineze ºi paginile 

urmãtorului volum Memoratorul de vise: 

„Sã tulbur zborul de vrajã/ cu meºterul 

visului de apã sã mãsor / rãmânerea mea 

pe pãmânt,/ sã arunc nacela, rãmãºiþele/ 

zborului rostogolit, ofilit.” (Þinutul 

veºniciei) Mare elegiac al temei entropiei, 

Kapitza nu-ºi face totuºi din tirania ei un 

argument de contemptus mundi asemeni 

monahilor ºi nici nu-ºi cautã în vis 

refugiul dupã pilda suprarealiºtilor, fiindcã 

visele nu-s nici ele altceva decât imagini 

ale suferinþei cotidiene: „Atunci tãiam o 

tinereþe în felii / de Lunã, curcubee, ºi sã 

ºtii / cã nu eram doar trecãtor prin ape,/ 

nici groparul ce trebuia sã-ºi sape / un 

loc sub iarba vieþii, înverzitã, / eram surâs 

pe faþa ascuþitã. // Acum însã, în gându-mi 

se mãsoarã / dezgustul, înãuntru ºi pe-afarã, 

/ de-aceea stã în vise suferinþa / cãci în 

lume a dispãrut cãinþa.” (Dispariþie) Iatã 

un adevãrat certificat de absolvire a ºcolii 

Eccleziastului („Visele se nasc din prea 

multe griji, iar deºertãciunile din prea 

multe cuvinte”) acordat decepþionismului, 

altfel omniprezent nu doar în trilogia 

visului, ci ºi în restul volumelor adunate 

de vreun deceniu încoace. În contabilitatea 

vieþii ce trece fãrã a fi realmente trãitã, 

visele se adaugã aºadar ºi ele tot la 

pierderi, în loc sã aducã oarece 

compensaþie. Oare degeaba le afurisise 

amãgirea Sf. Ambrozie cu acea rostire 

pãstratã pânã azi în vecernia catolicã? 

„Procul recedant somnia 

et noctium phantasmata!” 

(„Piarã visele ºi nãlucile 

nopþii!”). Dar visul cu 

ochii deschiºi care este 

Poezia? Unicul remediu 

împotriva netrãirii ºi 

„neamintirii” de sine – 

cum se exprimã poetul 

(cf. „uitãrii”) – rãmâne, 

desigur, punerea ei în 

stihuri perene, cãlimara 

cu apã vie cerºitã Muzei: „Ajutã-mã sã-mi 

pãstrez ochii, culoarea, / sã-i feresc de 

întunecimea pãmântului, / rezonanþa 

amintirii sã opreascã suflarea,/ cu apele 

la fântâni spre umbra gândului.” (Ajutor) 

Fiindcã degeaba eºti meºter, dacã nu 

gãseºti de lucru în vremuri de recesiune. 

Cât despre unelte, nu mai e cazul sã ne 

facem griji, Constantin Kapitza 

numãrându-se printre meseriaºii serioºi 

cu trusã completã în dotare. Un singur 

lucru îi lipseºte încã, din plin: atestatul de 

înaltã calificare ce se lasã în continuare 

aºteptat, într-un mod greu de înþeles, din 

partea breslei noastre scriitoriceºti. De 

unde ºi cred cã recenta antologie de autor 

apãrutã în Colecþia Opera Omnia – poezie 

contemporanã (Tipo Moldova, Iaºi, 2013) 

poartã cel mai sonor dintre toate titlurile 

noi de care mi-a fost dat s-aud în ultimii 

ani: Aºteptare. ªi vorba lui Doru Moþoc: 

Cam târziu, domnule Godot! 


NOTE DE LECTURÃ 

Niculae Ionel 

CARTEA UNEI CONFRERII LITERARE 

Prin aprilie anul curent, a apãrut, la 

Editura Bibliotheca din Târgoviºte, o mult 

aºteptatã carte intitulatã „Societatea Scriitorilor 

Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri 

literare”, semnatã de Mihai Stan 

(coordonator), Victor Petrescu ºi George 

Coandã. Fãrã intenþii exhaustive, volumul, 

surprinzãtor de impunãtor ºi prin 

materialul iconografic, s-a nãscut din 

necesitatea unui bilanþ pregnant 

pozitiv ºi din dorinþa 

unei mai profunde solidarizãri 

cu întreaga miºcare a 

literelor româneºti de pretutindeni, 

de azi ºi de mâine. 

Întemeiate într-o ordine 

fireascã, Editura Bibliotheca 

(1997), revista „Litere” 

(2000) ºi Societatea 

Scriitorilor Târgoviºteni 

(2005) – în fond, o unicã ºi 

maturã instituþie împreunã –, 

s-au aºezat într-o tradiþie cu 

începutul în cãrþile manuscrise, 

adesea împodobite cu miniaturi de 

mare valoare artisticã. La Târgoviºte, 

odinioarã – e plãcut sã ne amintim –, 

binecuvântaþii cãlugãri, sfintele albine ale 

vechii noastre cãrturãrii, migãleau 

manuscrise atât de minunate, încât ºi astãzi 

ele ne robesc admiraþia. Tiparul lui Macarie 

(„Liturghierul”, 1508) ºi toate câte au 

urmat, pânã la ªcoalã de la Târgoviºte de 

mai ieri, fac gloria unei descendenþe ºtiute, 

de peste cinci veacuri, continuând a 

reverbera ºi în prezent în conºtiinþa 

româneascã. Aºa se face, cred, cã o mânã 

de oameni inimoºi au reuºit sã strângã 

laolaltã scriitori din toate zãrile limbii 

române, chiar ºi din afara graniþelor, din 

Serbia ºi Republica Moldova. 

Scriitori de largã cuprindere, Mihai 

Stan, George Coandã ºi Victor Petrescu, 

sunt cunoscuþi de multã vreme ca pasionaþi 

„arhivari”, specialiºti în memorie, pãstrãtori 

de urme ale trecutului cu precãdere 

târgoviºtean. Ei fac parte din categoria 


acelor oameni, foarte ocupaþi cultural, care 

gãsesc timp, în mod miraculos, pentru 

înfãptuiri de anvergurã. Cartea lor 

înregistreazã traiectul unor împliniri ce pot 

justifica consistenþa fenomenului literar. 

Editura Bibliotheca a ajuns sã tipãreascã, 

în cei 17 ani de existenþã, peste 1000 de 

volume, dintre care în jur de 300 de 

beletristicã, istorie ºi criticã literarã. Revista 

„Litere”, în cuprinsul celor 

160 de numere, a gãzduit 398 

de colaboratori, fãrã rabat de 

la exigenþa criticã. Dar 

începutul a fost cu totul modest, 

atât pentru editurã, cât 

ºi pentru revistã. Poate a fost 

mai bine aºa, þinând cont de 

împrejurãrile tulburi, de 

dificultãþile materiale, cã s-a 

pornit de undeva foarte de 

jos. S-a întãrit astfel treptat 

prin prudenþã o cale. Cât de 

firav a debutat publicaþia, 

format „Bilete de papagal” un 

timp, o spune pãrintele sãu literar, criticul 

Tudor Cristea: „Fãrã mijloace financiare, 

dar sperând cã se poate, am gãsit un format 

apt de a fi justificat cultural ºi am gândit 

de unul singur primul numãr. I l-am 

rezumat, într-o searã, concitadinului meu, 

Dumitru Ungureanu, ºi am hotãrât, scurt, 

s-o facem. El a procesat la calculatorul 

propriu materialul ºi a completat editorialul 

cu câteva idei rãzboinice. În rest, articole 

scrise de mine, prozã scrisã de el, douã 

pagini de poezii ale Ioanei Dana Nicolae, 

câteva încercãri poetice ale unei eleve. 

Numai 16 pagini, dar o micã bombã. Sau 

o zãdãrnicie. Sau o aiurealã. Nici eu nu 

mai ºtiu. Trebuie însã sã recunosc 

contribuþia decisivã a celui de-al treilea om, 

Mihai Stan, directorul Editurii Bibliotheca. 

El a tipãrit revista, preluând ulterior toatã 

latura tehnicã ºi, în ultima vreme, cea mai 

mare parte din sarcinile redacþionale”. Iatã 

cum, mai apoi, cu prilejul unui moment 

jubiliar (28 iunie 2008), maestrul Mircea 

39

Horia Simionescu – preºedintele de onoare 

fondator al SST – îºi consemneazã 

entuziasmul, privind colecþia celor o sutã 

de numere: „Puþine din bucuriile lumii întrec 

în intensitate întâlnirea gândului abstract 

ºi ficþiunii viu colorate cu obiectul, 

fie acesta statuie sau tablou, fie lucrare sau 

cuvântare artisticã. Colecþia rãmânând 

întotdeauna un al cincilea punct cardinal 

al spiritului ce evitã haosul sau rãtãcirea. 

Am întinsã pe terenul larg al mesei masiva 

colecþie a revistei «Litere», desfãºuratã ca 

un curcubeu pânã la inflorescenþã numãrului 

centenar. Izbânda unei idei ºi proiectul 

unei arhitecturi, adunarea ordonatã, ºi de-o 

mare varietate de teme, aspecte, talente, 

încercãri artistice ºi culturale, lansãri de 

compoziþii ºi de nume (mare varietate de 

trãiri ºi afirmaþii inteligent distribuite!) 

reînvie în fibra mea cea mai intimã emoþia 

bucuriei vibrante”. Noi toþi de la „Litere” 

am cunoscut privilegiul de a sta în preajma 

Maestrului. Faima operei sale nu i-a rãpit 

nicio clipã simplitatea, naturaleþea ºi 

nobleþea comportãrii, cãldura comunicãrii, 

generozitatea deschiderii cãtre cel de lângã 

dumnealui. A plecat dintre noi la 18 mai 

2011, însã spiritul sãu tutelar a rãmas sã 

ne îndrume mereu. 

Greu de rezumat în cuvinte puþine, 

cartea – o istorie literarã – oferã urmãtoarea 

structurã: „Bibliotheca – Litere – Societatea 

Scriitorilor Târgoviºteni sau Gruparea 

Litere, un fenomen la început de mileniu. 

Scurt istoric”; „Gruparea Litere în viziunea 

lumii literare (Jurnal aproape sentimental)”; 

„Scriitori membri ai Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni” (dicþionar cu articole în format 

micromonografic: biografie, evoluþie, 

cãrþi publicate, selecþie de referinþe critice 

ºi opinii privind valoarea); Anexe (acte de 

constituire a societãþii literare, statutul 

acesteia, prezenþe ale scriitorilor la târguri 

de carte, premii literare acordate, contracte 

de colaborare ºi parteneriate cu instituþii 

publice sau asociaþii ori fundaþii din þarã ºi 

din strãinãtate în perioada 2006-2013 etc.); 

Bibliografie. Jocul modular al amplei 

compoziþii faciliteazã completãri ºi adãugiri 

în vederea unor viitoare ºi necesare 

reeditãri, cerute eventual de fenomenul 

cultural în desfãºurare. 

Referitor în special la prezentarea 

istoricã, care deschide cartea oferind 

încadrare ºi perspectivã cronologicã 

întregului, ar fi de semnalat un aspect de 

„compendium uriaº” (densitate deosebitã 

a conþinutului), fluent însã ºi eficient 

construit. ªi încã, tot aici, întâlnim o mai 

veche dificultate, piatrã de încercare a 

atâtor istorici, aceea de a rezista ispitei 

generalizãrilor categorice, ignorând o durã 

sintezã sprijinitã pe un numãr relativ restrâns 

de concepte fundamentale. Problema, 

în cazul de faþã, pare desluºitã în bunã 

mãsurã, pe de o parte prin ponderea 

materialului documentar ºi înmulþirea 

conceptelor amintite, iar pe de alta, printr-o 

soluþie viu resimþitã de rezolvare inefabilã, 

supunând o atare interpretare unei obstinate 

cãutãri a adevãrului ideal. 

Meritul deosebit al autorilor constã 

în faptul cã ei au izbutit sã punã, ca sub 

pana unei singure mâini, o anume 

memorie culturalã în contact cu 

cunoaºterea largã, cu imaginaþia chiar ºi, 

în final, cu articularea discursivã. Bine 

coordonatã, nu a fost, nici vorbã, o 

întreprindere uºoarã, de simplã strãdanie 

ºi onestã competenþã doar. Cum sã 

priveºti înapoi, pentru a pãstra, fãrã dram 

de nostalgie, cum sã fii militant fãrã nicio 

urmã de grandilocvenþã, cum sã arãþi ceva 

dintr-un loc aºa cum este Târgoviºtea, 

predestinat a fi oraº al literaturii, fãrã a 

ipostazia locul, ºi, mai presus de toate, 

cum sã intri într-un dialog cu prezentul, 

dar ºi cu viitorul, fãrã nicio controversã? 

Cartea Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 

îºi însufleþeºte bogãþia materialului 

informativ pãstrând deschise ºi active 

tocmai astfel de interogãri. 


Corelaþii ale presei 

ºi istoriei 

Cartea aduce lucruri inedite despre o 

româncã de origine aristocraticã, Elena- 

Constance Rosetti-Solescu, soþia mare- 

ºalului Paulus, greco-catolicã, fiicã de 

deputat ºi consul, cu mamã macedoneancã, 

o personalitate cu principii morale, 

de demnitate ºi de rezistenþã în faþa 

încercãrilor vieþii ºi istoriei. Acest capitol 

îi prilejuieºte autorului prezentarea carierei 

înaltului ofiþer german, inclusiv din a doua 

parte a vieþii sale, când aderã la propaganda 

foºtilor inamici, fiind iniþial condamnat, 

dupã scurt timp exonerat de acuzaþii ºi 

lucrând ca ofiþer de poliþie ºi cercetãtor al 

istoriei militare în Germania de Est. 

Cartea lui Viorel Frîncu se citeºte cu 

plãcere ºi interes, aducând numeroase date 

ºi fapte puþin sau deloc cunoscute în faþa 

cititorului, calitãþile documentare fiind 

dublate de stilul alert ºi de expresia elegantã, 

fãcând dezvãluiri senzaþionale ºi punând o 

luminã mai apropiatã de adevãr asupra unor 

evenimente ºi personalitãþi. 


ESEU 

Daniel Tache 

DON QUIJOTE 

ªI PROBA LABIRINTULUI (2) 

Aici, în centrul labirintul-infern din 

Sierra Morena, devenit centru simbolic al 

lumii, îºi va pune în scenã Don Quijote 

suprema experienþã iniþiaticã: nebunia. 

Imitându-l pe Amadis sau pe Roldán, 

alergând gol, cãþãrându-se pe stânci, 

rostogolindu-se, sãrind sau rãcnind, 

protagonistul îºi induce ieºirea din minþi, 

dar îºi depãºeºte modelele livreºti, cãci 

deznãdejdea ºi furia sa sunt gratuite, nu 

sunt pricinuite de nimic. În discuþia purtatã 

cu Sancho, asumarea nebuniei este pusã 

acum explicit în legãturã cu motivul lumii 

pe dos: E cu putinþã oare ca de-atâta 

vreme, de când tot batem drumurile 

împreunã, sã nu-þi fi sãrit þie-n ochi cã 

toate trebile astea ale cavalerilor rãtãcitori 

se aratã a fi doar închipuiri, aiureli ºi 

sminteli, ºi cã toate-s de-a-ndoaselea? 

(Ibidem, p. 217) 

ªi tot aici se vor întretãia, asemeni 

celor douã spirale ale labirintului cretan, 

cele douã povestiri care aparent nu au nicio 

legãturã una cu cealaltã: cea a lui Cardenio, 

omul – fiarã ºi cea a Doroteei. Nouã 

Ariadnã, Doroteea îl va convinge, în cele 

din urmã, pe Don Quijote sã pãrãseascã 

labirintul, trezindu-i pofta de noi fapte de 

vitejie, dar nu înainte ca aceasta sã-l 

cunoascã pe Cardenio ºi sã descopere cã 

cel vinovat de nefericirea amândurora era 

acelaºi Fernando. Episodul final al celor 

douã povestiri, contopite acum într-o 

singurã istorie, se va consuma la han, deci 

în afara labirintului muntos, unde se vor 

întâlni toþi cei patru protagoniºti ºi unde 

principalul vinovat, Fernando, va înãlþa 

osanale cerului pentru binefacerile 

revãrsate asuprã-i, cãci îl scãpase din 

labirintul acela încâlcit unde fusese cât 

pe ce sã-ºi piardã sufletul ºi crezãmântul 

(Ibidem, p. 339). 

Intriga nuvelei Curiosul nestãpânit, 

cititã la acelaºi han de cãtre preot, pare a 


prelucra motivul biblic al pariului dintre 

Dumnezeu ºi diavol din Cartea lui Iov, 

motiv la care va face trimitere ºi Goethe 

în Faust. Cãsãtorit cu Camila, pe care o 

iubea la nebunie, Anselmo vrea sã-i punã 

credinþa la încercare ºi îºi va ruga cel mai 

bun prieten, pe Lotario, sã încerce sã o 

seducã. Situaþia devine labirinticã, cãci 

Lotario va sfârºi prin a se îndrãgosti de 

Camila, iar povestea lor de dragoste va fi 

încurajatã de cãtre Anselmo, care, pe 

mãsurã ce soþia ºi prietenul sãu se afundã 

tot mai mult în pãcat, primeºte tot mai 

multe dovezi ale credinþei Camilei. Cel care 

prevede cum vor evolua lucrurile este 

chiar Lotario: Tot ce þi-am spus pânã aici, 

o, Anselmo, a fost cu privire la tine ºi nu-i 

rãu s-auzi acuma ºi câte ceva din ceea ce 

mã priveºte pe mine, iar de-o fi sã mã 

lungesc la vorbã, iartã-mã ºi tu, cã toate 

astea le cere labirintul în care ai intrat ºi 

din care vrei sã te scot eu (Miguel de 

Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la 

Mancha, vol. I, p. 300). 

Victime ale acestui nou labirint nãscut 

din neîncredere sau mai degrabã din 

incapacitatea de a crede vor deveni, în cele 

din urmã, toþi cei trei protagoniºti. 

Rãsturnãrile de situaþie se þin lanþ ºi, rãtãcit 

printr-un nou labirint al neîncrederii ºi 

geloziei, cãruia, de aceastã datã, el însuºi îi 

dãduse naºtere, Anselmo îi cere ajutor 

Camilei (Îi ceru iertare de nebunia lui ºi 

sfat cum sã dreagã lucrurile ºi sã iasã cu 

faþã curatã dintr-un labirint atât de 

întortocheat ca acela în care îl vârâse lipsa 

lui de cap) (Ibidem, p. 316). Camila nu este 

însã Ariadna; iubirea ei nu se poate consuma 

decât în incinta labirintului. Anselmo moare 

de inimã rea, Lotario cade într-o bãtãlie la 

care participã mânat de remuºcãri, iar Camila 

se cãlugãreºte ºi moare la scurt timp. 

Încercând sã rãspundã întrebãrii cine 

este Don Quijote? (Ioana Mustaþã, În 

41

preajma lui Don Quijote, Editura Roza 

Vânturilor, Bucureºti, 1991), Ioana 

Mustaþã trece în revistã principalele 

interpretãri pe care personajul le-a primit, 

de la naºterea sa ºi pânã astãzi: dacã, în 

opinia lui G. Cãlinescu, personajul a fost 

creat de Cervantes pentru a satiriza 

literatura cavalereascã ºi de duzinã, în cea 

a lui André Suarès Don Quijote este 

Cervantes în armurã de cavaler (André 

Suarès, Trois grands vivants, Cervantes, 

Baudelaire, Tolstoi, Ed. Grasset, Paris, 

1938, p.13), pentru ca Unamuno sã 

considere, dimpotrivã, cã nu este nicio 

legãturã între autor ºi personaj, Don Quijote 

devenind pentru acesta o efigie a 

spiritualitãþii spaniole ce poate fi pusã în 

legãturã cu figura cristicã; pentru T. S. Eliot, 

alãturi de Faust, Hamlet sau Ulise, Don 

Quijote este un simbol european, 

explicându-l pe omul european lui însuºi, 

pentru Turgheniev quijotismul dã nume 

principiului unui sublim sacrificiu de sine, 

privit, fireºte, prin prisma comicului 

(Serghei Turgheniev, Opere, vol, XI, 

E.L.U., Bucureºti, 1962, p. 9), în timp ce 

pentru Ortega y Gasset personajul 

cervantesc poate fi vãzut ca o primã 

expresie în literaturã a bovarismului. 

Cine este deci Don Quijote? Dacã am 

avansa ipoteza cã este o mascã a lui Tezeu, 

protagonistul mitului cretan, problema 

raporturilor dintre mitul arhaic ºi cel 

modern ar fi rezolvatã, însã lucrurile nu 

sunt niciodatã atât de simple. Fie ºi pentru 

simplul motiv cã Cervantes topeºte în 

armãtura labirintului sãu numeroase alte 

structuri mitice, relaþia dintre Don Quijote 

ºi Tezeu se cuvine a fi nuanþatã. Don 

Quijote trãieºte într-o lume pe dos, pe care 

o percepe ca labirinticã. Asemeni lui Tezeu 

care, pãtruns în labirint, desfãºoarã un alt 

labirint, ghemul Ariadnei, pentru a nu se 

rãtãci, Don Quijote îºi pune masca 

nebuniei, inverseazã valorile ºi instaureazã 

în labirintul lumii labirintul sãu personal, 

în care poate intra ºi din care poate ieºi 

când pofteºte. Recurenþa motivului în 

discursul personajului nu lasã loc pentru 

nicio umbrã de îndoialã în acest sens. 

Ascensiunea pe munte, devenitã, dupã o 

dialecticã a labirintului, coborâre simbolicã 

în Infern, reprezintã momentul de supremã 

graþie la care personajul are acces. Aici, în 

labirintul muntos din Sierra Morena, ajuns 

în centrul labirintului sãu personal, dar ºi 

în centrul labirintului lumii, Don Quijote 

se elibereazã de strânsa dialecticã a cauzei 

ºi efectului: el, înþeleptul tragic, va înnebuni 

fãrã un motiv aparent, va înnebuni pentru 

cã aºa trebuie sã se întâmple, pentru cã 

trebuie sã se supunã unor modele 

cavalereºti, pentru cã trebuie sã se supunã 

unor legi, pe care astfel le reinstaureazã, 

anulându-le totodatã pe cele dupã care se 

conduce lumea de jos. 

La rândul sãu, Sancho Panza are sacra 

datorie de a fi martorul tuturor vitejiilor, 

pentru a le transmite posteritãþii. Scutierul 

lui Don Quijote, cel care pierde ºi 

reinventeazã scrisoarea stãpânului sãu cãtre 

Dulcineea, înlocuind hazliu, dar deloc 

întâmplãtor, suverana mea doamnã cu 

subterana mea doamnã, este cel care trebuie 

sã înveþe sã iasã, dar sã se ºi întoarcã în 

labirint. Dacã Don Quijote este cavalerul 

rãtãcitor, atunci Sancho Panza este martorul 

ºi cronicarul marilor lui isprãvi de vitejie. 

Recurenþa motivului din discursul 

personajului devine recurenþã de structurã 

la nivel narativ. Viziunea quijotescã asupra 

lumii este, în aceeaºi mãsurã sau în ºi mai 

mare mãsurã, viziunea lui Sancho Panza. 

Atitudinea lui Don Quijote este meditativeroicã, 

cea a lui Sancho Panza nedumeritironicã. 

Cei doi nu pot fi despãrþiþi. Relaþia 

de interdependenþã în care intrã Don Quijote 

ºi Sancho Panza va fi recognoscibilã, mai 

târziu, în interdependenþa Faust/Mefisto. 

Chiar supranumele de Cavaler al Tristei 

Figuri i-l dã protagonistului acelaºi Sancho 

Panza, care îºi dezvãluie astfel rolul de 

mediator între ficþiunea romanescã ºi 

autorul acesteia (Don Quijote are 

convingerea cã doar autorul istoriei al cãrei 

personaj este îl putea inspira pe scutier în 

alegerea supranumelui). 

ªtiind despre sine cã nu este doar o 

persoanã, ci ºi un personaj, punându-ºi 

sistematic realitatea sub semnul întrebãrii, 

Don Quijote, asemenea celui în sarcina 

cãruia cãzuse slovenirea isprãvilor sale, îºi 

supune lumea unui proces de 

„ficþionalizare”: se încãpãþâneazã sã vadã 

frumosul ori de câte ori urâtul îi iese în 

cale. ªi, uneori, urâtul redevine frumos. 

Ficþiunea quijotescã se revarsã în realitate 

ºi o transformã. Gesturile ºi faptele sale 

par ridicole, dar credinþa sa mutã munþii 

din loc. Prin aceasta abia, personajul devine 

arhetipic, iar istoria sa, una miticã. În plus, 

rãtãcind printr-o lume cãreia se 

încãpãþâneazã sã-i confere sens, Don 

Quijote îºi asumã unilateral responsabilitatea 

destinului acestei lumi ºi prin acesta 

se apropie de Tezeu. Romanul lui 

Cervantes poate fi citit ca unul al cãrui 

protagonist este un nou Tezeu, unul creºtin. 


LIT(ER)OGRAFII 

Magda Grigore 

CRISTIAN BÃDILIÞÃ, SOUND LIRIC 

Reconfortantã ºi dezinvoltã, poezia lui 

Cristian Bãdiliþã din volumul Fatã frumoasã 

/Poeme de dragoste ºi amor (Editura 

Grinta, Cluj 2012), poate atrage atenþia mai 

multor cititori cu gusturi literare diferite, 

îndeosebi prin viziunea poeticã particularã, 

transformatã în laboratoarele sufleteºti în 

care autorul prelucreazã cu intensitate 

remarcabilã existenþa ca metaforã a lumii. 

Chintesenþa este transpusã în 

versuri accesibile ºi provocatoare, 

care par sã ajungã 

pe scurtãturi tainice în inima 

ascultãtorului, un adevãrat 

sound liric. Este o poezie 

relaxa(n)tã, care nu imitã 

niciun demers sofisticat din 

discursurile poetice moderne, 

nu staþioneazã în umbra 

izvoarelor sale ºi nu frecventeazã 

epatãrile stilistice cu 

care suntem obiºnuiþi azi. 

Volumul are impact la 

public inclusiv prin forma lui, 

avangardistã putem spune 

pentru piaþa româneascã de carte. El apare 

ca o carte-inimã, iar de îndatã ce se deschide 

devine carte-fluture pe ale cãrui aripi 

odihnesc câþiva stropi de poezie ºi chipuri 

feminine în lumini ºi umbre, o insinuantã 

aproape-depãrtare a feminitãþii ca prezenþã 

cvasi-permanentã. Apariþia include ºi un 

DVD cu 22 de poeme în lectura autorului, 

bandã sonorã ce transportã inflexiunile 

autentice, un privilegiu pentru colecþionari. 

Cristian Bãdiliþã este cunoscut ca un 

intelectual sobru, discret, dinamic, aflat în 

perpetuã adaptare faþã de propriile revelaþii. 

Teolog, istoric – exeget al creºtinismului 

timpuriu, traducãtor ºi eseist, Cristian 

Bãdiliþã nu putea rata experienþa poeziei. 

Mai mult, el certificã pe parcursul câtorva 

volume o idee mai veche, aceea cã poezia 

este mai degrabã înruditã cu filozofia ºi cu 

teologia decât cu literatura. Criticul Alex 

ªtefãnescu vorbea în ceea ce-l priveºte pe 

autor de un ortodoxism ludic caracteristic, 

apreciind persistenþa emoþiei în actul ludic 


al creaþiei ºi observând ce frumos se joacã 

un erudit care obligã poezia – atât de 

înstrãinatã de ea însãºi, în ultima vreme – 

sã reintre în definiþia ei. Poate nimic nu 

este întâmplãtor ºi se poate ilustrata aici, 

într-un fel individual, teologia persoanei 

despre care vorbea Pãrintele Profesor 

Dumitru Stãniloae, susþinând ideea cã 

lumea se vindecã mai întâi la nivelul 

persoanei, prin implicare ºi 

simþire, prin ideal ºi trãire 

elevatã. Sunt pãreri care 

susþin ºi teoria cã lumea se 

poate purifica prin poezie, iar 

în prezent teologia ar fi mai 

apropiatã de poeticã ºi nu de 

misticã. Forþa poeziei ºi 

detenta ei sacrã au fost 

surprinse expresiv în recentul 

Manifest suprarealist ortodox 

semnat în Franþa, în decembrie 

2008, în urma miºcãrii 

suprarealiste/metarealiste 

ortodoxe, document care 

vorbeºte în termeni semnificativi despre 

încãrcãtura divinã a poeziei: „Poezia este 

viziune, dezvãluire (apokalypsis). Ea nu se 

confundã cu extazul mistic, nici cu beþia sau 

delirul de cuvinte. Este sobria ebrietas. Stare 

de luciditate hiperbolicã. Nici delir, nici dicteu 

automat, inspiraþie subitã ºi expiraþie controlatã. 

Nici entuziasm, nici exoterism.”… 

Cristian Bãdiliþã ilustreazã cu succes 

acest raþionament prin volumul dedicat 

femeii – fatã frumoasã, creaþie subtilã ºi 

necesarã, naturã purã care conþine toate 

atributele specifice creaþiei în sine: 

perfecþiune ºi imperfecþiune, afirmare ºi 

negare, prezenþã ºi absenþã ºi care, 

indiferent de ipostaze, împrumutã ceva din 

taina întregului ºi din misterul lumii 

regenerabile. Femeile (regine/contese/ 

generãlese/ electriciene/ moaºe/ subrete/ 

intelectuale feministe/ luptãtoare pentru 

drepturile omului/ jucãtoare de ºah/ 

gimnaste/ cultivatoare de porumb etc.), 

devin egale ca ofertã existenþialã, stabilind 

cu bãrbatul un permanent raport dinamic 

43

de forþe. O dualitate în miºcare, un firesc 

– natural ºi un echilibru etern posibil al 

perpetuãrii omenescului. Toate femininele 

lui Cristian Bãdiliþã sunt asimilate câmpiilor 

elizee – insule ale celor fericiþi, atunci când 

sunt tangibile, dar ºi parte din lumea 

subpãmânteanã pentru cei ce pãcãtuiesc, 

conform unor legende strãvechi. 

Simplitatea poeziei se reflectatã la autor 

prin austeritatea trãirilor obiºnuite, 

purificate ºi esenþializate: „Cu buzunarele 

deschise trec/ prin inima iubitei ºi mã-nec/ 

parfum de trestii blonde mã-mpresoarã/ 

ochii þi-i sorb, zvârlugi, din cãlimarã,/ 

iubito, dacã pleci la drum, sã-þi pui/ o pânzã 

de corabie-n cãlcâi/ iar briza gurii mele-o 

sã te poarte/ prin ceaºca lumii pânã peste 

moarte”. (Briza). Mesajul constant al 

textelor deconspirã alianþa perpetuã, 

simbolicã ºi metaforicã, între femeie din 

Itaca ºi bãrbatul ce-ºi petrece zilele în 

nacela unei montgolfiere. Tot spaþiul dintre 

aceste douã polaritãþi ale lumii devine 

cãutare, aºteptare, tatonare, vânare, 

renunþare, visare. Posibilitãþile (re)întâlnirii 

multiplicate dintre Adam ºi Eva au 

întotdeauna forþa misterioasã a vieþii ºi a 

creãrii lumii din nou. Din nou ºi din nimic, 

exact ca lumea dintâi. Poemele lui Cristian 

Bãdiliþã sunt configurãrile unor stãri 

subiective, lucide, metode de introspecþie, 

demontãri fictive ale unor edificii sufleteºti 

complicate, scenarii imaginative de o 

voluptate reþinutã. 

Pe tot parcursul cãrþii lirismul lui 

Cristian Bãdiliþã capãtã virtuþi sonore, 

confirmând o afirmaþie din Manifestul 

amintit: „Dacã nu place, nu e poezie. 

Provine din gratuitatea harului ºi produce 

jubilaþie intelectualã, psihicã ºi esteticã. Lasã 

în cititor sau ascultãtor o senzaþie de 

neuitare…”. Ivite spontan, romanþa, 

cântecul de lume, poemul livresc, converg 

dupã Alex ªtefãnescu la creionarea 

pitorescului balcanic al autorului, care 

trãdeazã sonoritãþi evanescente din 

Eminescu, din Miron Radu Paraschivescu, 

din Minulescu sau Dinescu. Poezia lui 

Cristian Bãdiliþã este însã suficient de 

amprentatã de personalitatea autorului ei 

în aºa manierã încât devine cu uºurinþã 

marcã personalizatã: „Caaaaoooouuuurrã/ 

mi se face dor de ea/ ca o primãvarã pe 

rug/ ca o urã sfinþitã sã bea/ ambrozia de 

sub crug// Ca o toamnã ce se sinucide 

încet/ ca un înger implorând bacºiº/ ca un 

oarecare poet/ existând pe furiº// Doamne, 

cât de dor mi-e de ea/ latrã sângele-n inimi 

strãine/ plictisitã-i cenuºa din mine/ ºi-i prea 

jos ca sã poatã cãdea.” (Cantilenã). El 

filigraneazã cu pasiune, ca ªerban Foarþã 

ºi distileazã adesea detaºat, ca Emil 

Brumaru. Este un imagist cu lirism sonor 

ºi senzual, care a gãsit în poezie un limbaj 

al admiraþiei vieþii. Poezia umple (con)textul 

decupat din realitate, redimensionând 

dimovian tablourile din jur: „O, frumoasã, 

caldã Salomee/ gleznei tale vreau sã mãnchin/ 

ºoldurilor coapte de pornee/ 

pântecului ce n-a fost virgin/ ochilor stãtuþi 

ca dupã zile/ de beþie cruntã ºi desfrâu/ 

tãlpilor cu unduiri tiptile/ mirosind a lan 

pustiu de grâu/ braþelor fãcute sã cuprindã/ 

laolaltã regi ºi sfinþi calici/ zvâcnetelor tale 

din burici/ ºi fãpturii tale, ºerpuindã,/ pãrului 

crescut de-atât oftat/ pân’ la talpa iadului, 

ºi frunþii/ care-n paiºpe cioburi s-a crãpat/ 

dupã dorul ºi plinirea nunþii./ O, frumosã, 

purã Salomee/ la picioare lasã-mã sã-þi cad/ 

ºi primeºte azi, printre trofee,/ capul meu 

eretic ºi nomad”. (Trofeul). Volumul poate 

fi privit ca un cântec de adorare a perechii, 

din care femeia reprezintã jumãtatea 

necesarã. Ei îi sunt adresate cântecele ºi 

descântecele, contopind uneori valenþe 

eminesciene ºi nichitiene: „Vino dragã,/ 

vino dragã sã te mângâi/ peste umeri, peste 

ºolduri/ ºi de mine sã te mântui/ ºi de toate 

sã te mântui./ Vino dragã mai aproape/ 

intrã-n mine ca-ntr-un râu/ zdrenþuit ºi 

fãrã ape/ mai aproape, mai aproape/ ochii 

tãi în trup sã-mi sape/ gropi adânci/ ºi-n 

gropi sã-ngroape/ mânzul dulcelui 

desfrâu.”(Descânt). 

Asistând la spectacolul poemelor de 

dragoste ºi amor din poezia lui Cristian 

Bãdiliþã, ontologia îºi reînnoieºte parcã 

oferta trãirii. Din punct de vedere teologic, 

nici calea mântuirii nu este în conflict cu 

poezia: „Pe câmp abia ieºit/ din scutec/ la 

luminã/ se plimbã galeº-galeº/ fiinþa mea 

deplinã,/ iar soarele deasupra ei/ presarã 

puf/ de paºnici miei.” (Cronicã 

paradisiacã). Poate cã realitatea se 

corecteazã prin forþa/puterea credinþei, 

aceasta întreþine ochiul sacru care 

adulmecã starea de graþie. 

Fatã frumoasã este un volum lipsit 

de artificii estetice, tehnicile poetice 

lipsesc parcã ostentativ, accentul cade 

liber pe subiectivitatea trãirilor ºi a 

revelaþiilor auctoriale. Gândurile/ 

gesturile/vorbele devin poezie, iar ea 

schimbã la faþã realitatea. Poemele lui 

Cristian Bãdiliþã se unesc într-o emergenþã 

a stãrii de a fi viu. Poezia e vie, ea umple 

spaþiile libere din limbaj, acoperã 

imperfecþiunile, absenþa din cuvinte. 

Poezia lui Cristian Bãdiliþã are un sâmbure 

sacru, deºi abordeazã lumea profanã. Sub 

stigmatul jocului matur el întrupeazã 

poezie în mod singular, eliberându-i 

eufonia, ajutând-o sã iasã la suprafaþã. 

Poezia devine aºa cum trebuie sã fie – o 

izbândã în sine, un triumf al înþelesului 

peste retorica tuturor neînþelesurilor. 


ALAMBICOTHECA 

Dumitru Ungureanu 

D-ALE SCRIITORILOR 

În numãrul pe aprilie 2013 al revistei iatã cum se organizeazã comitetul USR, la 

Litere, Tudor Cristea pune pe tapet câteva 13 martie 1981, pentru confruntarea cu 

chestiuni ce þin de nãravurile scriitorilor din El, Supremul: „Se fac recomandãri sã nu 

regimul trecut, cu trimitere la moravuri ridicãm probleme personale stricte ºi, pe 

actuale. ªi nãravurile, ºi moravurile (oricât cât se poate, sã nu se facã raportãri la 

de sinonime, cuvintele acestea nu definesc grupul B. & Co., pentru a lãsa spaþiu 

aceleaºi simptome!) se aºazã inevitabil sub discutãrii problemelor de interes general, 

eticheta lui Caragiale: machiaverlâcuri! Voi pentru bunul mers al literaturii ºi al vieþii 

lãsa plãcerea descoaserii lucrãturii (eventual 

a destrãmãrii ei) celor cu acces la care e: 1. Doinaº vorbind în deschidere sã 

literare. Se fixeazã ordinea intervenþiilor, 

„dosare”. Dacã vor primi altceva decât facã un cadru al problemelor; 2. N. 

fleacuri prelucrate prin aºchiere, polizare sau Manolescu; 3. Iorgulescu; 4. Caraion º.a.”. 

retuºare pe ici, pe colo, prin punctele Strategia (recomandatã de cine?), cum 

esenþiale! Hârtiile prãfuite ºi confuze, greu se va dovedi ulterior, este complet eronatã, 

înmânate cercetãtorilor acreditaþi la CNSAS, fiindcã scriitorii aleºi responsabili ai USR 

pot fi taxate ca diversiuni. Aproape tot ce-a voiau sã obþinã... Ce sã obþinã? Asta nici 

scãpat din arhive pare menit sã închidã gura ei nu ºtiau! Dar sperau, temându-se cã vor 

neºtiutorilor bine-intenþionaþi, sã propulseze fi refuzaþi! Absurdul situaþiei e limpede azi. 

în prim-plan trepãduºi cu titluri universitare Atunci, în zarva bãtãliei cu preopinenþii 

obþinute prin fraudã, sã reducã la tãcere protocroniºti, membrii ultimului comitet 

vocile puþine ale istoricilor de probitate ºi director liber ales al USR pãreau convinºi 

competenþã. Aceºtia sunt rãu vãzuþi nu doar cã „dã-i ºi luptã” vitejeºte pentru cauze 

de cei vinovaþi, ci ºi de anonimii care, nefiind mãreþe. Niciunul nu sesiza cã „problemele 

capabili sã-ºi înghitã onest broasca laºitãþii de interes general” – deci, nimic concret! 

de-o viaþã, se simt jigniþi cã notele informative 

semnate de alþii nu le ridicã statuie. Cãci, de Ceauºescu, Popescu-Dumnezeu, 

– erau specialitatea sistemului reprezentat 

dupã tipicul celuilalt regim, când funcþiona Suzana Gâdea etc. Dar scriitorii ce 

teorema „cine nu e cu noi, e împotriva reprezentau? Rãspunsul e conþinut în 

noastrã!”, acum lucreazã directiva „noi formularea: „bunul mers al literaturii ºi al 

decidem cine a fost opozant sau dizident”, vieþii literare”! Or, literatura ºi viaþa literarã 

cã rezistent prin culturã s-a nevoit tot de atunci traduceau în termeni proprii 

scriitorul român! Mai ales cel care, numit cerinþele sistemului socialist (sau comunist, 

într-un post de redactor-ºef, sã zicem, ceauºist ºi cum mai poate fi el categorisit). 

musai cã era un aprig duºman al regimului, Mai toþi delegaþii erau membri ai PCR (cât 

combãtut prin glorioase editoriale de sinceri, nu conteazã!), unii chiar 

encomiastice! Pãi, sã nu-i apreciem ilegaliºti, alþii vechi proletcultiºti. 

împricinatului excepþionalele contribuþii?! Erau ei uniþi? Nu. Asta nici nu intrã în 

Apelez iarãºi la mãrturia profesorului firea scriitorilor, nici nu e de bun augur – 

universitar Mircea Zaciu, prezent la când viaþa societãþii e liberã ºi pluralitatea 

întâlnirea evocatã de T. Cristea ºi lãsatã în e garantatã nu de vreo constituþie ºchioapã, 

suspensie din lipsã de material documentar. ci de exerciþiul democratic. Dar în 

Cele spuse/scrise de Mircea Zaciu sunt condiþiile dictaturii, diferenþa de opinii, de 

publicate în Jurnal, vol. I, Editura Dacia, prioritãþi ºi de stil dintre scriitori, membri 

1993, pp. 232-241. Fiind vorba de audienþa ai USR, a fost o slãbiciune. 

acordatã de Ceauºescu „celeilalte pãrþi”, (continuare la pagina 47) 


45

DIN ISTORIA... 

Aurelian Silvestru 

EMINESCU ªI DIVINITATEA 

Suntem coborâtori din stele. Viaþa 

însãºi s-a nãscut din praful cosmic. ªi 

(cine ºtie?) poate cã lumea noastrã e 

populatã de fiinþe care nu se vãd. Poate 

cã Dumnezeu, cu toatã suita sa de sfinþi 

ºi heruvimi, se plimbã printre noi, iar noi 

nu mai avem capacitatea de a comunica 

cu El… 

În „Luceafãrul” lui Eminescu 

descoperim o stranie poveste de iubire, 

conform cãreia Hiperion (o fiinþã celestã) 

se îndrãgosteºte de pãmânteana Cãtãlina, 

rugând-o pãtimaº: 

– O’vin’, odorul meu nespus, 

ªi lumea ta o lasã; 

Eu sun Luceafãrul de sus, 

Iar tu sã-mi fii mireasã. 

Fata îi rãspunde la sentimente, însã îi 

pune o condiþie: 

– Dar, dacã vrei cu crezãmânt 

Sã te-ndrãgesc pe tine, 

Tu te coboarã pe pãmânt, 

Fii muritor ca mine. 

Gata sã renunþe la toate de dragul 

iubirii, Hiperion se duce la Pãrintele sãu 

ºi-l roagã: 

– Reia-mi al nemuririi nimb 

ªi focul din privire, 

ªi pentru toate dã-mi în schimb 

O orã de iubire! 

Creatorul, fireºte, nu poate fi de acord 

ºi îi dezvãluie adevãrata faþã a oamenilor 

care sunt fãþarnici, infideli ºi nestatornici. 

Sfârºitul poemului e binecunoscut ºi 

ne plaseazã pe noi, muritorii de rând, 

într-un con de umbrã nu prea favorabil… 

Exegeþii lui Eminescu au lansat ulterior 

ideea cã poetul s-a referit, de fapt, la 

soarta omului de geniu care nu e capabil 

sã fie fericit decât în lumea creaþiei sale. 

Ba unii critici literari au susþinut cã 

Eminescu s-a inspirat din Schopenhauer 

care considera cã geniul este un singuratic. 

„– Oamenii geniali, scria filosoful 

german, sunt prea puþini la numãr, ca sã-ºi 

gãseascã o pereche ºi prea diferiþi de ceilalþi, 

ca sã le poatã deveni prieteni...” 

Referitor la subiectul poemului, pânã 

ºi G. Cãlinescu era de pãrere cã „ideea a 

fost preluatã dintr-un basm cules de 

Kunisch”. Alþi critici au fãcut paralele între 

Eminescu ºi Goethe sau Eminescu ºi 

Hölderlin (care scrisese ºi el un poem 

despre Hiperion – personaj mitologic al 

cãrui nume, din punct de vedere 

etimologic, se descifreazã ca „cel care 

merge pe deasupra pãmântului”). 

Înaintând pe aceastã cale, lucrurile ar 

putea fi împinse spre nerecunoºtinþã… 

Dupã mine, subiectul epic pe care se 

þine „Luceafãrul” n-a fost nici inventat, 

nici preluat dintr-un basm german. Poetul 

a redat un caz cu mult mai vechi decât 

cel descris în „Fata din grãdina de aur”, 

iar sursa lui de inspiraþie a fost un episod 

din Biblie! 

În virtutea tradiþiilor, noi credem cã 

Isus Hristos este unicul fiu al lui 

Dumnezeu care a pogorât pe pãmânt. 

Dar, dacã ne aplecãm mai atent asupra 

textelor din Sfânta Scripturã, descoperim 

cã Tatãl nostru cel din Ceruri a avut ºi 

alþi „fii” care coborau printre oameni ºi 

comunicau cu ei… 

E una dintre cele mai tainice ºi mai 

controversate perioade din istoria umanitãþii 

– perioadã peste care atârnã ºi azi o perdea 

de nepãtruns. Referindu-se la ea, unii autori 

moderni considerã cã Biblia a descris, de 

fapt, o invazie a extratereºtrilor ºi cã specia 

umanã ar putea fi rezultatul „experimentelor 

genetice” puse la cale de aceºti cãlãtori 

interstelari. 

Dar s-o luãm pe rând… 

În Biblie existã un fragment care 

descrie o situaþie similarã cu povestea din 


„Luceafãrul” lui Eminescu (Facerea, cap. 

6: 1-5). Citez: 

„– Iar dupã ce oamenii s-au înmulþit 

pe pãmânt, Fii lui Dumnezeu, vãzând cã 

fetele lor sunt frumoase, ºi-au ales dintre 

ele soþii, care pe cine a voit… Aºa au apãrut 

uriaºii din vechime, de pe timpul când Fiii 

lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor, 

iar ele au prins a le naºte copii.” 

Textul e sãrac în detalii ºi nu ne 

lãmureºte cine erau, de fapt, aceºti fii ai 

lui Dumnezeu. La originea pasajului se aflã 

Cartea lui Enoh, pe care Biserica a folosit-o 

pânã în secolul al IV-lea, fiind apoi exclusã 

din circuitul scripturilor creºtine. 

Enoh era unul dintre nepoþii lui Adam 

care putea comunica direct cu Demiurgul. 

El afirma cã fiii lui Dumnezeu erau îngeri 

trimiºi pe pãmânt sã ne ajute, iar marele 

lor pãcat a fost nu trufia (cum se pretinde), 

ci dorinþa de a face copii cu femeile 

pãmântenilor – fapt pentru care au fost 

izgoniþi din Rai. 

Ulterior, Biserica a pretins cã îngerii nu 

au sex ºi i-a descris ca pe niºte prunci cu 

aripi. Totuºi, dacã dorim sã avem o imagine 

concretã a felului cum arãtau aceste 

entitãþi, e suficient sã recitim „Luceafãrul” 

lui Eminescu, cãci, descriindu-l pe Hiperion, 

poetul se pare cã a conturat chipul unuia 

dintre fiii lui Dumnezeu: 

Pãrea un tânãr voievod 

Cu pãr de aur, moale… 

Iar umbra feþii strãvezii 

E albã ca de cearã – 

Un mort frumos cu ochii vii 

Ce scânteie-n afarã. 

Mult timp lucrarea lui Enoh a fost 

consideratã pierdutã fãrã urmã. Dar în 

anul 1773, exploratorul scoþian James 

Bruce a descoperit într-o mãnãstire din 

Etiopia câteva fragmente ale textului care 

aruncã mai multã luminã asupra episodului 

în cauzã. 

Astfel, dupã ce descrie „pãcatul” 

sãvârºit de îngeri, Enoh anunþã cã acestea 

s-au temut sã dea ochii cu Tatãl lor ºi l-au 

trimis pe el sã negocieze „dezlegarea” lor. 

Creatorul l-a ascultat atent, dar i-a rãspuns 

sever: 

„– Spune-le cã ei ar fi trebuit sã vinã 

în numele oamenilor, ºi nu oamenii în 

numele lor. ªi mai spune-le cã, deºi au fost 

fiinþe spirituale, cu viaþã veºnicã, Eu nu 

le-am dezvãluit toate misterele Cerului, aºa 

cã ceea ce le-au împãrtãºit ei femeilor sunt 

doar taine mãrunte care dãuneazã 

pãmântenilor. De aceea pierde-voi de pe 

faþa pãmântului omul pe care l-am fãcut ºi 

care s-a lãsat ispitit de ei!” 

Ameninþarea s-a adeverit curând, cãci 

imediat dupã asta (citim în Biblie) 

Dumnezeu a trimis potopul pe pãmânt. 

Ulterior Mântuitorul va introduce pânã ºi 

în „Tatãl Nostru” rugãmintea „ºi nu ne 

duce pe noi în ispitã”, ca nu cumva istoria 

sã se repete. 

Vrând sã ia apãrarea îngerilor, 

Commodorius (un autor creºtin din secolul 

al III-lea) scria: 

„– Nu îngerii au fost de vinã, cã au decãzut, 

ci femeile care i-au sedus ºi care erau 

atât de ademenitoare, încât seduºii nu-ºi mai 

puteau dori sã se întoarcã în Ceruri.” 

Dacã i-am da crezare, atunci ar trebui 

sã acceptãm cã nici unul dintre „Hiperionii” 

îndrãgostiþi de pãmântene n-a fost în stare 

sã-ºi învingã pasiunea. Or, noi cunoaºtem 

din opera lui Eminescu cã unul, totuºi, a 

rezistat ispitei, rãmânând la locul sãu, în 

veºnicie, de unde priveºte ºi acum 

„nemuritor ºi rece” spre tinerele care 

continuã sã-l cheme: 

– Cobori în jos, luceafãr blând, 

Alunecând pe-o razã, 

Pãtrunde-n casã ºi în gând 

ªi viaþa-mi lumineazã! 


D-ale scriitorilor 

Cã regimul a exploatat diferenþele suigeneris 

existente de-a pururi între artiºti, e 

banal. Cã scriitorii n-au reuºit sã fie uniþi 

mãcar în faþa primejdiei comune, e tragic. 

Te-ai fi aºteptat ca mãcar „conºtiinþa” naþiei 

sã fie treazã, în ciuda bãuturii consumate. 

„Dar n-a fost, n-a fost aºa...”. ªi e jenant 

sã vezi cum toþi aceia ce frazau pompos 


despre libertate ºi alte idealuri comuniste 

se comportã ca ºi când pãlãvrãgeala de 

atunci le-ar fi adus altceva decât o veºtedã 

bunãstare proprie. 

Ceauºescu era abil, cum avertiza Ion 

Ianoºi. Manipularea discuþiei în sensul 

dorit de partid a pornit însã din interiorul 

taberei considerate cea bunã. Recitiþi lista 

primilor patru vorbitori. Trei dintre ei au 

fost devoalaþi ca informatori sârguincioºi. 

Al patrulea... E azi cel mai iubit preºedinte 

al U.S.R.! 

47

MARI POEME INDIENE 

versiuni de George Anca 

SHANKARACHARYA 

Sundarya Lahari 

Frumoasa Unduire 

1 

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural 

Nu poate zãmisli nici mãcar sã se urneascã din loc nu poate 

ªi cum fãrã virtute ar îndrãzni cineva sã þi se prosterneze în rugã 

Tu veneratã de zeitãþile facerii proteguirii ºi distrugerii 

2 

Dintr-un fir de praf de la picioarele tale fãcãtorul 

Creeazã lumi într-una proteguitorul le poartã cu o 

Mie de capete distrugãtorul le preface în scrum 

Spre a împlini ritul ungerii trupului sãu cu cenuºã 

3 

Îndurãtoareo eºti soarele alungând întunericul nescrisului 

Torentul trezviei negândindului piatra cintamani 

Atoate dãtãtoare sãracului celor înecaþi în marea naºterilor 

Le eºti colþii mistreþului Varaha încarnand pe Vishnu 

4 

Toþi ceilalþi zei împrãºtie daruri cu toate mâinile 

Numai tu nu ci ne aperi de înficoºare ne dãrui 

Roade mai mult decât dorinþa noastrã în toate lumile 

Tu alinare numai la picioarele tale aflãm adãpost 

5 

Mama celor ce-þi îngenunche închinându-þi-se odatã Vishnu 

S-a fãcut femeie ºi l-a aþâþat pe sihastrul suprem duºmanul lui Pura 

ªi Amor prosternându-þi-se distruse pocãinþa marilor înþelepþi 

Orbindu-i cu forma-i colirul din ochii soaþei sale Rati 

6 

Fiica muntelui Himalaia primind o tandrã privire a ta 

Amor cucereºte aceasta lume numai cu arcul sãu 

ªi cinci sãgeþi de flori strunã fiind albinele surugiu 

Primãvara caleaºcã adierea dinspre miazãzi 

7 

Aparã-ne dinainte cea fãrã seamãn fala distrugãtorului lui Tripura 

Faþa strãlucindu-i precum plina lunã de toamnã 

Trupul greu de urcioarele þâþelor cât tâmplele de elefant 

Mâinile purtând arcul sãgeþile funia ºi boldul 

8 

Puþini aleºi þi se închinã unda conºtiinþei cidananda laharim 

Aºezatã pe genunchii supremului augur în culcuºul formei augurale 

Din sãlaºul cintamani plin de arbori kadamba pe o insulã 

Nestemata tu inconjuratã de ceri în mijlocul oceanului de ambrozie 


9 

În lotusul cu o mie de petale sahasrara petreci secret cu domnul tãu 

De-aþi suit calea toatã kundalini pãmânt în muladhara 

Apã în manipura foc în svadhisthana aer în anahata 

Eter deasupra în visudhi ºi minte în ajna între sprancene 

10 

Slavitã te scobori din înãlþimi ameþitoare spre sãlaºu-þi 

Înrourând toate vinele cu nectarul picurat de picioarele tale 

ªi prefãcându-te însãþi într-o ºerpuitoare încolãcire 

Adormi în golul fin muladhara precum rãdãcina lotusului 

11 

Atotputernico sãlaºu-þi se face în patruzeci ºi patru unghiuri 

Cu patru roþi de bunãprevestire cinci alte roþi de putere 

Nouã rãdãcini temeinicindu-te din fire ºi trei linii 

Încercuitoare acoperind opt ºi ºaisprezece petale 

12 

Þie fiicã a munþilor înzãpeziþi frumuseþea 

Zadarnic poeþi mari ca Brahma încearcã a o zugrãvi 

A te vedea-ºi doresc zâne cereºti precum Urvashi ori Rambha 

Închipuindu-ºi îmbrãþiºarea binecuvântãtorului 

13 

Atotputernico arse dau navalã cu sutele codanele 

Cu pletele despletite pânza dezvelindu-le sânii 

Sariurile de mãtase lunecându-le sã prindã 

Urâtul hodorogit neiubit de-l miluisei cu o ochire 

14 

Atotputernico perechea picioarelor tale de lotus e 

Mai presus de cele cincizeci ºi sase raze din miezul terrei 

Cinzeci ºi douã din apã ºaizeci ºi douã din foc cincizeci ºi patru 

Din aer ºaptezeci ºi douã din eter ºi ºaizeci ºi patru din gând 

15 

Amuþesc în gura aleºilor vorbe mai dulci ca dulceaþa 

Mierii laptelui strugurilor numai ce o datã îngenunchiarã 

Dinainte-þi alba lunã de toamnã purtând luna nouã giuvaer în coroanã 

În mânã cu o carte ºi rozar de cristal de dar ºi nefricã 

16 

Puþinii ºi bunii închinându-se îmbujoratã splendoare 

Precum soarele înfloreºte lotuºii roind în mintea poeþilor 

Încântând o lume cu adâncile lor incantaþii sringara lahari 

Râurind unde feciorelnice ale patimii zeiþei înþelepciunii 

17 

Mamã cine la tine mediteazã la însoþitoarea-þi Vasini ºi celelalte 

Izvoditoarele cuvintelor bune frumoase ca pietrele de lunã 

Devine compunãtor de mari opere de artã în fragede expresivitãþi 

Precum faþa lotus a zeiþei înþelepciunii asemãnându-se mãrilor 

18 

Zâne cereºti precum Urvashi având frumoºi ochi tremurãtori 

Ca ai porumbiþelor pãdurii pãlesc sub vraja celui meditând 

La tine scãldând cerul ºi pãmântul în focul slãvit al razelor 

Trupului tãu asemãnãtoare bujorilor rãsãritului de soare 

19 

Reginã distugãtorului cine-þi mediteazã kamakala 

Vãzându-þi faþa punct jos sâni pereche mai jos pântecele 

Pe loc poate lua minþile femeilor ca pe nimica 

Acela iute poate cuceri trei lumi tu cu sâni soare ºi lunã 


49

MARI POEÞI AI IUBIRII 

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci 

KAHLIL GIBRAN. 

GRÃDINA PROFETULUI 

28. Eu am vorbit, cu adevãrat 

ªI iatã se fãcu searã. 

ªi Almitra, prezicãtoarea, spuse: 

„Binecuvântatã fie aceastã zi ºi acest loc 

ºi spiritul Tãu care a cuvântat”. 

Iar El rãspunse: „Eu am vorbit, cu 

adevãrat? Nu am fost oare, asemeni vouã, ºi 

un ascultãtor?...” 

Dupã aceea coborî repede treptele 

templului ºi tot poporul îl urmã. ªi, ajungând 

la corabia lui, se sui pe punte 

ªi, din nou, întorcându-se spre mulþime, 

îºi înãlþã glasul ºi zise: 

„Oameni din Orphales, iatã, vântul mã 

îndeamnã sã vã pãrãsesc, ºi chiar dacã graba 

mea este mai micã decât a vântului, totuºi 

trebuie sã plec. 

Noi, rãtãcitorii, mereu în cãutarea drumului 

cel mai singuratic, nu începem niciodatã o zi 

acolo unde s-a terminat cea dinainte; ºi 

niciodatã rãsãritul nu ne gãseºte unde ne-a 

lãsat apusul soarelui. 

Chiar când pãmântul doarme noi cãlãtorim, 

Fiindcã suntem seminþele unei plante 

îndârjite ºi stã în maturitatea ºi bogãþia inimii 

noastre sã fim daþi ºi rãspândiþi în vânt. 

Puþine au fost zilele-mi între voi, dar ºi 

mai puþine cuvintele ce v-am spus. 

Ci, dacã vocea-mi s-ar stinge în auzul 

vostru, iar dragostea-mi s-ar înceþoºa în 

amintirea voastrã, atunci aº veni din nou, 

Dar, cu o inimã mai bogatã ºi cu gura mai 

supusã spiritului. 

Da, voi veni cu fluxul 

ªi chiar dacã moartea mã va ascunde ºi 

cea mai mare tãcere mã va acoperi, voi cãuta 

iarãºi înþelegerea voastrã. 

ªi nu voi cãuta în zadar. 

Da, dacã ceea ce am grãit e adevãrat, acest 

adevãr se va înfãþiºa cu o voce mai clarã în 

cuvinte ºi mai apropiate de priceperea voastrã. 

Oameni din Orphales, acum plec, dus de 

vânt, dar nu înspre neant; 

ªi dacã ziua de azi nu aduce împlinirea 

dorinþelor voastre ºi a iubirii mele, fie ca ea, 

mãcar, promisiunea unei alte zile sã fie. 

Nãzuinþele omului se schimbã, dar nu ºi 

dragostea sa, nu ºi dorinþa-i de a-ºi vedea 

iubirea împlinindu-i nevoile. 

De aceea, sã ºtiþi cã din cea mai adâncã 

tãcere mã voi întoarce 

Iar ceaþa care se topeºte cu zorii, nelãsând 

pe câmpii decât roua, se va ridica ºi se va 

îngrãmãdi într-un nour, ca ploaie recãzând apoi 

pe pãmânt, cu nimic de ceaþã deosebindu-mã. 

În tãcerea nopþii am mers pe strãzile cetãþii, 

iar spiritu-mi a pãtruns în casele adormite 

ªi bãtãile inimilor voastre erau în inima 

mea, suflarea voastrã o simþeam pe chipul 

meu, pe toþi cunoscându-vã. 

Da, eu vã înþelegeam bucuriile ºi 

suferinþele ºi, în timp ce dormeaþi, visele 

voastre – visele mele erau. 

ªi adesea stam între voi, asemeni unui 

iezer între munþii pãmântului, 

ªi vã oglindeam vârfurile ºi pantele 

arcuindu-se, ºi chiar rãtãcitele turme ale 

gândurilor ºi ale dorinþelor voastre, 

Iar cãtre tãcerea mea soseau, asemeni 

unor pârâiaºe, râsetele copiilor voºtri, ºi 

asemeni unor râuri dorinþele celor tineri, 

ªi când îmi atingeau adâncurile, 

pârâiaºele ºi râurile nu-ºi încetau cântarea. 

Dar a mai fost ceva cu mult mai plãcut 

decât râsul ºi cu mult mai mare decât dorinþa; 

Aceasta a fost nemãrginirea din voi, 

Omul vast în care, voi toþi, nu sunteþi 

decât celule ºi nervi, 

Acel om în cântecul cãruia toate cântecele 

voastre nu sunt decât o tãcutã vibraþie. 

Întru acest Om nelimitat sunteþi voi 

nelimitaþi 

ªi, contemplându-l, pe voi vã contemplam 

iubindu-vã. 

Fiindcã, ce dimensiuni ar putea sã atingã 

dragostea, spre a nu fi cuprinsã în aceastã 

uriaºã sferã? 

Ce viziuni, ce aºteptãri ºi ce presupuneri 

se pot ridica mai presus de acest zbor? 

Ca un uriaº stejar acoperit cu flori de mãr 

este omul cel vast în fiecare din voi; 


Puterea lui vã þine legaþi pãmântului, 

parfumul sãu vã înalþã în spaþiu ºi cu 

netrecerea-i vã face nemuritori. 

Vi s-a spus cã, precum într-un lanþ, sunteþi 

la fel de slabi ca ºi cea mai slabã verigã a acestuia; 

Dar lucrul e numai pe jumãtate adevãrat, 

pentru cã sunteþi de asemeni la fel de puternici 

ca ºi cea mai tare dintre verigile lanþului. 

A vã potrivi celor mai mãrunte dintre 

faptele voastre, seamãnã cu a mãsura puterea 

oceanului cu fragilitatea spumei valurilor sale, 

Iar a vã judeca doar dupã trecãtoarele 

slãbiciuni, e ca ºi când aþi reproºa anotimpurilor 

eterna lor nestatornicie. 

Da, sunteþi asemenea unui ocean 

ªi deºi corãbii eºuate aºteaptã fluxul pe 

þãrmurile voastre, totuºi, precum oceanul, nici 

voi nu vã puteþi zori mareele. 

ªi sunteþi asemenea anotimpurilor 

ªi gãsindu-vã-n iarnã, vã tãgãduiþi primãvara, 

Dar aceasta, odihnindu-se-n voi, surâde 

în aþipeala-i, nesupãrându-se. 

Sã nu credeþi cã vã înºir toate acestea ca sã 

vã spuneþi unii altora: «Ne-a lãudat fãrã reþinere, 

fiindcã nu a vãzut decât binele din noi». 

Eu nu vã spun în cuvinte decât ceea ce 

voi înºivã cunoaºteþi în gânduri. 

ªi ce-i cunoaºterea prin cuvinte dacã nu 

o umbrã a cunoaºterii fãrã cuvinte? 

Gândurile voastre ºi cuvintele mele sunt 

undele unei memorii pecetluite, ce pãstreazã 

amintirile de ieri 

ªi ale zilelor strãvechi, când pãmântul nu 

ºtia nimic despre noi, nici despre el însuºi, 

Precum ºi ale nopþilor în care pãmântul 

era chinuit de confuzii. 

Înþelepþii au venit la voi pentru a vã dãrui 

din înþelepciunea lor. Eu am venit spre a lua 

din înþelepciunea voastrã. 

ªi iatã cã am gãsit ceva mai important 

decât înþelepciunea. 

Este un spirit de foc, fãrã oprire crescând 

în voi din el însuºi, 

În timp ce, nepãsãtori la desfãºurarea-i, 

deplângeþi vestejirea zilelor noastre. 

Aceasta e viaþa în cãutarea vieþii în 

trupurile care se tem de mormânt. 

Dar aici nu-i nici un mormânt. 

Aceºti munþi ºi câmpiile sunt ca un 

leagãn, ca o trambulinã. 

Când treceþi prin apropierea cimitirelor 

unde v-aþi îngropat strãmoºii, priviþi-le bine 

ºi-i veþi vedea pe copii voºtri ºi pe voi înºivã 

dansând mânã în mânã. 

Într-adevãr, adesea vã bucuraþi fãrã sã 

vã daþi seama de bucurie. 

Alþii au venit la voi cu fãgãduieli aurite, 

pentru care voi le-aþi dat bogãþia, puterea ºi gloria; 

Eu v-am dat mai puþin decât o promisiune 

ºi, cu toate acestea, voi aþi fost mult mai 

generoºi faþã de mine, 

Fiindcã mi-aþi dat cea mai arzãtoare sete 


de viaþã. 

Desigur cã nu existã un dar mai mare 

pentru un om decât acel care îi schimbã toate 

intenþiile într-o gurã însetatã ºi întreaga-i viaþã 

într-o fântânã, 

ªi în aceasta constã onoarea ºi recompensa 

mea, 

Fiindcã de fiecare datã când vin la fântânã 

pentru a bea gãsesc apa vieþii ea însãºi însetatã – 

Iar ea, adânc mã soarbe în timp ce o sorb 

cu nesaþ. 

Unii dintre voi m-au socotit prea mândru 

ºi prea reþinut pentru a primi daruri. 

Într-adevãr, sunt destul de mândru pentru 

a primi recompense, nu însã ºi daruri 

ªi deºi m-am hrãnit cu fructe sãlbatice 

printre coline, atunci când voi m-aþi fi voit 

alãturi de voi la masã 

ªi am adormit sub porticul templului 

atunci când voi m-aþi fi adãpostit cu drag, 

Totuºi, grija voastrã afectuoasã faþã de 

zilele ºi nopþile mele a fost cea care dulce hranã 

a dat buzelor mele, iar somnul mi l-a încununat 

cu viziuni. 

Binecuvântaþi fiþi voi, mai ales cã: Dãruiþi 

mult ºi nu ºtiþi nicicum cã dãruiþi; într-adevãr, 

bunãtatea care se contemplã în oglindã, pânã 

la urmã se pietrificã, 

Iar o binefacere care se proclamã pe sine 

cu nume dulci devine rãdãcina unui blestem. 

Unii dintre voi m-aþi crezut distant ºi 

ameþit de propria-mi singurãtate 

ªi aþi spus: «Iatã-l vorbind cu arborii 

pãdurii ºi nu cu oamenii, 

Iatã-l aºezându-se singur în vârful 

colinelor ºi privindu-ne de sus cetatea». 

E adevãrat cã m-am urcat pe coline ºi cã 

am umblat în locuri mai îndepãrtate; 

Cum aº fi putut, oare, sã vã vãd, dacã nu 

de la o mare înãlþime, ori de la o bunã depãrtare? 

ªi cum poþi, într-adevãr, sã fii aproape 

dacã nu te þii, cât de cât, departe? 

Iar alþii dintre voi au strigat cãtre mine, 

desigur nu în cuvinte, zicând: 

«Strãine, strãine îndrãgostit de înãlþimi 

de neatins, pentru ce rãtãceºti printre piscuri 

unde doar vulturii îºi aºeazã cuiburile? 

La ce bun sã tot cauþi ceea ce nu-i de gãsit? 

Ce furtuni vrei, oare, sã prinzi în biata-þi 

plasã 

ªi ce pãsãri de ceaþã te fac sã le urmãreºti 

pânã la cer? Vino ºi fii unul dintre ai noºtri, 

Coboarã aici ºi astâmpãrã-þi foamea cu 

pâinea noastrã ºi setea þi-o stinge cu vinul 

nostru.» 

Da, în tãcerea sufletului lor au apus ei 

aceste lucruri; 

Dar dacã aceastã tãcere a lor ar fi fost ºi 

mai profundã, ei ar fi înþeles cã eu nu caut, de 

fapt, decât taina bucuriilor ºi durerilor voastre. 

ªi cã nu urmãresc decât marele vostru 

Eu care cutreierã cerul. 

51

RAFTUL DE SUS 

Mircea Constantinescu 

CÂND BLAMUL PUBLIC SE REDUCE 

LA O... LITERÃ STACOJIE 

Filmul cu titlul (calchiat dupã cel al 

romanului scris de Nathaniel Hawthorne) 

„Litera stacojie” presupun cã a fost citit de 

mult mai mulþi cetãþeni decât s-a bucurat 

naraþiunea inspiratoare. Pe ce se bazeazã 

presupunerea mea? Înainte de toate pe faptul 

dovedit cã ideea, spiritul, morala fabulei, dar 

ºi stilul, sunt agasant de pãºuniste chiar ºi 

pentru (marea) literaturã a veacului al XIX-lea, 

nemaisocotind acum suma capodoperelor ce 

aveau sã populeze tapiseria 

artei scrisului din deceniile 

urmãtoare ºi pânã azi. Ca ºi în 

cazul (deloc singular) al unui 

Nabokov, apreciat de lume 

îndeosebi pentru „Lolita” cea 

onorabil ecranizatã, fãrã ca 

aceasta sã-i fie opera capitalã, 

ºi Hawthorne (mai) e comentat 

în funcþie de Litera sa, lucrare 

depãºitã, în percepþia contemporanilor 

de alte producþii ale 

aceluiaºi. Conjunctura mã 

obligã sã apelez la o istorie a 

literaturii americane, propusã 

în mai multe ediþii revãzute de cãtre Dan 

Grigorescu, un as în aceastã materie. N. H. 

vieþuieºte între 1804-1864, cam cât Balzac, 

Hemingway sau M. Preda. Prof. Dan 

Grigorescu consemneazã: „...mai, 18, 1964 La 

Plymouth (New Hampshire) moare Nathaniel 

Hawthorne..., una din personalitãþile 

dominante ale literaturii americane de la 

mijlocul sec. Exprimând o filosofie pesimistã, 

provenind din tradiþia puritanã, creaþia sa e 

preocupatã de problemele morale, iar viaþa 

americanã, descrisã în spiritul temei romantice 

a luptei individului cu societatea, e înþeleasã 

ca o lume aflatã în plinã decadenþã. Dar 

concluziile lui mizantropice au un sens mai 

curând estetic decât moral, prefigurând – în 

continuarea ideilor lui Poe – concepþia «artei 

pentru artã».” De-aci mai departe voi prelua 

unele opinii/comentarii, ºirag de mãrgele 

critice alcãtuit de neobositul prof. Grigorescu: 

„...În ultimul an era aproape infirm...A murit 

fãrã suspin, fãrã durere, fãrã chin” (F. Pierce). 

„Sensibilitatea excesivã ºi tristeþea erau 

înnãscute, ºi el ºi le cultivase de-a lungul unei 

vieþi solitare, cufundat în studiu, încât 

ajunsese sã se simtã vinovat ca un hoþ când 

fura un ceas de veselie. Prietenos din fire..., 

era distant ºi singura punte de comunicare 

cu alþii rãmânea scrisul” (A. Br. Alcott). 

„Efectele literaturii lui sunt morale, pe când 

ale lui Poe sunt doar fizice” (Br. Matthews). 

„E un solitar estetic.” (= într-asta, N.H. îºi are 

un corespondent european în 

persoana contemporanului S. 

Kierkegaard, n.m.). „Imaginaþia 

lui frumoasã, luminoasã, e 

aripa care, în serile de toamnã, 

abia atinge fereastra întunecatã. 

E o însuºire care i-a dat 

mai degrabã densul abisurilor 

umane decât dorinþa de a le 

mãsura ºi a se întoarce la 

suprafaþã ca sã vorbeascã 

despre ele.” (= operaþiune 

ilustratã magistral de un alt 

contemporan, Dostoievski, 

n.m.). „Forþa...e desigur 

elementul care lipseºte imaginaþiei sale...De 

multe ori, el pare cã e pe punctul sã facã 

dovada acestei puteri, sã ne impresioneze; 

dar – cu excepþia, cred, a Literei stacojii – nu 

izbuteºte s-o facã niciodatã” (W. C. 

Brownell). „El e preocupat mai ales de viaþa 

lãuntricã a sufletului ºi, în operele cele mai 

bune, el stã alãturi de maeºtrii tragediei 

spirituale...El reprezintã puritanismul 

american; totuºi, nu-l reprezintã complet” (J. 

Erskine). „...a þesut în textura stilului sãu unele 

fire mai subþiri ºi mai posomorâte, consecinþe 

ale îndelungatei dominaþii puritane ºi ale 

lipsei oricãrei tradiþii artistice de la care ar fi 

putut porni” (F.O. Matthiessen). „Pentru cã 

tema tragicã se constituie din neadaptarea 

individului la standardele de comportare care 

determinã relaþiile cu ceilalþi indivizi. Singure 

aceste consideraþii demonstreazã cã un sens 

social este – ºi a trebuit sã fie – un element 

fundamental în arta lui Hawthorne” (L.H. 

Hall). „Alegoria era frâna pe care Hawthorne 


o punea sensibilitãþii. Pentru cã alegoria era 

analiticã...” (Ch. Feidelson, Jr.). 

Procedând în continuare la liposucþia 

textelor antologate de D. Grigorescu, voi risca 

un reportaj istoric-cultural, inventariind 

climatul anului 1850, când a fost tipãrit(ã) 

„Litera stacojie”. Prin urmare: „Istoria 

Americii. Populaþia celor 30 de state: 

23.191.876; catastrofalã epidemie de holerã în 

Westul Mijlociu; un incendiu distruge aproape 

în întregime San Francisco; California, al 31-lea 

stat; Congresul voteazã «Legea sclavilor 

fugiþi» care ordona ca sclavii refugiaþi în nord 

sã fie înapoiaþi stãpânilor; iul. 9.Preºedintele 

Taylor moare; vicepreºedintele Millard Filmore 

devine al 13-lea preºedinte. Cultura ºi 

literatura americanã. Longfellow: La malul 

mãrii ºi lângã foc; Whittier, Cântecele 

muncii; Hawthorne, Litera stacojie; Melville, 

Tunicã-albã; Taylor, Eldorado; Emerson, 

Oameni reprezentativi; Allston, Prelegeri 

despre artã; Copway, Istoria tradiþionalã a 

naþiunii Ojibway; [primul numãr din] 

«Harper’s Monthly Magazine». Literatura 

universalã. Dickens, David Copperfield; 

Chateaubriand, Amintiri de dincolo de 

mormânt (Fr.); Tennyson, In memoriam 

(Angl.).” Dintre primele/ultimele ecouri la 

apariþia romanului: „Sã privim o clipã la Litera 

stacojie, la patosul subiectului ºi la scenele lui 

tragice. Toatã lumea e de acord cã aceasta e o 

capodoperã a teroarei morþii ºi a remuºcãrii; 

suntem cuprinºi de admiraþie pentru felul în 

care pãtrunde în sufletul celor ce suferã. ªi, 

totuºi, cine a vãrsat o lacrimã la lectura acestei 

cãrþi inimitabile? Cred cã nimeni. Cartea nu 

ne miºcã pânã la lacrimi; ea nu ne trezeºte 

niciun sentiment de durere cutremurãtoare aºa 

cum se petrec lucrurile cu marile tragedii; nu e 

emoþionalã în înþelesul obiºnuit al cuvântului, 

dar nu e nici lipsitã de profunzime... Ce trãsãturã 

curioasã e scrisul sãu, ce atitudine stranie a 

omului faþã de luptele morale ºi de agonia 

naturii umane aºazã aceastã carte într-un loc 

atât de diferit de cele ale altor romane?” (P. E. 

More, 1901); „Simbolul cel mai complex al 

acestei cãrþi construitã din simboluri e acela 

al literei stacojii, interpretatã în felul sãu de 

fiecare personaj al romanului: pedepsirea 

pãcatului, pentru puritani; nedreptate pentru 

Hester; veºnicã acuzaþie pentru pastor; mister 

pentru fetiþã. Suntem bucuroºi cã Litera 

stacojie e, la urma urmei, ceva mai mult decât 

un experiment ºi nu trebuie sã fie privitã 

neapãrat ca un pas fatal. Ea cautã sã se ridice 

de la compoziþia mãruntelor povestiri la 

romanul istoric; ºi folosim expresia cautã fãrã 

vreo semnificaþie minimalizatoare, pentru cã 

ea e, în chip mãrturisit, o încercare a puterii 

mai hotãrâtã decât eforturile fãcute pânã 

acum, ºi a fost proiectatã ca parte a unui ciclu” 

(A. C. Coxe, 1851). 


În oraºul Boston, într-o perioadã incertã 

dintre deceniile patru-cinci din sec. al XIX-lea, 

puritanii locului, adicã aproape toatã populaþia, 

ridicã un soi de eºafod lângã închisoarea urbei, 

pe care pãºeºte o tânãrã, Ester, þinându-ºi la 

piept fetiþa, spre a suporta supliciul unui blam 

public „la stâlpul infamiei”. E pedepsitã de 

autoritãþi, în consens cu opinia generalã, 

pentru Adulter – scriu cu majusculã deoarece 

litera stacojie, cusutã pe rochia ei, reprezintã 

iniþiala acestui cuvânt; cãsãtoritã în Anglia, 

retrasã în SUA, unde va naºte clandestin, ea 

refuzã cu obstinaþie sã destãinuiascã 

autoritãþilor, inclusiv ecleziastice, cine-i tatãl 

natural al fetiþei sale; acesta se va dovedi, spre 

final, a fi fost chiar pastorul tânãr în ale cãrui 

predici comunitatea bostonianã credea 

orbeºte; soþul înºelat (sic! cãsãtoria ca atare, 

pare a sugera scriitorul, nu s-ar fi consumat, 

privind din perspectivã sexualã...) o 

urmãreºte, poposind la Boston ca medic 

(-alchimist...) ºi îngrijindu-se persuasiv ºi diabolic 

de... sufletul contorsionat al pastorului 

care, într-un finiº patetic, se autopedepseºte 

chiar pe eºafodul unde Ester suferise blamul 

colectivitãþii, deposedându-l pe soþul oficial, 

medicul-alchimist, de obiectul rãzbunãriipânã-la-capãt; 

obligaþia de a purta, ca pe-un 

stigmat, litera stacojie, ani de-a rândul o 

transformã pe Ester într-o martirã a cãrei 

„vinã” iniþialã, estompatã cu vremea ºi chiar 

anulatã de unii dintre „judecãtorii” ei, rãmâne 

doar un pretext... al amintirilor; deloc 

revoluþionar, emancipat (peste câteva 

decenii, un Tolstoi, un Ibsen, un Strindberg 

se vor revolta literar superior, cumva 

închizând subiectul), autorul concepe acest 

personaj feminin ca pe-o victimã a doi bãrbaþi, 

amantul ºi soþul, când de fapt ea e o victimã a 

societãþii bostoniene a timpului; fata ei, Pearl 

[= perlã], va creºte, urmând un traseu 

sufletesc propriu ºi detaºat cu vremea de 

pedeapsa suferitã de mamã, o mamã ce va 

continua sã trãiascã cernit, într-o claustrare 

(= onestitate umilã) admisã ca de la sine... 

N. H. scrie mai puþin întortocheat decât 

Melville (:„Moby Dick” apare la scurtã vreme 

dupã „Litera stacojie”) ºi mai puþin captivant 

decât Poe (care, în fond, e genial ºi ca poet ºi 

ca prozator) – cel cu care nu prea înþeleg azi, 

în sec. al XXI-lea, de ce a putut sã fie 

comparat, dincolo de faptul cã au compus 

literaturã simultan...). O mostrã probantã: 

„Ieºindu-ne în cale chiar în pragul istorisirii 

noastre, care va începe din acest loc nefast, 

ne-ar fi greu sã nu culegem o floare ºi s-o 

dãruim cititorului. Sã sperãm cã va putea servi 

drept simbol pentru dulcea floare a moralitãþii 

care se va gãsi, poate, în drum sau va însenina 

întunecatul deznodãmânt al unei poveºti 

despre fragilitatea ºi suferinþa umanã.” 

ª.a.m.d. (Sau, la fel de bine: no comment). 

53

Un victorian foarte modern 

Din craterul unei biblioteci publice 

fumegând abraº sub canicula flãmândã, am 

sustras douã mostre de lavã încã fierbinte, 

Empedocles salvat de mãnuºile de sondor. 

Respectivele roci, cântãrind cam între 460-560 

de pagini fiecare, sunt inscripþionate de firma 

RAO ºi cuprind un tandem de romane produse 

de firma John le Carré: „Casa 

Rusia” ºi „Managerul nopþii”. 

De aproape trei decenii m-am tot 

luptat cu mine însumi, zornãindu-mi 

gologanii, dacã sã-l 

achiziþionez sau nu pe acest 

afurisit de cocoº galic, mirat tare 

cã ºi-a tras un prenume englezit; 

când colo, mirat ºi mai tare, 

constat cã, în realitate, ºi-a tras 

un nomme de guerre franþuzit, 

domnia-sa fiind un veritabil 

britanic; iar un veritabil britanic 

n-ar putea fi decât un gentleman 

victo-rian, ºi încã unul extrem de 

fertil ºi piºcat de þânþãrimea geniului, nu altfel 

decât acea Agatha Christie sau acest (adicã 

trãitor) Frederick Forsythe; ba, îmi scuip în sân, 

te pomeneºti cã nici nu sunt, aceºtia trei, altceva 

decât þuguiul aisbergului, fapt ce-ar putea 

sã-mi întunece, momentan, tenul ºi judecãþile 

de valoare – alea pe care mi le pot permite eu, 

neinfluenþat cumva de axiologii etranjere. 

Curios ºi speriat, asemenea unei vergure în 

noaptea nunþii, nu mi-am reprimat tremuriciul 

emoþiilor amestecate þinând în palmele grosolan 

înmãnuºate cele douã cãrãmizi livreºti. Astea 

fiind zise, mã grãbesc sã examinez – savant de 

contrabandã – mostrele culese. 

Dispun rocile, conform unei prime analize, 

abordând criteriul cronologic; 

adicã – zãbovesc întâi asupra 

celei ejectate în 1989, respectiv 

„Casa Rusia”. E greu sã cred cã 

laboratorului meu i-ar lipsi 

vreo unealtã – „coborând” 

inevitabil în vârstã, am avut 

grijã sã-l înzestrez migãlos cu 

aparatura tot mai perfecþionatã 

(de cãtre alþii, în general...). Prin 

urmare, I’m on my way!... Acest 

Mister le Carré jongleazã cu 

misterele (calambur ieftin, 

recunosc) ca un circar chinez 

cu zeci de farfurii rotite fabulos 

deasupra frunþii. Pricepui asta încã înainte de 

a scrumi prima sutã de pagini. Sunt frapat 

plãcut, de parcã îmi circulã prin vene 

Tennessey Whiskey, tolãnit pe terasa ilustrã 

Café de la Paix ºi tot trãgând cu ochiul dupã 

filiformele bipede asiatice dimprejurul mãsuþei 

marmorate. Nu din vanitate mi-am zdrelit rotula 

gândului sã emitã fraza de mai sus, ci stârnit 

de autorul britanic, care navigheazã glorios ºi 

egal de epatant când prin Londra, când prin 

Moscova, când prin Lisabona... Inteligent, 

poliglot, abil, cultivat, fosforescent, rece fãrã a 

fi inuman, profesionist pânã în prãsele – nu-i 

doar portretul generic al unui analist al 

Serviciilor Secrete ori al unui spion – sau 

prieten, în jargonul funcþionarilor englezi, – 

ci, înclin sã cred, unul potrivit lui le Carré însuºi. 

Modernitatea impecabilã a 

stilului e numai suprafaþa sub 

care construieºte tipar dupã 

tipar (= caractere) bãsmuitorul 

britanic, altminteri complet fidel 

aurei victoriene purtatã de 

creºtetul unei Agatha Christie; 

nu-l pot compara decât cu 

Forsythe, unicul insular 

poposit pe insulele spionajului 

pe care l-am citit pânã azi. Titlul 

e sugerat de numele unei 

locaþii a spionajului englez: 

„...lumina mai ardea încã la 

ultimul etaj al unei cãsuþe de 

cãrãmidã din cartierul Victoria” (= zonã centralã 

londonezã, renumitã pentru buticurile, 

magazinele, hotelurile sale elegante, n.m.) „ºi 

cunoscutã sub numele de Casa Rusia, unde 

se încheia, într-o atmosferã de stupoare 

generalã, prima reuniune a echipei însãrcinate 

cu operaþiunea denumitã ulterior Bluebird. 

Cinci ore mai târziu, dupã alte douã reuniuni la 

cartierul general al Serviciului, aflat într-un nou 

bloc-turn de pe Chei[-ul Tamisei], Ned se afla 

iar la masa sa de lucru...” Locaþii vor fi ºi altele, 

londoneze ori strãine, cele londoneze au însã 

privilegiul de a-i gãzdui ºi pe unii agenþi de la 

Langley, capitala CIA; faptul nu-i lipsit de 

importanþã, în definitiv, aparatura, logistica ºi 

unele operaþii sunt decontate 

de yankei ºi, baºca, conjunctura 

îi permite scriitorului sã 

alterneze humorul sec, flegmatic 

britanic cu seriozitatea 

vag hazoasã, aparent neserioasã, 

a americanilor. Unele 

generalizãri vizeazã viziunile 

despre viaþã, altele – tabloul social-politic 

al momentului: „– 

Graniþa dintre cu adevãrat 

foarte serios ºi cu adevãrat 

foarte caraghios este cu 

adevãrat foarte subþire, remarcã 

el.”(= Barley, cel racolat ca 

agent de in-fluenþã, personaj complex, greu 

previzibil ºi, cu toate astea, protagonistul unui 

bogat ghem de întâmplãri, n.m.) „– Pãi, s-o 

trecem atunci, ce zici? spuse Ned.” Sau: „– În 

Rusia nu trebuie sã ai un motiv ca sã bei, pentru 

numele lui Dumnezeu! Arãtaþi-mi un singur rus 

demn de acest nume, care sã poatã face faþã 

treaz problemelor þãrii sale.” 


OPINII 

Victor Atanasiu 

POVESTE DESPRE TOLSTOI 

Cu mare încântare se citeºte „Lev 

Tolstoi”, monografia lui Victor ªklovski! 

Ce este cartea? O monografie, dacã te 

iei dupã titlu, putea sã fie ºi un roman, 

numai cã de la primele pagini se 

urmãreºte a se face o reconstituire 

biograficã atentã, în afara ficþiunii. S-ar 

zice cã aceastã carte deruteazã prin titlu! 

Este vorba de viaþa lui Tolstoi? Este vorba 

despre opera sa? 

Sunt întrebãri tipice pe 

care le pune un critic român 

format a evalua totul prin 

prisma unui cod stabilit de G 

Cãlinescu, a cãrui genialitate 

ne împiedicã a observa cã a 

fost un spirit funciar dogmatic, 

un implacabil fãuritor 

de norme în exegeza literarã 

naþionalã, urmate cu 

nedezminþitã obedienþã, de 

atâþia care s-au încumetat sã 

practice excesiv aceastã 

aºa-zisã magistraturã! 

Cartea lui ªklovski este expresia unui 

tip de percepþie (într-o accepþie generalã 

a termenului) mediocrã despre un geniu. 

Este un fel de naraþiune, derulatã de un 

povestitor de tip popular, unul pe care l-ar 

asculta cu atenþie un Petre Ispirescu, 

nicidecum un Ion Creangã, în sensul cã 

se declarã a dori sã fie (fiind incomparabil, 

însã, mai mult un Somerset 

Maugham), ªklovski face un geniu fundamental 

inaccesibil, cum sunt toate 

geniile, perfect accesibil marelui public! 

Afli toate detaliile, cum s-a nãscut Tolstoi, 

cum i s-au legat cu bestialitate inconºtientã 

ºi lui, conform tipicului vremii, nutritã 

de cele mai bune intenþii, picioarele când 

era sugar, cum i-a fost fermecãtoarea 

mamã, moartã atât de tânãrã (aidoma 

celei a lui Ibrãileanu, un împãtimit de 

Tolstoi ºi profund comentator al sãu), cum 


locul acesteia a fost luat inevitabil de 

mãtuºa Tatiana, cum tatãl scriitorului 

moare mai degrabã din cauza 

incapacitãþii de a stãpâni o zãnaticã 

agitaþie lãuntricã. 

Eºti informat despre participarea 

scriitorului la rãzboiul din Crimeea, despre 

cãsãtoria din tinereþe în Caucaz (aici în 

descrierea peisajului cvasineverosimil în 

dinamica sa schimbare din 

acest mirific tãrâm), a 

penelului lui ªklovski se 

electrizeazã cu benefice 

efecte estetice în ordinea 

unei picturi de galopantã 

fluenþã despre circumstanþele 

în care se cãsãtoreºte, 

el „om bãtrân ºi fãrã 

dinþi” (ce bãtrân putea sã fie 

un bãrbat la 34 de ani?!). 

Pânã la cãsãtorie, ni se 

povesteºte cum a început sã 

publice, cum a ajuns sã fie 

între cadrele active ale armatei ruse (aici 

e o epopee întreagã, pilele funcþionând 

din plin). Tolstoi nu era încã marele 

Tolstoi, dar era oricum contele Tolstoi! 

Ni se relateazã despre bãtãlia de la 

Sevastopol, cu momentele în care în 

timpul efemer de încetare a focului, 

francezii stãteau de vorbã cu ruºii 

încercând a se înþelege unii pe alþii ca 

oameni; despre tânãrul conte la Londra, 

unde îl întâlneºte pe Herzen, acesta 

coboarã scara în fugã (parcã-l vezi!) ca 

sã-l aºtepte pe impetuosul tânãr 

conaþional (aici e altã secvenþã izbutitã 

artistic). Afli apoi din povestea suigeneris, 

atâtea despre cãsnicia cu Sofia 

Andreevna, relaþiile burlesc-dramatice cu 

Turgheniev, ambii se poartã aidoma a doi 

bufoni scoºi parcã din comedia dell’arte, 

care se ameninþã cu duelul, ca Brighela 

cu Pantaleone, septentrionari, oricât altfel 

55

sunt iluºtri ºi bogaþi ºi mai cu seamã de 

mare har artistic. 

Ne întoarcem la cãsnicia cu Sofia 

Andreevna, ni se istoriseºte în primul 

rând despre redactarea marelui roman 

prin care Tolstoi este marele Tolstoi, 

s-a-nþeles cã e vorba de „Rãzboi ºi 

pace”! Aici ªklovski compune câteva 

rânduri antologice de parcã marele 

scriitor însuºi i le-ar fi suflat la ureche, 

la Iasnaia Poliana. Se adulmecã parcã 

de peste tot pe semne, o titanicã muncã; 

se redacta una dintre cele mai mari 

opere ale literaturii universale. Afli cum 

s-a ajuns sã se scrie dintr-o întâmplare, 

Anna Karenina. Þi se spune totul, totul, 

pânã la aparent bezmetica fugã a lui 

Tolstoi de acasã! 

Ce-i lipseºte cãrþii? Nimic, dacã îþi 

dai seama ce este; nici biografie 

romanþatã, nici monografie clasicã, nici 

interpretare criticã, ci o poveste giganticã 

cu un erou existent în carne ºi oase, pe 

care l-a imortalizat o primitivã peliculã 

cinematograficã. Era cu un umãr puþin 

mai ridicat, aºa a fost toatã viaþa, fiind 

surprins în mijlocul unor maºini de epocã, 

rizibile ca aspect azi, aºa îl va fi vãzut 

ªklovski, aºa îl vedem ºi noi din pagina 

lui. Dar, destul! Nu dispun (nu am dispus 

niciodatã) de talentul de a umple spaþiul 

unui articol repovestind ceea ce în cartea 

comentatã a fost povestit, fãrã a fi nici 

de mare forþã interpretativã în reconstituirea 

unei personalitãþi, fãrã a izbi prin 

puterea de a percepe interpretativ, teribila 

creaþie a lui Tolstoi. Victor ªklovski, care 

compune o poveste perfect documentatã 

(el este un Petre Ispirescu rus, care scrie 

pe spaþiul potrivit marii stepe despre un 

Greuceanu ale cãrui puteri supranaturale 

se aflã în perimetrul creaþiei literare), 

provoacã câteva reflecþii pe care le expun 

succint în paginã! Una dintre acelea este 

cã mult hulita Sofia Andreevna avea în 

realitate dreptate. Prin averea de pe urma 

retipãririi operei marelui scriitor (care 

aleargã cu barba în vânt la 82 de ani) – o 

altã imagine care þi se înfige în memorie 

din stufoasa naraþiune a povestitorului din 

vremi imemoriale, deghizat în exeget), ea 

voia binele copiilor ei. Alt aspect: Lev 

Lvorici este ºi el un alt leu la nivel 

onomastic, fãrã forþa creatoare a tatãlui. 

Scrie o nuvelã, vrea prin ea sã rivalizeze 

cu ilustrele creaþii ale tatãlui. Ridicol! 

Dimensiunile liliputane ale acestui Lev 

dau seama despre nimicnicia omului. Încã 

din adolescenþã m-a persecutat 

nedumerit, iritat, aversiunea ºi dispreþul 

lui Tolstoi faþã de Napoleon! Acum, iatã, 

îmi dau seama în momentul în care mã 

aflu, cã explicaþii sunt multiple, îmbinând 

latura apartenenþei etnice cu date de 

ordinul strict personal. Un bunic al lui 

Tolstoi ºi-a pierdut averea în timpul 

„vizitei” Împãratului din 1812 la Moscova. 

Al doilea motiv al alergiei este de ordin 

patriotic! Ca orice rus, Tolstoi a ºtiut cã 

o simplã întâmplare, atât de bine 

cunoscutã sub numele de Generalul Iarnã, 

a salvat maica Rusia de Napoleon! Acest 

complex naþional nu putea sã nu capete 

forma unor injurii ºi bagatelizãri adresate 

lui Napoleon, despre care, când a murit, 

Chateaubriand a spus cã lutul i-a înapoiat 

lui Dumnezeu cea mai mare suflare de 

viaþã care a fost vreodatã pe pãmânt! A 

spune cã tânãrul general Bonaparte a 

fãcut carierã prin „protecþie de fuste”, 

ca sã preiau o celebrã sintagmã eminescianã, 

este o afirmaþie scrântitã, dar care 

aratã cã un mare scriitor, cum a fost 

Tolstoi, trãieºte la modul exponenþial un 

complex naþional uriaº: nu noi ruºii l-am 

învins pe Napoleon, ci generalul Iarnã, 

cãruia putem sã-i dãm ºi chipul 

Dumnezeului pravoslavnic atotproteguitor 

al mamei Rusia, aceasta e principala sa 

preocupare! 

Un al treilea motiv este dat de 

dominanta spiritului creator al lui Tolstoi. 

El nu este de natura spiritelor generoase, 

ci al celor ofuscate cã într-o generaþie 

anterioarã sau ulterioarã a apãrut sau va 

sã aparã un spirit eclatant! El este un 

egotist ºi un inevitabil egoist! Aparþine 

tipologic acelor naturi de felul celui care 

spune „Anch’io sono pittore”, emisã de 

acel pictor neconsacrat ºi care urma sã 

devinã celebru, când a contemplat o 

creaþie fundamentalã a unui artist deja 

consacrat. 

O ultimã observaþie, în acest articol, 

legatã de contextul în care a fost scrisã 

cartea, de cãtre un trãitor în Rusia 

sovieticã stalinistã. Lenin, se citeazã cu 

diferite observaþii critice la adresa gândirii 

lui Tolstoi. Evidentul ton aprobator al lui 

ªklovski, perfect de înþeles în situaþia datã, 

sunã astãzi insuportabil de strident! Ar 

reieºi de aici cã Lenin a fost un gânditor 

mai profund decât Tolstoi, iar acesta este 

un sacrilegiu. 


MERIDIANE 

Alexandru Ioan Despina 

MILAN KUNDERA, UN SCRIITOR 

PENTRU PREMIUL NOBEL 

Milan Kundera (n. 1929) este cel mai 

de seamã scriitor ceh în viaþã, ºi, în opinia 

multora, persoana cu cele mai mari ºanse 

la câºtigarea Premiului Nobel pentru 

Literaturã, ºi asta în pofida scandalului în 

care a fost implicat în 2008, când a fost 

acuzat cã ºi-ar fi denunþat, cu mai bine de 

o jumãtate de secol în 

urmã, pe când þara sa 

natalã se afla sub comunism, 

un conaþional poliþiei. 

Numele importante 

care i-au sãrit în acel 

moment în apãrare, prin 

care se numãrã atât 

laureaþi ai Premiului Nobel 

pentru Literaturã (cum ar 

fi: J. M. Coetzee, Gabriel 

García Márquez, Orhan 

Pamuk ori Nadine Gordimer) cât ºi 

pretendenþi la câºtigarea lui (Salman 

Rushdie, Philip Roth ºi Carlos Fuentes, care 

s-a stins, din pãcate, din viaþã anul trecut) 

nu au fãcut decât sã ateste trecerea de care 

se bucurã acesta în rândul lumii literare. 

Ceea ce l-ar avantaja ar fi faptul cã, 

spre deosebire de ceilalþi contracandidaþi, 

care exploateazã stiluri, genuri ori teme în 

care alþi scriitori au excelat deja (Cormac 

McCarthy abordeazã genul cunoscut sub 

numele de southern gothic, dus la 

perfecþiune de William Faulkner, Salman 

Rushdie îmbinã realismul magic cu fluxul 

conºtiinþei, avându-i ca predecesori pe 

Gabriel García Márquez ºi Miguel Ángel 

Asturias etc.), Milan Kundera foloseºte o 

tehnicã narativã insuficient valorificatã de 

predecesorii sãi. Este vorba de antiroman, 

termen inventat de Jean Paul Sartre în 1933, 

pentru a desemna operele ficþionale care 

se abat în mod vizibil de la convenþiile 

literare. Este drept, Nabokov a cochetat 

cu el în Foc palid (Pale Fire, 1962), Julio 


Cortázar în Hopscotch (1963), André 

Malraux ºi-a scris chiar Antimemoriile 

(1967), însã niciunul nu a urmat ºi 

valorificat antiromanul cu atâta 

consecvenþã cum o face Milan Kundera. 

Exceptând cartea sa de debut, Gluma (The 

Joke, 1967), precum ºi Ignoranþã (Ignorance, 

2000), ultima pe 

care-a publicat-o, acolo 

unde observãm doar 

câteva incidentale ºi vagi 

prefaþãri, respectiv 

reminescenþe, ale acestei 

tehnici narative, în toate 

celelalte volume ale sale, 

din postura de narator 

omniscient, Milan 

Kundera transgreseazã 

limitele operei literare ºi 

prin intermediul prolepselor ºi 

metalepselor discursive retorice 

(denumirea uºor preþioasã datã de Marie- 

Laure Ryan) se adreseazã în mod direct 

cititorului, o metodã folositã în zilele 

noastre – doar cã într-un mod ceva mai 

indigest din cauza stilului vetust, marcat 

de lentoare ºi lipsit de un moment 

culminant spre care sã conveargã toate 

acþiunile premergãtoare – de 

José Saramago, în romane precum 

Evanghelia dupã Isus Cristos (O 

Evangelho Segundo Jesus Cristo, 1993) 

ori Peºtera (A Caverna, 2000). 

Punându-ºi încã de la început în gardã 

cititorul ºi reflectând incipitul în ansamblul 

macronaraþiunii prin intermediul 

metonimiei ºi a numeroase ecouri, Milan 

Kundera se apucã sã creeze chiar sub ochii 

acestuia, aidoma unui sculptor invitându-ºi 

publicul în atelierul sãu, personajele, simple 

pretexte cu rol deictic, menite sã-i susþinã 

viziunile, fie cã vorbim aici de viziuni 

literare, filozofice, sociale, politice ori 

57

muzicale. Pentru a le explicita ºi 

demonstra, Kundera nu se dã înapoi de la 

uzitarea metalepselor, introducând în text 

paragrafe digresive de-o mai largã sau mai 

scurtã întindere, intercalând citate, 

referinþe, chiar ºi portative, romanele sale 

ajungând uneori sã capete forma unor 

eseuri bine exemplificate. Astfel, în Viaþa 

este în altã parte (Life is Elsewhere, 1969), 

îl plãsmuieºte pe Jaromil pentru a-l lua apoi 

în zeflemea ºi prin intermediul lui a 

ridiculiza poezia, un domeniu pe care 

Kundera îl considerã superfluu (redau aici 

douã citate edificatoare, primul dintre 

acestea marcând una dintre transgresiunile 

despre care vorbeam mai devreme: „Este 

adevãrat, am spus cã ar fi dat toatã poezia 

sa doar sã fie considerat om, dar trebuie 

sã adaug aici: dacã nu este posibil sã fie 

considerat om, un singur lucru i-ar aduce 

consolare: cel puþin sã fie considerat poet.”, 

respectiv: „Continuã sã scrii, îi spuse 

editorul. Sunt sigur cã mai devreme sau 

mai târziu o sã ajungem sã exportãm poeþi. 

Alte þãri exportã tehnicieni, ingineri, fãinã 

sau cãrbuni, însã principala noastrã resursã 

o reprezintã poeþii. Poeþii cehi or sã ducã 

poezia în þãrile din lumea a treia, iar în 

schimbul ei o sã primim nuci de cocos ºi 

banane.”), în Insuportabila uºurãtate a 

fiinþei (The Unbearable Lightness of Being, 

1984) relaþia dintre Tereza ºi Tomas relevã 

consecinþele unei eternei reîntoarceri 

(pornind de la urmãtoarea idee: „Dacã 

Revoluþia Francezã ar fi sã se repete la 

nesfârºit, istoricii francezi ar fi mai puþin 

mândri de Robespierre. Dar pentru cã au 

de-a face cu ceva care nu se mai repetã, 

anii sângeroºi ai Revoluþiei s-au transformat 

în simple cuvinte, teorii ºi discuþii, au 

devenit mai uºori decât fulgii ºi nu mai 

înspãimântã pe nimeni. Existã o diferenþã 

infinitã între un Robespierre care existã o 

singurã datã în istorie ºi un Robespierre 

care se întoarce de infinit de multe ori 

pentru a tãia capetele francezilor.”), în 

Nemurirea (Immoratality, 1988) îi 

plãmãdeºte pe Agnes, Bettina ºi Paul pentru 

a ne vorbi de individualitate ºi identitate 

(plecând de la premiza cã „Gestul nu poate 

fi considerat proprietatea unui individ, nici 

creaþia acestuia (omul nefiind în stare sã-ºi 

creeze un gest propriu, absolut original, 

ce-i aparþine numai lui), nici mãcar 

instrumentul acestuia; adevãrul este tocmai 

pe dos: gesturile sunt cele care se servesc 

de noi, iar noi suntem instrumentele, 

marionetele ºi întruchipãrile lor.”), în 

Lentoarea (Slowness, 1995) Kundera 

însuºi apare ca personaj periferic pentru a 

ne vorbi de modernitate ºi senzualitate, iar 

în Identitate (Identity, 1998) sondeazã 

profunzimile umane prin intermediul a douã 

personaje care redefinesc în mod constant 

relaþia dintre ele. 

Cu toate cã scriitorul ne spune în mod 

direct de ce-a ales sã creeze acele 

personaje ºi nu altele, pornind adesea în 

plãsmuirea lor de la câteva gesturi disparate, 

zâmbete ori pur ºi simplu priviri, 

datoritã modului în care o face, 

evenimentelor prin care le determinã sã 

treacã, precum ºi rolului pe care acestea 

le au în ansamblul romanului, înceteazã 

sã mai fie simple automate care-l urmeazã 

orbeºte ºi ajung sã aibã în mintea lui 

individualitate, ieºind din tiparele în care 

scriitorul a dorit iniþial sã le includã ºi 

comportându-se aidoma unor persoane vii 

ºi capricioase. Totodatã ele poartã-n 

lãuntrul lor ceva mai de preþ decât viaþa 

lor fictivã: fãrã a fi arhetipuri umane, 

acestea rezoneazã puternic cu fiecare 

dintre noi, fiind la rândul lor create ºi 

creatoare. Ideile pe care le nasc, relaþiile 

pe care le au, neliniºtile, întrebãrile, toate 

redau ºi reitereazã perenele valori umane. 

Pentru cã-n ultimã instanþã, antiromanele 

lui Milan Kundera nu se axeazã pe-o tramã 

bine elaboratã ºi nici nu sunt simple 

poveºti, ci, prin caracterul lor profund 

filozofic, social ºi nu în ultimul rând politic, 

redau în deplinãtatea complexitãþii lor 

relaþiile interumane, adresând într-o 

manierã plasticã întrebãrile care transcend 

simpla noastrã existenþã. Având ceva din 

erudiþia lui Anatole France ºi din fluiditatea 

stilisticã a lui André Gide, acesta creeazã 

cu o lejeritate de invidiat lumi, luptându-se 

în acelaºi timp pe toate fronturile deodatã, 

fãrã a cãdea în penibil ori a deveni obscen. 

Chiar ºi când ne vorbeºte de sexualitate, 

un subiect adesea tratat în operele sale, 

nu devine trivial ºi nici nu pãrãseºte 

graniþele literaturii. 

Direct, inteligent, abil, cu un stil simplu 

ºi concis, fãrã înflorituri, dar presãrat de 

digresiuni la fel de interesante ºi de 

intrigante precum temele alese, Milan 

Kundera are toate atributele necesare 

pentru a primi Premiul Nobel pentru 

Literaturã. Rãmâne de vãzut dacã juriul o 

sã treacã peste acuza care i-a fost adusã 

în 2008 ºi peste singurul dezavantaj al 

acestuia – numãrul relativ scãzut de romane 

publicate (nouã). 


POEZIA ACASÃ 

Iulian Filip 

LUCA CIPOLLA 

(17 decembrie 1975, Cesano Boscone Milano, Italia) 

Poetul dintre cãrþile de credit ºi celelalte cãrþi 

Am avut pornirea sã mã bucur public de 

aceastã extindere transfrontalierã a 

proiectului Poezia ACASÃ chiar de la prima 

corespondenþã a poetului ºi prozatorului Luca 

Cipolla. Îl las sã se prezinte, cã o face splendid. 

„Am 37 de ani ºi locuiesc la Cesano 

Boscone – Milano. Scriu versuri din 

adolescenþã ºi din 2003 studiez limba 

românã. Am publicat poezii ºi proze în diferite 

reviste, precum Climate literare, Boema (ale 

cãror colaborator sunt), Oglinda literarã, Nord 

literar, Luceafãrul, Ecouri literare, România 

literarã, Apostrof, Vatra, Basarabia literarã, 

Moldova literarã, Revista literarã Bucovina, 

Actualitatea literarã, Caiete silvane, Revista 

Argeº, Cervantes, Vatra veche ºi reviste 

literare online: Agonia, Visul, Oneºtiul cultural 

ºi Poezii. Am tradus în limba italianã cartea 

poetului ºi a scriitorului Petre Rãu „Judecata 

de apoi” ieºit în aprilie 2011 ºi am contribuit 

la cartea „Mirajul mamei – cele mai frumoase 

poezii despre mamã” apãrutã în luna 

Tapetum lucidum 

Din vârf 

eu vã observ, 

ultima cupã vãrsatã, 

nu rãmâne decât uluire. 

ªi n-avem þarã, 

n-avem sat, 

muzicienii lui Dumnezeu ºi ai Mamonei, 

barzi în exil 

ce într-o limbã care nu-i a lor 

declamã versuri. 

Cosmosul este un semicerc 

pe care eu îl îngrop, 

un nor de tul 

în intriga evenimentelor; 

de copil 

mã miºcam cu privirea în pãmânt, 

încã mai am dâre de salivã 

pe gurã 

ºi nu sunt decât o umbrã, 

o pisicã care cascã, 

din ochii ei, da, vã observ 

ºi nu rãmâne decât uluire. 


februarie 2012. În septembrie 2012 am 

obþinut premiul I la secþiunea Poezie din 

Concursul de creaþie literarã „Visul”, Ediþia a 

VII-a, 2012.” Mai spre sudul Italiei, la umbra 

luminoasã a Abaþiei Montecassino, în 

Pontecorvo avocatul, fotograful, jurnalistul, 

poetul Amedeo Carrocci traduce antologia 

Poezia ACASÃ. În vecinãtate, la Supino, 

Frosinone poetul Dante Cerilli a tradus ºi a 

publicat în câteva antologii poeþi români din 

Basarabia. Câþiva poeþi basarabeni, stabiliþi 

în Italia, – Eugenia Bulat ºi Iurie Bojoncã, – 

completeazã harta relaþiei neolatine cu 

poezia la mijloc. În acest context Luca vine cu 

plinul ºi... sã-i vedem mergerea. Îºi traduce 

poeziile ºi prozele din italianã în românã ºi 

îºi verificã lecþiile în paginile mai multor reviste 

româneºti. Traduce ºi poezia altor poeþi 

români în italianã. Îmi place cã a dat de noi 

la LITERE. Cu toatã plãcerea am selectat 

câteva poezii – sã remarcaþi ce românã se 

poate învãþa la Milano timp de zece ani. 

Eremitul 

Inexorabil 

te succedã ºi 

citeºte numãrul tãu de tricou; 

nimic nu îþi incumbã 

ºi la nimeni nu mai aparþii; 

cine te-a zãmislit era uºuratic, 

dai de înþeles unui zeu 

care avanseazã de-a lungul taluzului. 

Trezeºti pãmântul, 

aripi de iasomie 

ia aerul 

când severã seara te înveleºte; 

dar tu nepãsãtor 

nu asculþi beznele 

nici nu te tulburã frigul 

fãrã glas 

care scorojeºte oasele 

dinspre carul elegant 

pe care îl scrutezi tresãrind 

ca o insectã 

frugalã a amintirilor 

înãlþând altare de piatrã 

unde inexorabil se cufundã. 

59

POEZIE 

Ion Iancu Vale 

un copac undeva, cândva... 

Se înãlþa uriaºul copac 

cu sfidãtoare semeþie, urca spre înaltul cerului, 

iar tulpina lui de fildeº strãpungea aerul 

încãrcat de sunete ºi rezonanþe siderale. 

Babel vegetal, coroana imensã ºi stacojie 

sprijinea bolta albastrã, nesfârºitã a cerului. 

Îngeri cãzuþi, transparenþi ºi fragili culegeau fructe, 

carnea acestor poame de aur împrãºtiind împrejur, 

un parfum tulbure, nedefinit, ameþitor. 

Flori cu petale multicolore ºi pistile de azurit 

deveneau, instantaneu, fructe mari 

rotunde ºi strãlucitoare. 

Ele nu se rupeau din peþiol, nu cãdeau ºi nu 

putrezeau 

se volatilizau doar, fãcând loc altor asemenea 

roade. 

Pãsãri mari, bizar colorate, 

izbucneau brusc, în zbor zgomotos, 

din cuiburi cãptuºite cu porfiroblaste, 

în care cloceau ouã de ametist... 

Copacul se înfigea adânc în mãduva pãmântului, 

prin rãdãcini neînchipuit de groase, 

care se rãsuceau ºi se încolãceau 

pânã la suprafaþa solului, 

creând între ele adevãrate catacombe, 

ce duceau undeva, în miezul terestru. 

În adâncile goluri dintre rãdãcini, 

reptile gigantice cu solzi de bronz, 

cu limbi arzãtoare ºi bifurcate 

ºi cu ochi opaci de fontã, pãzeau comori 

fabuloase, 

fãrã seamãn, depozitate acolo de Marele Rehal. 

Oamenii plecaserã de multã vreme 

din împrejurimi, cãci aerul nu le mai pria, 

otrãvit de emanaþiile puturoase ale catacombelor. 

Somnul îi pãrãsise, izgonit de agitaþia foºgãitoare 

a îngerilor, cârâitul continuu al pãsãrilor 

ºi sâsâitul lugubru al reptilelor. 

Pãmântul devenise pânã hãt departe, pustiu 

ºi arid, 

ploaia fiind pur ºi simplu furatã de uriaºul copac, 

iar seva pãmântului smulsã fãrã milã de cãtre 

acesta. 

Astfel în jurul lui se creaserã adevãrate crevase, 

avide, adânci ºi uscate, 

izvoarele secaserã ºi viaþa devenise imposibilã, 

totul murind în jurul maleficului arbore. 

Oamenii aºteptaserã destulã vreme o schimbare, 

dar acest lucru nu s-a întâmplat, 

neliniºtea, nesiguranþa ºi sãrãcia îi fãcuse sã 

cedeze, 

distrugându-le orice speranþã. 

De aceea, singura soluþie a însemnat plecarea 

cât mai departe de copacul ce stãpânea 

întinderea trufaº, 

duºmãnos, distructiv. 

Din pãcate nu au realizat la timp cã evadau, 

doar pentru a muri, 

fãrã luptã ºi glorie, în altã þãrânã... 

nesperatul sfânt 

1995 

Lumea a auzit, surda, cã a picat un sfânt ºi pe aici 

s-au þicnit oamenii ãºtia de tot 

ºi vin la el sã se roage, 

risipindu-ºi prinosul de omenie. 

El se autointituleazã cu emfazã Nesperatul Sfânt 

ºi le dã oamenilor stele de pe cerul gurii lui, 

scobindu-se între dinþii protezei 

cu un trident de mucava. 

Oamenii au început sã se teamã de el 

ºi-i aduc ofrandã merinde ºi vin. 

Nesperatul Sfânt le primeºte bucuros 

ºi le considerã deja o obligaþie. 

Merindele le descântã cu un ºaman sã le scape 

de gustul sudorii ºi al sângelui. 

Mãnâncã din ele pe sãturate, 

râgâie ºi-ºi freacã satisfãcut ombilicul, 

dã din ele ºi altor sfinþi mai mici, 

mai puþin descurcãreþi dar ascultãtori. 

Vinul îl bea pânã transpirã 

ºi devine rând pe rând pasãre, leu ºi mãgar 

se mai odihneºte puþin ºi bea ºi bea nepãstrând 

nici un strop pentru mâine. 

Oamenii sunt tot mai nemulþumiþi, 

neputincioºi aºteptatã ajutor din soare 

de unde vor veni niºte luptãtori care, 

obosiþi de drum vor cere 

ºi ei merinde ºi vin. 

Negãsind, îl vor bea pe el, pe Nesperatul Sfânt, 

ºi pe toþi lacheii lui umili ºi unsuroºi, 

strecurându-i printre dinþii strânºi. 

privind la fotografia 

lui Emil Cioran 

Stau deseori ºi mã uit îndelung, 

pierdut, la fotografia alb-negru a marelui 

ºi ne-mpãcatului intelectual, 

privesc fizionomia puternic brãzdatã 

1995 


de þãran ºi nobil român 

ºi mã întreb de fiecare datã, tot 

mai nedumerit ºi mai uimit: 

„De unde oare atâta tristeþe, 

de ce atâta durere la un astfel de om, 

hãrãzit de Creator, cultivat ºi instruit, 

la acest fiu de protopop ºi nepot de baron?”. 

ªi, ca într-o strãluminare, îmi dau seama, 

de fiecare datã, de ce marele bãrbat 

mã priveºte cu atâta durere ºi compasiune 

din fotografia sa. 

Cioran îmi vorbeºte, 

mi se destãinuie ºi parcã se întreabã 

„Cum, Doamne, sã nu te inunde durerea 

ca o apã mâloasã, cenuºie ºi grea, 

cum sã nu te copleºeascã tristeþea, 

precum o vipie arzãtoare, când, 

contrar a ceea ce credeai iniþial, constaþi, 

cu stupoare, cã faci parte dintr-un popor 

care, în loc sã lupte ºi sã se sacrifice 

pentru a trãi mai bine ºi mai frumos, 

preferã sã vieþuiascã oricum, târându-se, 

umilindu-se, autodevorându-se 

ºi sã piarã de foame ºi în mizerie moralã, 

în dispreþul unanim ºi profund 

al celorlalte naþii” 

Aºa îmi zice din poza sa alb-negru 

Emil Cioran ºi, înþelegându-l, 

aceeaºi durere ºi aceeaºi tristeþe 

mã cotropesc iremediabil, de fiecare datã, 

brãzdându-mi ºi mie faþa ºi încleºtându-mi 

ºi mie inima ºi sufletul... 

2012 

ºi uºuraþi-vã fãrã nici o jenã, adicã produceþi 

poezie, 

artã nouã, ºi faceþi abstracþie de priveliºtea, 

zgomotele ºi mirosurile aferente, 

ºi aºa pute peste tot de trãzneºte... 

Printre icnete, vâjâituri ºi bubuituri puteþi striga 

ºi lozinci precum „Trãiascã cãcarea lumii”, 

pentru cã, într-adevãr, 

acest fenomen este extrem de prolific 

ºi poezia voastrã în pas cu el, aºa cã scremeþi-vã 

cu forþã, fãrã nici o reþinere, neopoezia e cu voi... 

Notã: Vã rog sã îmi scuzaþi cacofonia din 

lozinca de mai sus ar fi trebuit sã spun 

„Trãiascã a lumii cãcare”, dar n-am fost 

atent, m-am grãbit, asta e... 

dor de þâþã 

În pruncie marea lui atracþie, 

ca a oricãrui copil de altfel, 

a fost sânul lãptos 

al mamei sale. 

În tinereþe l-au încântat 

pânã la extaz 

sânii tari ºi frumoºi ai iubitei. 

Mai târziu s-a îndrãgostit 

de þâþa ulciorului cu vin 

acum, matur fiind 

se întreabã obsedant: 

„Moartea o fi având þâþe?” 

2010 

2000 

noua condiþie a poeziei 

Afirmã unii cã poezia clasicã a devenit anacronicã 

ºi plicticoasã, cã poeþilor (ºi cititorilor) 

supranumiþi neomoderniºti, transfrontalieri etc., 

le repugnã rima, vraja metaforei, 

frumuseþea epitetului ºi a comparaþiei 

sau a jocului de cuvinte, 

cã poezia clasicã este de acum depãºitã, mucegãitã, 

fiind de mai mare efect 

adresarea fãrã ocoliºuri stilistice, 

exprimarea vulgarã sau scabroasã 

având un impact mult mai mare... 

Spre exemplu, chiar despre nevoile fiziologice, 

se spune cã este cool 

sã te adresezi cât mai pe ºleau, fãrã pudoare, 

cãci astãzi, argumenteazã neomoderniºtii, 

nici fetele de ºcoalã primarã nu mai zic 

merg sã fac pipi, ele rostesc cu toatã graþia 

ºi candoarea vârstei mã duc sã mã piº 

În felul acesta, autorii de poezie transfrontalierã 

vor avea, afirmã ei, puzderie de cititori, 

succes de librãrie ºi, bineînþeles, bani... 

În consecinþã, „poeþi din toate mahalalele, 

uniþi-vã” 

indiferent de naþionalitate, vârsta sau sex 

daþi-vã jos blugii ºi chiloþii, prindeþi-vã de mâini 


umblãtorul 

Când m-aburcau lupii, nebunii 

ºi-mi reproºau vechi îndoieli 

reinvocam însemnul mâinii 

ºi purcedam spre învoieli. 

Îmi scârþâia a drum cãlcâiul 

strivit de glezna-mi visãtoare 

cãci mã muncea, mocnit, tehuiul 

perfidul semn de întrebare. 

Strãlimpede precum izvorul 

o lacrimã-mi gemea pe brânci 

dar îmi urmam, docil, piciorul 

atras de tainele din stânci. 

ªi-acum se leagãnã în noapte 

lãmpaºul meu de umblãtor 

mã-mpresurã nestinse ºoapte 

ºi duhul blând al munþilor. 

Eu merg, ºi tac, ºi mã închin 

cãci de la vârf începe cerul 

spre care-acced în pas senin 

doar, doar îi voi afla Misterul. 

1985 

61

DEBUT 

Alexandra Bondoc 

Elevã în clasa a XI-a la Colegiul Naþional „Unirea” din Târgu Mureº, Alexandra Bondoc, 

pasionatã ºi de arta fotograficã, scrie prozã ºi poezie cam de la începutul studiilor liceale 

ºi a obþinut câteva premii la concursuri naþionale ºi interjudeþene de literaturã (Târgu 

Mureº, Reghin, Ploieºti, Brãila, Galaþi). Participând, pe 24 mai 2013, cu un amplu grupaj 

liric la Simpozionul Naþional ºi Concursul de Creaþie ºi Interpretare Criticã „Vladimir Streinu” 

(ediþia a IV-a), organizat de Colegiul din Gãeºti care poartã numele criticului, cu sprijinul 

Primãriei oraºului ºi în parteneriat cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, tânãra poetã a 

obþinut premiul I. Reproducem mai jos o selecþie din versurile ei pline de frumoase 

promisiuni, prin care se produce debutul sãu literar. (T.C.) 

Geea mea 

Miliarde nesfârºite de picioare sclipitoare, 

nebunie istericã ºi derizorie, 

moarte ºi viaþã (simultan) 

ºi o urmã de sinceritate, 

ne unificã pentru veºnicie 

în acest Univers depresiv. 

nu poate trãi fãrã tine. 

Vrei sã mã laºi sã mor în ploaie ºi chin? 

Au trecut ani întregi de atunci, 

iar steaua mea s-a rãtãcit. 

Tu te-ai întors 

cu suflet ºi privire, 

dar ea nu mai e. 

Zile ºi nopþi 

ºi alte zile 

ne acoperã cugetul ºi simþurile, 

iar taina nepãtrunsã a creaþiei 

este unicul motiv 

pentru care m-ai adus aici. 

Moartea cãprioarei ºi moartea inocenþei, 

cãutarea nemãrginitã a unui spirit mai curat, 

adevãrul absolut ºi normalitatea, 

calea de mijloc 

(Aurea mediocritas!, rãcneºte poporul) 

ºi vieþile trecute, 

meditaþie ºi ceai, 

liniºtea în pace ºi pacea în liniºte, 

Providenþa de mult uitatã ºi de neregãsit pe 

Pãmânt, 

Nirvana ºi Raiul, 

focul din iad, 

drumul spre Mecca 

ºi sute de pagini roase ale Upaniºadelor; 

sclipirea de diamant a mãrilor, 

dar ºi abisul infinit al nopþii, 

copiii din parc ºi cei din închisori, 

sângele de pe cruce ºi cel din lagãr, 

anii cei trecuþi ºi ani ce ne aºteaptã 

ºi mai ales onoarea 

(pavãza mea de fier). 

Pentru ele m-ai adus pe lume, 

mi-ai pus acea stea în frunte 

ºi m-ai implorat sã n-o pierd. 

Orice mi-ai cerut, 

mi-am scris cu fier încins pe cord. 

Dar steaua mea suspinã 

ºi te cheamã neîncetat, 

M-ai abandonat din nou, 

singura diferenþã e cã acum nu ai mai plecat, 

eºti aici 

cu ochii de Medusa, 

cu suflu de Stheno 

ºi cu glasul de Euryale. 

Am înãlþat un zid 

ºi m-am ascuns de tine, 

dar ai spart ºi lemnul ºi piatra ºi oþelul 

ºi ai mutat un munte fãrã de sfârºit între noi. 

Un imperiu întreg plânge din pricina ta; 

iar eu îi jelesc pe cei ce mã jelesc pe mine. 

Pictez o nouã stea 

(mai mare, mai luminoasã, mai frumoasã) 

ºi mi-o lipesc din nou pe creºtet 

(de aceastã datã va fi eternã) 

ºi te pãrãsesc. 

Peronul pierdut 

Peronul era gol în acea dupã-amiazã ploioasã 

de noiembrie; 

eram doar noi acolo, ºezând alãturi, 

pe scaunele oxidate de ani. 

Fumul ce plana deasupra privirilor noastre 

era nesigura amintire 

a þigãrii pe care ai fumat-o cu o jumãtate de 

orã în urmã 

(sau sã fi trecut ore întregi de atunci? 

nu-mi pot aminti). 

Orologiul aflat deasupra 

uºii vopsite în albastru pãtat 

era oprit în loc; 


ãtãile se terminaserã cu mult înainte de 

sosirea noastrã pe peron. 

Nici cel purtat de tine 

(eu nu am posedat niciodatã un ceas) 

nu mai funcþiona; 

minutarul sãu a dispãrut 

(s-a evaporat, probabil). 

ªuieratul perpetuu de ºine mângâiate cu duritate 

de roþile sferice ale unui tren grãbit, 

era ºi el o iluzie. 

Atât tu, cât ºi eu, ºtiam foarte bine 

cã în acea garã nu opreºte, 

dar nici nu va trece vreun tren vreodatã. 

Visam însã la 

scârþâitul roþilor infinite, 

la uºile glisante în timp ce se deschid, 

la figurile fericite (sau triste) care urcã ºi 

coboarã, 

la mecanicul mohorât, 

la frigul, mizeria, aglomeraþia din vagonul de 

clasa a II-a 

ºi la momentul de dezorientare în care trenul 

porneºte cu greutate spre alt peron uitat. 

Frigul ºi ploaia se înteþeau, 

iar noi zãceam în liniºte, 

fãrã a schimba nici mãcar o privire. 

Tãcerea aceea mortuarã 

ucidea carnea ºi sufletul din mine, 

dar orgoliul se impunea în faþa lor, 

reluând acel joc infirm. 

Astãzi, 

dupã zeci, sute, mii de zile 

(nu am idee cât timp a trecut de la acea 

dupã-amiazã ploioasã de noiembrie), 

ne aflãm pe acelaºi peron, 

sub acelaºi cer înnorat cu fum de amintire, 

în aceeaºi tãcere ludico-sadicã, 

aºteptând acelaºi tren 

ce nu va veni niciodatã. 

Cafenea de noapte 

Valuri de fum flotant 

amintind spirite 

trecute, plecate sau dispãrute 

(al cãror duh s-a hrãnit 

zile de-a rândul 

cu nicotinã ºi monoxid), 

ne întâmpinã 

într-un amalgam de 

viaþã ºi maladie, 

calm ºi moarte. 

Mucuri de þigarã ºi migrenã, 

milioane de scrumiere pline 

(precum cozile din altã viaþã) 

ºi aer de carbon, 

toate au rãmas scrijelite pe mobila cafenie. 

nasc simfonii de nerecunoscut. 

Aici fiecare cãrãmidã 

pãstreazã amintirea unui discurs irelevant 

(închinat prieteniei, karmei sau istoriei), 

enunþat printre boabe de cafeinã, frunze aromate 

sau aburi de alcool. 

Lumini nocturne, 

emise de melancolia 

unor felinare vechi, oxidate, 

sunt incapabile de a învia spiritul colectiv, 

înhumat în atmosfera narcoticã. 

Privirile sobre, cãutãturile jucãuºe 

ºi fixaþiile retorice 

nu pot fi reperate cu ochiul liber, 

captate fiind doar de suflet. 

Pictorul afirma cã ne aflãm în locul 

în care totul este posibil: 

aici instinctul are calea deschisã 

spre rugã ºi pace, 

spre anarhie ºi revoltã; 

e precum diferenþa dintre 

gândirea obiectivã 

ºi cea subiectivã, 

am completat eu: 

avem libertatea de a alege. 

Mãºtile sunt erodate 

în fiecare moment petrecut aici. 

Locul raþiunii e luat de sentimente, 

iar cel al scepticismului, 

de toleranþã. 

Fiinþa se descoperã în totalitate, 

iar zidurile sunt demolate de adevãr. 

E casa diferenþelor: 

unicitatea este descãtuºatã 

din lanþurile convenþiilor, 

rãspândindu-se în întreaga încãpere 

(precum zborul de prolog al pãsãrii Phoenix). 

Persoana din faþa ta devine esenþã, 

iar tu te metamorfozezi 

în visul tãu cel mai de preþ. 

Universul vostru 

(deºi atât de distinct în aparenþã) 

pulseazã sub influenþa 

aceluiaºi ritm halucinant. 

Nirvana, 

tãrâmul inaccesibil în urmã cu puþin timp, 

se iveºte din neant, 

strigându-te pe nume. 

Pereþii roºi de gânduri pasagere, 

bolnavi de insomnie 

ºi pãtaþi cu sunetul acordurilor de chitarã, 


63

TINERI POEÞI 

ªtefania Carmen Luca 

ªtefania Carmen Luca (n. 1983, Roman, studentã la Filosofie ºi ªtiinþe Social-Politice), 

recomandatã cu generozitate de poeta Angela Nache Mamier, este o tânãrã autoare care 

pare a-ºi cãuta încã vocea. Prezentã pe internet ºi mai puþin în reviste, ea scrie o poezie 

sensibilã, alternând, în texte diferite, gravitatea, melancolia ºi umorul, iar, pe de altã parte, 

lapidaritatea cu discursul mai amplu, punctat de mici oralitãþi. Cele câteva texte de mai jos 

par a conþine, însã, germenii unei evoluþii, pe care o aºteptãm cu interes. (T.C.) 

la un moment dat 

ºtii prea bine cã timpul nu trece 

tu eºti cel trecãtor 

ai obosit 

toatã viaþa ai întors clepsidre 

ai potrivit orologii la ore exacte 

sã nu cumva 

sã nu cumva sã pierzi o secundã 

un moment o clipã nemãsuratã 

macadamul a devenit un traseu zilnic 

þi-au spus doctorii cã miºcarea te þine viu 

pe lângã alte reþete de bãtrâneþe fãrã tinereþe 

ºi antibiotice fãrã efect 

ºi viu eºti într-un trup aplecat spre moarte 

bastonul ºi ochelarii nu le uiþi niciodatã 

reumaticul ºi miopia fac tandem prin fiinþa fragilã 

chipul creponat de-atâta durere 

se topeºte încet 

consumat de viaþã 

culoarea din ochi e tot mai vie 

albastrul de voroneþ se scaldã-n cristalin 

lacrimile izvorãsc uºor acum 

când dorul nu-i decât o altã durere 

când inima nu mai gãseºte ochiul sã tresarã 

solitudinea îþi macinã fiinþa 

mai torci amintiri pe-un ram de gând 

poate cã ziarele te mai þin la curent 

cu pulsul societãþii în derivã 

zâmbeºti pierdut 

ºtii cã timpul nu trece 

tu eºti cel trecãtor 

aºtepþi sã treci... 

Noi eram cu halca 

nu ºtiu ce mai ºtiu din copilãria mea 

nu ºtiu cât de tare am pãtruns-o 

sau cât de tare m-a pãtruns ea pe mine... 

ºtiu doar atât 

la început tãlpile nu atingeau pãmântul 

aveam aripi crescute pe ºira spinãrii. 

mama a zis cã-i mai bine aºa, 

pânã la o anumitã vârstã am crezut-o pe cuvânt; 

nu aºteptam sã treacã timpul 

timpul îºi vedea de ale lui. 

momente de dilatare ºi de comprimare 

dar cine-l bãga în seamã 

noi eram cu „halca” …spunea bunica 

ºi tare ne mai plãcea! 

iernile erau magice, 

credeam în moºi Crãciuni, îngeri ai zãpezii sau 

mama ne-a hrãnit visurile 

cu tot ce-a avut ea mai scump. 

ªtia prea bine cã sufletul trebuia cãptuºit cu 

de toate 

în creºterea lui... 

ºi atunci erau iernile grele, dar cine se vãita? 

nu ne pãsa de cantitatea de zãpadã, 

cu cât era mai multã cu atât mai bine! 

eram amfitrionii derdeluºurilor! 

încetul cu încetul ne dezbrãcam de alb, 

pãºeam în primãvarã... 

mai târâiam sãniile ºi prin aprilie 

cã splina porcului era lungã rãu. 

natura exploda prin noi... 

ne era dor de alergãtura la soare sau de 

tãvãleala prin iarbã, 

de parfumul florilor, de ploaia albã a cireºilor 

sau de cãrãbuºii lunii mai 

cum îi mai prindeam în palme ºi fãceam moriºti 

apoi! 

verile erau caniculare-ca ºi acum 

de altfel-nimic nou sub soare, 

atunci ºtiam evada...cãutam oaze de rãcoare 

prin pãdurile de prin apropierea Romanului. 

plecam cu noapte-n cap ºi veneam seara 

bineînþeles cu vãrguþele aplicate pe spinãri 

uitam de timp, de pãrinþi... 

de bunica 

nu uitam (cã ea mereu era de partea noastrã); 

toamna ne prindea la cules de nuci ºi murdari 

de iod... 

la fel ºi ºcoala ne prindea...negri-aurii! 

câte ºi mai câte vãrguþe n-am luat... 

am crescut-sãnãtoºi zic eu, 

iar când observa cã aripile încep sã se rãreascã 

bunica le mai înnãdea cum putea... 

însã nu ne mai încãpeau sub piele... 

nu-mi aduc aminte dacã eram triºti 

adolescenþa se înfiripa cu alaiul ei de fluturi 

aripile lor calde ne înãlþau, lipite de suflet… 


RIDENDO 

Corin Bianu 

BÂLICI LA „O MIE ªI UNA”! 

Gheorghe Bâlici din Chiºinãu e un 

scriitor de toatã admiraþia! La a 50-a 

aniversare ºi-a fãcut un cadou în premierã 

mondialã: a publicat în 2013 o carte*, 

intitulatã „O mie ºi una de epigrame”! În 

plus, este cam a opta! Culmea e cã, mai 

întâi, catrenele corespund la numãrãtoare, 

dar surprind ºi prin înalta valoare! Plusez 

pentru cititorii care nu-l cunosc, cã are un 

fizic ºi un ºarm de actor ºi 

în orice spectacol de recitãri 

îºi atrage întotdeauna primul 

loc în aprecierea publicã! 

Dacã mai adaug la faima sa, 

cã singur recunoaºte modificarea 

(„creatoare”) a 

versului eminescian, „Nu 

credeam sã-nvãþ a munci 

vreodatã”, care este bineînþeles, 

o invenþie personalã 

de naturã a-i spori simpatia 

generalã în linia norocului, 

o fac numai pentru a devoala substratul, 

mult mai „pãmântean”: pe când recita 

pentru a „n” oarã aceastã butadã, cineva 

dintre ascultãtorii apropiaþi i-a replicat: „Nu 

te vede lumea muncind, pentru cã tu 

lucrezi într-o orã, cât alþii în nouã” – la 

care a rãmas fãrã contrareplicã, adevãrul 

fiind acesta! Gheorghe Bâlici este iute ºi la 

minte ºi la muncã! Iatã cã am gãsit ºi eu 

explicaþia recordului celor „1001”! Omul 

este dintre aceia care când munceºte, o 

face la modul cel mai serios, iar când se 

distreazã o face la modul cel mai 

responsabil! El a scris ºi continuã sã 

publice inclusiv poezii de calitate, dar eu 

mã voi limita în cele ce urmeazã doar la 

evaluarea succintã a epigramelor… 

Deºi mi-am propus numai comentarea 

epigramelor, nu mã pot abþine sã arãt una 

din calitãþile minunate ale poeziilor lui 

Bâlici: sensibilitatea ºi cantabilitatea lor, 

specifice poeþilor de dincolo de Prut, unde 

piesele lui Ianoº Þurcanu, Vasile 

Romanciuc, Iulian Filip, Claudia Partole, 

* Gheorghe Bâlici, O mie ºi una de epigrame, 

Editura Gunivas, Chiºinãu, 2013 


Vasile Cãpãþânã ºi ale multora, sunt puse 

pe muzicã de compozitori profesioniºti! 

La noi, în partea dreaptã a Prutului, 

textele melodiilor sunt compuse de 

„textieri” specializaþi, care i-au înlocuit de 

multã vreme în industria muzicalã pe poeþii 

propriu-ziºi!… 

Caracteristica umorului pe care 

Gheorghe Bâlici îl practicã în epigrame 

este, în principal, aceea de a 

vedea în fiecare situaþie grea 

sau gravã, ori de-a dreptul 

tristã, ºi partea bunã, sau 

amuzantã a ei ºi se încadreazã 

la ceea ce teoria literarã denumeºte 

comicul de situaþie! De 

aici ºi nenumãratele sale epigrame, 

tot atâtea variante de 

a distinge partea mai puþin rea 

a necazurilor, sau mãcar hazul 

de necaz! Simþul umorului pe 

care-l desfãºoarã cu generozitate 

vãdeºte în aceeaºi mãsurã un optimism 

funciar, în orice rãu e ºi un bine, 

decide el în varii formule artistice pe aria 

atât de restrânsã a unui catren! Iar pentru 

a distinge latura amuzantã a dramaticului 

sau tragicului, el a fost înzestrat cu har 

nativ ºi cu ingeniozitate genuinã, dublate 

de plãcerea nestinsã de a scrie! Aceastã 

modalitate a lui de a descoperi cu subtilitate 

latura comicã a oricãrei situaþii explicã de 

ce este un abonat aproape permanent la 

premiile oferite de nenumãratele concursuri 

de epigrame cu temã organizate în cele mai 

diverse colþuri româneºti! 

Cu aceastã înzestrare rarã ºi cu 

munca neobositã pe tãrâmul denivelat al 

epigramei, are toate ºansele sã concureze 

la cel mai bun epigramist contemporan! 

Nu spun cine ar fi rivalii cei mai merituoºi 

în aceastã etapã, când epigrama 

românã cunoaºte o efervescenþã nemaiîntâlnitã 

nicãieri ºi nicicând, mai ales cã 

în aceastã materie, din zece epigramiºti 

unsprezece se cred geniali ºi pe primul 

loc! Ceea ce nu-i scade lui cu nimic din 

merite! 

65

La 50 de ani 

La vârsta asta toatã lumea vineri 

Sã vadã de arãþi la fel de bine, 

Iar unii îþi aduc ºi câte-o floare, 

Cã-i jumãtate de înmormântare... 

Mie, la 50 de ani 

Eu ºi acum mã simt în stare, 

La vârsta care mi-a venit, 

Sã vreau mai multe-admiratoare, 

Iar gloria – pe la sfârºit! 

Nostalgie ruralã 

Prin iarba fragedã din lunci, 

Pãºesc acum cu ochii-n rouã: 

Cã ºefii mai furau ºi-atunci, 

Da-i drept cã ne lãsau ºi nouã... 

* 

În statul nostru cel avut, 

Eu mã descurc ca mii ºi mii: 

Din când în când iau împrumut, 

Sã mai întorc din datorii! 

Mãsuri anticrizã 

Nu cred cã vom trãi infernul, 

Cãci, pentru-a mai schimba decorul, 

Aºa va mai munci Guvernul... 

C-o sã transpire doar poporul! 

Ajutoare umanitare pe timp de crizã 

Venind de peste mare lotul, 

Nu-aºteaptã mult ºi, una-douã, 

Ia mai întâi Guvernul, totul, 

ªi restul ne rãmâne nouã! 

Vis parlamentar 

M-aº vrea ºi eu în Parlament, 

Ca sã rãspund, cu toþi egal, 

De-un lucru mai inexistent, 

Dar cu salariul real!... 

Umanism 

În þarã, orice-ar fi sã fie, 

ªi cât de prost cu viaþa stãm, 

Noi punem preþ pe omenie, 

Iar la produse îl dublãm! 

Fratele mai mare 

Îmi ia din casã bucuria, 

Îmi ia ºi dor ºi libertate, 

Îmi ia toþi codrii ºi câmpia 

ªi-mi lasã... dragostea de frate! 

Prostia 

Atâtea capete ca plumbul 

Fac adevãrului dovada: 

De-ar creºte mintea ca porumbul, 

Ar putrezi pe câmpuri roada! 

Mintea de pe urmã 

Mintea cea de om chitit, 

Cum socot cã m-am fãcut, 

De-o aveam de la-nceput, 

Doamne ce m-aº fi prostit! 

Minifusta 

Când pe stradã o zãreºte 

ªi ofteazã-un bãtrânel, 

Fusta scurtã-i aminteºte 

Cã ºi viaþa e la fel! 

Romanul de dragoste 

De când se face-aºa lucrare, 

Dupã umilul gând al meu, 

Cu... introducerea, se pare, 

Din an în an e tot mai greu! 

Bãrbaþii la vârsta a treia 

La vârsta marilor regrete, 

Fideli amorului sublim, 

Când ne-agãþãm ºi noi de fete, 

De fapt, mai mult ne sprijinim! 

Estivalã 

La mare sau la munte soaþa ta, 

Cu altul, dacã într-o zi s-a dus, 

Tu fã ca filozoful: nu uita 

Cã ce þie-e scris... în coarne-þi este pus! 

Bãþul are douã capete 

Proverbul ãsta, simplu într-un fel, 

Cu bãþul care minte multã n-are, 

Eu ºefului l-am spus, ºi-atuncea el, 

Cu-al doilea capãt m-a pocnit mai tare! 

Mondenã 

Sã recunosc nu prea am chef, 

Dar ºi sã tac îmi vine greu: 

Nu cred sã-ajung vreodatã ºef, 

Dar secretarã-mi vreau ºi eu! 

Cutezanþã de subaltern 

Când vãd pe câte-un ºef vivace, 

Cã n-are deseori, ce face, 

Nu pot sã-l las la mare greu 

ªi-i sar în ajutor ºi eu! 

Rugãciune pentru minte 

Tu, Doamne-al nostru, de socoþi, 

Cã minte ne-ai mai da la toþi, 

La prost, fiindcã-i ºtii mãsura, 

Dã-i cât sã-ºi mai închidã gura! 

Întrebarea întrebãrilor 

O întrebare pun – sã scap 

De chinu-i sadic pân’ la moarte: 

De ce, când e pustiu în cap, 

Nimic în el nu mai încape?! 


RIDENDO 

Corneliu Berbente 

EPIGRAME ªI COMENTARII SATIRICE 

Impozit pe prostie 

Legiuitorii,-îmi pare mie, 

N-au pus impozit pe prostie. 

C-atunci, pe câte se aratã, 

Mulþi dintre ei sunt buni de platã, 

Cugetãtorul 

Avea, în bloc, vreo cinci vecine, 

Dar el dialoga cu sine. 

Distanþele 

AB = BA, nu pare greu 

De priceput, o ºtie oriºicine, 

Dar ce departe-s eu de Dumnezeu, 

ªi ce aproape este El de mine! 

La apariþia volumului SST 

„Din istoria unei grupãri literare” 

E-ntr-adevãr eveniment, 

ªi care generos se-mparte 

La toþi: cã ai sau nu talent, 

De-acum eºti scriitor „din carte’! 

Tezã ºi „antitezã” 

Ce-n teza-ntâi a afirmat, 

În teza doi, a infirmat, 

Numindu-se de exegezã 

Metoda „tezã – antitezã”. 

Morala 

În urma celor arãtate, 

El are douã doctorate! 

Cogito 

(George Coandã afirmã cã T.C. 

e „un spirit cartezian”) 

Descartes, prin „Cuget, deci exist”, 

Sã fiu mã face, optimist: 

Tot ce-am fãcut necugetat, 

Era pe când n-am existat! 

ªeful 

Pe ºeful meu, zãu cã-l iubesc: 

Poruncã-mi dã tot ce-mi doresc! 

Evitarea sentinþei 

– Fugi de sentinþã la New York? 

– Nu! La islam m-am convertit 

ªi sunt acum mult mai ferit, 

Cã ãºtia nu mãnâncã porc! 

Urnele 

(Pe listele de vot au fost trecuþi morþi) 

În timp ce viii stau pe tuºã, 

Nu ne mirãm cã morþii pot 

S-aparã-n centrele de vot, 

În niºte urne…cu cenuºã. 

Era postcreºtinã 

– Trãim, în fine,-n era postcreºtinã, 

Exclamã un ateu cu optimism. 

...Ciudat, chiar cei ce post nu vor sã þinã, 

Adaugã un „post” la creºtinism! 

Inteligenþa artificialã 

Te pui cu inteligenþa artificialã?! 

ªtiinþa era în calculator 

Cu toate formulele ei. 

Poeþii, începând cu cei mai de seamã, 

Erau în computer cu operã ºi biografie. 

Artiºtii plastici erau cu lucrãrile lor 

În trei sau chiar patru dimensiuni. 

Filozofii erau tot acolo, 

Mai mult sau mai puþin idealiºti. 

Erau: Platon, Aristot, Hegel ºi Kant... 

Era chiar ºi-un loc, se pare, vacant. 

Testul bogãþiei 

Ce-ai strâns de unde, oare, vine? 

E bine sã te-ntrebi mereu 

ªi dacã simþi cã nu poþi þine 

Ce-ai adunat doar pentru tine, 

E semn cã-i de la Dumnezeu! 


67

PROZÃ PENTRU COPII 

Vasile Romanciuc 

LEONIDA LARI* 

(26 octombrie 1949, Bursuceni, Sângerei – 11 decembrie 2011, Chiºinãu) 

Poetã, eseistã, traducãtoare. Om politic. Licenþiatã în filologie, Universitatea de Stat 

din Moldova (1966-1971). Redactor la Editura Cartea Moldoveneascã (1976-1979). Din 

1989, redactor la prima publicaþie în grafie latinã din Basarabia, „Glasul” (dupã 1994 – 

„Glasul Naþiunii”). Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989-1991). Deputat în Parlamentul 

României (1992-2008). Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991). Premiul 

Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008). Cãrþi pentru copii ºi adolescenþi: Insula de repaos 

(1988), Lumina grãitoare (1989). 

Mica zânã 

Peste o pãdure mare-mare se lãsase întunericul 

nopþii ºi toate vietãþile erau triste cã luna 

nu se arãta. Iar noaptea era caldã, de varã, îmbietoare 

ºi nu le venea sã adoarmã cu una-cu douã. 

ªi cum stãteau posomorâþi ºi leii, ºi urºii, 

ºi lupii, ºi iepuraºii, crezând cã luna n-o sã 

mai aparã pe cer, iatã cã o fâºie luminoasã de 

raze a strãbãtut pãdurea, ºi pe razele acelea 

de lunã întârziatã coborî o fetiþã micã-micã. 

Ea s-a apropiat de creanga unui copac, a 

oftat, apoi, aºezându-se mai comod, ºi-a 

spânzurat picioruºele în jos ºi a prins sã se 

legene uºurel încolo ºi încoace în bãtaia lunii, 

care de acum îmbãiase pãdurea într-o luminã 

albãstrie. De copacul unde stãtea fetiþa se 

apropie un iepuraº. 

– Ei, mã auzi? strigã fetiþa cât ce putu cu 

puþintica ei voce. 

Iepuraºul bulbucã ochii în sus ºi o vãzu 

pe fetiþa ceea cam cât o lãbuþã de-a lui de micã. 

– Tu eºti iepuraºul, nu-i aºa? continuã fetiþa. 

– Da, rãspunse acesta grav, eu sunt 

iepuraºul Pufu. Dar tu cine eºti? 

– Eu sunt o zânã bunã. 

– A-a-a! O zânã... ºi iepuraºul se ploconi 

adânc. Ai tot respectul meu. Bunelul mi-a 

povestit multe lucruri frumoase despre zâne. 

Dar, dupã câte ºtiu, erau ceva mai mãricele. 

– Pãi da, eu sunt încã micã, dar am sã cresc. 

– Înseamnã cã bunelul mi-a povestit 

despre zâne crescute gata, care se pricepeau 

la toate cele: ºtiau sã lecuiascã iepuraºii 

bolnavi ºi sã gãseascã izvoare cu apã dulce, 

ºi câte ºi mai câte. 

* Dupã Poezii pentru copii, texte care au constituit 

o antologie de poezie pentru copii scrisã de poeþii 

din Republica Moldova, poetul Vasile 

Romanciuc propune Literelor un serial în care sã 

prezinte pe cei mai reprezentativi autori de prozã 

pentru copii. (n.r.) 

Fetiþa se suci pe creangã, cãutându-ºi o 

ocupaþie în a-ºi privi cu atenþie degetele ºi a 

ºterge un praf nevãzut de pe aripioarele sale 

trandafirii. În sfârºit, spuse încetiºor: 

– Eu sunt pedepsitã de Regina Zânelor 

sã trãiesc un an pe Pãmânt, de aceea am venit 

aici atât de micã. 

– Ai fãcut vreo poznã pesemne? 

– Da, suspinã fetiþa. Am dat foc la niºte 

ierburi de leac, strânse încã primãvara, ºi pânã 

la altã primãvarã ele nu mai pot fi gãsite, ºi cei 

care vor avea nevoie de ele vor suferi. 

– Mda, te înþeleg. Îþi e greu pe suflet probabil. 

– Îmi e tare, tare greu, oftã fetiþa din 

strãfundul pieptului. 

– ªi ce ai de gând sã faci mai departe? 

– Nu ºtiu. 

– Viaþa în pãdure e de neînchiput pentru 

tine, spuse iepuraºul, cãzut brusc pe gânduri. 

Aici sunt vietãþi ºi mai mari, ºi mai mici, ºi cele 

mari le mãnâncã pe cele mici. Mai bine te-ai 

duce la oameni. Ei totuºi nu se mãnâncã unul 

pe altul. ª-apoi, ce te faci tu iarna în pãdure? 

Va fi frig, zãpadã, doar n-ai sã poþi trãi, sã 

zicem, în vizuinã cu noi. 

– O, nu! se înfricoºã fetiþa. 

– ªi încã atât de uºor îmbrãcatã, numai 

cu rochiþa asta pe tine. 

– Fireºte cã nu. 

– Atunci du-te la oameni. Uite, ia-o pe 

cãrãruie-pe cãrãruie ºi ai sã ieºi la marginea 

pãdurii, iar de acolo e o azvârliturã de bãþ 

pânã la oraº. 

– Dar tu vezi cât sunt de mititicã? ªi paºii 

mei la fel sunt mititei. Când am sã ajung eu în 

oraº? 

– Da’ tu zboarã. Zboarã, nu pierde cãrarea 

din ochi ºi ai sã ajungi iute. Numai cã acolo sã 

nu intri în orice casã s-o nimeri, dar într-o casã 

înaltã cu balcoane roz, unde trãiesc trei fetiþe 

pe care le cunosc eu. Ele sunt foarte de treabã. 


– Mulþumesc, iepuraºule, spuse zâna. 

– Dacã îþi va fi dor de mine, cheamã-mã 

pe ospeþe, reluã vorba iepuraºul. Fetiþele 

acelea, de care îþi vorbesc, mã cheamã 

totdeauna la zilele lor de naºtere. 

– Bine, numaidecât. Însã eu nu ºtiu ce 

înseamnã „sã-þi fie dor”. 

– Ei, cum sã-þi explic... Uite, tu acum ai 

vrea sã fii înapoi în Þara Zânelor, sã le vezi, 

sã le auzi cântând. 

– Tare aº vrea. 

– ªi parcã simþi cã te suge ceva în piept, 

ºi nu-þi gãseºti locul, aºa e? 

– Aºa e, aºa e! ªi mica zânã se bãtu cu 

amândoi pumniºorii în piept. Uite aici, aici mã 

suge grozav. 

– Vezi? Anume asta ºi înseamnã sã-þi 

fie dor. 

Pe când vorbeau ei aºa, prin crengi trecu 

o adiere de vânt ºi se lãsã rãcoare. 

– Vai, mi-e frig, spuse micuþa strângându-ºi 

aripioarele, dar ele n-o încãlzirã. 

Iepuraºul o privi compãtimitor ºi o grãbi: 

– Îmi pare rãu cã ne despãrþim atât de 

repede, dar trebuie sã pleci. Noaptea, în 

pãdure se lasã frigul ºi s-ar putea sã rãceºti. 

Mica zânã îºi desfãcu iarãºi aripile, le 

potrivi pentru zbor ºi þâºni în sus. 

– Mãcar nu mi-ai spus cum te cheamã! 

strigã iepuraºul din urmã. 

– Laila mã cheamã, Laila! 

Ea se ridicã peste vârfurile copacilor, pluti 

pe deasupra pãdurii, ºi iepuraºul îi urmãri 

zborul pânã ajunse un punctuleþ, apoi se 

pierdu cu totul din vedere. 

Zburã mica zânã cât zburã ºi iatã cã zãri în 

sfârºit zidurile înalte ale oraºului, între care casa 

cea cu balcoane roz se înãlþa asemenea unei 

cetãþui. Ea pluti în jurul casei pe deasupra 

sârmelor de troleibuz, se apropie pe rând de 

toate ferestrele ºi abia când zãri printr-un geam 

pe cele trei fetiþe, bãtu încetiºor cu aripioara sã 

i se deschidã. Dar ele n-auzirã deodatã. 

Ea bãtu ºi bãtu cu insistenþã, gonitã de 

frigul nopþii ce se lãsa înstãpânindu-se peste 

tot, ºi când crezu de acum cã va muri de frig, 

acolo, lângã geamul acela fãrã urechi, fereastra 

se deschise ºi un val de aer cald o pofti înãuntru. 

Ea intrã în zbor ºi se aºezã direct pe 

candelabru, urmãritã de ochii lãrgiþi de mirare 

ai copiilor. 

Cam aºa a fãcut cunoºtinþã cu trei copii 

de pe Pãmânt mica Laila ºi a trãit cu ei 

împreunã o varã, o toamnã, o iarnã ºi o 

primãvarã. Dar ºi patru anotimpuri au fost prea 

de ajuns ca sã le ajute sã vadã ºi sã audã ceea 

ce nu poate vedea ºi auzi oricine. 

Fetiþele au început a înþelege graiul 

plantelor, pãsãrilor, tuturor vietãþilor. Dar mai 

important ca toate era cã, dupã undele de aer 

ce pluteau peste Pãmânt, ele prindeau melodii, 

cuvinte, întâmplãri din trecut, prezent, viitor. 


Laila cu glãsciorul ei cristalin avea o 

putere magicã asupra naturii înconjurãtoare. 

Þânþarii încremeneau în zbor când vorbea ea, 

porumbeii veneau aproape de tot ºi-i 

ciuguleau fãrâmiturile din palmã, iepuraºul, 

prietenul ei cel mai devotat, trecuse ºi el cu 

traiul la oraº. O singurã creaturã, pãianjenul, 

n-avea ochi s-o vadã ºi, de-ar fi fost voia lui, 

i-ar fi pus capãt zilelor cu cea mai mare plãcere. 

Dar cum sã-i faci rãu unei fiinþe, care are 

facultatea de a visa ce i s-ar putea întâmpla? 

Da, micuþa zânã s-a visat într-o noapte în 

burta hidosului pãianjen ºi a doua zi l-a 

dezarmat cu totul, povestindu-i odiosul vis... 

Astfel, plinã de surprize, trecu toamna 

ºi veni iarna cu fulgi moi ºi pufoºi. Zãpada 

acoperise pãmântul ºi troienele erau atât de 

mari, încât nici cele trei fetiþe nu se 

încumetau sã se plimbe, de teamã sã nu se 

cufunde în ele. 

În iarna ceea ninsese mai mult ca 

niciodatã ºi Laila privea adesea prin geam 

pulberea albã risipitã peste lume ºi se gândea 

la surorile sale, zânele, care stau fãrã grijã în 

þinutul lor de peste nouã ape ºi nouã hotare, 

se bucurã de cãldurã ºi nici cã-ºi mai amintesc 

de micuþa pedepsitã. Durerea cã au uitat-o 

atât de repede o încerca aproape de fiecare 

datã când rãmânea de una singurã în casã, 

doar fetiþele ieºeau la plimbare uneori, se 

duceau la film, la teatru cu pãrinþii lor º.a.m.d. 

„Mãcar de-aº fi eu mai calea-valea, îºi zicea 

ea, da’ aºa, nici încolo, nici încoace, nici tu om 

ca toþi oamenii, nici tu zânã ca toate zânele.” 

Venirea primãverii a mai înviorat-o, cãci 

fetiþele i-au cusut o coftiþã, un paltonaº ºi au 

hotãrât s-o ia cu ele în parc, la grãdina botanicã. 

De acum înfloriserã piersicii ºi caiºii, din 

pãmântul reavãn ieºeau aburi calzi, când 

fetiþele au scos-o din casã pe Laila pentru 

întâia oarã. Aºezând-o pe un trunchi de 

copac, ele s-au luat cu joaca ºi nici n-au bãgat 

de seamã cã un vânticel mai îndrãzneþ a dat 

mica fãpturã jos de pe trunchi. Cãzând în 

þãrâna rãzmuiatã de apele primãverii, ea se 

înfundã aproape pânã la gât ºi, când fetiþele 

înveselite de joacã s-au întors s-o ia, au 

gãsit-o rebegitã de tot. 

Zânele mari de obicei nu rãcesc ºi 

buruienile de leac pe care le adunã cu atâta 

strãduinþã pentru oameni le feresc de boli. 

Mica zânã însã se îmbolnãvi rãu de tot. 

Tuºea grozav ºi abia îºi trãgea suflarea. 

Fetiþele se speriaserã de-a binelea ºi, când se 

deciserã sã cheme în ajutor de acum pãrinþii 

sau medicul, trãdând astfel existenþa micii 

zâne, în casa cuprinsã de întunericul nopþii 

se fãcu luminã ca ziua ºi ele vãzurã o femeie 

tânãrã ºi frumoasã care stãtea surâzãtoare în 

faþa lor cu un mãnunchi de ierburi în mânã. 


69

PROZÃ 

Adrian Munþiu 

MÃRTURIA UNUI ÎNVINS PERPETUU* 

(fragment) 

Fraþii mei sunt un rebel. Însã în contradicþie 

cu toþi rebelii. Ceea ce, în aparenþã, e absurd. 

Un moft? Prostie, poate? Vã rãmâne vouã sarcina 

sã daþi verdictul. Fiindcã, multe lucruri, vrei nu 

vrei, þi se întâmplã. Totuºi, eu nu am lovit cu 

barda nici în Dumnezeu ºi nici în oameni. 

Sunt, desigur, unii rãzvrãtiþi de carierã, cei 

ce vor sã schimbe lumea. Au un þel. Sunt alþii, 

mai puþini, un fel de revoltaþi din naºtere, fãrã 

o cauzã anume, cum ar fi James Dean, actorul 

de legendã, într-un film cu titlu asemãnãtor, o 

capodoperã. Eu nu fac parte nici din prima 

tabãrã, nici dintr-a doua. Nu sunt nici Guevara, 

nici alt monstru sacru al revoltelor. N-am 

încercat sã schimb nici lumea cu pistolul, nici 

orânduirea, nici mãcar pe mine însumi. Mi-ar fi 

trebuit forþã, curaj ºi un umil spirit de sacrificiu, 

calitãþi ce îmi lipsesc ca vãzul la un orb. 

Eu, dacã pot sã mã exprim în felul ãsta, 

sunt un rãzvrãtit neîncadrabil. Nu am loc în 

scheme. ªi pentru cã mie îmi e mai uºor sã mã 

explic prin filme, apelez la încã un exemplu, tot 

o capodoperã: „Inadaptaþii”. Bãnuiesc cã mulþi 

nu aþi vizionat-o, din motive explicabile. Dar e 

pãcat. Pe bune. Titlul, ca ºi filmul, nu se referea 

la oameni. Ci la cai sãlbateci. Dumnezeule! ce 

animale. Demne, libere ºi neîncãtuºate. Însã 

dincolo de mãreþia lor, care nu aducea venituri 

(fiindcã nu se adaptau la jug), caii sãlbateci 

erau buni ºi ei, pânã la urmã, de ceva. Odatã 

prinºi ºi smulºi din libertatea lor edenicã, 

sfârºeau prin abatoare, ciopârþiþi, tranºaþi ºi 

ambalaþi drept hranã pentru câini. În calitatea 

mea de cetãþean nãscut în libertate, dar cu 

gratii ce mã urmãresc din toate pãrþile (ca niºte 

ochi fãrã pupile, însã, cu atât mai vãzãtori ºi 

mai periculoºi), mã simt asemeni lor. 

De fapt, cine sunt eu? M-am prezentat în 

diferite ipostaze ºi situaþii, dar mã îndoiesc cã 

aþi avut ocazia sã fiþi prin preajmã. Poate unul, 

doi. Îngãduiþi-mi, deci, câteva clipe, sã vã pun 

în temã. Nu vã plictisesc cu anul naºterii ºi 

* Fragment din romanul Praful de pe tobã. Cartea 

Mamei, în pregãtire la Editura Bibliotheca. 

nici cu alte amãnunte biografice, pe care le 

consider neesenþiale. (Pe parcurs, dacã e 

cazul, mai vedem.) Sunt fan al lui Napoleon. 

ªi am citit aproape tot ce s-a tradus în þara 

noastrã despre el. Spun asta pentru a nu vã 

mira când îl citez. (Eu sufãr ºi de obiceiul sã 

vorbesc cu exemplificãri ce nu îmi aparþin). În 

plus, pe lângã „Cei trei muºchetari” ºi alte 

mãrunþiºuri în reviste, sau conflicte în volum, 

am mai citit ºi Biblia, Carte fundamentalã care, 

împreunã cu admonestãrile pãrintelui Cercel, 

au stat la baza despãrþirii mele de credinþã. 

(Amãnunte mai târziu). În plus, chiar dacã unii 

indivizi, mai mult sau mai puþin apropiaþi, 

susþin cã mã cunosc, sunt necesare ºi niºte 

retuºuri. Pãi, nu se prea ºtie cine sunt atâþia 

faraoni descoperiþi în sarcofage bine 

conservate. Or, mai bine zis, se ºtie ce e scris 

acolo pe capac ºi pe pereþi ºi pe tavanele 

mormintelor. Dar cine garanteazã cã e ºi 

adevãrat ce au pictat prin gropi, cu mii de ani 

în urmã, scribii egipteni. Darãmite, sã se ºtie 

cine aº fi eu. ªi totuºi sunt rebel. Atipic, dacã 

vreþi. Mã rãzvrãtesc numai în mine însumi. 

Revoltaþii, într-un fel sau altul, ies mereu 

învingãtori. Eu sunt doar un învins perpetuu. 

Uneori, am ºi un simþ extrem de ascuþit, 

când vine vorba de idei. Le racolez, le asortez 

pe cãprãrii ºi pe compartimente, construind 

baloane de sãpun, adevãrate bombe de iluzii 

cu explozie întârziatã. Peste toate, se impune, 

cel puþin, încã o precizare. Stau, de unul singur, 

sub o cruce, ºi veghez, într-un Locaº de Veci 

(nu în genunchi, precum vegheazã îngerii de 

ghips pe anumite lespezi funerare, fiindcã 

cimitirul „Sfânta Ana” e un cimitir prea amãrât 

sã aibã accesoriile amintite, ºi prea otova) stau 

în picioare, de vreo zece ore ºi ceva, sudat de 

gropi ºi de o liniºte aproape tâmpã, undeva la 

mama dracului, la marginea din spate a intrãrii, 

spre cartierul morþilor. 

Stau sub o cruce ºi gândesc. Rememorez 

cum am ajuns aici, fixând funestul „monument”, 

ºocat. 


Iisuse! cât de mult mi-aº fi dorit sã plâng. 

E crucea mamei... 

Nu vã întrebaþi nici cine sunt, nici ce hram 

port. 

Citiþi! 

Pe mine, Revoluþia m-a prins afarã, fraþii 

mei. Adicã liber. Chiar dacã, în mod paradoxal, 

eu m-am simþit întotdeauna înãuntru. V-am 

mai spus... 

Ieºisem, ca din tun, pe poarta 

Penitenciarului, fãrã cãtuºe, fãrã gardieni. 

Însã trãiam tot între ziduri, mã loveam tot de 

zãbrele. Ori ºi cât aº fi fugit, dãdeam numai de 

lacãte. De uºi închise, vreau sã zic. Deºi nu 

se zãreau, mã poticneam de ele, precum orbul 

de un prag necunoscut. Pereþi vãzuþi, ori 

nevãzuþi? Tot aia. „Deni, marº la 

Vorbitor!”…”Da, sã trãiþi!”… „Marº în 

celulã!”… „Înþeles!”… „Marº la closet!”… 

„All right!” „Ol...ce, mã?”… Gardienii sunt ºi 

nu sunt. Dar îi simþi. 

În curte, ºeful paznicilor, Mastodontul 

– cum l-am botezat, pe ºest, eu însumi – 

rãmãsese trist. Iºi încleºtase maxilarele ca 

douã limbi de menghinã, ºi nu scotea un 

sunet. Clãtina doar gâtul din vestonul 

strâmt, se binocla la ceas ºi mângâia bastonul 

de cauciuc. Era atât de concentrat asupra 

fiecãrui gest, de parcã ar fi fost ceva vital, 

nu numai pentru el, ci pentru toatã lumea ce 


Leonida Lari 

Fetiþele rãmaserã pironite locului. Pe 

micuþa Laila o apucã un alt acces de tuse ºi 

prinsese a aiura, iar femeia ceea se apropie 

uºor de ea, luã câteva ierburi ºi-i atinse cu ele 

fruntea, nãrile, iar restul i le puse pe pieptiºor. 

Nu trecu mult timp ºi mica zânã se ridicã 

în capul oaselor, privi tulbure în jur ca dupã 

un vis greu, dãdu cu ochii de femeia ceea ºi 

strigã fãrã sine de bucurie: 

– Nu m-ai uitat, surioarã, nu m-ai uitat! 

– Cum puteam sã te uit, micuþo? 

– Da’ eu m-am îmbolnãvit, îþi închipui? 

Sunt zânã ºi m-am îmbolnãvit. Abia acum 

m-a lãsat boala. 

Spuse ºi, ducându-ºi mâinile la piept, 

dãdu de firele celea de iarbã. 

– Ce mai sunt ºi astea? întrebã ea. 

– Sunt câteva fire din ierburile de leac, 

rãmase ca prin minune dupã ce tu le-ai dat 

foc. Ele þi-au ºi ajutat sã te îndrepþi. 

Laila plecã abãtutã cãpºorul. 

– Ei, dar trebuie sã mergem! Gãteºte-te! 

spuse zâna. Te-am iertat! 


se încãpãþâna sã mai existe dincolo de 

sârmele ghimpate. 

Totuºi, dacã îl priveam mai bine, bâþâind 

când un picior când altul, Mastodontul nu 

pãrea chiar mastodont în toatã firea; mai 

degrabã altceva, poate un rege suferind în 

tainã de gãlbeazã, un Nijiinski, ori Barâºnicov, 

evoluând cu graþie în piruete, salturi triple, 

paºi de dans ºi unduiri; atât cât poate fi un 

gardian prim balerin la Opera inexistentã din 

localitate. Iar în ceea ce privea obrazul, nu 

doar cã se strãduia din rãsputeri sã-l 

imobilizeze, sub o mascã de indiferenþã, dar 

îºi atârnase ºi pe nas un set de ochelari 

americani, imenºi, spre a-i mãri prestanþa. 

Semãna cu Clint Eastwood – pe vremea când 

lucra la secþia de omucideri, într-un serial 

„Locotenentul Hanry” – ºi îi suspecta pe toþi. 

El însã nu era Clint Eastwood. 

Poanta e cã înlemnise pur ºi simplu la 

iniþiativa mea neaºteptatã de a-l saluta, 

trecând pe dinaintea lui în paºi de front; paºi 

lenþi, orgolioºi, rulaþi cu încetinitorul, ca la 

film, în scenele de flash-back. Se curbase, 

cumva, pe un ºold ºi rãmãsese þuþ. Aºa cã 

mi-am dinamizat miºcãrile, pocnind pãmântul 

cu bocancii, apãsat ºi ritmic. Iar ca supliment, 

am tras o frumuseþe de salut în urmã, 

rãbufnind din toþi bojocii: 

– Prinþe, mii de graþii! Bye!... 

ªi i-am fãcut un semn cu mâna. 

Mica Laila vru sã dãnþuiascã de bucurie, 

dar când vãzu ochii triºti ºi feþiºoarele 

alungite de amãrãciune ale fetiþelor de care 

trebuia sã se despartã, se reþinu cât ce putu 

ºi, apropiindu-se pe rând de fiecare, le sãrutã 

cu gingãºie pe frunte, ca pe niºte copii mai 

mici. Iepuraºului Pufu îi strânse cãlduros 

lãbuþa ºi, fluturând din mânã, zburã prin geam 

cu sora ei mai mare. 

Dar mica zânã, trebuie de spus, nu le-a uitat 

pe fetiþe. Când înfloresc piersicii ºi caiºii, mica 

zânã coboarã pe Pãmânt din þinutul ei îndepãrtat. 

La prima ei venire dupã ce s-au despãrþit, fetiþele 

avan s-au mai mirat. Micuþa zânã de astã datã 

arãta ca o fatã mare în toatã legea, care, 

mângâindu-le pe cap, le zâmbi galeº: 

– Ei, ce sã-i faci, noi, fetiþele-zâne, creºtem 

mai repede decât voi, fetiþele-oameni, dar asta 

nu vã supãrã, nu-i aºa? 

De supãrat nu se supãrau ele, ci totuºi li 

se pãrea de neînþeles: mai an, zâna era atât de 

micã, de o purtai pânã la grãdina botanicã în 

buzunar, iar anul acesta e atât de mare, cã le-ar 

putea duce în braþe. Vezi, ele nu ºtiau cã, dupã 

ce a fost iertatã pentru cã a aprins ierburile de 

leac, ea, ca ºi celelalte zâne, creºtea într-o zi 

cât creºte un om într-un an. 

71

PROZÃ 

Iarman Popaart 

UNCUBUS (6) 

Uºa se deschide fãrã zgomot, atât cât sã 

permitã pãtrunderea unui tip îmbrãcat într-o 

bluzã albastru închis de plastic ºi pantaloni 

luaþi de la vreun magazin de doi bani, murdari 

ºi totuºi ºifonaþi. Manfred a trebuit sã livreze 

mai de mult unora din cei interesaþi chei de la 

poarta de serviciu. Tipul abia înclinã capul a 

salut ºi emise parola despãrþindu-ºi buzele ca 

pentru a lãsa sã intre sau sã iasã un segment 

de macaroanã. Herr Tropmannsky îºi dã seama 

cã de data asta nu va mai urma o convorbire, 

fapt care nu era totuºi în mãsurã sã-i uºureze 

starea de spirit. Scoase dosarele de care era 

atâta nevoie, cinci culori, verde, galben, roºu, 

albastru, negru, le introduse într-o pungã de 

plastic cu însemnele unui magazin alimentar 

discount ºi le întinse necunoscutului, care 

mormãi ceva ºi refãcu drumul spre uºa pe care 

intrase, urmat de gazdã. Se pãrea cã luxul interior 

nu-l impresionase. Ba parcã nici n-a 

observat icoana de lemn din secolul XIV, 

dobânditã la o licitaþie a Casei Hanstein. Herr 

Tropmannsky se întrebã totuºi, într-o fracþiune 

de secundã, ce ar face dacã individul i-ar cere 

sã rãmânã peste noapte, sã doarmã acolo. 

– Vã mai pot fi de folos cu ceva? 

Tipul se uitã la el ca ºi cum întrebarea nu 

i-ar fi fost pusã lui ºi Herr Tropmannsky ar fi 

fost gata s-o repete, dacã cel pentru care ar fi 

fãcut-o nu s-ar fi întors spre uºa verandei, ca 

sã disparã prin ea în noaptea curþii întreruptã 

de lãmpile risipite pe peluzã ºi prin boschete. 

Peste o orã coborî Georgia, care-i fãcu 

cu mâna un semn identic celei tocmai sosite 

cu avionul sau trenul, ca sã-l identifice pe cel 

care avea sã-i ureze welcome. 

– I-am prezentat camera lui ºi l-am lãsat 

acolo sã-ºi revinã! Vrei sã ºtii pãrerea mea sau a 

lui? Pãrerea lui a fost nostimã! A fost de pãrere 

cã sub raport anatomic s-a cuplat cu o virginã! 

Ai mai avut deci ocazia sexului cu o virginã? 

l-am întrebat eu. Categoric, a rãspuns el. Cu 

câte? am insistat eu. Dacã exceptãm persoanele 

de faþã, a rãspuns el, cu trei. Putem începe! Dar 

tu ce pãrere ai despre o femeie care se dezbracã 

sau, tot despre ea, care se îmbracã, dar cât mai 

dezbrãcatã? Mai are ea creier? Dacã da, vreau 

sã zic, se mai gândeºte un bãrbat cã ea posedã 

un creier util la ceva? Tipul întrebat mi-a rãspuns 

cã e ºi dacã nu se vede ºi numai ce nu se vede 

intereseazã din cauza a ce se vede. ªi a adãugat 

cã a auzit el de la un cunoscut de încredere de 

un poet, Bodler, care a susþinut, dar nu într-o 

poezie, cã a fi interesat de o femeie cu creier 

masculin înseamnã sã realizezi un act de homosexualitate. 

Cool, nu? Dar la dumneavoastrã, a 

încheiat, e exact contrariul. Când vã dezbrãcaþi 

se vede creierul cum funcþioneazã, neuron cu 

neuron. Sclipeºte de luminiþe de toate culorile! 

Soþul aºteaptã sã termine, spune cã e de 

acord, fãrã sã precizeze cu ce, având în vedere 

cã oricum era inutil. 

– Ah, da! îºi aminteºte apoi, vãzând pe 

birou o hârtie la care se uita totuºi de mult. Iatã 

contractul, dacã eºti de acord. Douã exemplare. 

Pentru fiecare unul. Din motive notorii privind 

impozarea, cum funcþia oferitã nu-i precizatã 

clar în nomenclatorul activitãþilor scutite sau 

cu reducþie de impozit în nici o întreprindere 

din Germania, am scris aici altceva. Sper sã fii 

de acord. Bürokräfte. Personal pentru birou. 

De acord? În caz pozitiv, voi semna eu. Nu 

cred cã-i nimerit sã semnezi ºi tu. 

Învârteºte deja douã pixuri între degete 

pe care este scris cu galben numele firmei sale. 

Unul cu culoare albastrã, celãlalt verde. Georgia 

sfârºeºte, ºi anume repede, sã fie atrasã de 

miºcarea automatizatã prin exersare a degetelor 

lui. Dupã o scurtã meditaþie, îi ia pixul albastru. 

– Prefer culoarea albastrã! Culoarea 

verde pare aproape totdeauna prea verde! Sã 

începem?! Eu ºi celebrul fotbalist Knut Tunk, 

în cele trei zile când a dispãrut din oraº ºi din 

orice serviciu de informaþii mediatizate din 

lume ºi nimeni n-a ºtiut unde a dispãrut, cu 

atât mai puþin scârba de nevastã-sa! Trei zile 

despre care el n-a vorbit niciodatã, dar care 

i-au schimbat viaþa! 

DIV. 

Au trecut câteva luni de la mutarea în vilã 

ºi pentru prima datã cuplul Tropmannsky 

întreprinde o plimbare de acomodare cu parcul 

a cãrui principalã caracteristicã, din punctul 

comun de vedere, constã în aceea cã începe 

vizavi de casa lor. Domnul însuºi ºi Georgia 

pãºesc impresionaþi plãcut de aceastã iniþiativã 

democraticã. O surprizã pe care fiecare cautã 

sã ºi-o prelucreze agreabil mai întâi în interior. 

Proprietarii vilelor impozante din zonã se plimbã 


areori prin parc, mai ales de când fiul unui 

celebru multimilionar a fost rãpit în aceastã 

zonã ºi omorât ulterior în alta. Dar ei nu 

considerã acum cã trebuie sã þinã seama de 

acest vechi detaliu. În plus, existã bãnuiala cã 

odatã cu aceastã plimbare ar putea începe o 

nouã fazã în evoluþia relaþiilor lor bazate pe o 

deplinã înþelegere reciprocã. O fazã la care se 

referã explicit ºi horoscopul ei sãptãmânal. O 

fazã pe care ºi-o pot defini perfect prin celãlalt 

ºi la care tocmai de aceea meritã sã mediteze. 

Din plecare, Euroi a primit ordin s-o ia înainte: 

Georgia l-a privit cu interes din spate în timp 

ce-i vorbea soþului despre pisoiul siberian al 

vecinilor din dreapta, proprietarii uneia din cele 

peste zece mãrci de covrigi ai oraºului. Ea, care 

studia cu atenþie prospectele respectabile, 

recunoscuse originea colierului antipurici, de 

identificare ºi de semnalizare de la gâtul 

animalului: Sheba Starcollection by Dolce 

Luna, concret o combinaþie a modelelor Diva- 

Crystal Dreams ºi Anous-Cat-Belle. Dupã 

ce-ºi terminã precizãrile, fãrã sã facã o pauzã, 

Georgia îi cere lui Euroi sã ocupe o poziþie în 

urma lor, pentru a nu le mai deranja 

perspectiva. Din când în când se întorc totuºi 

spre el: domnul ca sã simuleze cã nu l-a vãzut, 

doamna pentru o ochiadã încurajatoare. La un 

moment dat Georgia i se adreseazã chiar. 

– Hei, Euroy, doi ori doi? 

– Da. 

– Nu da. Cât fac doi ori doi? 

– Patru, rãspunde cel întrebat, schimbându-ºi 

ritmul mersului într-un mod pe care, dacã 

ar fi întrebat, l-ar explica prin natura rãspunsului. 

– Foarte bine. Ai citit reportajul pe care þi 

l-am indicat despre Richard Burton? 

– Da. 

– ªi? 

– A jucat exclusiv roluri masculine 

principale în 64 filme ºi a declarat cã s-a culcat 

cu toate actriþele care i-au fost date ca partenere. 

– ªi care-i concluzia? 

– Concluzia mea este cã în câteva filme a 

jucat cu aceleaºi partenere. Ceea ce înseamnã 

cã s-a culcat cu ele de mai multe ori. 

Soþii Tropmannsky îºi readuc privirile 

înainte ºi râd cu volum redus. Euroi ºi-a 

consolidat de mult convingerea cã toþi oamenii 

pe care i-a cunoscut erau mai proºti ca el ºi cã a 

face pe prostul e mare lucru. Majoritatea 

oamenilor sunt fascinaþi de prostie ºi cu cât 

sunt mai proºti cu atât au mai mare nevoie de 

prostia altora. Dar numai ignoranþii cred cã 

prostia e ceva simplu, la îndemânã, mai simplu 

de manifestat decât deºteptãciunea. Odatã 

asumatã, postura inteligenþei pretinde 

încordarea continuã a spiritului, permanentã 

preocupare pentru sesizarea ºi exploatarea 

punctelor nevralgice ºi a prostiei adversarilor, 

o pândã nonstop pentru a repera posibilitãþile 

de a fi inteligent prin confuzii fine de detalii ºi 

generalitãþi, prin asociaþii, disociaþii ºi 

completãri; adoptarea prostiei cere aceleaºi 


lucruri ºi, în plus, eforturi, raþionamente ºi 

aptitudini pentru juxtapunere ºi subtilitate, 

simularea afectãrii organelor senzoriale, prea 

mare apropiere de obiect, depãrtare prea mare, 

interpunere, contracarare, labilitate ºi 

instabilitate mintalã, amnezie promptã. Un 

inteligent nu-ºi va permite sã fie neinteligent, 

dar un prost poate deveni la nevoie inteligent, 

ba chiar impertinent de inteligent prin aceea 

cã-ºi permite sã pretindã sã nu i se recunoascã 

inteligenþa ºi dreptul de a se autonumi inteligent. 

Apoi, prostul îºi permite sã fie ºi pasiv. El nu 

trebuie sã vegheze pentru a prinde un moment 

favorabil pentru a fi prost. Pe de altã parte, 

inteligenþa este de obicei activã, chiar agresivã, 

ofenseazã, pune pe alþii în stare de inferioritate, 

în timp ce prostia oferã tuturor posibilitatea de 

a se simþi superiori ºi în securitate. Prostul nu-i 

egoist. Este un generos, un altruist. ªi în plus, 

pentru el e permis din când în când sã confunde 

prostia cu candoarea ºi sã-ºi justifice orice deficit 

de culturã ºi informaþie. Una peste alta, Euroi 

ºi-a conceput ceva din personaj cu bibliografia 

„perlelor” ºcolarilor adunate cu sârg ºi în parte 

inventate de profesori pentru a le publica în 

ziare ºi reviste. 

– Nu ne-am mai plimbat aºa de pe vremea 

când îl aveam pe Rishie, îºi aminteºte Herr 

Tropmannsky. 

– Exact, confirmã Frau Tropmannsky. 

Sunt trei sãptãmâni de atunci! Câinii trebuie 

plimbaþi cel puþin douã ore pe zi în cel puþin 

douã runde! 

– La asta m-am gândit ºi eu, dar n-am 

îndrãznit sã-mi formulez observaþia. În plus, 

am fãcut o alta, care sper sã nu te jigneascã 

mai mult decât propria-þi observaþie. 

– Care? 

– E ceva bizar în acest tip, pe care nu l-ai 

concediat dupã prima zi. Bizarerie care constã 

în aceea cã, spre deosebire de Rishie ºi de 

majoritatea oamenilor, el nu are nimic ieºit din 

comun sub aspect fizic sau comportamental. 

Cred cã ºi acum, dupã ce l-am asumat, aº putea 

trece pe lângã el pe stradã fãrã sã-l observ. 

Te uiþi prin el ca prin sticlã, ca la un turist 

japonez sau chinez. 

– ªi de ce-ar trebui sã mã simt jignitã? 

Herr Tropmannsky nu-i rãspunde; se 

privesc în ochi, destul de mult ca sã parã adânc, 

la fel ca într-un film cu eroi care sunt pe punctul 

de a se îndrãgosti, în timp ce înainteazã 

þinându-se de braþ, pe poteca umedã. S-a ridicat 

ceva din pâclã ºi se percep bucãþi de cer 

albastru. Bãteau undeva clopote ºi soþului 

Georgiei i se pãru bizar cât de frumos bãteau 

într-un oraº dominat de necredincioºi, brute ºi 

pãgâni în care temple capitale erau Deutsche 

Bank, Dresdner Bank, Helaba, Banca Centralã 

Europeanã, USB ºi altele care nu se gândiserã 

sã-ºi doteze sediile cu instalaþii de modulare ºi 

amplificare a clinchetului monezilor, fâºâitului 

bancnotelor ºi ciripitului zornãit al automatelor 

activabile cu carduri ºi coduri secrete. 

73

TEATRU 

George Toma Veseliu 

LÃCRIMÂND VISA ALEXA 

Dramã într-un act ºi douã tablouri în ramã 

(fragment) 

SCORPIA Blândã: (Nu-ºi poate înfrâna 

reacþia promptã violentã) Afarã! Neruºinatelor! 

(Elevele nu se clintesc, directoarea se 

deplaseazã spre masa cu aparaturã, vorbeºte 

prin microfon) Sã vinã mecanicul sã evacueze 

douã eleve indisciplinate! (Se întoarce, cele douã 

s-au fãcut nevãzute. Sunã telefonul fix. Ridicã 

receptorul) L-am concediat pe mecanic!? 

Sunaþi-l sã vinã imediat la mine.! Aºa concediat! 

Cum? A îndrãznit sã mã înfrunte pe mine, pe 

mine care l-am premiat? Sã se ducã la Sindicat 

învârtindu-se! (Pare cã s-a liniºtit ºi odatã 

adunatã în sine lucreazã de zor la actele administrative 

ale ºcolii). 

ALEXA-eleva rromã: (Apare în fundalul 

scenei lângã fereastrã. Priveºte o clipã afarã.) 

Nu e nimeni pe coridor. Îl aºtept sã aparã, 

Doamne, mi-am pierdut minþile, îl iubesc nebunã, 

fãrã niciun examen sever, de aici zicala: Dragostea 

e oarbã. Cum pot sã-i caut defecte când nu le 

are? S-ar zice cã mi-am pierdut luciditatea. O fatã 

sãracã, precum sunt eu, trebuie sã deschidã bine 

ochii. Cred cã a întârziat microbuzul. (Dispare 

exact prin locul din care ºi-a fãcut apariþia.) 

MELANIA: (Urmatã de Olimpia) Tu, 

fatã, ai observat ce zice Scorpia Blândã? 

OLIMPIA: Se dã mãroasã, dar nu este 

femeie rea. Cine nu ºtie cã a pãrãsit-o 

doctorul. Ãla, un Don Juan, s-a încurcat cu o 

fiþã, de fapt, o paraºutã... 

MELANIA: Asistenta aia, curviºtinã 

rasatã, locuieºte la mine în cartier. Vine doctorul 

ºi o ia în Mercedesul ãla rablagit. Scorpia îl are 

pe frati-su judecãtor, i-a dat un avocat bun ºi 

l-a trimis pe dumnealui, gagicarul, la plimbare. 

Plãteºte musiu pensie alimentarã ºi, dacã te 

uiþi bine la el, a ajuns în... 

OLIMPIA: Sst! Vine, atenþie, întoarce 

capul, duduia olimpicã! 

ALEXA-eleva rromã: (Apare din 

fundalul scenei. Este înaltã, subþire, are 

pãrul negru pe un umãr, restul dat pe spate, 

faþa albã, sprâncene arcuite senzual în acord 

cu desenul buzelor voluptoase, cochetã, 

îmbrãcatã modest, dar surprinzãtor de 

elegantã. Le observã.)Bunã fetelor! 

MELANIA: Bunã colega! Ce te uiþi aºa 

la noi de parcã ai fi descoperit America?! 

ALEXA-fata rromã: (Încearcã sã evite 

provocarea.) Vreau sã avem o comunicare 

normalã. Nu vã cer nimic mai mult, dimpotrivã, 

încerc sã vã ofer o micã oportunitate... 

OLIMPIA: (Ca scoasã din minþi) Hm! Auzi, 

Melania, la dumneaei, ne oferã nouã, celor douã 

orfeline, o micã oportunitate, unde, fireºte, este 

inclusã ºi acea întrajutorare colegialã, ce tupeu! 

(Melania îi smulge cu brutalitate ghiozdanul 

din spate. Deschide fermoarul ºi-l goleºte în 

prim-planul scenei: câteva cãrþi, caiete, o 

oglinjoarã fermecatã care deformeazã 

realitatea ºi, desigur, un ruj consumat...caiete 

studenþeºti, penarul ºi o micã trusã de 

manichiurã pe care însã Melania o studiazã 

maliþios dupã care i-o serveºte Olimpiei) Se 

reþin ca obiecte incriminatorii: una pilã tocitã de 

unghii boante, o oglindã ciobitã la un colþ, o 

forfecuþã vai de mama ei, un ruj 

MELANIA: (Fals afectivã) Ti l-a adus 

tãticuþu de la tomberoane...of course 

OLIMPIA: (Promptã) Pragmatism, cheri, 

se aflã în procesul modern de reabilitare a 

deºeurilor: fier vechi.... 

MELANIA: Te pomeneºti cã este 

nepoata unui milionar de fier vechi, iar noi, 

fraierele, o þinem de sãrãntoacã! 

ALEXA-eleva rromã: (Calm englezesc, 

superioarã, extrem de lucidã) Eu nu v-am 

jignit. De ce þineþi neapãrat sã mã insultaþi? E 

o metodã primitivã, mai cu seamã, cã atacaþi 

în grup, halal, superioritate! (Îºi adunã 

obiectele reþinându-ºi cu greu plânsul) 

MELANIA: (Ironicã) Þi-ai luat cãrþile sã 

mai repeþi o datã, tocilaro! Dacã ai fi fost o 

deºteaptã þi-ai fi depãºit condiþia etnicã. 

ALEXA-eleva rromã: Vrei sã spui de... 

rromã? 

OLIMPIA: Pe mine tati nu m-a învãþat sã 

am sentimente xenofobe,... 

ALEXA-eleva rromã: În primul rând sã 

avem discernãmânt! Eu nu sunt în þara noastrã 

o strãinã, m-am nãscut aici, sunt româncã de 

etnie. 

MELANIA. (Smulgându-i replica 

violent)...Þigãneascã... 

ALEXA-fata rromã: (Reþinându-ºi 

plânsul) O insinuare murdarã întreþinutã de 

indivizi inferiori ºi, din pãcate, chiar de unii 

politicieni neevoluaþi... 


OLIMPIA: Ia, fã bine ºi scuteºte-ne pe 

noi de astfel de savante analize sociale, 

politice, filozofice! Uite, dragã, unde era 

analista politicã a clasei a douãsprezecea ºi 

noi, amãrâtele, sã nu ºtim! O sã venim toatã 

prostimea liceului, încolonatã de directoarea 

noastrã scumpã ºi iubitã, celebra Scorpia 

Blândã, apãrãtoarea drepturilor omului în 

învãþãmântul judeþului nostru unde apare 

ziarul „Rãcnetul Carpaþilor” unde Caþavencii 

strigã tare cã reforma în învãþãmânt existã, 

dar lipseºte cu desãvârºire... 

MELANIA: Dar cine a zis? Farfuridi sau 

Brânzovenescu cã, dacã cineva a luat reforma 

pe furiº, trebuie, care va sã zicã, sã ºtim ºi noi, 

elevii, deoarece chestia asta ne priveºte, în 

primul rând, pe noi, nu pe ei care ºi-au trãit traiul 

ºi ºi-au mâncat mãlaiul, cum bine zice profesorul 

Nimeni pe care nimeni nu-l ia în seamã, fiindcã 

cine nu ºtie cã pe el, sãracul îl bate acasã nevasta 

cu fãcãleþul iar în ºcoalã îl bat toþi, bietul domnu 

Vucea al lui Delavrancea, mie îmi este milã de el, 

þie Alexa þi-o fi ºi þie milã cumva de un astfel de 

specimen social?... 

ALEXA-eleva rromã: N-avem dreptul sã 

ne amestecãm în viaþa personalã a nimãnui! 

OLIMPIA: Tocmai pentru cã ãsta este 

un Nimeni la pãtrat. ªi nu ºtiu dacã înmulþit 

cu sine însuºi rezultã o clonã la puterea n. 

Nevastã-sa stã numai prin strãinãtate. O 

femeie de afaceri, de aia el, care are un salariu 

de gunoier, trebuie sã fie baby sister... 

MELANIA: (Înfuriatã) Hm! Nu-i mai 

plânge tu de milã, poate are ºi el o drãguþã! 

OLIMPIA: Trebuie sã ai bani în ziua de azi 

ca sã accezi la mâna unei femei. Aºa-i duduie 

Alexa? De aia furã gagii voºtri ca sã aibã acces 

la gagici, cãci alea sunt mai pretenþioase decât 

proastele astea de românce sadea? 

MELANIA: ªi pentru acest amãnunt al 

vieþii cuplurilor sunt trimiºi în occident sã 

ºmangleascã... 

ALEXA-eleva rromã: (Întrerupând-o cu 

fermitate) De acord, numai cã nu furã doar þiganii, 

ci ºi ceilalþi. ªi ne fac cu toþii în lume de râs. 

OLIMPIA: Nu asta este esenþa lucrurilor... 

ALEXA-eleva rromã: Dar care, mã rog, 

ar fi, dacã nu putem avea o comunicare cât de 

cât corectã? Sã nu alunecãm în speculaþii, sã 

nu deteriorãm comunicarea... 

MELANIA: Auzi la ea, cine vorbeºte de 

speculaþii! Pe cine îmbrobodeºte dumneaei! 

OLIMPIA: Chiar aºa, sã trecem, deci la 

lucruri concrete, palpabile. Cu ce comunici tu 

aºa de bine? Nici mãcar un telefon ca lumea 

nu ai. Ãla din „dotare” se numeºte telefon? 

Sau, n-am auzit eu bine cã ai ºi calculator? 

Aºa-i? Poþi sã fii drãguþã ºi sã ne informezi ºi 

pe noi, pentru cultura noastrã generalã, din 

ce generaþie este? Apropo, þi l-a adus într-o 

dupã amiazã Moº Crãciun, tãticuþu, de la o 

casã cu curte, când au fãcut stãpânii curat în 

casã, sau direct de la tomberon ca ºi scâlciaþii 

ãia de pantofi pe care îi ai în picioare? 

MELANIA: Noi avem îmbrãcãminte de 

firmã, dacã vrei, putem sã-þi facem o donaþie, 


dar nu dorim nicidecum sã te jignim, aºa 

cã...mai bine îmi retrag cuvintele care ne 

incrimineazã. 

ALEXA-eleva rromã: Deja þi-ai exprimat o 

pãrere care nu poate fi nicicum retrasã ºi, evident, 

deºi nu-þi este oportunã, þii la ea foarte mult. 

OLIMPIA: E o opinie la care eu subscriu, 

duduie Alexa. 

ALEXA-eleva rromã: Fireºte cã ai tot 

dreptul, însã, crede-mã nu e deloc moral, 

nu-þi creºte neapãrat valoarea negând-o 

sistematic pe cea a altora... 

MELANIA: (Mai ofuscatã ca oricând) 

Hepa! A început procesul de evaluare. Numai 

cã dumneaei, în mãrinimia sa incomensurabilã, 

ne cântãreºte doar pe noi cu pietre de cântar 

false, fie scobite înãuntru ºi goale-goale, fie 

umplute cu plumb cât cuprinde. 

OLIMPIA: Þiganca, ca toatã ºatra ei 

neruºinatã se exclude din mãsurãtoare, sau 

foloseºte alte unitãþi de mãsurã. Ea se introduce 

într-o ecuaþie necunoscutã, româncã, 

extrem de încântãtoare. 

MELANIA: (Extrãgând-o pe Olimpia 

din percepþia edulcoratã a reveriei poetice) 

O sã vedem noi care este adevãrul. Ãstei veþi 

pe care-o duci. E o sintagmã terorizantã, dar 

revelatoare. Da adevãrul cu nota aia care, 

programatic, ne frusteazã pe noi, adevãratele 

olimpice. Noi ºtim cã eºti o intrusã. De unde 

naiba ai apãrut tu în ºcoala noastrã? Asta 

numeºti tu discriminare? Transferul de la un 

liceu de surdomuþi, cum bine îl cataloga un 

emerit profesor de acolo, tocmai la un colegiu 

naþional de elitã? 

ALEXA-eleva rromã: Transferul meu de 

acum doi ani a fost fãcut nu pe criterii etnice, 

ci printr-un examen dur. 

OLIMPIA: E o minciunã ºi pentru noi e 

revoltãtoare aceastã discriminare, cãci noi 

suntem cele cu adevãrat discriminate, Noi 

care, de bine de rãu, am fãcut pe lângã 

pregãtirea noastrã, individualã una specialã 

pe bani mulþi daþi la ore de meditaþie cu 

profesori emeriþi, drept pentru care, suntem 

frustate de munca ºi rezultatele noastre ca sã 

ne situam abia pe locurile doi ºi trei iar ea sã 

fie moþ în frunte ºi, pe deasupra, nu s-a 

mulþumit cu atâta mi-a mai furat iubitul. Pentru 

asta ai sã mi-o plãteºti tu cu vârf ºi îndesat, 

dezmãþato! (Sare la bãtaie. Înfige mâna în 

pãrul Alexei ºi o tãvãleºte pe jos. Din clasã 

ies doi elevi care nu intervin. Le asmut una 

împotriva celeilalte. Râd.) 

PRIMUL elev: Pe cine pariezi? Pe Alexa? 

AL DOILEA elev: 30 de euro pe Olimpia. 

PRIMUL elev: 0 euro pe Alexa, 30 pe 

Melania (În acest moment Melania o scoalã 

de jos pe Alexa ºi-i dã un pumn în plex. Alexa 

se înconvoaie, se învârte rapid ºi cu piciorul o 

croieºte pe Melania în falcã, apoi se repede la 

Oplimpia pe care o apucã de o mânã, se roteºte 

în jurul propriului corp, se apleacã în faþã ºi o 

aruncã peste umãr între cei doi care filmeazã 

cu telefoanele entuziasmaþi de contraatacul 

Alexiei. Reflectorul focalizeazã alãturi) 

75

FIRIDE BASARABENE 

Nicolae Scurtu 

ÎNTREGIRI LA BIBLIOGRAFIA 

POETULUI BOGDAN ISTRU 

Biografia ºi bibliografia poetului, 

jurnalistului, traducãtorului ºi memorialistului 

Bogdan Istru (n. 13 aprilie 1914, 

Pistruieni, judeþul Orhei – m. 25 martie 

1993, Chiºinãu) nu sunt cunoscute integral 

întrucât nu au fost cercetate arhivele 

ºi bibliotecile, publice ºi particulare, care 

posedã manuscrise, epistole, iconografie 

ºi alte mãrturii privitoare la itinerariul 

acestui însemnat scriitor din Basarabia. 

Se cuvine sã precizez cã poetul 

Bogdan Istru a primit un excelent certificat 

cã are talent de la cel mai important istoric 

ºi critic literar, care l-a ºi menþionat în 

arhicunoscuta sa istorie literarã 1 . 

Istoriile ºi dicþionarele literare nu 

consemneazã, încã, debutul în presã ºi nici 

revistele importante din perioada interbelicã 

în care i s-au publicat poezii, eseuri, note 

de lecturã ºi traduceri. 

Receptarea poeziei sale este discutabilã, 

în bunã mãsurã, deoarece mai mulþi dintre 

istoricii ºi criticii literari nu i-au citit cãrþile 

în întregime, nu i-au detectat timbru ºi, 

mai ales, nu au emis judecãþi de valoare 

convingãtoare. 

Cele douã poezii Costel ºi Poem boem, 

inedite pânã acum, sunt din perioada 

începuturilor sale ºi au fost trimise lui I. 

Valerian spre a fi publicate în revista Viaþa 

literarã (1926–1938; 1941). 

Din motive care nu se cunosc, 

deocamdatã, I. Valerian nu publicã aceste 

poezii, pe care le consider izbutite ideatic 

ºi stilistic ºi care evocã în imagini sugestive 

cele douã teme esenþiale ~ fortuna labilis 

ºi iubirea din perspectiva unui tânãr, foarte 

tânãr creator. 

Castel 

Pe-aici sãmânþa îndârjirii 

Cu prisosinþã fu suflatã 

De aventura medievalã, 

În zale sumbru desemnatã. 

Castel, prins în banchiza vremii, 

Mândria glorioasã doare 

Când creºtetul þi-e presãrat cu 

Cenuºe-a neputinþei floare. 

Ungherele cu tainã-þi spovedesc, 

În miez de noapte, vraja lunii 

ªi lanþul unui tâlc strãvechi, rupt 

Cu zorile ºi cu lãstunii. 

Pereþii se îndoaie de atât trecut strivit 

ªi sãlile greu de povarã 

Sub orchestrarea faptelor ce viermuie – 

Cã panoplii se înfioarã. 

În orologiu ani sau veacuri, 

Tot ghemuite, s-au sleit – 

A veste, crainicul de-o ºchioapã, 

Cu ora lângã tobã, a murit. 

ªi lacul, sfetnic dorului pustiu, 

Cu broaºtele se sfãtuieºte: 

De ce-i e verde strãlucirea 

ªi timpu-l gâtuie în cleºte? 

Cãci în castel acuma locul 

Baronului îl au guzganii 

ªi liliecii – al castelanii, 

Iar ºoarecii s-au preschimbat 

În duci mãrunþi ºi arzãtori. 

Ca morþii, noaptea, aº trimite 

Din anii rãzvrãtiþi scrisori, 

Sobolii bâjbâie adrese 

Printre sicrie ºi schelete. 

La poartã, straje face un mãgar, 

Ce-aºteaptã luna sã rãsarã, 

Sã-ºi ia desagii cu luminã 

ªi un concediu pe o searã. 

Castel trist, joci sau eºti o farsã, 

Din pergamente-ncã neºtearsã? 



CARTEA DE FILOSOFIE 

Pompiliu Alexandru 

IMAGINAÞIA ªI CREIERUL 

Asistãm astãzi la o mutaþie fundamentalã 

în ºtiinþa biologiei. Dacã pânã acum, începând 

de la sfârºitul secolului XIX ºi întinzându-se 

pe toatã perioada secolului XX, matematica 

ºi fizica au suferit mari mutaþii, în prezent, la 

început de secol XXI, a sosit vremea ca 

biologia sã facã acest pas. Fundamentele sale 

sunt regândite, axiomele, definiþiile vieþii ºi 

ale apariþiei acesteia sunt reluate cu 

minuþiozitate ºi privite din perspective care 

în alte timpuri nici nu ar fi fost de conceput. 

Biologia încearcã sã iasã din cadrul pe care l- 

a creat, anume acela al evoluþionismului. 

Acum deschiderea este mult mai mare ºi se 

considerã cã teorii care pânã de curând nu 

fãceau decât rãu dezvoltãrii acestei ºtiinþe, 

acum sunt la fel de raþionale ºi coerente 

precum evoluþionismul. Creaþionismul, faþã de 

care orice om de ºtiinþã ar fi trebuit sã pãstreze 

o anumitã distanþã, devine o teorie de luat în 

seamã în economia gândirii biologice. 

Contradicþiile ºi fenomenele care nu pot fi 

explicate pe baze evoluþioniste sau materialiste, 

sunt perfect coerente cu o teorie 

creaþionistã. Este adevãrat cã aceasta nu este 

luatã ca atare, biologia nu se îndreaptã încã 

spre o teologie, tot aºa cum teologia nu se 

deschide încã spre acceptarea existenþei vieþii 

pe alte planete. Nu încã! Dar acest moment al 

depãºirii pluteºte în aer ºi mai devreme sau 

mai târziu se va schimba paradigma aceasta 

care deja a ajuns la punctul sãu critic de 

existenþã. În biologie, astãzi, nu vorbim 

aºadar, despre Dumnezeu. Nu intereseazã 

„natura” Sa sau cum a creat aceastã lume vie. 

Nici mãcar nu este numit Dumnezeu, ci îmbracã 

mai degrabã forme metafizice-abstracte, de 

genul Inteligenþa creatoare, Gândirea 

anonimã, Arhitectul prim... Într-un cuvânt, 

vorbim despre un Mare Anonim, ca un mare 

factor X, care este pus în mod necesar la baza 

piramidei vieþii. Aceastã necesitate vine ca o 

consecinþã a acestor pete negre în cunoaºterea 

explicativã a vieþii. Evoluþionismul nu 

explicã decât fragmentar cum o fiinþã se 

metamorfozeazã într-alta în perioade mari de 

timp ºi sub influenþa mediului care transformã 

speciile ºi le rupe în noi ramuri. Evoluþionismul 

funcþioneazã foarte bine pânã la un anumit 

punct, ºi doar operând o decupare în linii mari 


în sfera vieþii. ªtim astfel încã de pe vremea 

lui Darwin de ce anumite pãsãri ºi-au 

transformat forma ciocului în funcþie de mediul 

în care trãiesc. Exemplele pot continua, dar 

aceastã continuare nu merge la infinit. Orice 

plantã sau animal am lua din naturã, nu putem 

sã îi trasãm exact originea ºi nici cum a evoluat 

exact, treaptã cu treaptã din aceastã origine, 

decât fãcând mari aproximãri. În orice caz, 

evoluþionismul nu este o teorie depãºitã, ci 

cel mult limitatã. Acesta nu ia deloc în 

considerare cum a apãrut prima fiinþã vie pe 

pãmânt ºi nici cum au evoluat fiinþele simple 

spre forme mai complicate. Între un parameci 

ºi o hidrã nu se ºtie exact care sunt stadiile 

intermediare. În plus, apariþia unui aparat nou 

– cum ar fi flagelul euglenei – care are o 

structurã destul de complexã, nu poate fi 

explicatã în termeni evoluþioniºti. Acest 

aparat este funcþional încã din prima clipã, cu 

fiecare componentã a sa, iar acest lucru a 

apãrut brusc, componentele nu s-au adãugat 

ca „îmbunãtãþiri” succesive pe un anumit strat. 

Este ca ºi cum am spune cã într-o „arhitecturã 

evoluþionistã”, cineva pune astãzi fundaþia, 

iar pe baza ei ºi neºtiind spre ce ne îndreptãm 

ºi de ce, noi adãugãm componente noi, 

camere, pereþi, ornamente, iar urmaºii noºtri 

ar face la fel – ca într-un imens coral. Or, acest 

mod de construcþie în naturã nu este singular. 

Existã situaþii, ca în cazul acestui flagel al 

euglenei care seamãnã mai mult cu apariþia 

unei mori de vânt. Adicã în acest caz nu a 

existat cineva care a pus fundaþia, altcineva 

care a inventat o roatã dinþatã, altcineva care 

s-a gândit apoi sã îi dea o utilizare, apoi un 

altul care sã finalizeze moara ca atare. O moarã 

de vânt apare brusc în sensul cã este nevoie 

de un plan prealabil – o inteligenþã care 

imagineazã forma ºi utilitatea acestei mori. 

Viaþa, din punct de vedere evoluþionist, se 

bazeazã pe acest principiu pus de Darwin 

însuºi: dacã o apariþie nouã în specie nu este 

funcþionalã, atunci ea dispare. Adicã, 

pãstrând acelaºi exemplu de arhitecturã 

evoluþionistã, dacã apare o roatã dinþatã, 

aceasta nu ar fi pãstratã în inutilitatea ei 

momentanã pentru ca într-un viitor necunoscut, 

poate o sã i se gãseascã o întrebuinþare. 

Roata, chiar dacã apãrutã la un moment dat, 

77

dar neutilizatã, dispare repede. Pentru a fi 

pãstratã, atunci trebuie sã aparã cu tot cu 

moarã ºi „la cheie”, adicã funcþionalã direct. 

Or, dacã acceptãm acest lucru, atunci suntem 

nevoiþi sã acceptãm ºi existenþa unui Arhitect 

care a gândit-o în acest fel ºi pentru un scop 

anume. 

Asistãm aºadar la o mutaþie care ia în 

calcul o rãsturnare a teoriei simplitãþii din 

biologie. Pânã acum gândirea acestei ºtiinþe 

pornea de la convingerea, care ar avea 

originea în cartezianism, cã evoluþia speciilor 

se face de la cele mai simple spre cele mai 

complexe organisme. Complexul iese din 

simplu ºi un invers. Or, lucrurile nu par a fi 

atât de simple pe cât par. Gândirea, care în 

ordine evoluþionistã este rezultatul unei 

dezvoltãri fantastice, nu poate sã preceadã 

aceastã dezvoltare, conform acestei teorii. Ea 

este efectul unor factori cumulativi, ºi nu cauza. 

Or, acceptând teoria creaþionistã, chiar în 

varianta sa modificatã, suntem obligaþi sã 

regândim ºi acest aspect, în sensul cã ordinea 

aceasta poate fi rãsturnatã. Dezvoltarea vieþii 

nu este atât de unidirecþionatã, 

pornind de la mineral, apoi vegetal, 

apoi animal senzitiv, apoi 

gândire inconºtientã ºi doar în 

ultimul rând având, ca un capãt 

de linie, gândirea raþionalã 

conºtientã. Natura este plinã de 

exemple în care, dacã acceptãm 

existenþa unei gândiri, atunci 

aceasta ni se prezintã în mod 

cert ca fiind raþionalã, dar 

inconºtientã. Chiar ºi aºa stând 

lucrurile, aceastã linie de 

dezvoltare nu este unidirecþionalã, 

aºa cum am spus. Nu se 

dezvoltã viaþa aºa cum curge 

timpul – într-o singurã direcþie. Gândirea nu 

apare la un anumit timp ºi dupã sensibilitate. 

S-ar pãrea cã încã din primul moment al 

apariþiei primei celule sau a primului virus (a 

simplului ARN) aceastã gândire raþionalã ar fi 

fost prezentã. La gândire nu se ajunge ca la un 

rezultat a milioane de ani de evoluþie; gândirea 

a fost prezentã încã din prima clipã a existenþei 

primei fiinþe considerate vii pe planeta aceasta. 

Firul evoluþiei nu este aºadar liniar ºi pornind 

doar de la simplu spre complex, ci este poliliniar 

ºi dat aproape concomitent în cea mai mare 

complexitate ca ºi în cea mai mare simplitate a 

sa. Ajungem astfel la un paradox, ca în fizica 

cuanticã, în care electronul este ºi corpuscul 

ºi undã în acelaºi timp. Prima celulã are o gândire 

proprie ºi nu o are în acelaºi timp! 

Probabil cã ramura biologiei care a 

contribuit cel mai mult la aceste rãsturnãri în 

ultimii ani este neurobiologia, ºi în special 

ºtiinþele cognitive. Studiul creierului – a celui 

uman în principal – era considerat pânã nu 

demult a fi ultimul tãrâm nedescoperit al 

ºtiinþelor. Dar intrarea pe acest tãrâm a generat 

un ºoc fantastic – se credea a fi o insulã 

nedescoperitã dar de fapt ascundea un întreg 

continent iar descoperirea sa a implicat ºi încã 

mai implicã revizuiri serioase la toate nivelele 

celorlalte ºtiinþe, nu numai al biologiei. Existã 

astfel o literaturã extrem de bogatã astãzi în 

acest domeniu, care nici mãcar nu mai poate 

fi urmãritã de o singurã minte. Am ales sã 

vorbesc aici despre o singurã carte care apare, 

în opinia mea, ca fiind una exemplarã. 

Lecturarea acesteia nu presupune deloc un 

exerciþiu profesionist în acest domeniu, ea 

fiind ºi un fel de iniþiere destul de avansatã în 

cercetarea creierului uman. Este vorba despre 

cartea lui Norman Doidge – The Brain that 

Changes Itself (Creierul care se modificã pe 

sine). În acest volum sunt cuprinse, într-un 

stil foarte uºor de citit, o grãmadã de teme 

care graviteazã în jurul teoriei plasticitãþii 

creierului. Ce înseamnã acest lucru? Pânã de 

curând se considera cã organul acesta este 

unul static – anumite pãrþi ale sale sunt bine 

determinate sã îndeplineascã anumite funcþii 

odatã pentru totdeauna. Dacã o anumitã parte 

a creierului este lezatã, atunci 

funcþia care era îndeplinitã de 

acea parte ar dispãrea pentru 

totdeauna. La fel, dacã un alt 

organ, un deget, de exemplu, 

este amputat, atunci aria de pe 

creier care era rãspunzãtoare 

cu coordonarea acestui organ 

nu va mai funcþiona, din lipsa 

„instrumentului” sãu. Or, 

lucrurile nu stau chiar aºa din 

perspectiva neuroplasticitãþii. 

Creierul este un organ care se 

modificã tot timpul de-a lungul 

vieþii. Dacã în copilãrie acesta 

este un organ de o plasticitate 

ieºitã din comun, spre sfârºitul vieþii 

plasticitatea i se diminueazã dar în niciun caz 

nu se stinge definitiv. Orice act de învãþare, 

orice contact cu mediul, felul în care ne 

comportãm ºi interacþionãm cu absolut tot 

ceea ce ne înconjoarã – de la aspectele 

culturale pânã la cele mai banale lucruri – ne 

influenþeazã creierul pânã la a-l modifica 

precum o plastilinã. Sã luãm un exemplu pe 

care Doidge îl dã: douã grupuri de persoane 

care nu au studiat niciodatã pianul sunt puse 

sã exerseze douã ore pe zi timp de 5 zile. Primul 

grup exerseazã normal, ascultând ºi 

executând, al doilea grup este pus în faþa unui 

pian, dar persoanele nu îl ating pe acesta. 

Doar asculã ceea ce trebuie cântat, ºi 

exerseazã în imaginaþie. Dupã cele 5 zile, cele 

douã grupuri sunt puse în faþa unei probe 

practice, sã arate ceea ce au învãþat. Grupurile 

au evoluat în acelaºi fel, fãrã nicio diferenþã. 

Mai mult, harta creierului aratã identic la cele 

douã grupuri, dupã zilele de antrenament. 

Abilitãþile motrice s-au dezvoltat la fel de bine 

la grupul imaginativ ca ºi la cel care 


acþioneazã efectiv. A face un lucru sau a 

imagina cã îl facem reprezintã acelaºi lucru din 

perspectiva creierului. A închide ochii, aratã 

Doidge, ºi a ne imagina litera a, de exemplu, ºi 

a o scrie efectiv, aceiaºi centri vizuali se 

activeazã, iar între cele douã acte nu existã nicio 

diferenþã. A acþiona ºi a imagina sunt similare 

din perspectiva aceasta. Mai mult, a imagina 

presupune o pregãtire suplimentarã a 

creierului, pregãtire de care acþiunea nu 

beneficiazã mereu prin instrumentele necesare 

pentru a duce la bun sfârºit acest act. O 

întrebare pertinentã este: dacã creierul nostru 

este atât de plastic, de ce suntem atunci prinºi 

atât de mult în a repeta mereu ºi mereu acelaºi 

comportament? Pascual-Leone, un profesor 

de neurologie la Harvard, spune cã de fapt 

noi nu suntem de loc în aceastã situaþie a 

repetãrii identice. Chiar dacã avem impresia 

similaritãþii complete între douã acþiuni ale 

noastre, de fapt sunt diferenþe enorme între 

aceste acte pe care le percepem drept identice. 

Creierul nu revine deloc la aceleaºi paternuri. 

Este exact precum plastilina. Chiar dacã o 

modelãm în aceleaºi forme, 

moleculele nu mai sunt aranjate 

în aceleaºi poziþii. Atunci, cum 

de mai rãmânem noi înºine ºi 

nu ne transformãm radical, atât 

comportamental cât ºi psihic 

interior? Acelaºi autor se 

foloseºte de o metaforã pentru 

a explica cum funcþioneazã 

acest sistem. Creierul nostru 

este precum un deal înzãpezit. 

Noi ne dãm cu sania continuu 

pe acest deal. Dacã dorim sã 

urmãrim a aluneca pe exact 

aceleaºi urme pe care le-am 

lãsat la o coborâre anterioarã 

– efectivã sau imaginarã – acest lucru nu se 

va realiza niciodatã în practicã la fel. Sunt atât 

de mulþi factori minori care ne pot influenþa 

întru devierile mici de la aceastã traiectorie 

încât nu se prea gãsesc exact aceleaºi urme 

de la un capãt la altul al coborârii. Totuºi, 

dupã o zi de sãniuº, putem sã privim forma 

generalã pe care am trasat-o ºi vom observa 

un fel de cale pe care am bãtãtorit-o. Urmele 

se vor încadra între anumite limite, iar între 

aceste limite se va constitui un anumit 

„traseu”. Tot astfel sunt ºi traiectoriile 

neuronale din creierul nostru. 

De la aceste cercetãri pânã la a stabili o 

legãturã foarte strânsã între gândire ºi 

formarea ADN-ului nu este decât un pas. Dacã 

imaginaþia (alias gândirea) poate modifica 

plasticitatea creierului la fel de puternic 

precum acþiunea coordonatã, oare gândirea 

nu poate sã modifice ºi alte structuri 

biologice? Bruce Lipton (The Biology of Belief 

– Unleashing the Power of Consciousness, 

Matter & Miracles 2005; The Wisdom 

of Your Cells – How Your Beliefs Control 


Your Biology 2006) merge pe aceastã pistã 

destul de îndrãzneaþã ºi aduce argumente 

destul de solide prin care se atestã aceastã 

influenþã extrem de mare a gândirii asupra 

corpului. Revenim aºadar asupra temei relaþiei 

dintre spirit ºi materie... Ar trebui sã nu uitãm 

cã aceste idei, înainte de a fi preluate de 

metodele biologiei moleculare, a psihobiologiei 

ºi de cãtre neuroºtiinþe au fost vehiculate în 

cadrul filosofiei. ªi aici amintim doar pe ªt. 

Lupaºcu, pe de o parte, ºi pe C. G. Jung ºi W. 

Pauli, pe de altã parte. I-am separat pe aceºtia 

deoarece gândirea acestor autori se referã cam 

la aceleºi subiect dar privit din unghiuri 

diferite. ªt. Lupaºcu, mai apropiate într-un fel 

de Pauli, stabileºte o legãturã strânsã între 

creier-pshic ºi lumea cuanticã. Creierul nu ar 

fi decât un organ cuantic. Psihicul nostru nu 

este decât o maºinãrie subtilã de tratament 

cuantic – adicã de aducere a energiilor 

cuantice, de punere în legãturã a acestor 

energii cu energia biologicã, a materiei brute. 

El scrie o carte – L’univers psychique. La fin 

de la psychanalyse – în care anunþã nu numai 

sfârºitul psihanalizei, dupã 

cum vedem chiar din subtitlu, 

ci propune ºi o alternativã 

interpretativã mult mai 

coerentã ºi mai vastã în 

legãturã cu relaþia pe care 

psihicul o are cu materia. El 

stabileºte o întrepãtrundere 

între trei tipuri de logicã – a 

materiei, a psihicului ºi cea 

cuanticã – care se întrepãtrund 

încã de la apariþia vieþii. Psihicul 

nostru nu este decât un „organ” 

care leagã materia de antimaterie 

în accepþiunea acestui 

autor. Pe de altã parte, s-ar 

pãrea cã spre acest tip de interpretare se 

îndreptau ºi cercetãrile în comun ale lui C. G. 

Jung ºi W. Pauli. Cei doi oameni de ºtiinþã ºiau 

pus în comun cunoºtinþele pentru a explica 

aceastã relaþie între lumea psihicã ºi lumea 

cunaticã. Psihanalistul ºi fizicianul au ajuns 

la unele concluzii care ne conduc spre aceastã 

concluzie care are o asemãnare de familie cu 

cea a lui Lupaºcu. În orice caz, ideea de bazã 

este aceea cã trecând de la filosofie spre 

biologie, ideile nu fac altceva decât sã capete 

o confirmare experimentalã. Iar experimentele 

care sã susþinã aceste idei care astãzi par 

destul de îndrãzneþe, sunt din ce în ce mai 

numeroase. Astfel, modul nostru de gândire 

nu este doar un produs al funcþionãrii 

maºinãriei biologice, fiind determinatã genetic, 

pe de o parte, ºi influenþatã de mediu 

pe de altã parte. Nu este doar o „secreþie” 

subtilã a organismului. De fapt, a gândi 

raþional nu este atât de economic pe cât ne 

place nouã, oamenilor, sa credem. La scara 

temporalã a existenþei vieþii pe pãmânt, 

gândirea de tip raþional ºi în forma aceasta pe 

79

care o capãtã la oameni nu este decât un fir 

de nisip. Fãrã o gândire conºtientã natura 

funcþioneazã ºi a funcþionat foarte bine 

milioane de ani. Mai mult, dacã privim de 

aproape, vedem cã acest tip de gândire ne 

încurcã mai mult – acest „liber arbitru 

cognitiv” mai mult ne distruge decât ne 

salveazã – sã observãm ce efecte „benefice” 

sunt pe planetã de când suntem în plinã 

bucurie a expansiunii gândirii raþionale. Ceea 

ce facem cu natura, numai raþional nu poate 

fi. Atunci care ar fi funcþia gândirii în acest 

sistem al naturii? Construcþia! Gândirea – în 

toate formele sale, inconºtientã ºi conºtientã, 

simplã sau complexã, rudimentarã sau 

avansatã – acþioneazã asupra genelor noastre 

precum mediul. De fapt aceºti trei factori 

constiutie o triadã care se interdeterminã 

continuu. Un simplu gând poate sã 

reverbereze pânã în strãfundurile fiinþei 

nostre biologice. De fapt, drumul este de 

acolo spre materia brutã. Gândirea, ca funcþie 

a creierului, este un fel de „substanþã” 

cuanticã – unii autori au numit-o chiar 

materie noesicã – care acþioneazã direct ºi 

în primul rând asupra componentelor fine ale 

structurii biologice, care sunt lanþurile de 

ADN. ªi în acest fel modificãrile se transmit 

pânã la capãtul celãlalt al fiinþei noastre fizice. 

Practic, noi imaginãm, ca în exemplul citat de 

Doidge, cã suntem într-un anumit fel, iar acest 

gând are deja un impact asupra noastrã ºi 

asupra generaþiilor viitoare. Gândul este o 

forþã, o energie la fel de distrugãtoare precum 

o forþã fizicã. Nu este mai slab în „intensitate” 

decât o astfel de forþã fizicã. Este doar un alt 

tip de forþã care intrã chiar în contact cu cea 

de-a doua. Ne modelãm, ca fiinþe, prin aceste 

douã forþe – mediul ºi gândirea – care necesitã 

o exactã echilibrare pentru prezervarea vieþii. 

Toate preceptele religioase sau morale pun 

accent pe acest echilibru. Balanþa este finã – 

excesul uneia dintre forþe ne poate anihila. 

Excesul de gândire raþionalã, care ignorã 

mediul, natura, nu duce decât la distrugerea 

acesteia ºi invers, a ne lãsa în libera purtare a 

naturii nu am fi decât niºte simple animale 

care servesc pentru un timp o gândire 

inconºtientã ºi colectivã, cum este cea a 

naturii. Poate cã acest ultim caz este cel mai 

înþelept de ales, deoarece pânã acum Natura 

a avut grijã mereu de produsele sale, chiar 

când este vorba despre speciile dispãrute. 

Problema se extinde acum dacã sã fim complet 

independenþi faþã de aceastã forþã „oarbã”, 

care ne-ar putea dezavantaja cândva în 

economia naturii, sau sã ridicãm capul ºi sã 

ne imaginãm a fi fiinþele supreme, care nu mai 

au nevoie de aceastã forþã oarbã, putândune 

rupe de ea ºi sta singuri pe picioarele 

noastre. Poate cã ºi acest fenomen a fost 

demult calculat de Naturã. Cine ºtie?! 


Întregiri la bibliografia 

poetului Bogdan Istru 

Poem boem 

Întâmplãtor ne-am întâlnit, 

Cãci întâmplarea ne fu suveran, 

Ne-am irosit râzând, râzând ºi-n plâns, 

Cu ce n-aveam ne-am logodit – 

Apoi ca-n vis ne-am stâns 

În zori promiþãtoare de nou an. 

Aroma caldã zilei o am stors, 

Iar nopþilor imense sângele beat. 

Pe-acelaº[i] taler viaþa ne-oferea 

ªi prospeþimi închise-n fir netors, 

ªi zbârcituri ce-nãbuº câte-o stea – 

Noi traiul plin, spumos am cãutat. 

Cu amfora rãscoaptã de nectaru-nveninat 

În mâini, trecându-ne aceeaºi soartã, 

Cu sorbitura între buze-am fost surprinºi 

De-un aprig ochi, ºi un condei ne-a pastiºat 

Destrãbãlarea vie-n tonuri moartã... 

– Tânjim ca niºte luceferi în drum stinºi. 

Note 

Originalele celor douã poezii, necunoscute, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti. 

1. G. Cãlinescu ~ Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Ediþia a 2-a revãzutã ºi adãugitã. 

Ediþie ºi prefaþã de Al. Piru. Bucureºti, Editura Minerva, 1985, p. 942, col. 1, sus. Alte orientãri. Momentul 

1923. Basarabenii. 


CÃRÞILE BIBLIOTHECII 

Mihai Stan 

CAIETELE „LITERE” 

Apariþia revistei „Litere” (aprilie 2000) 

cu primele numere la Gãeºti, apoi la 

Târgoviºte, unde Editura Bibliotheca a 

oferit logistica necesarã editãrii 

(tehnoredactare, prepress, tipar, difuzare) 

a declanºat, în timp, o adevãratã miºcare 

literarã. Revista gãeºteano-târgoviºteanã a 

generat ceea ce criticii ºi istoricii literari 

au numit „Gruparea literarã Litere”. Ajunsã 

la numãrul 159 în al XIV-a an de apariþie 

neîntrerupã (în timp ce efemeride girate 

de lucrãtori în culturã cu experienþã 

dobânditã în anii comunismului sucombau 

dupã cel mult trei numere), devenitã firesc 

revistã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 

prin faptul cã membrii colegiului de redacþie 

sunt ºi membri ai consiliului director al SST 

– „entitate culturalã a societãþii civile cea 

mai vizibil implicat în cultura dâmboviþeanã 

[...] marcând prin adevãrate evenimente 

editoriale prezenþa activã în concertul 

literaturii contemporane” (Mihai Stan 

(coordonator), Victor Petrescu, George 

Coandã, Societatea Scriitorilor 


literare, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 

2013, 498 pagini.) – „Litere. Revistã lunarã 

de culturã a Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni” este reprezentantul cel mai 

autorizat al culturii scrise dâmboviþene, 

afirmaþie susþinutã perfect de surse absolut 

credibile. Astfel, despre revista „Litere”, 

singura publicaþie dâmboviþeanã prezentã 

în „Dicþionarul general al literaturii 

române”, vol. IV L/O, se consemneazã 

opinii pe o coloanã ºi jumãtate, fraza de 

final fiind concludentã: „Litere a reuºit sã 

coaguleze un grup de autori legaþi de 

spaþiul dâmboviþean, de la reprezentanþii 

ªcolii de la Târgoviºte pânã la generaþiile 

mai noi, ºi s-a impus prin valoarea 

materialelor publicate, prin fermitatea ºi 

caracterul avizat al opiniilor, dar ºi printr-un 

mod elegant de a polemiza. Legând 

prezentul de trecut, L. aspirã, aºa cum sunã 

titlul unei rubrici, sã realizeze o «ªcoalã 

dâmboviþeanã»” (Academia Românã, 

Dicþionarul general al literaturii române, 


Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 

2006, vol. IV L/O, p. 76-77). 

Între aceastã consemnare ºi ultima, pe 

care o voi cita, sute de alte aprecieri 

elogioase, dar absolut reale, au apãrut în 

revistele literare de prestigiu ale vremii. 

Astfel, la rubrica „Dintre sute de reviste”, 

„Bucureºtiul literar ºi artistic” (anul III, nr. 

6-21, iunie 2013) se consemneazã: „De la 

un numãr la altul mai densã, mai plinã de 

conþinut, cu materiale semnate de nume 

pe care se poate miza fãrã nicio îndoialã, 

revista târgoviºteanã ne demonstreazã cã 

poate intra oricând ºi în orice parte de þarã 

în competiþie cu alte publicaþii. Dar nu asta 

doresc sã ne dovedeascã simpaticii noºtri 

colegi din oraºul lui Heliade Rãdulescu ºi 

al Vãcãreºtilor, ci faptul, mult mai important, 

cã o bunã ºi temeinicã culturã se 

poate face ºi discret, fãrã zgomote ºi tamtamuri 

publicistice ori de altã naturã. 

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, care 

a luat fiinþã în anul 2005 ºi care s-a impus 

prin activitãþi ºi apariþii editoriale 

remarcabile, întreþine un climat literar 

cum nu credem sã mai existe în multe 

locuri din þarã. Poeþii, prozatorii, criticii, 

publiciºtii de aici susþin temeinic, cu multã 

seriozitate ºi revista «Litere», aflatã în al 

paisprezecelea an de apariþie.” 

Directorul revistei, Tudor Cristea, ºi 

redactorul-ºef, Mihai Stan, au reuºit sã 

creeze dar ºi sã întreþinã, sã stimuleze o 

miºcare literarã care „agoniza prin lipsa de 

comunicare”. Cu atât mai mult are dreptate 

criticul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 

– l-am numit pe Tudor Cristea – care, în 

2006, la un an de la constituirea SST deci, 

afirma cã: „Societatea Scriitorilor 

Târgoviºteni ºi-a propus ºi, în bunã 

mãsurã, a izbutit, mai ales în cadrul 

Salonului literar lunar, sã reuneascã autori 

din mai multe generaþii, de la începãtori 

aflaþi pe bãncile ºcolii pânã la „patriarhi” ai 

scrisului ºi ai aspiraþiilor literare. Este un 

fel de replicã la ceea ce se întâmplã în 

spaþiul literar naþional, unde generaþiile se 

înfruntã ºi, nu o datã, îºi afiºeazã dispreþul 

81

una faþã de cealaltã. Sigur, se observã 

modurile diferite de abordare a literaturii, 

dar existã (la noi!) o salutarã îngãduinþã a 

unora faþã de ceilalþi, o deschidere a 

vârstnicilor cãtre îndrãznelile tinerilor ºi o 

comprehensiune mãcar empaticã a tinerilor 

faþã de ceea ce spun bãtrânii. Nu e nimic 

idilic în relaþia cu pricina ºi nu sunt excluse, 

pe viitor, confruntãri mai tranºante. În 

orice caz, culegerea de faþã („Caiete Litere 

1”, n.n.) este oglinda acestei coexistenþe a 

generaþiilor ºi modurilor lirice.” 

Asumându-ºi competenþa ºi rolul unei 

ºcoli literare, SST ºi „Litere” au editat 

„Caietele Litere” menite sã punã valoric în 

context naþional (ºi, oarecum timid, în cel 

internaþional) creaþia membrilor ºi 

nemembrilor sãi trãitori în spaþiul 

dâmboviþean sau aderenþi la acesta prin 

tematica operei, origine, participare la 

Salonul literar al SST (moderat de Tudor 

Cristea ºi Mihai Stan). 

Revenind la editarea „Caietelor”, vom 

spune cã ideea unor caiete 

literare (poezie, prozã, eseu) 

nu ne aparþine, acest mod de 

a ajunge la cititori în volume 

colective, numite generic 

„Caiete”, fiind prezent ºi între 

cele douã rãzboaie în, de 

exemplu, publicaþia ce s-a 

numit „Revista Fundaþiilor 

Regele”, stipendiatã generos 

de regele Carol al II-lea. În 

memoriile sale („Amintirile 

unui uituc. Exerciþii de 

memorialistã”, vol. II) aflate 

în pregãtire la Editura 

Bibliotheca, Barbu Cioculescu 

evocã un astfel de „Caiet”. 

Alãturându-se în intenþie 

„dinastiei Cioculeºtilor” – sintagmã 

aparþinând adversarilor de extremã dreaptã, 

întrucât la Fundaþiile Regale „conlucrau 

fraþii Radu ºi ªerban”, enervaþi ºi de faptul 

cã, în perioada concediului, Radu 

Cioculescu îl lãsase în locul sãu pe Mihail 

Sebastian, ºi nu un „bãºtinaº arian” – 

tânãrul poet în cãutarea gloriei literare 

trimite un „lot de versuri” la Caietul 

Fundaþiei pentru unul din ultimele numere, 

care, consemneazã fãcând haz de necaz 

Barbu Cioculescu, n-a mai apãrut. 

Cum la noi, la români, de la idee la 

faptã e un drum anevoios, cel mai adesea 

neparcurs în totalitate, înþelegând eu cã 

atragerea unor parteneri nu poate fi decât 

salutarã, am programat primele trei caiete, 

repartizându-le de comun acord celor trei 

edituri târgoviºtene ai cãror directori ºi 

patroni, cum se zice în zilele noastre, erau 

membri fondatori ai SST. Urma, astfel, ca 

în 2006, la Editura Bibliotheca (Stan Mihai) 

sã aparã caietul „În cãutarea unui topos 

liric. Antologie de poezie a SST”, un caiet 

de prozã la Editura Pandora-M (Ion 

Mãrculescu) în 2007 ºi, în final, un caiet 

cuprinzând eseuri pe teme literare la editura 

Pildner&Pildner (Jézsef Pildner) în 2007. 

„Caietul 1” pregãtit de Mihai Stan 

(coordonatorul seriei ºi postfaþa), de 

Tudor Cristea (cuvânt-înainte ºi selecþia 

versurilor) ºi de Victor Petrescu (note 

biobibliografice) a reunit versuri semnate 

de 36 de poeþi cu toþii membri ai SST. În 

finalul consideraþiilor sale din scurtul 

cuvânt-înainte, Tudor Cristea, dupã ce 

devoaleazã pentru cititori criteriile ce au 

stat la baza selecþiei ºi faptul cã spaþiul 

acordat e în directã relaþie cu înãlþimea 

poetului antologat, face câteva referiri la 

menirea acestor caiete: „Fiind la primul sãu 

numãr, acest «Caiet de poezie» le-a 

îngãduit autorilor sã ne ofere, la rigoare, 

selecþii relevante din întreaga lor creaþie, 

în loc de a prezenta un grupaj 

din producþia de ultimã orã. 

Opþiunea aceasta a avut în 

vedere faptul cã mulþi dintre 

ei, chiar dacã au semnat una, 

douã sau mai multe plachete, 

sunt puþin cunoscuþi, iar 

cãrþile lor nu s-au bucurat de 

semnalãri critice semnificative. 

Culegerea de faþã 

încearcã sã atragã atenþia 

asupra lor, mãcar ca nume. 

În sfârºit, trebuie fãcutã 

precizarea cã paginile sale 

cuprind ºi câþiva autori 

notabili, de realã pregnanþã 

stilisticã ºi de substanþialã 

viziune. ªi, last, but not 

least, se aflã ºi câþiva autori tineri, 

reprezentând frumoase promisiuni. Las 

cititorului plãcerea de a-i descoperi ºi pe 

unii ºi pe ceilalþi.” 

În acord cu „criticul oficial al SST”, 

voi arãta cã din cei 36 de poeþi au confirmat 

(unii dintre aceºtia precum George 

Coandã, Corin Bianu, Tudor Cristea, Daniel 

Drãgan, Iulian Filip, Nicolae Neagu, 

Florentin Popescu, Ianoº Þurcanu îºi 

publicaserã „opera” ºi înainte de 1990, 

când era infinit mai greu sã primeºti BT-ul 

unei edituri) cam o treime dintre aceºtia, 

restul numelor care promiteau la debut o 

excelentã carierã liricã dispãrând discret 

sau cantonându-se în banal. „Caietul 

Litere 1”, conform unui gentleman agreement, 

încheiat între cei trei editori, a apãrut 

într-un format atipic (12/23 cm), cu o 

copertã elegantã (negru, plastifiat mat), cu 

o ilustraþie potrivitã conþinutului: „În 


cenuºiu” de Wassily Kandinsky. În interior, 

sub un portret al autorului ºi o laconicã 

notã biobibliograficã, apar poeziile de la 

douã la zece, potrivit „valorii” poetului 

antologat, însoþite de o sugestivã graficã 

aparþinând poetului basarabean Iulian Filip. 

Caietul, editat de Editura Bibliotheca în 100 

de exemplare, finanþat din fondurile destul 

de anemice ale SST, constituite din 

cotizaþiile lunare ale scriitorilor membri, este 

astãzi o raritate bibliofilã. 

Al doilea „Caiet Litere” intitulat, nu 

întâmplãtor, „30 de prozatori”, finanþat 

50% de Consiliul Judeþean Dâmboviþa, a 

apãrut ca a cincea cartea în colecþia 

„Biblioteca Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni”, ajunsã în 2013 la numãrul 

28, cu tot atâtea volume. „Caietul Litere 

2” redactat de aceiaºi Mihai Stan 

(coordoantorul seriei, selecþie ºi potfaþã), 

Tudor Cristea (cuvânt-înainte) ºi Victor 

Petrescu (note biobibliografice), are acelaºi 

format, ilustraþia copertei în ton cu 

conþinutul, reproducând 

pictura lui Max Ernst, „Le 

rendez-vous des amis”. 

Antologia de prozã cuprinde 

30 de nume pe care, pentru 

cel care va scrie o istorie a 

literaturii din acest vechi areal 

cultural, le voi enumera în 

ordine alfabeticã, aºa cum, 

de fapt, apar în Caiet: George 

Anca, Mircea Bãdoiu, Corin 

Bianu, Serghie Bucur, 

George Ion Canache, 

George Coandã, Marin Petre 

Constantin, Victor Davidoiu, 

Alexandrina Dinu, Daniel 

Drãgan, Kotzbacher Erich, 

Iulian Filip, Adrian 

Georgescu, Karola Kim, Dan Gîju, Lucian 

Grigorescu, Niculae Ionel, Daniela-Olguþa 

Iordache, Mihail Iurcu, Ion Mãrculescu, 

Gheorghe Duþã-Micloºanu, Lucian 

Penescu, Victor Petrescu, George Piteº, 

Florentin Popescu, Emil Stãnescu, Ianoº 

Þurcanu, Dumitru Ungureanu ºi George 

Toma Veseliu. Criticul oficial al grupãrii 

SST, Tudor Cristea (SST are cel puþin alþi 

10 critici de staturã) în cuvântul-înainte 

constatã care era starea prozei târgoviºtene 

înainte de 1990: „O bunã parte dintre aceºti 

autori, care au vechi antecedente 

publicistice, însã de multe ori mai puþin 

semnificative, ori limitate la presa localã, 

au început sã scoatã cãrþi cam în ultimii 

zece ani. Nu este lipsit de o anume 

semnificaþie faptul cã ei au trãit ºi trãiesc 

în diferite localitãþi ale judeþului, ceea ce i-a 

putut marginaliza multã vreme, ºi mai ales 

înainte de 1989. Reuniþi, de obicei, în 


cenacluri a cãror activitate nu se materializa 

în nimic palpabil, exceptând vreo culegere 

aniversarã de poezii mai mult sau mai puþin 

patriotice, mai mult sau mai puþin angajate, 

dar, indiscutabil, irelevante, apãrutã la nivel 

judeþean, ei cãutau ceva ce nu puteau gãsi 

în atmosfera lor. Aceste cenacluri, 

constituite ºi desfãºurate funcþionãreºte, 

de obicei sub ochiul discret dar vigilent al 

„organelor”, aveau, în condiþiile 

comunismului, ceva din gustul ºi din 

valoarea cafelei cu înlocuitori: emanau, în 

chip pervers, iluzia aromei naturale, dar 

lãsau pe limbã gustul neplãcut al erzaþului, 

iar în suflet un puternic sentiment de 

frustrare. În cadrul acesta era încurajatã 

îndeosebi poezia, mai în acord cu lipsa de 

proiectare pe termen lung. A scrie prozã, 

ºi mai ales roman, era (ºi, într-un fel, a ºi 

rãmas) un act temerar ºi chiar 

donquijotesc, dacã se avea în vedere 

perspectiva publicãrii.” Tot el enumerã, în 

ordinea în care apar în consideraþiile din 

cuvânt-înainte, câþiva 

prozatori, membri SST, ale 

cãror scrieri îi plaseazã în 

rândul prozatorilor de 

valoare: George Toma 

Veseliu, Corin Bianu, Marin 

Ioniþã, Mihai Stan, Dumitru 

Ungureanu, Daniel Drãgan, 

Dan Gîju, Ion Mãrculescu. 

Într-adevãr, dupã 2007 

(data apariþiei „Caietului 

Litere 2”) aceºtia ºi-au 

publicat scrierile nu numai la 

edituri locale ci ºi la edituri 

cu arie de cuprindere 

naþionalã, precum Editura 

Trei – Ion Mãrculescu 

(„Haralamba”, „Al treilea 

picior”) sau Tipo Moldova, care în Colecþia 

„Opera Omnia – Romanul de azi” a gãzduit 

câþiva prozatori târgoviºteni: „Jurnalul de 

la Marcona” (Ion Mãrculescu), „Vãcãreºtii 

la amiazã” (Corin Bianu), „Labirintul 

hienei” (Dan Gîju), „Colonia – Sãrutul 

copacilor, Noi exilaþi la Pontul Euxin, 

Moartea unui preºedinte” (George Toma 

Veseliu), „Paradis • Ieºirea din Paradis” ºi 

„Clone”, „Ieºirea din Paradis”, Editura 

Muzeul Literaturii Române (Mihai Stan). 

Aceeaºi editurã s-a oprit pentru colecþia 

Colecþia „Opera Omnia – Publicisticã ºi 

eseu contemporan” la scriitori membri ai 

SST: Tudor Cristea („Arta derivei. Tablete. 

Consemnãri. Resemnãri”), Mircea 

Constantinescu („Cu noi în cârcã prin 

Europa”), Victor Petrescu („Vãcãreºtii. O 

dinastie poeticã”), Florentin Popescu („Pe 

simezele memoriei), Liviu Grãsoiu („Mereu 

poeþii”) dar ºi la poeþii: George Coandã 

83

(„Galaxii cu dor”), Florea Turiac 

(„Vindecarea singurãtãþii”), Vali Niþu 

(„Rescriu ce mi-a fost scris”), Corin Bianu 

(„Marea tãcere”), Daniela-Olguþa Iordache 

(„Sinele dansând”), Emil Stãnescu/Mihai 

Samson Petrescu („Primejduitele fiinþe sau 

Cartea cu zei, cu genii ºi eroi, cu „critici” 

ºi morminte, dintr-un rãzboi proteic în 

limbaj”), Tudor Cristea („Alter ego”), Iulian 

Filip („De ce mã doare inima”). 

De menþionat cã editarea „Caietului 

Litere 3” s-a fãcut cu sprijinul Consiliul 

Judeþean Dâmboviþa, la Grupul Editorial 

Bibliotheca&Marcona, înfiinþat de cei doi 

editori, Mihai Stan ºi Ion Mãrculescu, ºi 

devenit partener oficial al SST dupã ce 

suferinþa ºi dispariþia prematurã a scriitorului, 

ziaristului ºi editorului József Pildner (4 iunie 

2008) a privat SST-ul de un al treilea 

partener în proiectul „Caiete Litere”. 

Unul dintre dezideratele SST este acela 

de a impune atenþiei cititorilor, câþi vor fi 

mai rãmas ei, tineri poeþi, prin publicarea în 

„Litere”, mai ales, dar ºi prin 

„Caiete Litere 3”, dedicat în 

întregime acestora. 

În „Treptele visului. 

Tineri poeþi dâmboviþeni” 

(Grupul Editorial Bibliotheca 

&Marcona, Târgoviºte, 2008), 

Tudor Cristea, îngrijitorul 

antologiei, alãturi de Mihai 

Stan, ºi al „Caietului”, 

remarca: „Implicându-se, 

prin prezenþa în juriile 

diferitelor concursuri literare 

organizate pe plan judeþean 

sau în cel al Festivalului 

Naþional de Literaturã 

„Moºtenirea Vãcãreºtilor”, 

care se desfãºoarã anual la 

Târgoviºte, în viaþa culturalã a judeþului, 

SST are (ca ºi autorul acestor rânduri) o 

viziune mulþumitoare asupra miºcãrii 

literaturii tinere din acest spaþiu. Mai mulþi 

autori tineri frecventeazã salonul literar lunar, 

care se bucurã de o aproape 

neaºteptatã audienþã, ceea ce demonstreazã 

faptul cã scriitorii au nevoie de dialog ºi de 

o atmosferã favorabilã comunicãrii. 

Culegerea de faþã, care s-a oprit la 16 autori 

tineri, nu s-a limitat însã la cei care sunt 

membri ai SST. De altminteri, trebuie sã 

subliniem cã autorii incluºi aici sunt doar 

susþinuþi de SST, care nu are pretenþia de 

a-i fi ºi format.” Cei mai mulþi dintre ei 

sunt produsul Cenaclului literar „Elena 

Vãcãrescu”, din cadrul Palatului Copiilor 

din Târgoviºte, cenaclu îndrumat cu 

devotament ºi cu har de profesoara 

Alexandrina Dinu, ea însãºi poetã”. 

Acestora li se alãturã „tineri poeþi” iviþi în 

cenaclurile „Radu Petrescu” (Târgoviºte, 

Ioana Geacãr), „Sãgetãtorul” (Bucureºti, 

Tudor Opriº) sau „I.C. Vissarion” (Gãeºti). 

Stilul pare a fi cel cultivat de îndrumãtori, 

ici-colo rãzbat notele personale. „Treptele 

visului” acordã girul SST unui numãr de 16 

poeþi: Manina Angheloiu-Leaºu, Ana Baity, 

Gabriela Oana Bucur, Iulia Davidoiu, Andrei 

Lucian Drãgoi, Florentina Drãgulescu, 

Mihaela Doina Dumitriu, Andrei Gheorghe, 

Andreea Gluh, Horaþiu Radu Maniþi, Cristina 

Matache, Andreea Oprea, Anca Stancu, 

Alexandra Tomºa, Miruna Voican, Alin 

Zaharia. Dintre aceºtia, câþiva au continuat 

sã publice, despre alþii nu s-a mai auzit. 

Pe lângã sprijinul în aflarea drumului 

propriu, ideea publicãrii tinerilor poeþi 

dâmboviþeni în volum a însemnat o 

încercare de a-i orienta, proteja, mai ales 

prin primirea lor în Salonul literar al SST, 

unde ºi-au citit versurile, ºi au luat seama 

la opiniile criticilor ºi ale poeþilor consacraþi, 

nu totdeauna blânde. În „pãdurea virginã” 

(blând eufemism pentru 

junglã) a poeziei româneºti 

numai prin apartenenþa la o 

grupare literarã, la spaþiul 

spiritual dâmboviþean cu 

adevãrat revigorant de 

solidarizarea scriitorilor în 

SST, aceºti tineri poeþi îºi pot 

proteja/asigura existenþa 

într-o vreme în care criteriile 

extraliterare sunt la mare 

preþuire de aºa-ziºii diriguitori 

ai culturii scrise româneºti. 

Anul 2005, anul fondãrii 

Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, a însemnat ºi 

începutul constituirii sub 

egida acesteia a Societãþii 

culturale civile: Uniunea Ziariºtilor 

Profesioniºti din România – Filiala „Ion 

Heliade-Rãdulescu” Dâmboviþa; Asociaþia 

Naþionalã Cultul Eroilor „Regina Maria” – 

Filiala „Mihai Viteazul” Dâmboviþa, care, 

apãrutã în 1996, se asociazã imediat 

grupãrii SST; Academia Internaþionalã 

„Mihai Eminescu” – Filiala Târgoviºte; 

Asociaþia Culturalã Româno-Indianã” – 

Filiala Târgoviºte; Asociaþia Culturalã 

Târgoviºte-Chiºinãu; Grupul Fotografic 

Târgoviºte GFT 2011; Editura Bibliotheca; 

Editura Marcona; Grupul Editorial 

Bibliotheca&Marcona; Litere. Revistã 

lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni; Eroica. Revistã de culturã 

istoricã ºi de cinstire a eroilor neamului; 

Impact cultural; ProArme. Revistã 

trimestrialã de culturã militarã ºi patrioticã. 

O certitudine a consacrãrii „Grupãrii 

literare Litere”. 


GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ 

George Coandã 

STAREA DE ROMÂNITATE. 

Etnogeneza românilor, între mit ºi realitate 

Multã vreme am crezut, cu o seninã 

naivitate, în povestea naºterii poporului 

român din sângele mixat al geto-dacilor ºi 

latinilor. ªi cã, fãrã niciun dubiu, numele 

neamului meu de la Roma se trage. Românilor, 

istoriile oficiale academizate încã le bagã-n 

minte – ºi, de fapt, se minte cu premeditare – 

aceastã „nobilã legendã”. Însã, într-un 

microstudiu, publicat în contextul acestui 

serial, am arãtat cã etnonimul este cu mult 

mai vechi decât cotropirea pãmânturilor getodacilor 

din zona dobrogeanã ºi banatoolteano-transilvanã 

(doar pãrþile centralã ºi 

de sud-vest). 

Precizez cã nu mi-am propus sã demolez 

teoria, absolutizatã, originii noastre dacoromane 

mânat de o pornire iconoclastã 

epatantã, de a mã afla în treabã pentru cã, vezi 

Doamne, democraþia mioriticã, fascinantã, 

seducãtoare ºi haoticã, îngãduie orice, fie ºi 

trãznãi halucitante, ci, dimpotrivã, pentru cã 

obârºia etnicã carpato-latinã, ridicatã la rang 

de mit, am avut putinþa sã observ cã nu are 

soclu. ªi nu are din varii cauze. Dar, pentru cã 

nu sunt singurul care m-am trezit la realitatea 

etno-istoricã, ivindu-se de sub înveliºul mitului 

fisurat cu argumente convingãtoare în punctele 

sale nodale – origine/etnonimie, limbã, 

continuitate multimilenarã –, în ultima vreme 

manifestându-se, cu o frecvenþã remarcabilã, 

opinii avizate, în pagini de reviste ºi ziare, în 

þarã ºi pe diverse meridiane, în emisiuni de 

televiziune ºi de radio, pe internet, mã cantonez 

la câteva puncte de vedere, pertinente cred. 

Nu exclud cu totul convieþuirea getodaco-latinã. 

Spun însã cã, doar o parte din 

geto-dacii de la nord ºi est de Dunãre ar fi 

fost cuprinºi în aceastã convieþuire. Numãrul 

autohtonilor supuºi „romanizãrii” nu a fost, 

evident, numeros. Ca, de altfel, ºi al 

legionarilor ºi al funcþionarilor imperiali trimiºi 

în Scythia Minor ºi în arealul geto-dacic mãrit 

de imperatorul Traian. 

„Romanizarea” a lãsat loc la apariþia 

perversei teorii roesleriano-maghiare a 

pãrãsirii Daciei de cãtre bãºtinaºii latinizaþi, 

„ªcoala ardeleanã”, propovãduitoare 


insistentã a obârºirii noastre de la Cetatea 

Eternã, neizbutind sã-i convingã nici pe 

invadatorii maghiari, nici Occidentul 

european, cã strãmoºii românilor nu ºi-au 

pãrãsit în niciun fel vatra ancestralã. 

Absolutizarea, pânã în zilele noastre, a 

obârºirii românilor ºi de pe cele ºapte coline 

strãbãtute de Tibru este un basm, care, chiar 

dacã a fost plãmãdit ca împotrivire la 

tendinþele de maghiarizare ale Budapestei a 

românilor din Transilvania, se poate întoarce 

ca o izbiturã de bumerang împotriva 

istoriografiei româneºti academizate. 

Am susþinut, cândva, cã, românii sunt 

un popor de sintezã etnicã, cu „pat 

germinativ” pelasgo-traco-geto-dacic, cu 

aporturi, în diferite procentaje, funcþie de 

timpul convieþuirii (secolele VII î.Hr./î.e.n. – 

X d.Hr./e.n.) elenice / „Marea colonizare 

greacã”, romanice, pecenege, cumane, slave, 

etnogenezã care-i conferã rezistenþã ºi 

capabilitãþi generoase de asimilãri culturale 

ºi civilizaþionale. 

Mi se poate aduce drept contraargument 

o seamã de „dovezi” ºi „opinii autorizate”, 

semnate de istorici, unii de mare prestigiu, 

care susþin „romanizarea” geto-dacilor. Ar fi 

– nu-i aºa – un gest de impertinenþã sã nu fiu 

de acord cu Constantin Cantacuzino stolnicul 

(doar el a „decretat” cã românii „dintr-o 

fântânã au izvorât ºi curã”, adicã de la Roma), 

cu corifeii „ªcolii ardelene”, cu A.D. Xenopol, 

Nicolae Iorga, el care ne-a „branduit” cu 

„Sigiliul Romei”? ªi nu numai cu ei. Dar eu 

nu-i pun la îndoialã, ci zic cã, de bunã credinþã, 

ei au fãcut „politicã istoricã”, vãzând în 

„fântâna” ºi „Sigiliul Romei” acele argumente 

înnobilatoare ale neamului românesc 

contestat ieri, astãzi, ºi poate va fi ºi mâine, 

de „conchistadori” ºi „condotieri” care ºi-au/ 

îºi doresc, ºi îºi vor dori sã se înstãpâneascã 

pe Þara Româneascã, dar fãrã români. ªi ce 

este mai lesne, ca sã-ºi atingã acest scop, 

decât sã o þinã morþiº cã românii sunt „un 

popor tânãr” – cum auzi din ce în ce mai des 

chiar ºi pe unele posturi de televiziune 

româneºti –, deci fãrã trecut, cã au o „culturã 

85

minorã”, cu alte cuvinte cã nu prea au creat 

culturã, cã ei sunt rãtãciþi pe la poale de 

Carpaþi ºi nu cei care, mângâiaþi pe creºtet de 

marile puteri ale Europei ºi de peste Atlantic, 

maghiarii, aºadar, strigã cât e ziua de mare, ba 

ºi noaptea, pe oriunde apucã, ºi sunt crezuþi 

– culmea! – cã, în inventatul „bazin carpatic”, 

ºi cu deosebire în Transilvania, au dat, când 

l-au cucerit în goana cailor altaici ºi în urletul 

sãlbatic de luptã, peste un pãmânt pustiu. 

(N.B. Atât de înverºunaþi au fost în a 

convinge, încât doi mari geopoliticieni 

americani, cu responsabilitãþi decizionale 

pe lângã preºedinþii de la Casa Albã, 

Zbigniew Brzezinski ºi Henri Kissinger au 

fabricat teoria „bazinului carpatic”, iar 

Budapesta a aplaudat, ºi-a însuºit-o, ºi 

militeazã cu obstinatã consecvenþã pentru 

a o transforma în realitate. Istoricii, 

geopoliticienii ºi geografii români, din 

pãcate prea mulþi, parcã sunt hipnotizaþi 

de aceastã ofensivã cu þintã premeditatã, 

precisã: neantizarea poporului român, a 

României. Personal am satisfacþia de a fi 

dat o replicã ºtiinþific argumentatã acestei 

absurde teorii în teza mea de doctorat. Au 

mai fãcut-o ºi alþii. Totuºi, suntem puþini!) 

Am ajuns, iatã, în zilele noastre. Ocolul 

acesta a vrut sã arate cã ceea ce s-a întâmplat 

ieri se întâmplã ºi astãzi la o altã scarã 

geopoliticã/ geoeconomicã/ geomilitarã. Ieri, 

deci, dacã importanþi oameni de culturã – cu 

deosebire istorici ºi lingviºti – au susþinut cã 

una din rãdãcinile noastre de neam este 

înfiptã în Latium, apelând la o mistificare, 

încruciºarea masivã a sângelui geto-dacic cu 

cel latin, au avut un alibi serios: afirmarea 

originii noastre cezarice. Ca ºi cum ar fi putut 

sã-i amuþeascã pe contestatari. Nu numai 

maghiari. Au mai fost ºi mai sunt ºi alþii. A 

fost în zadar. 

Susþinãtorii etnogenezei româneºti (getodace/romane) 

îmi vor pune sub ochi o frazã a 

lui Anonymus – cronicarul tãinuit al regelui 

Bela IV (1235-1270) – din celebra sa cronicã 

„Gesta Hungarorum” în care relata cã pe 

„drept cuvânt se spune cã pãmântul 

Pannoniei ar fi pãºunile românilor, fiindcã 

ºi acum românii pasc pe moºiile Ungariei” 

(secolul XIII – n.n.). Textul este redactat în 

limba latinã astfel cã fraza – mai 

binecunoscutã astfel în lume – este aceasta: 

„pastores Romanorum”. Iar pe la 1238, 

dominicanul Ricardus, în „Ungaria Magna” 

afirma cã, la invazia maghiarilor în Pannonia 

aceasta se numea „Pascua Romanorum” / 

„Pãºunea românilor” (Ambele texte în 

„România. Documente strãine despre 

români”, ed. A II-a, Direcþia Generalã a 

Arhivelor Statului din România, Bucureºti, 

1992, p. 33). 

Ei bine, interpretarea – în care am crezut 

ºi eu multã vreme – a acestei sintagme a indus, 

ºi încã mai induce ideea eronatã cã este vorba 

despre noul popor al românilor. De fapt, 

cronicarii amintiþi nu spun cã locuiau acolo 

români, ci pãstori de pe „pãºunea Romanilor” 

= marele spaþiu din centrul Europei ocupat 

de Imperiul Roman. Or, acei pãstori nu erau 

alþii decât geto-dacii, care – dupã retragerea 

aurelianã au rãmas singurii stãpâni, aºadar, 

nu au luat-o la goanã în sudul Dunãrii – pe 

vatra lor strãbunã vãzutã de cronicari ca fosta 

„pãºune a Romanilor”. Cãci, dacã este sã 

luãm în seamã ºi antroponomastica dacilor 

transilvani cu care s-au rãzboit maghiarii în 

secolele X-XI, ar fi imposibil sã nu descoperim 

sonoritatea lor geto-dacã, aºa cum o 

descifrãm ºi astãzi din numeroase toponime, 

hidronime, hodonime, oiconime sau fitonime. 

Zãbovind o clipã ºi asupra limbii române, 

relev cã au apãrut deja câteva studii care ne 

indicã faptul cã beneficiazã de mult mai multe 

elemente lexicale din limba geto-dacilor, care 

este o rudã de gradul I cu latina, amândouã 

fiind izvodite dintr-o limbã bazã, astfel cã 

este relansatã o discuþie lingvisticã care ar 

putea sã ne punã în faþa unor dezvãluiri 

uluitoare. Sã luãm serios aminte la acribica 

cercetare ºtiinþificã a lui Ovid Densuºianu, 

care avea credinþa de nestrãmutat cã a existat 

o latinitate – din care a fãcut parte ºi 

strãvechiul spaþiu românesc – înainte de 

latinitatea romanicã. Iar când vorbim de 

„romanitatea orientalã” ar fi bine sã ne 

aducem-aminte de rezultatele cercetãrii 

aceluiaºi savant care ni i-a scos din anonimat 

pe ancestralii pelasgo-arimi din Rauromânia/ 

Ramnonia sau Þara Rohmanilor: rumoni/ 

rohmani/rocmani/rumuni. Dar despre asta 

am mai vorbit ºi cu alte prilejuri în revistã. 

Însã unele informaþii ne întãresc aceastã opinie 

mai înainte exprimatã. Aºa cum, cu curaj a 

afirmat un pasionat dacolog, doctorul Napoleon 

Sãvescu în volumul sãu „Noi nu suntem 

urmaºii Romei”. ªi cum a dezbãtut pe aceastã 

temã, stârnind unele atitudini sfidãtoare ºi 

denigratoare ale unor savante „spirite 

elitiste”, ancrasate de un nedialectic mod de 

gândire „clasicizant”, congresele de 

dacologie. 

Cum sunt un istoric al culturii ºi 

civilizaþiilor care nu ia tot ce se emite decât ca 

„note de inventar”, pânã când o ipotezã poate 

fi temeinic demonstratã, ºi în cazul originii 

poporului român ºi a limbii sale rãmân la 

stadiul ipotezelor, aºteptând rezultatele 

cercetãrii. Însã nu exclud ca, într-o bunã zi, 

continuitatea pelasgo-traco-geto-dacicã sã se 

adevereascã. Reiterez însã ceea ce cred cu 

sinceritate ºi anume cã poporul român este 

un produs etnic de sintezã la rãscrucea 

Europei cu Orientul. 

Invit, încã o datã: haideþi sã ne privim 

cinstit istoria ºi sã decuplãm realitatea istoricã 

de mit! 


PORTRETE ÎN PENIÞÃ 

Florentin Popescu 

ARTISTUL CU DOUÃ VOCAÞII 

Pentru virtualii biografi ai omului 

despre care m-am hotãrât sã scriu rândurile 

de mai jos cred cã este util sã evoc mai 

întâi împrejurãrile în care l-am cunoscut. 

Cred cã era prin 2010, dacã nu cumva în 

anul urmãtor, în perioada în care debusolaþi, 

derutaþi ºi, peste toate, dezamãgiþi, unii 

scriitori, dramaturgi, pictori ºi alþi oameni 

de culturã pãºeau pragul micului local care 

se cheamã „Boema 133” din 

apropierea Pieþei Romane, un 

fel de micã agora în care 

comesenii – dacã nu 

plângeau pe umerii altora, în 

orice caz, în faþa unei cafele 

sau a unui pahar cu bere, 

dãdeau frâu liber nemulþumirilor 

faþã de viaþa 

culturalã în general ºi despre 

condiþia artistului român în 

special în anii din urmã. 

Omul cu pricina (ºi cred 

cã e momentul sã-i spun ºi 

numele: Candid Stoica) 

stãtea la o masã, cred cã 

alãturi de prozatorul Constantin Turturicã, 

cel care m-a invitat sã iau ºi eu loc alãturi 

de ei ºi mi-a fãcut cunoºtinþã cu personajul, 

nimeni altul decât cunoscutul actor de la 

Teatrul de Comedie din Bucureºti, al cãrui 

nume a figurat, de-a lungul vremii, pe multe 

din afiºele amintitei instituþii culturale. 

Mãrturisesc cã n-am fost niciodatã un 

familiar al actorilor de teatru ºi de film ºi 

numai când întâmplarea m-a dus în preajma 

lor am avut plãcerea sã-i cunosc ºi sã-i ascult. 

Nici cronicã de teatru n-am scris niciodatã 

ca sã le cunosc palmaresul, biografiile, 

culisele vieþii lor de artiºti, aºa încât în 

compania noilor mei tovarãºi de pahar nu 

mi-a rãmas decât sã-i ascult ºi sã le aprob 

tacit opiniile. Nu-i vorbã, la rându-le, 

neºtiindu-mã preocupat de lumea teatrului 

decât ca simplu spectator, nu prea m-au 

antrenat în convorbire. Cunoscându-mi 

limitele ºi fiind de un bun simþ elementar nu 

m-am amestecat în dialog ºi am preferat sã-mi 

pãstrez opiniile proprii doar pentru mine. 


În fine, dupã mai multe luni, prin a doua 

jumãtate a anului care a urmat, 2011, când 

s-a pus problema editãrii revistei 

„Bucureºtiul literar ºi artistic” pe care am 

fondat-o alãturi de poetul Coman ªova, 

m-am gândit numaidecât sã caut un 

cronicar dramatic, întrucât publicaþia era 

conceputã ca un ateneu cultural (cu rubrici 

de teatru, film, muzicã, arte plastice), care 

sã ilustreze, mãcar în mare, 

viaþa spiritualã a Capitalei. I-am 

propus susþinerea rubricii cu 

pricina dramaturgului 

George Genoiu, însã, spre 

marea mea dezamãgire, n-a 

mers. N-a mers de vreme ce 

acela, alunecat pe panta 

alcoolului, nu mai era capabil 

sã scrie, în primul numãr al 

revistei abia reuºind sã 

încropim (ãsta-i termenul!) 

un text sub semnãtura lui. 

Nevoind sã apelez la un 

cronicar consacrat, de la o 

altã publicaþie, m-am decis 

sã fac o încercare ºi cu altcineva. ªi acel 

altcineva era Candid Stoica, din raþiuni 

foarte simple ºi foarte exacte: „E actor, 

mi-am zis, deci în miezul evenimentelor. 

Pe de altã parte publicase (ºi mi-o dãruise 

ºi mie cu autograf) o carte fermecãtoare, 

«Acele lucruri aiuritoare care se petrec în 

spatele scenei»”, cu o prefaþã de Radu 

Beligan ºi o postfaþã de George Bãlãiþã – 

ceea ce din capul locului reprezenta o 

acreditare în lumea mânuitorilor condeiului. 

Puteam sã mã îndoiesc de spusele lui 

Beligan ºi ale lui Bãlãiþã? 

„Domnule, dar eu n-am scris în viaþa 

mea cronicã de teatru!”, s-a mirat dl. 

Candid Stoica atunci când i-am fãcut 

propunerea. „Nu-i nimic, scrieþi acum!”, 

am încercat sã-l conving. „Sã-ncerc!...”. 

„Bine, bine, da-ncercaþi mai repede, cã eu 

am numãrul doi al revistei aproape gata!”, 

l-am mai zorit. 

ªi peste câteva zile am avut textul, 

cãruia n-a mai trebuit sã-i ºterg ori sã-i 

87

adaug ceva, nici mãcar un semn de 

punctuaþie. 

Ar putea pãrea cel puþin ciudat sã mai 

detaliez calitãþile de cronicar ale d-lui Candid 

Stoica, de vreme ce de atunci ºi pânã 

azi d-sa a scris ºi a tot scris la „Bucureºtiul 

literar ºi artistic”, comentariile pe care le-a 

semnat fiind bine primite ºi apreciate cum 

se cuvine de cãtre cititorii revistei. De aceea 

mã voi opri aci cu laudele, voi schimba 

registrul ºi voi consemna câte ceva despre 

scriitorul Candid Stoica. Fiindcã înainte a 

fi „acroºat” de subsemnatul (ºi dupã aceea, 

desigur), acest minunat om de culturã a 

fost/este nu numai un actor care s-a 

bucurat ani în ºir ºi se bucurã ºi azi de 

binemeritate aplauze în sãlile de teatru, ci 

ºi un interesant, original ºi valoros scriitor. 

Volumul amintit ceva mai sus, o 

„cãrãmidã” (prin dimensiuni) în prima clipã 

m-a inhibat, socotind eu cã va fi trebuit sã 

cuprindã niscai amintiri ºi anecdote din 

lumea actorilor de teatru, ceva în genul lui 

Gaby Michãilescu ºi al altora care au 

adunat în cãrþi secvenþe de culise, de mare 

curiozitate pentru un anumit public ºi atât. 

Când am purces mai apoi la lecturã mi-am 

dat seama cã uneori nu sunt deloc bune 

prejudecãþile. În op-ul d-lui Candid Stoica 

am aflat, e adevãrat, ºi multe amintiri din 

lumea scenei, ca ºi anecdote, întâmplãri 

hazlii etc. etc., dar alãturi de ele am gãsit 

ºi pagini veritabile de prozã umoristicã, la 

cote remarcabile – ceea ce m-a fãcut ca 

într-o cronicã sã-l situez pe autor pe undeva 

între Teodor Mazilu ºi Ion Bãieºu. Lucru 

mare, pânã la urmã, din moment ce autorii 

cu care poate fi comparat au intrat deja, 

mai demult, în istoria literaturii noastre 

contemporane... 

Pe de altã parte, dl. Candid Stoica este 

ºi un dramaturg. Nu demult, la Editura Tipo 

Moldova i-a apãrut un volum de teatru 

intitulat „Cinci piese în cãutarea unui 

teatru”, generic care spune multe. ªi mai 

ales sugereazã un fapt pe cât de adevãrat, 

tot pe atât de trist, pe care l-am mai auzit 

comentat ºi de alþi scriitori de piese, Dinu 

Grigorescu ºi Emil Lungeanu, anume cã 

astãzi condiþia dramaturgului român 

contemporan este cât se poate de tristã. 

În goana lor dupã rating ºi dupã câºtiguri 

imediate, teatrele refuzã cu încãpãþânare 

sã punã în scenã texte scrise de autorii de 

azi. Sigur, calchierea titlului amintit dupã 

o carte a lui Pirandello nu este nici ea 

întâmplãtoare ºi are darul de a incita 

cititorul, de a-l provoca la lecturã. 

Alte douã volume, tot de teatru 

(„Mircea ªeptilici sau Ultimele douã ore 

din viaþa unui artist” ºi „Dosarul Curvelor”, 

un episod sentimental din viaþa lui Teodor 

Mazilu) demonstreazã, pe de altã parte, o 

admirabilã solidaritate de breaslã, dacã se 

poate spune aºa, între autor ºi 

personalitãþile care i-au inspirat condeiul. 

Lucru rar ºi ãsta, mai ales astãzi când 

veninul maculeazã multe din filele scrise 

de unii condeieri despre semenii lor. Mai 

ales astãzi, când unii confraþi într-ale 

creaþiei îºi fac iluzia cã obþin glorie prin 

împroºcarea altora cu noroi. 

ªi iatã cã în anul de graþie în care ne 

aflãm, 2013, teascurile de la Tipo Moldova 

Iaºi au dat la luminã încã o carte, un volum 

masiv (850 de pagini) semnat de dl. Candid 

Stoica. Se intituleazã „Culise (1990-2000)” 

ºi e o lucrare ce cu greu poate fi inclusã 

într-una din categoriile cu care ne-am 

obiºnuit prin tradiþie: cronicã, jurnal, 

evocare, monografie etc. Adevãrul este cã, 

din toate, cuprinde câte ceva. Iar numitorul 

comun al filelor adunate între coperþi este 

unul singur, pe cât de convingãtor tot pe 

atât de trãit: viaþa. Este viaþa ori mai exact 

spus o secvenþã de un deceniu din biografia 

celui care a scris cartea. Ba chiar cu mult 

mai mult: e ºi o secvenþã din viaþa Teatrului 

de Comedie, locul de muncã al scriitorului 

ºi actorului, dar ºi o secvenþã din viaþa mai 

largã, a Bucureºtiului ºi a þãrii în intervalul 

amintit. Aci impresia personalã alterneazã 

cu documentul propriu-zis, cules din arhive 

ºi din presa vremii. ªi totul într-o armonie 

ºi o cursivitate care dau textului deopotrivã 

culoare, atmosferã, autenticitate, sentimentul 

trãirii directe, sincere ºi „la faþa 

locului” fiind predominant. Nu lipsesc din 

carte evocãrile unor secvenþe de dincolo 

de scenã (când este vorba de teatru), din 

viaþa socialã, din grupul de colegi ºi prieteni 

cu care autorul s-a întâlnit/ se întâlneºte 

graþie meseriei ºi preocupãrilor lui 

intelectuale. Volumul, în întregul lui, este 

un fel de panoramã a Bucureºtiului (ºi nu 

numai a lui), vãzutã la modul subiectiv – 

când grav, serios, când vesel ºi ironic, când 

prin momentele-cheie ale unor evenimente, 

când, dimpotrivã, prin fixarea, ca la 

cinematograf, a obiectivului asupra unor 

fapte ºi întâmplãri mãrunte, dar care îºi au 

rostul ºi semnificaþia lor în ansamblu 

textului. 

Bogatul ºi temeinicul aparat de „Note” 

de la finele volumului are menirea de a 

lãmuri mai pe larg cititorul în legãturã cu 

evenimentele ºi personalitãþile despre care 

s-a pronunþat autorul. 

Când îl priveºti – mititel de staturã, 

modest, discret, aproape sfios – nici n-ai 

zice cã acest om este doldora de talent. 

Citiþi-i cãrþile ºi vã veþi convinge! 


DICÞIONAR 

Victor Petrescu 

ELENA VÃCÃRESCU, 

LIANT ÎNTRE DOUÃ CULTURI 

Autocaracterizându-ºi existenþa, 

creaþia sa, afirma cã: „Am servit ºi eu, cu 

toatã modestia, o idee. Am servit ideea 

româneascã. Dacã arunc o privire asupra 

trecutului meu, asupra trecutului 

generaþiilor din care cobor, surprind în 

fiecare act manifestarea acestei idei 

româneºti. Am conºtiinþa de 

a fi respectat consensul 

strãmoºesc, strãduindu-mã 

din toate puterile sã 

colaborez la «creºterea 

limbei româneºti» ºi la a 

«patriei cinstire». Am 

încercat – vor spune alþii mai 

târziu cât am izbutit – am 

încercat sã rãspândesc peste 

hotare faima numelui 

românesc ºi am servit în lume 

expansiunea sufletului 

românesc”. (Cf. Victor 

Petrescu, „Elena Vãcãrescu – o voce 

româneascã în spaþiul european” (I, II). 

În: „Litere”, an VIII, nr. 1(82), nr. 2(83), 

2007). Ceea ce trecerea timpului a 

confirmat pe deplin. 

Poeta, prozatoarea, autoarea 

dramaticã, publicista, se naºte pe 21 

septembrie 1864, în Bucureºti ca fiicã a 

lui Ion Vãcãrescu, fost diplomat ºi a 

Eufrosinei Vãcãrescu, nãscutã Fãlcoianu. 

Este nepoata lui Iancu Vãcãrescu ºi ultima 

descendentã a acestei adevãrate dinastii 

poetice. Silitã în 1891 sã plece în exil, se 

stabileºte în Franþa. La Paris, este eleva 

parnasianului Sully Prudhomme. Se va 

dedica unei vaste activitãþi literare 

concretizatã printr-o valoroasã operã de 

poetã ºi prozatoare de limbã francezã. Va 

evoca cu dragoste ºi nostalgie þinuturile 

natale în memorialistica sa: „En Roumaine 

pendant la guerre”, „Mon pays”. Elena 

Vãcãrescu ºi Paul Millet sunt autorii dramei 

lirice în douã acte „Cobzarul”, pe muzicã 

de Gabrielle Ferrari, prezentatã pentru 


întâia oarã la Opera din Paris (18 martie 

1911) ºi jucatã apoi la Monte Carlo ºi Vichy. 

Aduce astfel pe scena francezã atmosfera, 

obiceiurile, costumele ºi onomastica 

româneascã, cea a meleagurilor dâmboviþene, 

ca un fior al nostalgiei dupã tãrâmul 

pierdut al locurilor natale. Va reveni în þarã, 

vizitând ºi Vãcãreºtii de care 

o legau atâtea amintiri, în 

1912 ºi 1933-1934. 

Era convinsã cã „Vãcãreºti, 

þarinã a poeþilor, 

pãmânt al miturilor, tãrâm 

al nãscocirii” era sortit „sã 

n-aparþinã decât poeþilor”. 

Lãsa testamentar „partea 

mea din parc ºi din casa de 

la Vãcãreºti ºi câteva hectare 

Academiei Române cu 

îndatorirea de a gãzdui la 

noi în fiecare varã câþiva 

poeþi”. Ei „vor veni sã-ºi îmbogãþeascã 

lirismul lor la tine: Ei vor avea seri violete, 

ore trandafirii, Fântâna Cerbului ºi 

celelalte puþuri ºi ierburile sãlbatice sub 

ruinele legendelor”. (ªtefania Rujan; Victor 

Petrescu, „Elena Vãcãrescu ºi spiritualitatea 

europeanã a românilor”, 

Bucureºti, Editura Do-minor, 2008, p. 172) 

Colaboreazã la numeroase reviste din 

þarã ºi de peste hotare: „Lumea nouã 

literarã”, „Adevãrul”, „Convorbiri literare”, 

„Revista literarã”, „Revista idealistã”, 

„Românul literar”, „Luceafãrul”, „Rampa”, 

„Flacãra”, „Ramuri”, „Universul literar”, 

„Adevãrul literar ºi artistic”, „Calendarul 

femeii”, „Boabe de grâu”, „Iaºul literar”, 

„Conferencia”, „Echos de France”, „La 

revue de Deux Mondes” º.a. Despre poezia 

popularã mãrturiseºte: „Mi-aduc aminte 

deodatã cã strãmoºii mei cântãreþi aveau 

pentru poezia care isvorãºte din poporul 

român, o deosebitã evlavie”. „«Rapsodul 

Dâmboviþei», nu este altceva decât ecoul 

liric al cântecelor ºi obiceiurilor ascultate 

89

în nouã sate de pe aceastã vale de râu a 

þinuturilor româneºti”. A dus o intensã 

activitate diplomaticã în favoarea României 

la Liga Naþiunilor încã din 1922, fiind 

supranumitã, „bunica ligii naþiunilor” dupã 

cum mãrturiseºte Genevieve Tabouis în 

„Douãzeci de ani de tensiune diplomaticã”. 

În 1925, ca o recunoaºtere naþionalã a 

meritelor sale, devine prima femeie 

membru corespondent al Academiei 

Române. Tot în acest an este primitã la 

Academia Francezã. În 1927 este distinsã 

de francezi cu ordinul „Cavaler al Legiunii 

de Onoare”. În „Discursul de primire la 

Academia Românã”, afirma plinã de 

mândrie cã „dacã eu nu eram în þarã, þara 

era cu mine”, deoarece: „Mã simþeam 

acolo, departe, în misiune. Eram un sol al 

sufletului românesc, sortit sã-i cânte 

destinele, sã-l împãrtãºeascã prietenilor ºi 

neprietenilor, sã-l apere, sã-l 

preamãreascã”. (ªtefania Rujan, Victor 

Petrescu, op.cit., p. 155). 

Desfãºurând o bogatã activitate 

diplomaticã în diverse locuri ale lumii, a 

schimbat idei cu mari spirite ale vremii, 

dintre care amintim printre alþii pe: Ernest 

Prévost, André Gide, Lecomte de Lisle, 

Sully Prudhomme. A întreþinut o bogatã 

corespondenþã ºi cu cei „de acasã”, cum 

îi plãcea sã le spunã prietenilor: I.G. Duca, 

Octavian Goga, Titu Maiorescu, Alexandru 

Macedonski, Constantin I. Nottara, 

George Oprescu, A.D. Xenopol, Nichifor 

Crainic, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu, 

Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail 

Sadoveanu, Alexandru Vlahuþã, 

enumerarea putând continua, ceea ce 

confirmã o datã în plus, interesul sãu pentru 

ceea ce se întâmpla în existenþa 

româneascã. Rãspunzându-i pentru 

scrisoarea primitã, Ioan Al. Brãtescu- 

Voineºti (în 1928), având calitatea de 

preºedinte al Camerei Deputaþilor, afirma 

cã „Drumul pe care m-a angajat modestul 

meu talent, n-a mai fost atât de greu de 

urmat, pentru cã el a fost deschis de ilustrul 

dvs. bunic ºi de cãtre dvs. înºivã. Ceea ce 

pot sã vã spun, este cã voi pãstra cu 

sfinþenie scrisoarea dvs. pentru 

descendenþii mei, care îºi vor face un titlu 

de nobleþe din aceastã relicvã de la marea 

poetã, al cãrei renume a depãºit de mult 

graniþele þãrii (noastre)”. 

A fost o neobositã ºi talentatã 

conferenþiarã. Numeroasele discursuri sau 

conferinþe þinute la Paris, în Italia, Olanda, 

Statele Unite sau la Geneva în calitatea sa 

de reprezentant al României, aveau drept 

subiect predilect probleme culturale, 

sociale, umanitare. Dorea de fapt pacea ºi 

cooperarea internaþionalã, crearea unei 

Europe unite (în curs de realizare în 

vremurile noastre, dar greu ºi anevoios), 

o „apropiere intelectualã dintre popoare”, 

facilitatã de cât mai diverse forme de 

colaborare culturalã. Aborda ºi teme 

sociale, chiar ºi politice, cum ar fi criza 

economicã a anilor ’30, protecþia copilului, 

consumul de droguri, toate acestea ducând 

la orizont o nouã conflagraþie, cu 

repercusiuni mai distrugãtoare asupra 

existenþei umane. Elena Vãcãrescu a fost 

din acest punct de vedere, o luptãtoare. 

În 1930 devine preºedintã a 

„Comitetului Internaþional pentru Difuzarea 

Artisticã ºi Literarã prin Cinematografie” 

(CIDALC), dovedind receptivitate, faþã de 

uriaºele posibilitãþi ale acestui gen de artã, 

încã nou pe atunci. În cadrul CIDALC 

filmul documentar românesc „Pelerinii 

artei” este încununat cu un premiu – primul 

succes internaþional al cinematografiei 

româneºti (1933). 

Participã în Târgoviºte (1935) la 

dezvelirea bustului lui Ienãchiþã Vãcãrescu, 

amplasat azi în faþa Colegiului Naþional 

care-i poartã numele. Va susþine interesele 

României la Conferinþa de Pace de la Paris 

(august 1946). Reprezintã România la 

Institutul de Cooperare Intelectualã (devenit 

apoi UNESCO). Înceteazã din viaþã la Paris 

(17 februarie 1947), reînhumatã la 

Bucureºti (1959). 

Dupã 12 ani de la trecerea în nefiinþã i 

se îndeplinea dorinþa testamentarã de a fi 

adusã în pãmântul patriei, fiind depusã la 

cimitirul Bellu din Bucureºti, „lângã 

pãrintele poeziei române Iancu Vãcãrescu, 

lângã marele nostru Enãchiþã, a cãrei 

nedemnã urmaºã am fost”. În 5 

septembrie 1959 Tudor Vianu, în numele 

Academiei Române, îi aducea un vibrant 

omagiu, subliniind cã „A fost în timp de 

cincizeci de ani ºi mai bine un glas al 

României peste hotare ºi o parte a binelui 

care a putut fi gândit despre noi, a 

interesului arãtat strãduinþelor primite din 

partea bunã a þãrii vechi, datoritã ºi 

farmecului personal, tactului, cuminþeniei 

ºi activitãþii depuse de Elena Vãcãrescu. 

Franþa a devenit pentru ea o a doua patrie 

primitoare, binevoitoare, dar în mijlocul 

Franþei, Elena Vãcãrescu a rãmas 

româncã”. (Tudor Vianu. „La mormântul 

Elenei Vãcãrescu”. În: ªtefania Rujan, 

Victor Petrescu, op. cit., p. 175). 

A iubit mult satul copilãriei ºi 

adolescenþei sale. De asemenea, 

Târgoviºtea îi trezea amintiri emoþionale. 

Într-o conferinþã þinutã în România, la 

„Gândirea europeanã”, mãrturisea: 


„Deunãzi, întorcându-mã de la Bran, am 

gãsit pe biroul meu un teanc de scrisori, 

de tãieturi de ziare, referindu-se la 

conferinþele, articolele ºi versurile mele. 

Rãtãcitã printre ele se afla o foaie umilã 

de provincie, al cãrui titlu îmi reþine 

atenþia. Se numea „Chindia”. Chindia e 

turnul care domina Târgoviºtea, rãmãºiþã 

a vechiului castel al voievozilor, turn 

trandafiriu asupra cãruia ochii mei de copil 

s-au oprit de atâtea ori. „Chindia! 

Târgoviºte! Þara mea!”. 

ªi-a venerat þara unde a vãzut lumina 

zilei, dar ºi Franþa, cea de a doua sa patrie, 

integrându-se în cultura ºi civilizaþia 

acesteia, aducându-i o importantã zestre 

româneascã, fiind consideratã pe bunã 

dreptate o adevãratã cetãþeancã a lumii. 

Poetã de talent, îmbinând romantismul 

cu accente simboliste, e o cântãreaþã a 

naturii, iubitoare a plaiurilor dâmboviþene 

pe care le evocã cu duioºie, profundã 

cunoscãtoare a sufletului þãranului român, 

a sensibilitãþii acestuia, reliefatã pregnant 

în folclor, pe care-l va face cunoscut 

întregii lumi. Prozatoare, autoare a douã 

scurte piese de teatru („Stana”, „Pe 

urmele dragostei”), neobositã conferenþiarã, 

evocându-ºi þara, pe care o iubea 

nespus, obiceiurile ºi cultura acesteia, 

Elena Vãcãrescu are o contribuþie majorã 

la deschiderea literaturii noastre spre 

valorile spiritualitãþii universale. Întreaga sa 

viaþã ºi-a pus-o în slujba idealurilor nobile 

ale actului de culturã vãzut ca parte 

determinantã a cooperãrii internaþionale, 

alãturi de care creaþia sa dezvãluie atât propria-i 

sensibilitate, cât ºi pe cea româneascã 

pe care în orice împrejurare a servit-o cu 

mare veneraþie ºi responsabilitate. 

Scrieri: 

Chants d’Aurore. Paris: Alphonse 

Lemerre Editeur, 1886; Le Rapsode de la 

Dambovitza. Chansons Ballades Roumaines 

recueillies par Hélène Vacaresco. Bucarest: 

Socec &C-ie Editeurs, 1892. Volum reeditat 

de Alphonse Lemerre. Editeur, Paris, 1889; 

L’Ame sereine. Paris: Alphonse Lemerre, 

1896; Lueurs et flammes. Paris: Librairie Pion, 

1903; Pe urma dragostei. „Dramã þãrãneascã 

în douã acte”. Bucureºti: Stabilimentul de 

Arte Grafice „Universala”, 1905; Chants du 

Cobzar. 6 ballades d’apres des poemes 

populaires recueillies par M-lle H. 

Vacaresco et adaptees par M. Léon 

Thévenin. Paris: Loret Fils et H. Freytag, 

1905; Nuits d’Orient – Folklore roumain. 

Paris: Bibliothèque Internationale d’Edition 

E. Sansot et C-ie. Editeurs, Paris, 1907; Le 

Jardin passionne. Paris: Librairie Pion, 1908; 


Amor vincit (roman). Paris: Librairie Peon, 

1909. Le Sortilège (roman). Paris: Librairie 

Peon, 1911; Le Cobzar. Drame lyrique en deux 

acts. Musique de Gabrielle Ferrari. Livret seul. 

Paris: Enoch et C-ie, Paris, 1912 (avec Paul 

Millet); La Dormeuse éveillée. Paris, Librairie 

Peon, 1914; Vraja. Traducere de Bucur 

Velinþaru. Bucureºti, 1922; Dans l’or du soir. 

Paris: Librairie Bloud & Gay, 1927; Projections 

colorées. Paris: Editura Marcelle 

Lesage, [1928]; Mémorial sur le mode 

mineur. Paris: Ed. La Jeune parque, 1946; 

Noailles, Anna. Versuri. Bucureºti: Editura 

Albatros, 1971; Poeþii Vãcãreºti. Bucureºti: 

Editura Albatros, 1974; Scrieri alese. 

Bucureºti: Editura Minerva, 1975; Þara mea. 

Bucureºti: Editura Militarã, 1977; Cântec 

românesc. Bucureºti: Editura Ion Creangã, 

1987; Memorii. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 

1989; Romanul vieþii mele. Iaºi: Editura 

Cronica, 1997; Elena Vãcãrescu ºi Franþa. 

Memorii. Voi. I, II, [f.l.], Cronica 1998; Memorial 

în mod minor. Bucureºti: Editura 

Compania, 2001; Elena Vãcãrescu. Contesa 

de Noailles: „Miresme de departe”. 

Câmpulung-Muscel, Tip. G. N. Vlãdescu [f.a.]. 

Traduceri: 

Carmen Silva, Jéhovah, Paris, 1887, Die 

Sphynx gesichtet, Berlin, 1980 

Referinþe: 

George Cãlinescu, Istoria literaturii 

române de la origini pânã în prezent, 

Bucureºti, Editura Fundaþiilor, 1941, p. 882- 

883; G. Oprescu, Elena Vãcãrescu. În: 

Amintiri ºi evocãri, Bucureºti, Editura pentru 

Literaturã, 1968, p. 176-186; Ion Stãvãruº, 

Elena Vãcãrescu, Bucureºti, Editura Univers, 

1974; Constantin Turcu, Hélène Vacaresco. 

Une grande européenne., Edition de la 

Fondation Culturelle Roumaine, Bucharest, 

1996; Maria Platon, prefaþã la Elena 

Vãcãrescu ºi Franþa. Memorii, oameni, idei. 

Iaºi, Editura Cronica, 1998; Victor Petrescu, 

Serghie Paraschiva, Dicþionar de literaturã 

al judeþului Dâmboviþa. 1508-1998, 

Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999; 

ªtefania Rujan, Trois cas d’intégration dans 

l’espace culturel français: Anna de Noailles, 

Marthea Bibesco, Hélène Vacaresco, Iaºi, 

Editura Junimea, 2003; Mariana Aldica, In 

memoriam. Elena Vãcãrescu, Târgoviºte, 

Editura Macarie, 2005; ªtefania Rujan; Victor 

Petrescu, Elena Vãcãrescu ºi spiritualitatea 

europeanã a românilor, Bucureºti, Editura 

Do-minor, 2008; Dicþionarul general al 

literaturii române. Þ/Z, Bucureºti, Editura 

Univers enciclopedic, 2009, p. 209-212; Em. 

Bucuþa, Casa Vãcãreºtilor. În: Pietre de vad, 

IV, Bucureºti, Editura Casei ºcoalelor ºi a 

culturii poporului, [f.a.], p. 22-25. 

91

ARS LONGA... 

Dan Gîju 

DE LA PORÞILE SEVERINULUI 

LA PORÞILE UITÃRII. 

ION GRECEA (1924–1999) (2) 

Între 30 iunie – 23 iulie 1956, conform 

dosarului de cadre, figureazã ca trecut în 

rezervã în baza Ordinului 3239/30 iunie acelaºi 

an al Ministerului Afacerilor Interne ºi, imediat 

mai apoi, „chemat în cadrele active” ale 

Ministerului Forþelor Armate, unde este numit 

în funcþia de redactor-ºef al 

resortului Literaturã beletristicã 

militarã la Direcþia Editurii 

Militare (Ordin MC 001621/23 

iulie 1956 al MFA); în realitate, 

avem de-a face cu un artificiu 

prin care armata îºi suplimenta 

efectivele de cadre cu profesioniºti 

de la Interne unde, odatã 

cu neutralizarea duºmanului de 

clasã, a lichidãrii rezistenþei din 

munþi º.a.m.d., se impunea ca de 

la sine o redimensionare a 

forþelor. Va rãmâne pe aceastã 

funcþie, „resortul” redenuminduse 

când redacþie, când secþie 

redacþionalã pentru literaturã beletristicã etc., 

pânã la trecerea în rezervã (pensionare), pe 16 

februarie 1981, între timp publicându-ºi cãrþile 

ºi mai activând ºi pe alte tãrâmuri, de pildã în 

conducerea cenaclului literar „Al. Sahia”, ulterior 

„Pro Patria”, redactor la revista „Viaþa 

militarã” (figurând doar în caseta redacþionalã, 

nu ºi pe statul de organizare), în juriile unor 

concursuri literare, colaborator la publicaþii 

militare, dar ºi civile, între care „Pentru patrie”, 

„Luceafãrul” º.a. Practic vorbind, totuºi, care 

fusese drumul promiþãtorului elev de odinioarã 

pânã la gradul de colonel ºi, din cealaltã 

perspectivã, de scriitor cu relativ succes în 

rândul cititorilor fãrã pretenþii, aproximativ 

genul acela de „consumator” atât de uºor 

identificabil azi, eºuat în faþa televizorului la 

ora când se transmit telenovelele? Dupã cum 

am vãzut, deºi intrase în ºcoala de ofiþeri a 

„vechii armate”, cea aºa-zis burghezã, ce-i 

drept în plin rãzboi, când balanþa cam se vedea 

* Fragment din studiul Contribuþii la o istorie a 

literaturii militarilor, în pregãtire la Editura 

Bibliotheca. 

încotro trage, chiar dacã mulþii dintre românii 

mai creduli ºi naivi rãmãseserã cu gândul la 

„eliberatorii” anglo-americani, în ce-i priveºte 

pe fraþii Grecea, dincolo de faptul cã veneau 

din lumea proletarã, aflatã pe val o datã cu 

intrarea României în zodia roºie, nu încape 

vorbã cã aceºtia au ºtiut sã 

mizeze pe cartea câºtigãtoare 

de la bun început. De altminteri, 

în mod cert beneficiaserã 

de monitorizãri ºi îndrumãri 

corespunzãtoare, drept dovadã 

cã, nici nu plecase bine 

regele din þarã, ºi în „foaia 

calificativã” a celui de care ne 

ocupãm aici, pe anul 1948, se 

afirmã tranºant: „Este perfect 

încadrat în ideologia politicã a 

regimului nostru. Este bine 

orientat asupra evenimentelor 

pe plan intern ºi extern, 

interpretându-le just în discuþii 

ºi în scris. Este foarte devotat faþã de clasa 

muncitoare ºi faþã de popor. Are o strânsã 

legãturã cu masele de ostaºi. […] Are mult 

discernãmânt în probleme militare, orientându-se 

în activitate dupã doctrina 

sovieticã”. Cei care fãceau astfel de aprecieri, 

comisia de notare, mai exact, era prezidatã de 

generalul-maior Pantelimon Comiºel, implicat 

oarecum în marea trãdare de la 23 august ºi 

numit chiar în acel an la comanda Trupelor de 

grãniceri (actuala Poliþie de frontierã), 

secondat, între alþii, ca un fel de umbrã, de 

fostul birjar rusofon Mihail Boico, pe atunci 

încã locotenent-colonel. Nu încape vorbã 

aºadar cã, graþie unei astfel de caracterizãri, în 

vreme ce ofiþerii afirmaþi pe Frontul de Est sunt 

deblocaþi sau, în cazuri mai grave, arestaþi ºi 

condamnaþi fãrã judecatã, locotenentul-major 

Grecea va începe o promiþãtoare cariera 

publicisticã la „Cuvântul grãnicerilor” fiind, 

deocamdatã, un ilustru anonim, dar unul cãruia, 

din câte se vede ºi azi, la rece, rãsfoindu-i 

dosarul, i se deschideau frumoase perspective, 

cu condiþia sã nu iasã din litera ºi cuvântul 

partidului, desigur. ªi nu va ieºi. În ce priveºte 


debutul sãu literar, istoria literarã a reþinut cã 

acesta s-ar fi petrecut în 1956, la „Gazeta 

literarã”, unde „publicã o serie de schiþe ºi 

povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, 

iar editorial – în acelaºi an, cu romanul 

Rãzbunarea” (crispedia.ro), apãrut la Editura 

de stat pentru literaturã ºi artã (peste 240 de 

pagini). În realitate, debutul sãu în presã 

trebuie consemnat mult mai devreme, având 

în vedere cã încã din 1950 activa ca redactor 

pe statul revistei de armã „Cuvântul 

grãnicerilor”. De fapt, de acum începe, efectiv, 

perioada sa de formare ca om de condei ºi tot 

de acum dateazã primele succese asortate, 

totodatã, ºi cu primele invidii de breaslã, de 

fiecare datã mai greu de parat pentru un 

profesionist al armelor întrucât se întâmplã ca 

loviturile sã vinã din douã direcþii ºi în primul 

rând pe filierã militarã. Desigur, nu fãrã motiv, 

dar oriºicât… Astfel, în luna august 1954, când 

abia ce absolvise cu succes ªcoala de literaturã 

ºi criticã literarã „Mihail Eminescu” ºi activa la 

Editura Ministerului Afacerilor Interne, în 

biroul redacþional condus de cãpitanul Lucian 

Sâmboan, „aducându-ºi o contribuþie 

însemnatã” ca redactor, iar ca scriitor creând 

unele lucrãri «pe tematica noastrã specificã care 

(sic!) au apãrut în „Gazeta literarã” ºi Viaþa 

militarã”», acestuia i se contabilizeazã ºi câteva 

„lipsuri”, unele repetabile ºi mai târziu, la anii 

deplinei maturitãþi. De pildã, consemna 

cãpitanul Sâmboan, „în douã sau trei 

împrejurãri a avut o atitudine negativistã faþã 

de producþia literarã a unor scriitori tineri ca 

Ion Mãrgineanu ºi Ion Nichifor, […] într-o 

anumitã perioadã a avut manifestãri de 

înfumurare” ºi tot de vreo douã-trei ori „a 

manifestat o atitudine de ignorare a ºefului 

biroului ºi nu întotdeauna a respectat regulile 

privind politeþea ºi darea salutului militar”… 

Ceea ce nu-l va împiedica, totuºi, pe ºeful sã 

de birou (ce o fi devenit, oare, acel 

„regulamentar” ofiþer?) sã aprecieze cã, în 

1954, munca lui Ion Grecea a fost „mai mult 

decât bunã” (28 aprilie 1955). Avansat maior 

(august 1956) ºi deja încadrat în Direcþia Editurii 

Militare a Ministerului Apãrãrii Naþionale, ca 

ºef al redacþiei Literaturã beletristicã, deºi ca 

specialist în domeniu este inatacabil, are iarãºi 

probleme din perspectiva cealaltã, a militãriei, 

fiindcã prima ºi marea observaþie în „foaia de 

notare” – noua denumire a „foii calificative”, 

mai târziu redenumindu-se „notare de serviciu” 

– este cã „se simte necesitatea sã-ºi îmbogãþeascã 

cunoºtinþele militare, domeniu de care 

tinde sã se eschiveze. De asemenea, ofiþerul 

mai are încã lipsuri în ce priveºte disciplina 

militarã ºi nu-ºi impune cu toatã hotãrârea 

punctul de vedere în relaþiile cu subordonaþii, 

dovedind uneori indulgenþã faþã de lipsuri” 

(locotenent-colonel A. Lupãºteanu, redactor 

prim în redacþia Literaturã politicã ºi 

beletristicã, 1958). Dar nici aici nu trece 

neobservat amãnuntul cã, în ciuda acelor 

„lipsuri”, în domeniul creaþiei literare „ofiþerul 


are perspective mari de creºtere”. De fapt, 

paradoxul acelor timpuri – plecat de la 

profundele prefaceri cauzate de „democratizarea” 

forþatã ºi la foc automat, sub controlul 

strâns al consilierilor sovietici, când ofiþeri cu 

certã experienþã, cu studii ºi competenþã 

indiscutabilã, cu frontul la zi atât în Est cât ºi, 

în mare parte pentru majoritatea dintre 

protagoniºti, chiar în vest, fuseserã îndepãrtaþi 

abuziv din rândurile oºtirii române ºi înlocuiþi 

cu elemente docile, multe provenite din 

rândurile celebrelor divizii de sperjuri formate 

pe teritoriu sovietic în 1943, respectiv la 

începutul lui 1945, avansate ºi onorate peste 

noapte cu grade ºi funcþii direct proporþionale 

cu disponibilitatea de a face sluj în faþa 

ocupantului – consta în faptul cã mediocritãþile 

ajunseserã sã dea lecþii ºi sã pretindã corectitudine 

unora precum fraþii Grecea, în speþã lui 

Ion care, ce-i drept, se mulase ºi el, ºi încã din 

fragedã ofiþerie, dacã ne este permis artificiul, 

pe comandamentele vremii, mai ales cã ucenicise 

într-unul din regimentele diviziei „T.V.”, ºi chiar 

dacã el nu venise cãlare pe tancurile „eliberatorilor”, 

beneficiase din plin de recomandãrile 

acestora ca element „foarte bine încadrat în 

ideologia democraþiei populare, […] devotat 

cauzei poporului” (15 martie 1948), cu un an 

mai devreme constatându-se chiar cã deja ar 

avea calitãþi de bun instructor ºi pedagog, 

apreciindu-se cã dacã va fi folosit în aparatul 

ECP, „va da rezultate foarte bune”, ba mai avea 

ºi botezul frontului, participând mai întâi ca 

elev militar, cu ºcoala de ofiþeri de infanterie, 

între 23 august–23 septembrie 1944, la luptele 

de la Sf. Gheorghe, iar mai apoi, ca sublocotenent, 

comandant de subunitate, între 8 

aprilie–9 mai 1945, la acþiunile din zona 

Szolnok, Ungaria, semnarea armistiþiului 

gãsindu-l în apropiere de Budapesta, numai 

cã el mai avea ºi armata la zi, în vreme ce aceia 

care acum îºi dãdeau cu pãrerea despre modul 

sãu de comportare, precum simpaticul colonel 

Constantin Antip, de pildã, preºedintele comisiei 

de notare pe anul 1959/1960, fusese fãcut ofiþer 

dintr-un simplu ziarist de provincie, dupã un 

curs de câteva sãptãmâni, avansând în grad ºi 

mai ales în funcþie aidoma lui Fãt-Frumos, adicã 

în ºapte zile cât alþii în ºapte ani, poziþie în 

virtutea cãreia acum ajunsese sã-i recomande 

lui Grecea, între altele, „sã lichideze cu munca 

în asalt ºi tendinþele de comoditate de care dã 

dovadã în unele situaþii”, în vreme ce un alt 

mãrunt profitor de tranziþie de la burghezomoºierism 

la dictatura proletarã, colonelul 

Eugen Bantea (1921-1987), pe numele la naºtere 

Yakub Beer, ºi acesta avansat pe linie politicã 

ºi pus ºeful Editurii Militare imediat dupã 

plecarea fostului lacheu sovietic, colonelul 

medic Tiberiu Paraschiv, îi atrãgea atenþia cã 

nu este suficient de exigent „îndeosebi în 

privinþa conþinutului ideologico-politic al 

lucrãrilor beletristice la care lucreazã în editurã”. 


93

ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI 

Agnes Erich 

Radu ªtefan Vergatti 

STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO 

ªI PASIUNEA SA PENTRU CARTE (3) 

Apropierea stolnicului de Brâncoveanu 

nu a durat mult. Cu toate cã a preluat 

conducerea Cancelariei Þãrii Româneºti (R. 

ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele 

stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. 

cit., p. 212-213), stolnicul s-a arãtat 

nemulþumit de acþiunile independente ale 

nepotului sãu. În fresca de la Mãnãstirea 

Hurezi pictorul Constantinos, în portretul 

votiv colectiv, a surprins aceastã situaþie. 

Dând curs celor ºtiute ºi discutate la curte, 

pictorul a redat chipul stolnicului cu faþa 

întoarsã de la domn, cu pecetea 

nemulþumirii pe ea, cu buzele-i pline arcuite 

într-un rictus dispreþuitor, mustrãtor 

(Ibidem, p. 263; idem, Constantin vodã 

Brâncoveanu ºi Cantacuzinii, în 

Constantin Basarab Brâncoveanu, vol. 

coord. Ion Pãtroi, Universitaria Craiova, 

Slatina, 2004, p. 342-359; R. ªt. Vergatti, 

Mormântul lui Constantin vodã 

Brîncoveanu, în „Argesis. Studii ºi 

comunicãri. Seria istorie”, Tom XVI, 

2007, p. 201-208; Agnes Erich, Radu 

ªtefan Vergatti, Noutãþi aduse în civilizaþia 

româneascã de epoca brâncoveneascã, în 

„Muzeul Naþional”, XXIII, 2011, p. 35). 

Este poate primul moment care anunþã 

ruptura dintre cei doi. El este însemnat 

deoarece în acele timpuri, când puþini ºtiau 

sã scrie ºi sã citeascã, mulþimea înþelegea 

mai uºor ceea ce se „grãia” prin pictura 

muralã din bisericã. 

Stolnicul înþelegea foarte bine aceastã 

situaþie. Pentru a-i face faþã ºi a o 

îmbunãtãþi a luptat cu succes ºi pentru 

crearea Academiei Domneºti de la Sf. Sava 

din Bucureºti. În anul 1683 ea exista deja 

(R. ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele 

stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. 

cit., p. 170-171). ªtia din timpul anilor de 

studiu la Braºov, la Edirne, la Istanbul ºi la 

Padova cât de important era manualul ca 

instrument de lucru pentru profesori ºi 

pentru spudei. ªtia cã acea carte tipãritã, 

de mici dimensiuni, putând încãpea uºor 

într-un buzunar, pusã în circulaþie într-un 

tiraj corespunzãtor, la un preþ mic, accesibil 

publicului universitar, devenea un instrument 

de lucru al intelectualului. Provoca o 

revoluþie în domeniul învãþãmântului ºi al 

vieþii intelectuale. Fiind conºtient de 

însemnãtatea învãþãmântului teologic în 

Þara Româneascã, de frãmântãrile 

dogmatice prin care trecea atunci Biserica 

Ortodoxã, în anul 1697 stolnicul a decis 

sã contribuie alãturi de Sevastos Kiminites 

la scrierea „Manualului despre unele 

nedumeriri ºi dezlegarea lor” (I. Bianu, N. 

Hodoº, Bibliografie româneascã veche, 

vol. I (1508-1716), Bucureºti, 1903, p. 

349), unde a discutat cu moderaþie 

problema preºtiinþei divine ºi a liberului 

arbitru, dovedind cã era în curent cu 

literatura patristicã ºi cu situaþia Bisericii 

Ortodoxe din Transilvania. Manualul privea 

întrebãri ale stolnicului privind liberul arbitru 

ºi predestinare ºi a fost tipãrit de Antim 

Ivireanul, la Snagov. Prin paginile cãrþii 

scrisã în greceºte, tipãritã la Snagov în 

condiþii grafice remarcabile de cãtre Antim 

Ivireanul, stolnicul ºi-a arãtat dorinþa de a 

pune în discuþia întregului cler ortodox 

aceste probleme de însemnãtate 

fundamentalã pentru confesiunile creºtine 

din rãsãritul ºi apusul Europei. Totodatã, 

el a urmãrit sã contrazicã în mod 

convingãtor cuvintele patriarhului Dosithei, 

aflate într-o epistolã adresatã lui Constantin 

Brâncoveanu: „Legile (creºtineºti) nu s-au 

întocmit pe Munþii Þãrii Rumâneºti, nici 

de domnii Þãrii Rumâneºti, ci în 

Constantinopol de cãtre împãraþi ºi 

sinoade” (N. Chiþescu, O disputã 

dogmaticã din secolul al XVII-lea la care 

au luat parte Dositei al Ierusalimului, 

Constantin Brâncoveanu ºi Antim 

Ivireanu, în „Biserica Ortodoxã Românã”, 

LXIII (1945), nr. 7-8, p. 341). Dovedind 

prin cartea sa cã în Þara Româneascã 

existau profunzi ºi subtili gânditori, putând 

sã îmbogãþeascã dogmele, a demonstrat 


netemeinicia afirmaþiilor patriarhului, 

creându-i posibilitatea lui Ion Cariofil, 

ostracizat atunci de bisericã, sã tipãreascã, 

tot la Snagov, tot în tipografia condusã de 

Antim Ivireanul, Manual pentru dogmele 

esenþiale (V nota nr. 38). 

Era o nouã dovadã, puternicã, scrisã, 

cã în Þara Româneascã erau gânditori 

creatori, de înaltã þinutã ºtiinþificã, 

infirmând cuvintele rãuvoitoare ale 

patriarhului Ierusalimului. 

Munca stolnicului în slujba cãrþii aratã 

cã a avut o concepþie bine structuratã, 

care, pusã în practicã, a putut duce la 

progresul culturii româneºti. Meritul lui 

Constantin Cantacuzino a constat în ºtiinþa 

de a-ºi folosi poziþia socialã pentru a realiza 

splendidul triptic al trudei sale pe acest 

tãrâm: susþinãtor moral ºi material al 

tipografilor ºi traducãtorilor, iar apoi el 

însuºi tãlmãcitor ºi tiparnic. A fãcut-o el, 

mare boier, rudã apropiatã a trei domni care 

au dominat þãrile române la cumpãna 

ideilor ºi secolelor al XVII-lea ºi al XVIIIlea, 

deºi dupã cum a mãrturisit-o, nu i-a 

fost uºor: „Savai cã a auzi tuturor den fire 

ºi de obºte dat iaste; mãcar în streinã, 

mãcar într-a lor însãºi limbã iar a înþelege 

numai unii sunt ºi mai vârtos cei numai ce 

rãzmaþi sunt întru învãþãturã ºi ostenesc 

înnoptând, ºi mânecând pe cetania 

cãrþilor”. 

Cuvintele de mai sus se bazeazã pe 

activitatea neîntreruptã a stolnicului în slujba 

cãrþii, în primul rând a cãrþii religioase. El 

ºi-a construit un postament solid, pe care 

s-a înãlþat. Numai astfel a putut fi luat în 

serios de cãtre cei din jurul sãu. Însemnat 

este cã stolnicul, dupã tipãrirea ºi rãspândirea 

Bibliei, a susþinut rãspândirea cãrþilor 

tipãrite în limba românã. Citirea cuvintelor 

fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu dintr-una 

din cele douã prefeþe, cea adresatã „cãtre 

de bine voitorul cititoriu”, din Mãrgãritarele 

Sfântului Ioan Gurã de Aur, carte apãrutã 

la Buzãu în 1691 prin grija eruditului tipograf 

Episcopul Mitrofan, demonstreazã cum 

neobositul stolnic s-a lãsat mai departe 

absorbit de munca în slujba artei tiparului. 

Cu adâncã recunoºtinþã, cei doi fraþi 

Greceanu au scris cã atunci când s-au aflat 

în „nevoinþe avut-am îndireptoriu pe 

cinstitul, blagorodnicul ºi prea înþeleptul 

dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel 

stolnic; însã la cele mai adânci filosofeºti ºi 

bogosloveºti, noimatã ce s-au aflat pe 

dumnealui ca pe un epistãmon ºi ºtiutoriu l- 

au avut ºi dezlegare întru toate...” (I. Bianu, 

N. Hodoº, op. cit., vol. I, ed. cit., p. 320). 

În acelaºi an 1691, tot la Buzãu, aceiaºi 

fraþi au tãlmãcit, ajutaþi de stolnicul 


Constantin Cantacuzino, ºi au tipãrit 

Pravoslavnica mãrturisire a sãborniceºtii 

ºi apostoleºtii Besericii a Rãsãritului, 

pregãtitã de Petru Movilã pentru sinodul 

de la Iaºi, din 1642, tradusã ºi prefaþatã în 

greceºte de cretanul Meletie Sirigul. În 

cuvântul introductiv, din nou, s-au adus 

mulþumiri stolnicului cãrturar umanist. 

Pana lui Radu Greceanu a dezvãluit 

cititorilor: „...Aceasta mãrturisesc cã 

precum ºi la celãlalt ce am prepus ºi am 

scos împreunã cu frate-mieu ªãrban vtori 

logofãt, de s-au tipãrit aºa ºi la aceasta mai 

vârtos ºi ajutor ºi îndireptãtoriu mai grelelor 

cuvinte ºi noime am avut pe dumnealui 

Costandin Cantacuzino biv vel stolnic...” 

(Ibidem, p. 323 (predoslovia)). 

Constantin Cantacuzino s-a mulþumit 

oare numai sã-i ajute pe alþi traducãtori, 

fãrã a tãlmãci el însuºi opere literare în 

limba româneascã? Rãspunsul clar, 

neîndoielnic, ni-l oferã ºi citirea predosloviei 

Molitvei cãtre Dumnezeu sãvaot. În ea se 

precizeazã cã a fost „scoasã de pre grecie 

pre limba rumâneascã de dumnealui 

Costandin Cantacuzino” (I. Bianu, Dan 

Simonescu, Bibliografia româneascã 

veche, vol. IV, Socec, Bucureºti, 1944, p. 

57-58). Inclusã în cuprinsul Acatistierului 

Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu tipãrit la 

Râmnic în 1746, Molitva tradusã de 

Constantin stolnicul a avut o largã 

circulaþie, contribuind, ca ºi Biblia, dupã 

aprecierea filologilor, prin limba curatã ºi 

fraza curgãtoare, la introducerea limbii 

româneºti în bisericã. 

Folosirea limbii române în cãrþile de cult 

de cãtre stolnic a fost un act profund umanist. 

Constantin Cantacuzino stolnicul, în anii când 

a fost oprit sã mai participe la viaþa publicã, 

datoritã conflictului sãu cu Constantin vodã 

Brâncoveanu, a gãsit posibilitatea s-o facã 

printr-unul din urmaºii lui, formaþi de el: Antim 

Ivireanul. La 8 februarie 1708, când Antim 

Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, 

datoritã votului majoritar al ierarhilor de originã 

greacã, el ºi-a rostit predica de mulþumire în 

limba românã. A dovedit astfel apropierea 

de poporul pe care-l slujea. Totodatã, a dat o 

loviturã ierarhilor greci, care doreau 

închinarea necondiþionatã cãtre locurile sfinte. 

Stolnicul a arãtat astfel ºi cã putea sã 

fie creator al unor urmaºi în viaþa 

bisericeascã. El va fi continuat de noul 

mitropolit, la a cãrui întronare a contribuit. 

În acelaºi timp, va rãmâne nemuritor prin 

cãrþile puse de el în slujba Bisericii ºi prin 

contribuþia deosebitã pe care a avut-o la 

introducerea limbii române în rostirea 

predicii. Sunt merite deosebite, care îl fac 

sã rãmânã între figurile de seamã ale culturii 

ortodoxe a tuturor românilor ºi nu numai. 

95

CULTURÃ LOCALÃ 

Bogdan Stoica 

ADINA OLÃNESCU (GHICA) 

O „femeie de înaltã culturã” din familia 

ctitorilor Bisericii „Sfânta Treime” – Gãeºti 

Adina Olãnescu s-a nãscut în anul 1860 

în familia lui Gheorghe Ghica (1830-1889), 

fost ministru plenipotenþiar la Atena ºi la 

Sankt-Petersburg, ºi a lui Zoe Cantacuzino 

(1836-1862). Familia Ghica, originarã din 

Zagoria (Macedonia) a dat nu mai puþin de 

zece domnitori pe tronul Þãrilor 

Române, începând cu Gheorghe 

Ghica (sec. XVII). Chiar fraþii 

bunicului Adinei, Mihai (1794- 

1850, Ministru de Interne, 

fondatorul Institutului de 

Arheologie din Bucureºti) au 

fost domnitorii Alexandru II 

Ghica ºi Grigore IV Ghica. 

Fratele Adinei, colonelul Mihail 

(m. 1902), fost Director General 

al Poºtei, a fost cãsãtorit cu 

poeta ºi prozatoarea Elena 

Vãcãrescu, membrã a Academiei Române. 

Maria (1821-1910), soacra Adinei, soþia 

paharnicului Panã Olãnescu, intrase tot 

prin cãsãtorie din familia Ghiculeºtilor în 

cea a Olãneºtilor (vechi boieri olteni atestaþi 

din sec. XV) ºi este menþionatã expres în 

pisania Bisericii Sf. Treime, pentru sprijinul 

financiar dat la prefacerea bisericii de pe 

moºia sa în 1896. 

Asemenea, soþul Adinei, Grigore 

Olãnescu (n. 1848) ºi fratele sãu, inginerul 

Constantin, fost ministru în mai multe 

guverne, sunt amintiþi în pisaniile bisericilor 

„Sf. Treime” ºi „Naºterea Sf. Ioan 

Botezãtorul” din Gãeºti, pentru susþinerea 

financiarã la repararea acestora (subzidire, 

repictare, înzestrare cu obiecte, veºminte, 

cãrþi etc.). Deºi era veriºoara de-a doua a 

soacrei sale, Adina se cãsãtoreºte cu 

Grigore, fãrã a lãsa succesori, probabil ºi 

din cauza cãsãtoriei endogamice. Istoricul 

N. Djuvara mãrturiseºte cã mama sa, 

Ecaterina, era îndrãgitã de perechea 

Grigore-Adina ºi plimbatã în Franþa ºi Italia, 

pe când avea vârsta de 20 de ani. De altfel, 

înaintea tragicului sfârºit din 1907 (accident 

de tren lângã Arad), când cei doi aleg 

sã fugã în Austro-Ungaria din calea 

Rãscoalei Þãrãneºti, la 17 aprilie lãsaserã 

întreaga avere nepotului lor minor Ioan C. 

Olãnescu, aflat la studii în Franþa. Atât 

Adina cât ºi Grigore cunoºteau bine 

limba francezã, ultimul scriind în 

calitatea sa de membru al 

Institutului Internaþional de 

Statisticã nenumãrate 

rapoarte în francezã de la 

sesiunile þinute la Viena, 

Budapesta, Berlin etc. Alte 

articole cu iz politic (Grigore 

deþinând, temporar, demnitãþile 

de deputat, senator conservator, 

secretar în Ministerul 

de Finanþe, Director al Vãmilor) 

erau publicate în Constituþionalul, Epoca 

sau alte ziare ale timpului. 

Dacã în Bucureºti Adina ºi Grigore 

locuiau în vila-monument de arhitecturã de 

pe Bulevardul Lascãr Catargiu, lângã Piaþa 

Victoriei, construitã în 1900, „demolatã 

barbar” în vara lui 1989, la Gãeºti, boierul 

îºi amenajase dupã moda din Franþa un lac 

ºi arbori, în preajma conacului ce va deveni 

Clubul Copiilor. 

Pe Adina, Iorga „o va lãuda pentru 

dragostea ei faþã de limba românã”, iar N. 

Djuvara o numeºte „femeie de înaltã 

culturã”. Model al femeii emancipate de la 

începutul sec. XX, constitutie un grup 

format din soþiile mai multor politicieni 

români, conservatori ºi liberali, ºi militeazã 

pentru culturalizarea femeii române. În 

acest scop a înfiinþat un curs educativ 

pentru tinerele doamne, asemenea celor 

existente la Paris. Volumul Cugetãri, 

semnat Adina Gr. Olãnescu, apãrut postum 

în 1908, la Institutul de Arte Grafice ºi 

Editurã Minerva (128 p.), cu portretul 

autoarei pe prima filã ºi o biografie 


întocmitã de I. Scurtu, poartã la pagina 5 

menþiunea: „Volumul se vinde în folosul 

Societãþii Femeilor Române”. 

Nu ne-am propus ca în cele câteva 

rânduri de mai sus sã refacem parcursul 

vieþii Adinei Olãnescu, ci numai sã atragem 

atenþia asupra faptului cã anumite personaje 

au avut un aport civic însemnat în istoria 

gãeºteanã, prezentul articol fiind încã o 

stavilã în calea uitãrii. De asemenea nu 

încheiem fãrã a reda câteva dintre 

cugetãrile Adinei Olãnescu: Cel mai 

desãvârºit artist poate fi descurajat de 

critica sau de indiferenþa celei mai 


De la porþile Severinului 

la porþile uitãrii. Ion 

Grecea (1924–1999) (2) 

Cum în þara orbilor chiorul este 

împãrat, însã, în acelaºi timp, pe principiul 

cã acela care plãteºte lãutarii (partidul 

comunist) comandã muzica, presat de 

critici precum cele de mai sus – ºi este 

uºor de imaginat ce perdafuri mai încasa 

ºi în adunãrile de partid –, Grecea nu prea 

are multe posibilitãþi de manevrã, deºi 

aceasta nu este o scuzã. Mai ale cã sunt 

aºteptãri mari, fiind recunoscut drept unul 

dintre puþinii profesioniºti din editurã cu 

„o bogatã practicã redacþionalã”. Aceasta 

în vreme ce el, preocupat concomitent de 

propria-i operã, nu prea pare sã se omoare 

cu rezolvarea problemelor birocratice, în 

mare parte referitoare la planificarea 

muncii, la organizarea ºi controlul activitãþii 

subordonaþilor (unul dintre aceºtia era 

scriitorul militar în plinã ascensiune atunci 

Ion Aramã, de care ne vom ocupa într-un 

numãr viitor al „Literelor”), cu atât mai 

mult s-o facã pe exigentul în privinþa 

pregãtirii ideologice º.a.m.d. Deocamdatã, 

pe la începutul anului 1957, la Editura 

Militarã a Ministerului Forþelor Armate ale 

R.P.R., lui Grecea îi apare volumaºul Dom’ 

majur în alegeri, cu caricaturi de L. 

Grossu, cartea însãºi fiind un fel de 

caricaturã care nu iese cu nimic din siajul 

vremii, o naraþiune uºoarã, agreabilã, bine 

strunitã însã fãrã pretenþii, ceea ce nu 

înseamnã cã nu ºi-a atins scopul propagandistic. 

Încã persista de ceva ani moda 

pamfletelor la adresa vechii armate, nu însã 

cea de pe vremea lui Gh. Brãiescu ci de 

datã relativ mai recentã, întâmplãtor tocmai 

aceea care avusese curajul nemaiîntâlnit în 

istoria României sã combatã dincolo de 

Nistru, ºi cu relativ succes încã, pânã la 


desãvârºite nulitãþi * Pentru a înflori, o 

inimã de artist are neapãrat nevoie de 

cãldura aprobãrii ºi aprecierii ºi chiar de 

strãlucirea admiraþiei * În cea mai adâncã 

decãdere, inima omului pãstreazã o 

scânteie luminoasã; puþinticã voinþã o 

poate iarãºi transforma în flacãrã vie; 

numai deznãdãjnuirea o stinge cu 

desãvârºire * Dacã te laºi exploatat, lumea 

te numeºte bun; bun însã eºti când dai, nu 

când þi se ia * Lumea întreagã îþi aparþine, 

dacã ºtii sã admiri * Când o epocã e 

sãracã în opere de valoare, vinovat e 

publicul, nu artiºtii. 

intrarea în joc a americanilor… ªi pe ce sã 

se batã monedã acum, dacã nu pe adulterul 

unei soþii de colonel (Caliope), pe naivitatea 

soldatului de ordonanþã, un biet amãrât de 

la þarã, pe bãdãrãnia cadrelor din armata 

burghezã caracterizate printr-un facil, deºi 

nu fãrã prizã la masa de soldaþi, comic de 

limbaj (ex: ifectiv, orden, ºtampelã, avucat, 

rivoluþie, fermelie) ºi de gesticã, pe bãtaia 

atât de „regulamentarã” ºi des întâlnitã în 

de acum demult apusul mediu cazon etc. 

Personajele, se înþelege, poartã nume 

relativ memorabile precum Temistocle 

Mînãstireanu (colonelul comandant), Raul 

Papadopol (prefectul ºi, totodatã amorezul 

garnizoanei), comersantul Aristicã 

Brînduºe, cãrþulia fiind, de fapt, ºi aceasta 

se cam observã de la primele replici, o 

imitaþie dupã Anton Bacalbaºa, comparaþia 

majorului Spinosu cu celebrul Moº Teacã 

fiind inevitabilã. Deºi relativ de actualitate 

astãzi, când s-a revenit, oarecum, la practica 

alegerilor de odinioarã, „piesã” în care 

scenele cu beþivi ºi bãtãuºi sunt deja 

comune, nu mai spunem de reapariþia la 

rampã a „nulitãþilor recompensate”, 

povestirea pare mai degrabã ridicolã, cel 

puþin în latura în care se insistã pe propaganda 

Partidului Comunist Român. De altfel, 

cartea se terminã cu un mesaj în afarã de 

orice discuþie, foarte optimist þi în ton cu 

propaganda vremii, dupã ce soldaþii cercului 

de recrutare implicaþi în alegeri îºi ling rãnile 

în urma bãtãilor încasate fie de la agenþii 

electorali, fie de la majur: „Vor veni vremuri 

mai bune, Rãdoi. ªi pentru noi muncitorii, 

ºi pentru voi þãranii… Partidul nostru, al 

muncitorilor, de care îmi vorbea maistorul 

meu, existã. Este pe undeva. Nu i-am pipãit 

zidurile casei lui, dar existã. Avea dreptate 

nea Nichita cã-i în tot locul unde-s ºi 

muncitori. Da! Da! Aºa e! Îl ºtiu la Ploieºti, 

l-am aflat ºi aici în oraºul acesta. Manifestele 

de ieri îmi dau credinþa asta. Le-ai vãzut?” 

(Dom’ majur în alegeri, Editura Militarã, 

Bucureºti, 1957, p. 77). 

97

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni 

Salonul literar al SST – ediþia a 78-a 

Ediþia din 29 iunie a.c. a Salonului 

literar, ultima înainte de „vacanþa 

mare” a Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, a fost marcatã de 

prezenþa unor scriitori din Buzãu. 

Despre romanul „Bârlogul” semnat de 

prozatorul buzoian Marian Rãdulescu 

au vorbit Constantin Voicu, Emanoil 

Toma, Titi Damian, Corin Bianu, 

George Toma Veseliu, Tudor Cristea 

ºi Mihai Stan, ultimii doi fiind ºi 

moderatorii salonului. 

Pentru obiectivitatea opiniilor, 

unele nefavorabile autorului (Corin Bianu), 

Marian Rãdulescu mulþumeºte printr-un 

mail din care reproducem: „La Târgoviºte 

am avut una dintre cele mai frumoase zile 

din viaþa mea de povestitor. A fost un regal 

de ceea ce se cheamã activitate 

culturalã. Primirea cãlduroasã, frãþeascã, 

prieteneascã [...] ne-a încãrcat cu energii 

pozitive. Pe drumul de întoarcere am 

disecat evenimentul ºi am rãmas cu invidia 

cã la noi aºa ceva nu se face. [...] Lansarea 

cãrþii mele a fost pe placul meu, toþi vorbitori 

m-au încântat cu aprecierile lor obiective, 

dar cel mai mult m-au ajutat în activitatea 

mea scriitoriceasca aprecierile critice ale 

domnului Corin Bianu. Sigur îmi vor fi de 

mare ajutor în viitor, lucru pentru care-i 

mulþumesc. Mulþumesc tuturor ºi sper ca 

la viitoarea mea lansare, la d-voastrã, sã 

vã dovedesc faptul cã am avut numai de 

învãþat din tot ce s-a vorbit despre carte la 

acest Salon literar.” 

În continuare, preºedintele Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni, Mihai Stan, l-a 

recomandat pentru primire în rândurilor 

membrilor Societãþii pe reputatul scriitor 

ºi jurnalist bucureºtean, Adrian Munþiu, 

care ºi-a exprimat dorinþa de a se alãtura 

acestei confraternitãþi literare târgoviºtene. 

Cei prezenþi au fost anunþaþi cã s-au 

definit lucrãrile premergãtoare publicãrii 

volumului bilingv românã-cehã: „Personalitãþi 

culturale ºi literare ale Târgoviºtei”, 

la origine tezã de doctorat a doamnei 

Gabriela Mádrová, în care SST-ului îi 

este dedicat un întreg capitol. 

De asemenea, cei 38 de scriitori 

prezenþi la Salonul 78 au aflat cã o 

delegaþie a SST va fi prezentã la 

Chiºinãu, la Ziua Limbii Române ºi la 

Congresul Internaþional al Eminescologilor, 

prilej cu care la Academia 

de ªtiinþe a Moldovei ºi la Centrul 

Internaþional „Mihai Eminescu” vor fi 

lansate cãrþile „Esenþa temeiului. Scriitori 

târgoviºteni” (acad. Mihai Cimpoi), 

„Lingvisticã ºi civilizaþie” (acad. Vasile 

Bahnaru), „Societatea Scriitorilor 

Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri literare” 

ºi „Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt-Petersburg” 

(antologie de poezie bilingvã românã-rusã), 

toate apãrute la Editura Bibliotheca. 

A fost lansat numãrul 5(158) al revistei 

„Litere”, din ce în ce mai bogatã în conþinut 

ºi colaboratori (114 pagini). 

Tudor Cristea a prezentat succint 

contribuþia scriitorilor membri ai SST la 

organizarea ºi desfãºurarea Simpozionului 

Naþional ºi Concursului de Literaturã 

„Vladimir Streinu” de la Gãeºti, prilej cu 

care a fost lansat volumul „Radiografii 

politice” îngrijit de Ileana Iordache-Streinu. 

Finalul salonului a fost unul emoþionalomagial, 

fiind oferite de cãtre Consiliul director 

al SST mai multe diplome de 

excelenþã, la împlinirea unor vârste ale 

senectuþii (în lunile mai-septembrie) 

scriitorilor: Victor Davidoiu ºi Iordan Datcu 

(80 de ani), Emil Vasilescu ºi Corneliu 

Berbente (75 de ani), Florea Turiac ºi Liviu 

Grãsoiu (70 de ani), Grigore Grigore, 

Dumitru Radu Luca ºi George Piteº (65 de 

ani), Viorica Pop ºi Iulian Moreanu (60 de 

ani). George Coandã, preºedintele Filialei 


„I.H. Rãdulescu” Dâmboviþa a Uniunii 

Ziariºtilor Profesioniºti din România a 

conferit preºedintelui Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, Mihai Stan, cu prilejul împlinirii 

vârstei de 70 de ani, Diploma Honoris Causa 

pentru „contribuþia excepþionalã la 

propãºirea culturii scrise în vechea Cetate 

de Scaun a Þãrii Româneºti, pentru întreaga 

sa operã dedicatã spaþiului târgoviºteanodâmboviþean, 

precum ºi pentru contribuþia 

sa deosebitã la creºterea spiritualitãþii 

româneºti de pretutindeni”. (Observator) 

Cinstirea Eroilor Neamului 

Marþi, 12 iunie a.c., în Sala oglinzilor a 

Cercului Militar din Târgoviºte, a avut loc 

simpozionul „Întru cinstirea Eroilor 

Neamului”, prilejuit de sãrbãtoarea sfântã a 

Înãlþãrii Domnului ºi a Zilei Eroilor, 

desfãºurat sub egida Consiliului Judeþean 

Dâmboviþa, Filialei „Mihai Viteazul” a 

Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor „Regina 

Maria”, Garnizoanei Târgoviºte, Cercului 

Militar ºi Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. 

Moderat de gl.bg.(r) Constantin Tãnase, 

prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale 

Cultul Eroilor „Regina Maria” ºi preºedinte 

al filialei sale dâmboviþene. Scriitorii 

Constantin Voicu, col.(r) Gheorghe ªerban 

ºi George Coandã, membri ai Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni, în comunicãrile 

prezentate, au reliefat contribuþiile de eroism 

ºi jertfã ale dâmboviþenilor pe „fronturile de 

luptã” ale rãzboaielor de Independenþã, de 

Reîntregire Naþionalã ºi al Doilea Rãzboi 

Mondial. La final, George Coandã, 

redactorul-ºef al revistei „Eroica”, care 

apare sub auspiciile Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, a recomandat numãrul 41-42 

al publicaþiei, în sumarul cãreia semneazã 

articole de relevanþã ºi membri ai Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni (Mihai Stan, 

Victor Petrescu, Dan Gîju, Constantin 

Voicu). (Observator) 

Joi, 6 iunie 2013, la Biblioteca Judeþeanã 

„Ion Heliade-Rãdulescu, în eleganta salã de 

protocol, a avut loc lansare „cãrþii document” 

„Pribeag pe drumul viselor”, semnatã 

de Adrian Melicovici, „Errante sul cammino 

dei sogni” în varianta în limba italianã. 

Autor al unui volum de versuri „Colþ 

de cer” ºi al unor romane bine primite de 

cititorii tineri („Ecouri din Sodoma ºi 

Gomora”, „Noaptea destinelor” ºi 

„Noaptea speranþelor”), în toamna anului 

2012, Adrian Melicovici, membru al 

Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, 

declanºeazã o acþiune neobiºnuitã, prin 

proiectul intercultural iniþiat chiar de el, 

„Speranþa unui Vis”, care presupunea 

promovarea valorilor româneºti din 

Târgoviºte pânã la Roma. Astfel, el 

parcurge în douã luni pe jos o distanþã de 

Pribeag pe drumul viselor 

peste 2000 km, ajungând în Cetatea Eternã 

pe 12 decembrie 2012. Pe traseu, 

temerarul globe-trotter este sprijinit de 

Diaspora ºi primit de diplomaþi ai 

structurilor M.A.E., respectiv ambasadele 

ºi consulatele din þãrile de tranzit. Devine 

membru al celei mai vechi instituþii culturale 

din Italia, din Firenze, „Camerata dei Poeti” 

ºi membru onorific al asociaþiilor culturale 

româneºti din peninsulã, „George Enescu”, 

respectiv „Europaeus” din Roma. 

Ineditul proiect s-a bucurat de sprijinul 

Consiliul Municipal Târgoviºte ºi al 

primarului Gabriel Boriga, unul dintre 

susþinãtorii principali ai scriitorului. La 

lansare, pe lângã reprezentanþi ai autoritãþilor 

locale, au fost prezente „personaje” reale 

din carte, care au venit special din Italia 

pentru acest eveniment, autorul arãtând cã 


99

omânii din Diaspora nu sunt aºa cum 

televiziunile urmând ratingul prin situaþii 

senzaþionale, ci oameni harnici, muncitori, 

ospitalieri ºi care pãstreazã permanent în 

suflet dorul de patrie. Au fost prezenþi la 

lansare primarul Gabriel Boriga, Agnes Erich 

(directoarea Bibliotecii Judeþene „I.H. 

Rãdulescu” Dâmboviþa). Despre carte ºi 

autor au vorbit mai mulþi scriitori membri 

ai SST: Mihai Stan, George Coandã, Victor 

Petrescu, Ion Iancu Vale, Corin Bianu, 

Constantin Voicu, dar ºi Daiana Alexandra 

Dron, traducãtoarea cãrþii în limba italianã. 

Au fost zãriþi în public scriitorii Vali Niþu, 

Florea Turiac, Grigore Grigore, Constantin 

P. Popescu. Cartea, apãrutã în Colecþia 

Prozã contemporanã a Editurii Bibliotheca, 

tradusã în italianã, a fost relansatã pe 21-23 

iunie la Festa Popoarelor din nordul Italiei, 

la Giavera di Montello, ulterior, urmând a fi 

lansat ºi în alte oraºe ale Italiei. 

Cu „Pribeag pe drumul viselor” Societatea 

Scriitorilor Târgoviºteni s-a fãcut cunoscutã 

ºi în Diaspora din Italia. (Observator) 

In memoriam Gheorghe Duþã-Micloºanu 

(10.IV.1930, Micloºani, Malu cu Flori, Dâmboviþa – 20.VIII.2008, Bucureºti) 

Membru fondator al Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni, poet ºi prozator, 

autor al unor volume inspirate din locurile 

natale (Pe treptele timpului. Bucureºti, Ed. 

Relief românesc, 1979; Cumpãna 

anotimpurilor. Bucureºti, Ed. Albatros, 

1986; Cer vegetal. Bucureºti, Ed. Arefeanã, 

1999; Întoarcerea lui Tarzan. Povestiri 

vânãtoreºti. Bucureºti, Ed. Arefeanã, 1999; 

Anotimpul genezei. Bucureºti, Ed. 

Arefeanã, 2001; Vârsta luminii. Bucureºti, 

Ed. Pro-Transilvania, 2002; Condamnaþi 

la-ntomnare. Bucureºti, Ed. Perpessicius, 

2003; La porþile ninsorii, Ed. Perpessicius, 

Bucureºti, 2003 Poezii / Poèmes. Selecþii 

din volumul / Extraits du recueil: Cer vegetal 

Ed. Proprio dell’Arte, Bucureºti, 2006; 

Masa hoþilor. Povestirile vânãtorului, 

Grupul Editorial Bibliotheca & Marcona, 

Târgoviºte, 2007, Liturghii crepusculare, 

Ed. Arefeanã, Bucureºti, 2008), Gheorghe 

Duþã-Micloºanu a fost omagiat postum 

prin dezvelirea unei plãci comemorative, 

fixatã pe faþada Cãminului Cultural din Malu 

cu Flori, satul natal cântat de poet în scrierile 

sale. La ceremonial au participat ing. 

Pricopie Toma, primarul comunei, ing. Ion 

Constantin, viceprimar, Jeanina Ochescu, 

directoarea Cãminului Cultural, din partea 

autoritãþilor locale. Au þinut sã fie prezenþi 

dr. Adrian Þuþuianu, preºedintele Consiliului 

Judeþean Dâmboviþa, dr. Leonardo Badea, 

senator de Dâmboviþa, ºi deputatul Ionuþ 

Sãvoiu. Reprezentanþilor Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni (Mihai Stan, 

George Coandã, Victor Petrescu) li s-au 

alãturat scriitorii bucureºteni Geo Olteanu 

(cunoscut poet ºi epigramist), Ion C. 

ªtefan, directorul Editurii Arefeanã, unde 

au apãrut mai multe cãrþi semnate de 

Gheorghe Duþã-Micloºanu. Au evocat 

personalitatea scriitorului Jeanina Ochescu 

(o amãnunþitã biografie), Ion Constantin, 

precum ºi fratele scriitorului (autorul unei 

monografii a comunei). Apoi, editorul 

Eugenia Duþã (nora scriitorului), care a 

prezentat volumul omagial „Gheorghe 

Duþã-Micloºanu. La Malu cu Flori...”, 

apãrut la Editura Fast Editing în 2012, prin 

strãdaniile fiului scriitorului Serghei Duþã, 

Geo Olteanu, Ion C. ªtefan. Mihai Stan, în 

cuvântul sãu, a relevat prezenþa extrem de 

activã în Salonul literar al SST a lui 

Gheorghe Duþã-Micloºanu, care, venind de 

la Bucureºti, nu a lipsit de la nici o ediþie a 

acestuia. Pentru iniþierea unor fond 

„Gheorghe Duþã-Micloºanu”, SST prin 

Editura Bibliotheca a donat portretul 

scriitorul realizat de Alexandru Coman, 

dosarul de membru fondator al SST, 

volumul „Societatea Scriitorilor 


literare”, „Târgoviºte-India”, antologie 

bilingvã românã-englezã, poeþi din SST ºi 

din India, „Caietul Litere 2. 30 de prozatori” 

ºi volumul „Masa hoþilor. Povestiri 

vânãtoreºti” apãrut la Editura Bibliotheca. 

În prezenþa unui numeros public, elevii ºcolii 

din localitate au prezentat un recital din 

poeziile lui Gheorghe Duþã-Micloºanu iar 

echipa de dansuri folclorice a încântat 

asistenþa prin vigoare ºi graþie. Într-o discuþie 

cu reprezentanþii SST, dr. Adrian Þuþuianu 

a fost de acord cã astfel de ceremoniale 

sunt de aºteptat ºi pentru alþi scriitori, 

membri ai SST, din Târgoviºte ºi din alte 

localitãþi ale judeþului. 


CALIGRAFIA CU LUMINÃ 

Ion Mãrculescu 

FOTOREPORTAJUL 

Îmi este greu sã-mi imaginez cum 

am trãi astãzi în alt fel decât într-o lume 

în care majoritatea covârºitoare a 

informaþiilor le primim pe cale vizualã. 

Viaþa noastrã se deruleazã într-o civilizaþie 

a imaginii ºi, în mod deosebit, a imaginii 

create de om, domeniu în care fotografia 

ºi cinematografia au ponderea cea mai 

însemnatã. 

Care om modern crede cã s-ar putea 

descurca de minune dacã imaginea 

fotograficã, atât de implicatã în toate 

reperele înconjurãtoare, de la albumul de 

familie ºi pânã la presa tipãritã, ar dispãrea 

din viaþa lui? 

În fotografie, putem distinge domenii 

ºi genuri fotografice. Uneori, graniþele 

dintre acestea abia dacã se mai disting. 

Existã fotografie gen album de familie, 

fotografie eveniment – gen fotografie de 

nuntã, fotografie tehnicã, fotografie 

ºtiinþificã – în domeniul cercetãrii, 

fotografie cu scopuri turistice, fotografie 

publicitarã ºi de reclamã, fotografie 

astronomicã, fotografie de modã ºi nu în 

ultimul rând, pentru cã despre aceasta este 

vorba, fotografia de reportaj. 

Mai existã un gen de fotografie, cea 

denumitã pe motive temeinice, fotografie 

artisticã. Ea nu are cu prioritate scopuri 

practice, nu este menitã sã comunice 

informaþii ori sã stabileascã adevãruri 

ºtiinþifice, ci mai degrabã are rolul de a 

provoca sentimente ºi stãri emoþionale. Dar 

nimic nu împiedicã o fotografie turisticã, 

de exemplu, ºtiinþificã sau de reportaj sã 

aibã ºi valenþe artistice. 

Fotografia de reportaj sau, cum i se 

mai spune, fotoreportajul, cred cã ocupã 

procentul cel mai mare din cantitatea 

imensã de imagini obþinute cu ajutorul 

luminii. Uneori, oamenii, fotografiind 

fiecare cu aparatele pe care le au, mai 

sofisticate sau mai modeste, fac fotografie 

de reportaj chiar ºi fãrã sã-ºi dea seama. 

Fotoreporterii, ce e drept, o fac cu scopuri 


precise, au de îndeplinit sarcini clare, chiar 

dacã uneori se mai dedau ºi la dulcea aromã 

a fotografiei artistice. ªi asta pentru cã 

fotoreporterul nu este, asemenea aparatului 

pe care îl þine în mânã, un instrument fãrã 

simþãminte, ci o fiinþã cu inimã, emoþii ºi 

gândire. Fotoreporterul transmite o 

informaþie ºi, implicit, ºi un mesaj care 

poate fi de cea mai purã facturã emoþionalã. 

Este greu de dat o definiþie a 

fotoreportajului în general. S-a încercat de 

mai multe ori, fãrã a se gãsi o formulã ºi 

nici nu cred cã se va gãsi vreodatã. Putem 

spune cã fotoreportajul, în esenþã, 

surprinde un eveniment de excepþie sau 

unul obiºnuit, de zi cu zi. Evenimentele pot 

fi din domeniul socialului (manifestãri, 

revolte, sãrbãtoriri, evocãri etc.), din sport, 

din confruntãri militare (rãzboaie), din 

domeniul evenimentelor de familie (nunþi, 

botezuri), din domeniul naturii sãlbatice etc. 

Fotoreportajul are sarcina de a transmite 

una sau mai multe informaþii însoþite de 

un mesaj ºi sã-l facã pe privitor sã intre în 

atmosfera evenimentului prezentat. El 

culege informaþii pe care le transmite mai 

departe ºi, în cazul unei bune reuºite, 

reuºeºte sã ºocheze, sã trezeascã atitudini 

ºi sentimente. 

Rândurile de faþã nu sunt pagini de 

manual de jurnalism ºi nici nu pot reda 

complexitatea acestui domeniu, dar câteva 

lucruri cred cã trebuie subliniate. Cum ar 

fi faptul cã fotoreportajul, repet, are la bazã 

un eveniment. De multe ori, fotoreportajul 

este instantaneu, spontan, accidental, 

neplanificat. Zic de multe ori, pentru cã 

existã ºi acel tip de reportaj care poate fi 

anticipat. De exemplu, la o cursã pe 

hipodrom, poþi bãnui cã la un anumit 

obstacol, calul ar putea sã se împiedice ºi 

sã cadã cu cãlãreþ cu tot. Aºadar, îþi alegi 

locul, stai cu aparatul de fotografiat pregãtit 

ºi surprinzi fracþiunea de secundã aºteptatã 

ºi, dacã ai puþin noroc, ea chiar vine! Se 

poate vorbi ºi de un alt tip de fotoreportaj, 

101

cel planificat. De exemplu, mergi la un 

eveniment cum ar fi o lansare de carte, ori 

la vernisajul unei expoziþii ºi, în mare, uneori 

chiar în amãnunt, ºtii ce persoane vei 

aborda ºi în ce situaþii care sã le defineascã 

profilul cu cât mai multã precizie, ºtii ce 

surse de luminã ai la dispoziþie, ce tehnicã 

trebuie sã foloseºti ºi aºa mai departe. 

Cât despre lumina în fotoreportaj, se 

recomandã totdeauna lumina ambientalã 

fiind cea mai potrivitã ca, împreunã cu alte 

elemente ale locului, sã nu modifice 

realitatea. Pentru pãstrarea autenticitãþii, nu 

se fac intervenþii deosebite în laborator 

asupra imaginii, cu scopul de a obþine 

schimbãri dramatice. 

Fotoreportajului îi stã bine sã fie gândit 

ºi realizat pur, adicã numai din imagini. 

Dar, de multe ori, dupã cum se ºtie, acesta 

este însoþit ºi de un text explicativ, mai 

mare sau mai mic. În acest caz, este vorba 

de un reportaj combinat. Este vreunul din 

acestea mai valoros decât celãlalt? Personal 

cred cã nu! Importantã este cantitatea de 

informaþie ºi puterea mesajului transmis. 

Un fotoreportaj prost fãcut poate fi însoþit 

ºi de un text genial, dar degeaba: el rãmâne 

ceea ce este, mort ºi neputincios. 

Spre bucuria celor care abordeazã 

fotoreportajul la nivel de amator, dar mai 

ales la nivel profesionist, au apãrut o 

mulþime de cãrþi care fructificã experienþa 

de ani, uneori de o viaþã, a unor 

personalitãþi mânate tot timpul de dorinþa 

marilor performanþe. În lume sunt ºcoli, 

facultãþi specializate, organizaþii ºi agenþii 

în acest domeniu. Se remarcã în mod 

deosebit Agenþia Magnum ºi National 

Geografic, care pot fi vizionate cu uºurinþã 

folosindu-ne de avantajele internetului ºi 

fãcând cunoºtinþã cu opera unora dintre 

cei mai strãluciþi fotoreporteri ai lumii. 

Dar cine sunt fotoreporterii? Sunt, în 

primul rând, niºte oameni îndrãgostiþi de 

meseria lor, niºte oameni pasionaþi în ciuda 

vitregiilor pe care li le aduce uneori 

profesia. Mulþi fotoreporteri s-au pregãtit 

singuri, îndelung, exersând, vãzând, citind 

ºi cãutând sã înþeleagã. Alþii, mai norocoºi, 

beneficiazã de cursuri organizate pe diverse 

nivele ºi paliere ale societãþii, unele dintre 

ele instituþionalizate ºi incluse într-un sistem 

de învãþãmânt. Despre aceasta din urmã 

vreau sã vorbesc în continuare. 

Pe data de 20 iunie 2013, la Muzeul de 

Artã din Târgoviºte, a fost vernisatã 

Expoziþia de fotojurnalism ,,Frânturi de 

realitate”, organizatã de studenþii anului 

întâi, specializarea Jurnalism, din cadrul 

Facultãþi de Drept ºi ªtiinþe Social Politice 

a Universitãþii „Valahia” din Târgoviºte. 

Moment excepþional care mie, ca unuia 

care a vãzut atâtea expoziþii ºi atâta 

fotografie în viaþã, mi-a produs o adevãratã 

încântare. Sã ºtii sã alegi din multitudinea 

de aspecte, situaþii ºi detalii în care eºti 

implicat, ceea ce este esenþial ºi reprezentativ, 

nu este un lucru la îndemâna oricui. 

Or, tocmai aceastã calitate a fotografiilor 

expuse m-a surprins. Tinerii aceºtia, mi-am 

zis, ,,au ochi”, au minte, au iuþealã de mânã. 

Au cunoºtinþe tehnice, au disponibilitãþi 

pentru însuºirea noþiunilor de compoziþie 

plasticã ºi cromaticã ºi, se înþelege de la 

sine, mai au ºi multe de învãþat, cãci sunt 

doar la început. ªi cine poate spune, de-a 

lungul unei vieþi, cã ºtie tot? 

Poate cã unii dintre aceºti expozanþi vor 

ajunge, cu timpul, nume mari în arta 

fotoreportajului ºi, ca sã fim siguri cã unii 

dintre ei ºi-au marcat începutul carierei 

chiar la data acestei expoziþii, le scriu numele 

aici: Andreea ªerban, Andrei Oancea, Aurica 

Cristescu, Violeta Brumaru, Daniela 

Bucurescu, Roberta Ciobanu, Claudiu Ghiþã, 

Bianca Elena Constantin, Cosmin Negrea, 

Cosmin Olteanu, Cristina Niþescu, Cristina 

Tiþa, Gabriela Gheorghe, Ionuþ Bogdan 

Gurãu, Lucian Gabrea, Georgiana Neagoe, 

Ina Negoiþã, Diana Emilia Nicolae, Ana- 

Maria Obãgilã, Paula Noe, Mãdãlin 

Rãdulescu, Roxana Dumitru, Alexandru 

Sandu, Sebastian Furtunã, Ana Stanciu, 

Cristina Tãnase, Andreea Tincu, Andreea 

Alina Toma. 

Un juriu compus din câþiva trudnici 

mai cu vechime în mirajul fotografiei, a 

stabilit ºi numele câºtigãtorilor ai acestei 

expoziþii – concurs: Premiul I – 

Georgiana Neagoe; Premiul II – Aurica 

Catrinescu; Premiul III – Gabriela 

Gheorghe; Menþiuni – Andreea ªerban 

ºi Ana Maria Obãgilã. 

Se înþelege cã acest grup ambiþios are 

un conducãtor, un iniþiator, nimeni altul 

decât lectorul universitar Alexandru 

Pompiliu, nãrãvit în ale fotografiei încã de 

pe vremea când, în obscuritatea 

laboratorului, ne bãlãceam în soluþiile 

revelatoare, mai bine zis de pe vremea când 

dumnealui era prin clasa a VI- a, adicã acum 

vreo 25 de ani. Poate cã secretul reuºitei 

deosebite a acestei expoziþii – concurs, stã 

ºi în calitãþile maestrului, în special aceea 

de a insufla ucenicilor plãcerea de a iubi 

ceea ce fac. 

Cãci nimic din ceea ce e mãreþ, nu se 

poate construi fãrã pasiune! 


Lucrãri din expoziþie 

Neagoe Georgiana – Caii.... 

Negoiþã Ina 

Catrinescu Aurica - Mama 

Obagilã Ana-Maria – Spre infinit 

Sandu Alexandru 

Gheorghe Gabriela – Ploaia 

Andreea ªerban – Regãsire 


Tincu Andreea – Inocenþa 

103

Revista revistelor 

Douã etici 

Din sumarul variat al „României literare” nr. 25-26/ 2013, atrage atenþia, de la bun început, 

editorialul dlui N. Manolescu, intitulat „Douã estetici”. * Pornind de la întrebarea unei 

realizatoare radio privind relaþia dintre construcþia romanului „Ion” ºi drumul pe care se intrã 

în ºi se iese din satul Pripas, dl Manolescu face câteva distincþii nu lipsite de fineþe (deºi nu 

surprinzãtoare prin noutate), între romanul realist ºi cel postrealist (corintic). * Dar nu în 

aceste distincþii gãsim surpriza, ci într-un post-scriptum, care anunþã decizia directorului de 

revistã de a nu se mai ocupa, în editorialele sale, de ceea ce se întâmplã în jurul nostru, ci 

numai ºi numai de literaturã: „M-am decis sã consacru de aici încolo majoritatea editorialelor 

mele exclusiv unor chestiuni literare sau general culturale. Prea e mare zgomotul cetãþii ca sã 

nu râvnesc la o muzicalitate purã. Nu ºtiu ce cred ºi vor cititorii noºtri. Chiar dacã unii nu vor 

fi de acord cu încercarea mea de a nu mai amesteca literatura cu viaþa literarã, mã voi strãdui 

sã-i conving cã nu are nici un rost sã renunþãm la a contempla nobleþea literaturii doar pentru 

cã ne sare mereu în ochi tot mai ignobila viaþã literarã. Asta înseamnã cã le recomand sã-ºi 

astupe urechile cu cearã ca sã nu cedeze ispitei sirenelor unui cotidian abject, precum fac 

marinarii lui Ulise, mai ales dacã nu se simt în stare sã urmeze exemplul acestuia de a se lega 

strâns de catarg. Soluþia depinde de fiecare. (...) Existã renunþãri obligatorii dacã vrem sã ne 

pãstrãm demnitatea. Existã josnicii la care nu putem rãspunde fãrã sã ne pierdem demnitatea.” 

* Declaraþia aceasta nu ne ia, totuºi, pe nepregãtite, întrucât, de mai multã vreme, dl Manolescu 

practicã, în editorialele sale, un discret evazionism, evitând, de pildã, orice comentariu cu 

tentã politicã. Iatã cã, de data aceasta, refuzã ºi comentariul care þinteºte viaþa/ politica 

literarã. Aceastã atitudine pare, totuºi, ciudatã la o persoanã care, într-un timp, a fãcut politicã, 

ba chiar a candidat, pare-mi-se, la preºedinþia þãrii! * Nu la fel proceda, în anii ’30, Vladimir 

Streinu. * Fost deputat þãrãnist de Dâmboviþa în 1933, el publicã, din iunie 1936 pânã în 

decembrie 1937, în cotidianul bucureºtean de searã „Gazeta”, o serie de articole foarte puternic 

ancorate în realitãþile social-politice ºi culturale ale momentului. Aceste articole au apãrut 

recent, în forma unui volum intitulat „Radiografii politice”, la Editura Bibliotheca din Târgoviºte, 

în îngrijirea fiicei scriitorului, doamna Ileana Iordache Streinu, care alcãtuieºte ºi un amãnunþit 

tabel cronologic, ºi cu o substanþialã prefaþã semnatã de dl Barbu Cioculescu. * Textele 

acestea evidenþiazã, aºa cum se exprimã în comentariul consacrat acestui volum dl Gabriel 

Dimisianu, chiar în numãrul 25-26 al „României literare”, o altã ipostazã a unui critic ce putea 

sã parã devotat doar unui tip de militantism – cel estetic. El este, totuºi, puternic racordat la 

tot ceea ce se întâmplã în jurul sãu într-un moment zbuciumat ºi nesigur, plin de posibile (ºi, 

pânã la urmã, reale) consecinþe nefaste. O subliniazã ºi G. Dimisianu: „Evenimentele mari sau 

mai puþin mari din interval – rãzboiul civil spaniol, invadarea Abisiniei de cãtre italieni, 

agitaþia germanilor la frontiera francezã, ºantajarea þãrilor pacifiste (Anglia, Franþa) de cãtre 

þãrile rãzboinice de atunci (Germania, Italia) sau, la noi, luptele dintre partide ºi dinãuntrul 

partidelor, dintre fracþiuni, injoncþiunile politicii în ºcoalã, ascensiunea alarmantã a extremei 

drepte (dar ºi, mai puþin alarmantã, atunci, a extremei stângi) – toate acestea Streinu le 

priveºte cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat.” * Aºadar, departe de a-i trece prin cap 

sã urmeze sfatul (de miticã sorginte) dat azi de dl N. Manolescu, Vladimir Streinu refuzã (ºi în 

anii ’36-’37, ca ºi mai târziu) sã-ºi astupe urechile cu cearã. * ªi va plãti pentru asta. * Dar nu 

vreau sã fac o paralelã, aºa cã aº mai preciza ceva ce dl Dimisianu trece cu vederea în 

comentariul sãu avizat: volumul „Radiografii critice” a apãrut cu prilejul unui Simpozion 

Naþional organizat, de patru ani, la finele lunii mai de Colegiul Liceal gãeºtean care poartã 

numele criticului, editarea fiind susþinutã material de Primãria oraºului. * Cu alte cuvinte, un 

autentic eveniment editorial, datorat unui oraº mic!(T.C.) 

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, la 

librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la 

redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca. 

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 

0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro 

Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 

0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com 

Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: 

filip.iulian@gmail.com 

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL 

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro 

7,00 RON

Lupii moraliºti

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?