Integrarea ţărilor Central şi Est Europene în economia mondială ...

competitiv. Ipoteza periferialităţii pune accent pe structură sau avantaj comparativ, iar ipotezamarginalităţii pune accent pe acţiunea socială sau pe avantajul competitivAvantajul comparativ se referă la avantajul pe care îl are o economie într-o linie deproducţie, datorită înzestrării comparative cu factori de producţie. În cazul comerţului Nord -Sud 1 , Nordul beneficiază de o forţă de muncă înalt calificată, bine plătită, şi de acumulărimasive de capital, iar Sudul este înzestrat cu o forţă de muncă necalificată şi puţin calificată,salarii mici, şi niveluri ale capitalului mai scăzute. Datorită avantajelor sale comparative nordulse specializează în produse care necesită niveluri de înaltă calificare, iar sudul în produse carefolosesc intensiv mâna de lucru necalificată. Valoarea adăugată mare a produselor tehnologiceavansate avantajează nordul în comerţul cu sudul datorită faptului că preţul produselor decalitate joasă scade în nord, iar preţurile produselor de calitate înaltă cresc în sud. Salariile însud sunt mai mic decât în nord, şi în general munca calificată va fi mai bine retribuită decât ceanecalificată (Stopler, 1995). Prin urmare avantajele comparative sunt rezultatul diferenţierilorsistemice în cadrul relaţiilor internaţionale. Ele nu pot face obiectul politicilor publice sau alecompaniilor, pe termen scurt, ci sunt efecte structurale, care se constituie ca oportunităţi.Subdezvoltarea este rezultatul periferializării sudului prin efectele de drenare a surplusului înnord. Relaţiile nord-sud au fost tematizate de teoriile dependenţei (Gunther-Frank, 1971,Cardoso şi Faletto) şi ulterior ale sistemului mondial (Wallerstein, 1985).Avantajul competitiv se referă la capacitatea companiilor de a organiza producţia astfel încâtsă îşi asigure o cotă din piaţă şi chiar să o crească. Tranzacţiile sunt relaţii de schimb între doiparteneri. Costurile de tranzacţie desemnează incertitudinea inerentă oricărui schimb pentru călipsesc toate datele necesare legate de comportamentul trecut şi viitor al partenerul de schimb şiasupra obiectului schimbului. Informaţiile incomplete facilitează oportunismul (Williamson,1975). Costuri de tranzacţie mici facilitează costuri mici de redefinire şi apărare a proprietăţii;costuri mici de transfer a cunoaştere; stimulează identificarea oportunităţilor şi a inovaţiei princosturi interacţionale mici; partajarea riscurilor, a datoriilor si a resurselor prin intermediulîncrederii pe care o produce. Toate aceste sunt elemente necesare ale competitivităţii. Prin1 Nord şi Sud, în mod tradiţional, denominează arii geografice, în care sunt concentrate stateledezvoltate şi respectiv statele subdezvoltate. Însă nordul poate desemna şi linii de producţie înţări în curs de dezvoltare, iar Sudul partenerii comerciali în care aceste linii de producţie nusunt dezvoltate.1