Integrarea ţărilor Central şi Est Europene în economia mondială ...

Datele de mai sus indică că raportul dintre globalizare şi dezvoltare economică esteambivalent. Ungaria este a patra ţară în curs de dezvoltare, iar cursul ei poate fi descris cuajutorul ipotezei marginalităţii. Ea depăşeşte subdezvoltarea (creşterea continuă a PIB-ului)prin integrarea în economia mondială, prin „globalizarea” economiei ei domestice (volum marede ISD, import şi export de tehnologie, fluxuri comerciale mari, balanţă comercială pozitivă).Situaţia României poate fi descrisă de ipoteza periferializării. Ea nu reuşeşte să depăşeascăsubdezvoltarea (PIB negativ) şi este mai degrabă periferializată prin participarea la economiaglobală (export de materii prime, dependenţă tehnologică, incapacitate de a reproducetehnologie, balanţă comercială negativă, ISD în vederea cooptării muncii necalificate ieftine,incapacitate de a fixa ISD-ul).Cele două ipoteze descriu amândouă procese implicate de fenomenele de globalizare. Totuşiele nu pot fi simultan şi sub acelaşi raport adevărate. Care este relaţia între cele două ipoteze?În secţiunile următoare vom încerca să dezvoltăm un cadru teoretic comun astfel încât săindicăm un posibil raport între cele două ipoteze.Lanţuri de producţie şi relaţii de putereProducerea şi comercializarea unor mărfuri presupune un set de etape intermediare realizateîn cadrul unei diviziuni a munci la nivel de intra-firmă sau la nivel de inter-firme. În acest sensvorbim de lanţuri de producţie. În cazul în care diviziunea muncii la nivel de intra-firmă sauinter-firme implică mai multe state atunci avem lanţuri de producţie internaţionale. Un lanţ deproducţie internaţional este caracterizat prin trei seturi de proprietăţi: (1) o structură de acţiuni,adică un set de produse intermediare şi servicii care sunt legate într-o secvenţă de activităţi deatribuire aditivă a valorii economice; (2) teritorialitate, adică dispersia şi concentrarea reţeleide producţie compusă din firme sau unităţi ale firmelor; (2) o structură de putere, adică relaţiilede putere şi autoritate care determină fluxurile de resurse în cadrul lanţului (Gereffi, 1994;Gereffi şi Hamilton, 1996; Hamilton şi Feenestra, 1998).În cadrul lanţurile de producţie există o serie de relaţii de putere dependente de posibilitateape care o oferă capacitatea produsului manufacturat de a monopoliza anumite segmente aleproducţiei lui. În funcţie de marfa realizată, producţia este organizată în jurul unor barierecritice de intrare pe piaţă (Gereffi şi Hamilton, 1996). Barierele de intrare sunt plasate în acel9